RO112621B1

RO112621B1 - Compusi cu activitate edulcoranta si procedeu de preparare a acestora

Info

Publication number: RO112621B1
Application number: RO94-02023A
Authority: RO
Inventors: Claude Nofre; Jean Marie Tinti
Original assignee: Claude Nofre; Jean Marie Tinti
Priority date: 1992-11-12
Filing date: 1993-11-10
Publication date: 1997-11-28
Also published as: FR2697844A1; BG61609B1; NO945090L; ES2091114T3; FI945451A0; NO309862B1; HU218158B; NO945090D0; AU664663B2; IL107551A0; US5480668A; TW260673B; JPH08503206A; RU2107071C1; WO1994011391A1; ATE138935T1; PL306841A1; FI945451A; EE03194B1; LTIP1457A

Description

RO 112621 Bl 1

Prezenta invenţie se referă la compuşi cu activitate edulcorantă, utilizaţi pentru îndulcirea diferitelor produse, în special a băuturilor, a alimentelor, a produselor de cofetărie, a produselor de patiserie, a gumelor de mestecat, a produselor de igienă şi a articolelor de toaletă, precum şi a produselor cosmetice, farmaceutice şi veterinare şi la un procedeu de obţinere a acestora.

Se ştie că un agent de îndulcire, pentru a fi utilizabil pe scară industrială, trebuie să posede, o putere de îndulcire intensă, care să permită limitarea costului de utilizare, şi pe de altă parte, o stabilitate satisfăcătoare, adică o compatibilitate cu condiţiile de utilizare.

Printre agenţii de îndulcire comercializaţi în prezent, cel mai utilizat este un derivat dipeptidic, 1-metil esterul N-L-a-aspartil-L-fenilanilinei, cunoscut sub numele de aspartam (US 3492131] cu formula următoare : cooch3 CO —NH ► C H H,N*-C-«H CH, K ό

Unul dintre avantajele acestui compus este constituţia sa chimică pe bază de doi aminoacizi naturali, L-acidul aspartic şi L-fenilanilina. Capacitatea de îndulcire, relativ scăzută, a acestui compus este în jur de 120 până la 180 de ori faţă de cea a zaharozei luată ca bază în greutate. Cu toate calităţile organoleptice excelente, acest compus are drept inconvenient principal faptul de a fi un produs scump, datorită intensităţii sale de îndulcire relativ joase, şi datorită unei abilităţi destul de scăzute în anumite condiţii de utilizare a îndulcitorilor, în special în mediu neutru, ceea ce limitează câmpul de aplicaţii industriale. în consecinţă a apărut necesitatea pentru industria alimentară de a putea dispune de un agent nou de îndulcire care să prezinte o activitate de îndulcire ridicată, pentru a diminua astfel costul corespun- 2 zător, şi care să fie cel puţin aşa de stabil şi chiar mai stabil decât aspartamul în special în mediu neutru. în acest scop s-au sintetizat numeroase dipeptide sau analoage dipeptidice zaharate (de exemplu J.M. Janusz, “ Progress in Sweeteners “ Ed. T.H. Grenby, Elsevier, London, 1989, pp. 1-46), dar în afară de aspartam nici unul nu a părut să satisfacă, la acea dată, principalele exigenţe care se cer unui îndulcitor: excelente calităţi organoleptice, intensitate de îndulcire suficient de ridicată pentru a diminua costul de utilizare, stabilitate suficientă.

Derivaţii N-substituiţi ai asparta-mului care prezintă o putere de îndulcire ridicată au fost deja descrişi în literatură anterioară. Astfel, în Brevet EP 0107597 (US 4645G78] sunt descrişi compuşii N-fenilcarbamoil sau N-feniltiocarbamoil ai aspartamului a căror putere zaharoasă poate atinge de până la 55.000 ori cea a zaharozei.

