Psihoterapie

Atât teoria cât practica asistenţei sociale se află în faţa unor provocări şi schimbări importante, determinate de criza economică dar şi de evoluţia în sine a societăţii sau sistemului de asistenţă socială, în care sociologiei i se solicită contribuţia. În prezentul articol se reliefează necesitatea şi rolul paradigmelor sociologice contextualiste, constructiviste, modern realiste, existenţialiste, umaniste şi postmoderne în aceste procese; factori precum comunitatea, familia ori persoana/ personalitatea umană constituind categorii şi resurse cruciale ale noului tip de asistenţă socială. În perspectiva acestor paradigme problema socială, vulnerabilitatea, sistemul client se explică şi prin tulburări ale calităţii relaţiilor interumane la nivel local, personal, organizaţional, contextual, existenţial şi mai puţin prin caracteristicile universale ori structural-funcţionale ale macrosistemelor din care fac parte. Articolul cuprinde şi o referire la teoriile, metodele şi resursele contextualist-umaniste în practica asistenţei sociale de criză şi post-criză şi se încheie cu o scurtă prezentare a Asistenţei Sociale Umaniste – nou concept de asistenţă socială, numit şi a treia cale în teoria şi practica asistenţei sociale, fundamentată, printre altelele, pe teoria microsociologică şi pe paradigmele sociologice contextualist-umaniste, constructiviste, existenţialiste şi postmoderne..
*** Both the theory and the practice of social work are facing important challenges and changes, caused by the economic crisis also by the evolution of society or the social welfare system itself, in which to sociology is request its contribution. This article highlights the necessity and the role of the contextualist, constructivist, modern realist, existentialist, humanistic and postmodern sociological paradigms in these processes, factors such as community, family or person/ human personality being crucial categories and resources of the new type of social work. In light of these paradigms the social issue, the vulnerability, the client system can be explained as well by qualitative disorders and anomalies at the interpersonal relationships level, at the local, organizational, personal, contextual, existential, human level and less by the universal or/and structural-functional characteristics of the macrosystems of which these are part. The article includes also a reference to the contextualistic-humanistic theories, methods and resources in crisis and post-crisis practice of social work, and ends with a short presentation of the Humanistic Social Work – new concept of social work theory and practice, called also the Third Way, based, inter alia, on the micro-sociological theory and on the contextualist-humanistic, constructivist, existentialist and postmodern sociological paradigms.

Deoarece teoria și valorile asistenţei sociale umaniste se remarcă și prin accentul pus pe personalitatea, trăirile și relațiile umane ale clientului, în mod necesar, prioritizează interesul pentru personalitatea umană și calitățile psihologic-sufletești ale profesionistului. Între sufletul inerent traumatizat al clientului şi personalitatea/ sufletul profesionistului, în perspectiva valorilor umaniste, se instituie un înalt grad de congruenţă sufletească, umană, empatetică/ compatetică. Aspectul face, așadar, ca studiul problemei calităţilor psihologic-sufleteşti ale profesionistului să reprezinte o preocupare teoretică centrală în literatura asistenţei sociale umaniste.
Această lucrare aduce, în plus față de cele anterioare, în dezbatere problema calităților psihologic-sufletești ale profesionistului în principalele activități și roluri ocupaționale, reliefând importanța acestora și în cazul altor profesioniști, pe lângă asistentul social, precum cea a psihologului, a profesionistului din cadrul personalului de îngrijire, educație, terapii de recuperare etc, a asistentul maternal profesionist, a profesionistului din aparatul de conducere, chiar și a angajatului din aparatul funcționăresc și de deservire ori a voluntarului, a lucrătorului din organizații neguvernamentale, umanitare etc.
Volumul ”Calităţi Psihologic-Sufleteşti ale Profesionistului în Asistenţa Socială Umanistă” este structurat și cuprinde, în principal, cinci capitole.