Au fost de asemenea descrişi şi alţi derivaţi N-substituiţi ai aspartamului (vezi, de exemplu J.M.Janusz, citat anterior). în fapt există în tehnică o prejudecată defavorabilă care a împiedicat cercetătorul de a se orienta în studiul derivaţilor N-hidrocarbonici ai aspartamului cu putere de îndulcire ridicată. Astfel, singurul derivat N-hidrocarbonic al aspartamului descris în literatură, 1-metil esterul N-(N, N-dimetil-L-a-aspartil]-L-fenilalaninei, cu formula următoare COOCH3

CO —NH*- C-« H CHj— N*-C-«H (¾ cHa^ 6

COOH este descris în literatura de specialitate ca având un gust amar (R.H. Mazur şi alţii, J.Amer. Chem.Soc., 1969, 91, 2684-2691). în brevetul European 0338946 (US 4935517] solicitanţii au descris derivaţi N-hidrocarbonali ai acizilor L-aspartic (n=1) sau L-glutamic (n=2) corespunzători formulei generale : RO 112621 Bl 3 4

CO-NH-R

R—NH*-C-« H <CH2)n

COOH în care radicalul R este o grupare hidrocarbonată de 5 până la 13 atomi de carbon, saturat sau nesaturat, aciclic, ciclic sau mixt, în care radicalul R’ este un grup 4-cianofenil, 2-cianoipirid-5-il sau 2-cianopirimidin-5-il, în care n este egal cu 1 sau 2.

Problema pe care o rezolvă invenţia este găsirea unor noi compuşi edulcolanţi cu putere de îndulcire ridicată şi în acelaşi timp cu stabilitate corespunzătoare.

Compuşii cu activitate edulcolantă, conform invenţiei, înlătură dezavantajele menţionate prin aceea că au formula generală : coox

CO-NH»-C-<H R—NH*-C-*H ch2 în care R este ales dintre grupele CH3(CH2)2 CH2, (CH3]2 chch2, (ch3]2chch2ch2, α^α-tchiciijch. (CH3CH2)2CHCH2, (CH3)3CCH2CH2, ciclohexil, cicloheptil, ciclooctil, ciclopentilmetil, ciclohexilmetil, 3-fenilpropil, 3-metil-3-fenilpropil, 3,3-dimetilciclopentin, 3-metilciclohexil, 3,3,5,5-tetrametil ciclohexil, 2-hidroxiciclohexil, 3-(4-hidroxi-3-metoxifenil]propil,3-{4-hidroxi-3-metoxifenil)-2-propenil, 3-(4-hidroxi-3-metoxifenil)-1 -metilpropil şi 3-(4-hidroxi-3-metoxifenil)1-metil-2-propenil ; X este ales dintre grupele CH3, CH2CH3, CH(CH3)2, CH2CH2CH3 şi C(CH3)3 ; Z reprezintă un atom de hidrogen sau un grup OH.

Procedeul de obţinere a compuşilor cu activitate edulcolantă, conform invenţiei, constă în condensarea unui compus cu formula coox

CO — NH*-C-« H

Z în care X şi Z sunt aceeaşi cu cei definiţi anterior, cu un precursor aldehidic sau cetonic corespunzător grupului R din compusul de preparat, urmată de reducerea in situ a iminei rezultate cu cianoborohidrura de sodiu, R fiind acelaşi cu cel definit anterior. S-a descoperit, în mod neaşteptat, şi aceasta constituie baza invenţiei, că puterea de îndulcire poate fi crescută foarte mult fixând pe amina liberă a aspartamului anumiţi radicali, în special radicali hidrocarbonici selecţionaţi corespunzător ; puterea de îndulcire a aspartamului poate fi astfel crescută până la 80 de ori, intensitatea de îndulcire variind după natura specifică a radicalului R.

Rezultate de aceeaşi natură s-au observat cu esterii etilic, izopropilic, propilic şi terţ-butilic şi N-L-a-aspartil-L-fenil-alaninei (brevet SUA 3492131) şi cu esterul 1-metilic al N-L-a-aspartil-L-tirosinei (Brevet SUA 3475403).

Cercetările conduse de prezenţii inventatori au permis să se constate că proprietăţile organoleptice ale derivaţilor N-hidrocarbonici ai aspartamului sunt tot imprevizibile şi că grupele hidrocarbonice structural foarte apropiate conduc la derivaţi ai aspartamului care pot fi după caz dulci, dulci-amari, amari sau fără gust.

Compuşii conform invenţiei se disting faţă de compuşii cunoscuţi prin faptul că sunt specifici acidului L-aspartic, comportă o grupă R’ care nu prezintă nici o analogie structurală cu cele definite în EP-0 338946 şi că activitatea lor depinde de selecţia grupelor N-hidrocarbonice specifice.

Studiile asupra relaţiilor structură-activitate realizate de inventatorii din prezenta invenţie au permis în fapt constatarea faptului că grupele N-hidrocarbonice cele mai eficiente menţionate în RO 112621 Bl 5 6 EP-0 338G46 au condus, prin combinare cu aspartamul, la compuşi amari sau dulci-amari. Tot aşa s-a întâmplat cu grupul n-heptil care, în documentul anterior, a condus la unul dintre compuşii cei mai puţin 5 dulci, dar care, combinat cu aspartamul, dă un compus cu un puternic gust amar foarte persistent. G formă de realizare avantajoasă a invenţiei, corespunde formulei generale io care urmează cooch3

CO-NH C H

în care R este cel definit mai sus.

Un compus deosebit de avantajos 20 al invenţiei este 1 -metilesterul N-[N-(3,3-dimetilbutil)-L-a-aspartil]-L-fenilalaninei [compusul B din Tabelul 1] cu formula : C00CH3 CH CO-NH*-c-<h i : : ch3-c-ch ,-ch ,-nh*-c-«h ch, K ό sau 1-metilesterul N-[N-[3-(4-hidroxi-3-metoxifenil)propil]-L-a-aspartil]-L-fenilalaninei 2 5 (compusul 18, din Tabelul 1] cu formula C00CK3

CO-NH*-C-<H

sau 1-metil esterul N-[N-(3-fenilpropil)-L-a-aspartil]-L-fenilananinei (compusul 12 din Tabelul 1) cu formula : 30 COOCH3

CO —NH ► C H

Compuşii conform invenţiei pot de asemenea să fie transformaţi în săruri cu acizi sau baze anorganice sau organice acceptabile din punct de vedere fiziologic, ceea ce are drept efect mărirea solubilităţii lor. Aceşti compuşi sunt transformaţi avantajos în săruri sub formă de clorhidrat sau de săruri de sodiu, potasiu, amoniu, calciu sau magneziu.

Agenţii de îndulcire conform prezentei invenţii pot fi adăugaţi la orice produs comestibil în care se doreşte obţinerea unui gust dulce, cu condiţia de a fi adăugaţi într-o proporţie suficientă pentru a atinge nivelul de îndulcire dorit. Concentraţia optimă de utilizare a agentului de îndulcire va depinde de diverşi factori ca, de exemplu, puterea de îndulcire a agentului de îndulcire, condiţiile de stocare şi de utilizare a produselor, constituenţii speciali ai produselor şi nivelul de îndulcire dorit. Qrice persoană calificată poate determina cu uşurinţă proporţia optimă de agent de îndulcire care trebuie utilizat pentru obţinerea unui produs comestibil realizând analize senzoriale de rutină. Agenţii de îndulcire conform prezentei invenţii vor fi în general, adăugaţi la produşii comestibili în proporţii ajungând, conform puterii de îndulcire a compusului, de 0,5 mg până la 50 mg de agent de îndulcire pe kilogram sau pe litru de produs comestibil. Produsele concentrate vor conţine evident cantităţi mai ridicate de agent îndulcitor, şi vor fi apoi diluate conform intenţiilor finale de utilizare.

Agenţii de îndulcire con form prezentei invenţii pot fi adăugaţi sub formă pură la produşii de îndulcit, dar, datorită puterii lor de îndulcire ridicată, ei sunt în general amestecaţi cu un suport (purtător) sau cu un agent de umplutură corespunzător. în mod avantajos, suporţii sau agenţii de umplutură corespunzători sunt aleşi din grupul constituit din polidextroză, amidon, maltodextrine, celuloză, metil-celuloză, carboximetilceluloză şi alţi derivaţi de celuloză, alginat de sodiu, pectine, gume, lactoză, maltoză, glucoză, leucină, glicerol, manitol, sorbitol, bicarbonat de sodiu, acizi fosforic, citric, tartric, benzoic, RO 112621 Bl 7 sorbic, propionic şi sărurile lor de sodiu, potasiu şi calciu şi echivalenţii lor.