Primul capitol, Asistenţa socială umanistă  - a treia cale în teoria și practica asistenței sociale, este consacrat prezentării conceptului şi specificului asistenţei sociale umaniste, cu accent pe principalele sale surse, valori, teorii (teoriile dezvoltării și empowermentului, teoria empatiei, teoria atașamentului, teoria fericirii, teoria îngrijirii, teoria acțiunii și teoria participării), practici și metode (practicile bazate pe evidențe, metodele adoptate/ adaptate din psihoterapia umanistă, metodele apreciative, metoda balanței), în contextul promovării acesteia ca a treia cale în asistența socială contemporană, prin raportare la asistența socială tradițională și asistența socială critică ori radicală
Capitolul al doilea, Personalitatea umană - sfera/ dimensiunea ontologic-spirituală, prezintă ceea ce s-ar putea numi sursele psihologic-ontologice ale calităților sufletești și umane ale profesionistului, adică sufletul afectiv (social), sufletul spiritual (sufletul mistic, sufletul ludic, sufletul estetic, sufletul moral, sufletul intelectual), onto-formațiunea fericirii și eul onto-proiectiv, componente ale sferei ontologic-spirituale a personalității umane, aceasta din urmă ca parte și dimensiune a personalității globale.                                                                                                                                                           
În capitolul al treilea, Personalitatea umană și calităţile psihologic-sufleteşti ale profesionistului în asistenţa socială umanistă, se ajunge efectiv la conținutul problematicii propusă de titlul cărții, abordându-se tema calităților psihologic-sufletești ale profesionistului, adică empatia și compatia, fericirea şi bunăstarea sufletească, dezvoltarea și sensibilitatea spirituală, dezvoltarea personală și umană, creativitatea, cultura și multiculturalismul, altruismul, agreabilitatea, toleranţa, omenia, carisma; pornindu-se de la categoria de personalitate umană a profesionistului, și insistându-se pe necesitatea definirii acesteia în raport de  modul, umanist-spiritual, de reprezentare a clientului. În procesul asistențial, de reabilitare sufletească/ umană și socială personalitatea/ sufletul clientului și personalitatea/ sufletul profesionistului intră în congruență social-ontologică, compatetică; relația compatetic-spirituală și socio-umană care se formează constituind mijloc și resursă de reabilitare socio-umană și sufletească a clientului, de fericire și împlinire personală/ umană.
În capitolul al patrulea, Calități psihologic-sufletești și conduite ale profesioniștilor în ”sistemul” asistenţei sociale umaniste, se încearcă o reliefare/ prezentare a calităților psihologic-sufletești și conduitelor profesionale umaniste în activitățile de bază din asistența socială, precum în managmentul de caz, case work și procesul de intervenţie, cu accent pe conduitele umane și calitățile psihologic-sufletești ale asistentului social, psihologului/ psihopedagogului, profesionistului din cadrul personalului de îngrijire, educație, terapii de recuperare, ale asistentului maternal profesionist, angajatului din aparatul de conducere, funcționăresc și de deservire, ale voluntarului, lucrătorului din organizații ne-guvernamentale, umanitare etc.
Capitolul al cincilea, Asistența socială umanistă a copilului și familiei. Calități psihologic-sufletești și conduite ale profesioniștilor, are rolul de a operaționaliza, concretiza și valida practic majoritatea tezelor teoriei și metodologiei asistenței sociale umaniste, afirmate în lucrare, cu focalizare, desigur, pe calitățile psihologic-sufletești ale profesionistului, necesare cu precădere în instituțiile rezidențiale pentru copii, în familiile substitutive; interesul concentrăndu-se pe calitățile psihologic-sufletești și conduitele umane ale practicienilor care se află în contact direct prelungit cu copilul ori familia.
În secțiunea Concluzii se constată că oricât de bună ar fi politica socială, de performante ar fi sistemul de asistență socială, stategiile, programele, proiectele, activitatea șefilor de instituții, hrana, condițiile materiale, în ultimă instanță rezultatele activității și funcționării serviciilor de asistență socială depind de calitățile, resursele și conduitele umane ale profesioniștilor, asistenților sociali, lucrătorilor din activitățile de îngrijire, educație și de supraveghere, de calitățile psihologic-sufletești și conduitele umane ale asistenților maternali și personali, ale profesioniștilor din cadrul personalului de recuperare, chiar a supraveghetorilor. Aspectul ar impune astfel și necesitatea instituirii unor dezbateri privind sistemul de pregătire/ educație, angajare și evaluare a personalului, și calitățile necesare unui profesionist în perspectiva valorilor și misiunii asumat umaniste a asistenței sociale, în care să se promoveze noi atitudini pedagogice, o mai largă deschidere curriculară, în programele academice, spre ontologia umanului şi metodele educaţionale umaniste, precum şi o deplasare radicală, în planul activităților și obiectivelor educaţionale, de la educaţia intelectului spre educaţia personalităţii umane a viitorului profesionist din sistemul asistenței/ protecției sociale.