Agenţii îndulcitori conform invenţiei pot, într-un produs comestibil, să fie utilizaţi singuri, ca agent unic îndulcitor, sau în combinaţie cu alţi agenţi îndulcitori cum ar fi zaharoza, siropul de malţ, fructoza, derivaţi sau analogi dipeptidici zaharaţi (aspartam, alitam), neohesperidinahidro-chalcona, izomaltuloza hidrogenată, ste-viozida, zaharurile L, glicirrizina, xilitolul, sorbitolul, monitolul, acesulfanol, zaharina şi sărurile sale de sodiu, potasiu, amoniu şi calciu, acidul ciclamic şi sărurile sale de sodiu, potasiu şi calciu, sucraloza, monelina, taumatina, şi echivalentele lor.

Compuşii din prezenta invenţie pot di preparaţi prin diferite metode. □ metodă de preparare preferată constă în condensarea unui compus cu formula coox

CO-NH*-C-«H

Z cu un compus aldehidic sau cetonic, precursor al grupului R. Imina intermediară formată prin condensare este apoi redusă in situ de către un agent reducător selectiv, cum este de exemplu cianoboro-hidrura de sodiu, ceea ce conduce direct la compuşii din invenţie (metoda de N-monoalchilare reductivă descrisă de Ohfune şi alţii, Chemistry Letters, 1984, 441-444].

Obţinerea, de exemplu, a unui compus conform invenţiei în care R este radicalul (CH3]3CCH2CH2 este efectuată pornind de la un precursor aldehidic comercial 3,3-dimetilbutiraldehida cu formula (CH3)3CCH2CH0.

Purificarea compuşilor conform invenţiei, sub forma lor acidă sau salifiată, este realizată conform tehnicilor standardizate cum sunt recristalizarea sau cromatografia. Structura lor şi puritatea lor au fost controlate prin tehnici clasice 8 (cromatografie în strat subţire, cromato-grafie lichidă de înaltă performanţă, spectrometrie în infraroşu, rezonanţă magnetică nucleară, analiză elementară).

Stabilitatea compuşilor caracteristici ai invenţiei este mai ridicată ca cea a aspartamului în condiţii curente de utilizare pentru prepararea alimentelor. Acesta este un avantaj cu atât mai important cu cât una dintre limitele de utilizare a aspartamului în anumite preparate alimentare provine din stabilitatea foarte scăzută în mediu aproape de neutralitate, adică unde pH-ul este în apropiere de 7, pH care este deseori întâlnit în produsele cum ar fi produsele lactate, de patiserie sau alte preparate care necesită o prelucrare la temperatură ridicată, gumele de mestecat, preparatele pentru dantură.

Un studiu de îmbătrânire accelerată prin încălzire prelungită la 70°C a unei soluţii apoase de pH de compus conform invenţiei, anume 1-metilesterul N-[N-(3,3-dimetilbutil)-L-a-aspartil]-L-fenil-alaninei a cărui putere de îndulcire este de 10.000 ori mai ridicată ca cea a zaharozei, prezintă un timp de înjumătăţire de aproximativ 6 ore, în timp ce timpul de înjumătăţire al aspartamului în aceleaşi condiţii nu este decât de 10 minute, ceea ce corespunde, pentru compusul conform invenţiei, la o stabilitate de 36 ori mai ridicată decât cea a aspartamului. Rezultatele comparabile s-au obţinut pentru alţi compuşi caracteristici ai invenţiei. S-a demonstrat de asemenea că stabilitatea compuşilor conform invenţiei este cel puţin egală, sau ameliorată, în mediu acid la un pH apropiat de 3, pH care corespunde pH-ului din băuturile gazoase care constituie una din aplicaţiile majore ale îndulcitorilor.