Această carte se adresează în primul rând studenţilor la psihologie, care au nevoie de informaţii privind specificul psihoterapiei, calităţile şi condiţiile necesare pentru a deveni psihoterapeut, principalele orientări în psihoterapie, o scurtă caracterizare a fiecărei orientări şi unele aspecte de ordin deontologic.
În al doilea rând, cartea se adresează tuturor specialiştilor implicaţi în serviciile de intervenţie psihologică: psihologi clinicieni, consilieri psihologici sau psihoterapeuţi, consilieri educaţionali,  asistenţi sociali care lucrează în cadru instituţionalizat sau privat.
Nu în ultimul rând, cartea se adresează tuturor persoanelor interesate de acest domeniu,  care doresc să se familiarizeze cu modul în care psihoterapia îi poate ajuta în anumite momente dificile din viaţă sau doresc unele indicii legate de alegerea unei psihoterapii sau a unui psihoterapeut eficient.

Când este cazul să apelez la psihoterapie? De unde știu dacă psihoterapeutul desfășoară o activitate legală și ce importanță are asta pentru mine? De ce este așa de importan ca psihoterapeutul meu să fie acreditat de Colegiul Psihologilor din România? De ce este importantă semnarea unui contract? Cum găsesc un Psiholog BUN? Cum pot să evaluez singur un psihoterapeut? Cât costă o ședință de psihoterapie? La ce să mă aștept când ajung la psiholog? Cât timp durează psihoterapia? Ce se întâmplă în ultima ședință? Există recăderi? Dacă fac psihoterapie mai este nevoie să iau pastile? Doar cei care iau tratament apelează la psihoterapie? Când pot să renunț la psihoterapie? Este OK să plâng în psihoterapie? Cât de sincer pot să fiu în ședintele de psihoterapie? De ce este așa de strictă respectarea orelor programate pentru ședințele de psihoterapie? Cum adică, doar mie? Ce pot să spun în terapie, până unde pot să merg? Ce se întâmplă după prima ședință de psihoterapie? Psihoterapeutul poate să renunțe la client? Dacă am programat o ședință și nu particip o mai plătesc? Regula celor 24 ore este valabilă și pentru psihoterapeut?

Informatii de identificare: Clientul, de profesie inginer, este angajat la o firma germana.. Activitatea profesionala si-o desfasoara in schimburi, avand si schimb de noapte, care ii perturba somnul.. Actualmente locuieste cu parintii (lipsa intimitatii personale-una dintre probleme care il deranjeaza). Nu este casatorit si la momentul prezentarii la cabinet nu se afla intr-o relatie de cuplu. 2. Prima vizita-informatii: Este destul de reticent in a-si relata problema in primele minute de discutie. Timid si retras, da dovada de dificultate in a povesti despre propria persoana. In schimb, cand ating domeniul profesional, devine mai vorbaret si incepe sa comunice cu mai mare usurinta. Dupa ce incepe sa se simta confortabil in discutia cu mine, reuseste sa imi relateze ce-l deranjeaza si care este problema asa cum o percepe el actualmente. 3. Problema-MOTIV prezentat de client: Experimenteaza cateva situatii jenante, din punctul lui de vedere, care tin de domeniul vietii intime. Din punctul sau de vedere, aceasta problema constituie un impediment major, actualmente, conside-rand ca ii afecteaza viata privata, datorita faptului ca se blocheaza si se retrage atunci cand se afla in faza de debut al unei relatii. Imi confirma ca nu a facut investigatii medicala care sa-i confirme acest auto-diagnostic. La acesta problema se mai adauga: 1. senzatia unui stress major (il simte in stomac); 2. Complex de greutate care il determina sa bata in retragere atunci cand isi propune sa mearga la sala-imagine de sine afectata. 4. Evaluare adleriana a problemei:-Incadrare pe axe: Inferioritatea organica semnalata (axa 3) este determinata inconstient de inferioritatea copilului in raport cu autoritatea parentala si proiectata la varsta adulta asupra partenerei de cuplu.