Datorită capacităţii lor ridicate de îndulcire, un alt avantaj al compuşilor conform invenţiei, comparativ cu aspartamul, este de a permite în aplicarea lor la produse laimentare, utilizarea de cantităţi foarte reduse de agent activ. în consecinţă, în produsele alimentare prezenţa deseori discutată de anumiţi constituenţi de aspartam, adică L-fenilalanina şi metanolul, va fi foarte redusă RO 112621 Bl 9 prin utilizarea unui îndulcitor conform prezentei invenţii. Astfel de exemplu va fi posibil să se înlocuiască, într-un litru de băutură gazoasă 550 mg de aspartam prin aproximativ 7 mg de 1 -metil ester al N[N-(3,3-dimetilbutil)-L-a-aspartil]-L-fenilalanină descrisă în prezenta invenţie şi de asemenea să se diminueze, până la 80 de ori, cantităţile de L-fenilalanină şi de metanol susceptibile de a fi consumate, menţinând calităţi organoleptice identice.

Prezenta invenţie permite deci obţinerea pentru prima dată, de noi derivaţi N-hidrocarbonaţi de aspartam sau ai analogilor săi care prezintă calităţi organoleptice excelente asociate excelente asociate cu o putere de îndulcire foarte ridicată, până la data de 10.000 de ori puterea de îndulcire a zaharozei faţă de aceeaşi bază ponderală, şi o stabilitate cel puţin similară sau mai mare, care, raportată la aspartam, are drept efect lărgirea posibilităţilor de utilizare în preparatele alimentare.

Este de notat că prepararea compuşilor conform invenţiei este realizată direct pornind de la aspartam sau de la analogii săi. în ceea ce priveşte derivaţii aspartamului, aceasta constituie un avantaj în mod special interesat datorită faptului că aspartamul este un produs comercial a cărui sinteză este azi perfect pusă la punct. în continuare se prezintă exemple de realizare a invenţiei în legătură şi cu fig. 1 şi 2, care reprezintă : - fig. 1, diagrama comparativă a curbelor de stabilitate raportat la aspartam, a unor compuşi conform invenţiei, în condiţii de îmbătrânire accelerată, în mediu acid ; fig.2, diagrama comparativă a curbelor de stabilitate raportat la aspartam, a unor compuşi conform invenţiei, în condiţii de îmbătrânire accelerată, în mediu neutru.

Exemplul 1. Sinteza 1-metilesterului N-[N-(3,3-dimetilbutil]-L-a-aspartil]-L-fenilalaninei (exemplul 6 din Tabelul 1) cu formula 10 cooch3 CO —NH*-C-«H Ln3 . · CH,-C-CH-CH CH,

' : I f* ifj

COOH este realizată în modul următor : 4 g (39,8 mmol) de 3,3-dimetil-butiraldehidă de uz comercial s-au adăugat la un amestec, de 50 cm3 de metanol, 10,6 g (36,2 mmol) aspartam şi 1,6 g (25,3 mmol) cianoborohidrură de sodiu.

Soluţia s-a agitat timp de 24 h la temperatura camerei apoi s-a concentrat la sec sub vid. Reziduul a fost apoi reluat într-o soluţie apoasă de acid clorhidric 1 N până când pH-ul a ajuns în apropiere de neutru.Precipitatul răşinos format este separat prin filtrare, uscat sub vid înainte de a fi recristalizat într-un amestec etanol-apă (1-1) sau în acetonitril. Se obţin astfel 9 g (randament 62%) de 1-metil ester al N-[N-3,3-dimetilbutil)-L-a-aspartil]-L-fenilalaninei.

Puterea de îndulcire a acestui compus corespunde aproximativ, referitor la o bază ponderală, la de 10.000 ori faţă de cea a zaharozei prin comparaţie cu o soluţie de zaharoză de 2 %, 5 % şi 10 %.

Prin comparaţie cu aspartamul, o soluţie apoasă de 7 mg/L din compusul prezent este echivalentă în intensitate de îndulcire în jur de 80 ori mai ridicate decât cea a aspartamului.

Exemplul 2 - 20. Puterea de îndulcire a altor compuşi conform invenţiei, obţinuţi pornind de la aspartam urmând un mod de lucru similar celui descris mai sus, este dată în Tabelul 1. Puterea de îndulcire a fost evaluată în raport cu o soluţie de zaharoză 2 %. cooch3 CO —NH*-C-« H R-NH*-C-*H CH2 RO 112621 Bl 11 12

Tabelul 1

Nr. R Putere de îndulcire 1. ch3ch2ch2ch2 400 2. (CH3]2CHCH2 500 3. (CH3]2CHCH2CH2 1300 4. (R,S]-CH3CH2CH(CH3]CH2 900 5. (CH3CH2)2CHCH2 2000 6. (CH3)3CCH2CH2 10000 7. Ciclohexil 800 8. Cicloheptil 900 9. Ciclooctil 1000 10. Ciclopentilmetil 1500 11. Ciclohexilmetil 800 12. C6H5CH2CH2CH2 1500 13. (R,S)-C6H5CH(CH3]CH2CH2 1200 14. 3,3-dimetilciclopentil 150 15. (R,S]-3-metilciclohexil 1000 16. 3,3,5,5-tetrametilciclohexil 1000 17. (R.S)-2-hidroxiciclohexil 800 18. (3-0CH3,4-0H)C6H3CH2CH2CH2 2500 19. (3OCH3,4-0H)C6H3CH=CHCH2 2000 20. (R, S]-(3-0CH3,4-QH]C6H3CH2CH2CH(CH3] 500 21. (R, S]-(3-0CH3,4-0H)C6H3CH=CHCH(CH3] 500

Cu titlul de exemple adiţionale care răspund formulei generale 1-etilesterul N-[ N-( 3,3-di metil butii )-L-a-aspartil]-L-fenilalaninei are o putere îndulcitoare de 20G0 ori mai mare de cea a zaharozei, şi 1 -metil esterul N-[N-(3,3-dimetilbutil]-L-a-aspartil]-L-tirosinei care are o putere îndulcitoare de 4000 ori faţă de cea a zaharozei (în comparaţie cu o soluţie de zaharoză 2 %]. în figura 1, anexată este dată diagrama comparativă a curbelor de stabilitate raportat la aspartam (curba a]a unor compuşi caracteristici ai invenţiei, luând drept exemplu compuşii 2, 5 şi 6 din Tabelul 1 (curbele b, c şi respectiv d], aceste curbe fiind obţinute în timpul unei îmbătrâniri accelerate, prin încălzirea la 70°C a soluţiilor lor, în concentraţie de 1 g/L, în mediu acid la pH 3. în aceste condiţii experimentale, timpul de înjumătăţire al aspartamului ale compuşilor conform invenţiei sunt în jur de 35 h pentru compusul 2, 96 h pentru compusul 5 şi 55 h pentru compusul 6, ceea ce corespunde unor stabilităţi care sunt de

Claims

RO 112621 Bl 13 14 până la 4 ori mai ridicate decât cea a aspartamului. în fig.2, anexată, este dată diagrama comparativă a curbelor de stabilitate, în raport cu aspartamul (curba 5 a], a compuşilor 2, 3 şi 6 din Tabelul 1 (curbele b, c şi respectiv d], aceste curbe fiind obţinute în timpul îmbătrânirii accelerate prin încălzire la 70°C a soluţiilor lor, la concentraţia de 1 g/L, în mediu io neutru la pH 7. în aceste condiţii experimentale, aspartamul este foarte puţin stabil (timp de înjumătăţire de 10 minute], în timp ce compuşii conform invenţiei prezintă un timp de înjumătăţire 15 de 4 h 15 minute pentru compusul 2, 10 h pentru compusul 5 şi 6 h pentru compusul 6, ceea ce corespunde la stabilităţi de până la 60 ori mai ridicate ca cea a aspartamului. 20 şi sărurile acceptabile fiziologic ale acestor compuşi.
2. Compuşi cu activitate edulcorantă conform revendicării 1, caracterizaţi prin aceea că au următoarea formulă generală: coocHa CO-NH*-C~«H R-NH*-C-«H CH2 în care R este acelaşi cu cel existent în revendicarea 1.
3. Compuşi cu activitate edulcorantă conform revendicării 2, caracterizaţi prin aceea că sunt reprezentaţi de N-(N-(3,3-dimetilbuitil]-L-a-aspartil]-a-aspartil)-L-fenilalanil 1-metil ester cu formula : Revendicări CHj I COOCH3 CO—NH*-C-« H CH3 - C - CH - CHj- NH ► C -« H

CH3 1. Compuşi cu activitate edulco-lantă, caracterizaţi prin aceea că au 25 formula generală coox CO-NH*-C-«H

Z

COOH în care R este ales dintre grupele 35 CH3(CH2]2CH2, (CH3]2CHHI2, (CH3)2CHCH2CH2, CH3CH2CH(CH3]CH2, (CH3CH2)2CHCH2, (CH3]3CCH2CHa, ciclohexil, ciclopentil, ciclooctil, ciclopentil, ciclopentilmetil, ciclohexilmetil, 3-fenilpropil, 40 3-metil-3-fenilpropil, 3,3-dimetil ciclopentil, 3-metilciclohexil, 3,3,5,5-tetrametil ciclohexil, 2-hidroxiciclohexil, 3-(4-hidroxi-3-metoxifenil]propil, 3-(4-hidroxi-3-metoxif enil)-2-propenil, 3-(4-hidroxi-3-metoxifenil)-1- 45 metilpropil şi 3-(4-hidroxi-3-metoxifenil)-1 -metil-2-propenil ; X este ales dintre grupele CH3, CH2CH3, CH(CH3]2, CH2CH2CH3 şi C(CH3]3 ; Z reprezintă un atom de hidrogen sau un 5 o grup OH ;
4. Compuşi cu activitate edulcorantă conform revendicării 2, caracterizaţi prin aceea că sunt reprezentaţi de N-(N-(3-(4-hidroxi-3-metoxifenil]propil]-L-a-aspartil]-L-fenilalanil 1-metil ester cu formula: coocHj co-nh^c-^h HO-ţ VcH-CH-CHj-NH^C^H CHj ' CH, CH3o
5. Compuşi cu activitate edulcorantă conform revendicării 2, caracterizaţi prin aceea că sunt reprezentaţi de N-(N-(3-fenilpropil)-L-a-aspartil)-L-fenilalanil 2-metil ester cu formula : RO 112621 Bl 15 COOCH3 CO —NH ► C H
6. Compuşi edulcolanţi conform revendicării 1, caracterizaţi prin aceea că se utilizează în compoziţii îndulcitoare singuri sau cu alţi agenţi îndulcitori.
7. Procedeu de preparare a unui compus cu activitate edulcorantă cu formula generală: coox CO-NH^-C-«H R-NH ► C ·* H CH2 în care R este ales dintre grupele CH3[CH2)CH2, (CH3]2CHCH2, [CH3]2CHCH2CHa, CH3CH2CH(CH3)CH2, (CH3CH2]2CHCH2, (CH3]3CCH2CH2i ciclohexil, cicloheptil, ciclooctil, ciclopen-tilmetil, ciclohexilmetil, 3-fenilpropil, 3-metil- 16 3-fenilpropil, 3,3-dimetilciclopentil, 3-metilciclohexil, 3,3,5,5-tetrametil ciclohexil, 2-hidroxiciclohexil, 3-(4-hidroxi-3-metoxife-niljpropil, 3-(4-hidroxi-3-metoxifenil)-2-pro-penil,3-(4-hidroxi-3-metoxifenil)-1-metilpropil şi 3-(4-hidroxi-3-metoxifenil)-1 -metil-2-pro-penil; X este ales dintre grupele CH3, CH2CH3, CH(CH3]2, CH2CH2CH3 şi C(CH3]3 ; Z reprezintă un atom de hidrogen sau un grup OH ; şi a unei sări acceptabile fiziologic a acestui compus ; caracterizat prin aceea că constă în condensarea unui compus cu formula : coox CO-NH ►- C -* H

Z în care X şi Z sunt aceeaşi cu cei definiţi anterior, cu un precursor aldehidic sau cetonic corespunzător grupului R din compusul de preparat, urmată de reducerea in situ a iminei rezultante cu cianoborohidrura de sodiu, R fiind acelaşi cu cel definit anterior. Preşedintele comisiei de examinare :ing. Barbu Mara Examinator : ing. Puşcaş Corina