-Convingeri de baza: SINE(din ISV), cu care este de acord: furios, norocos si sufocat; cu care NU este de acord: controlat, pierdut, al nimanui-lucrat cu clientul in domeniul imaginii si al respectului de sine. Ceilalti (din amintiri timpurii) sunt: agresivi, impunatori,neatenti, profitori, cei ce determina pericolele; Lumea este (din ISV): ciudata, schimbatoare, haotica, periculoasa; Viitor: nu vreau sa ma schimb (domeniu aspra caruia am lucrat la finalul ISV-ului).-Emotii de baza si comportament manifestat: Emotie de baza prezenta (recunoscuta): FURIE (indreptata impotriva propriei persoana si proiectata constient pe parinti, si inconsti-ent pe posibila partenera, care-i determina blocajul de a nu fi respins); Comportament manifest: De retragere (FUGA), De asteptare-Stimuli (factori care precipita situatia): Relatia tensionata cu parintii care il preseaza cu ideea de a se casatori, situatie care le-ar permite sa se "vada in postura de bunici" (dorinta a parintilor, dar nu si a sa); relatie de cuplu esuata datorita retragerii lui-imi confirma ca el a fost cel care a propus separarea datorita unei frici de a nu ajunge in situatia de a nu-si putea satisface partenera, din punct de vedere sexual. Dezvolta astfel un mecanism de aparare (afirmatie client) de a fugi din fata unei dorinte sau a unei persoane de sex feminin. Inca nu este complet decis ce sa faca in ceea ce priveste viata sentimentala (in doi). Nu este stapan (nu stie de ca faca) pe el in ceea ce priveste acest domeniu. 5. Psihodiagnostic-axe manifestare: Perceptia de inferioritate organica semnalata de client intr-o viitoare relatie de cuplu (AXA 3) denota o afectare a interesului social. Clientul simte

Plecând de la termenul de psyche care provine din limba greacă și înseamnă suflet, putem înțelege că abordările care îl conțin au în vedere starea de bine a omului plecând de la îngrijirea acestuia. Așadar, psihiatria, psihologia, psihoterapia și psihanaliza pornind pe anumite căi, care uneori se întâlnesc alteori se suprapun, caută și susțin o funcționalitate cât mai ridicată a individului uman. Psihopatologia, un domeniu comun al acestor abordări, are în vedere decelarea unor stări psihice anormale care pot fi semne de boală, sau trăiri particulare şi de nedorit, a unor oameni care au probleme dificile şi nevoie de sprijin. Caracteristicile psihopatologice ale persoanei sprijină evaluarea şi diagnosticul realizat de specialişti pentru depistarea şi tratarea tulburărilor psihice, efectuarea unor expertize, evaluarea psihică pentru obţinerea unor competenţe, instituirea unei terapii psihologice, cercetarea în domeniu, etc. Stările psihopatologice au în principiu un echivalent în normalitate. Este suficient să ne gândim la tristeţe/ depresie, anxietate/spaimă, euforie/manie, indecizia şi nesiguranţa ce necesită verificări/ trăiri obsesiv compulsive, stări de impulsivitate/explozivitate, convingeri nestrămutate şi fanatice/delir, oboseala/astenie, etc (M. Lăzărescu, 2011). Totuşi, trebuie acceptat și asumat că există "ceva" care diferenţiază o stare psihică normală de una anormal patologică. De exemplu, o tristeţe poate fi normală dacă se instalează după o pierdere, de exemplu a cuiva apropiat, şi are o intensitate rezonabilă. Ea apare ca anormal patologică dacă se instalează fără nici un motiv evident şă are o intensitate deosebită, care ar putea pune în pericol viaţa subiectului, prin nealimentare, neîngrijire, suicid. Astfel, putem sintetiza că manifestarea psihopatologică se exprimă simplificat şi rigid, decontextualizat, acaparând preocupările subiectului, care devine insensibil la solicitări şi la varietatea existenţei, in-adaptat din punct de vedere psihosocial. În plus, el nu-şi mai poate modifica voluntar starea. E vorba, deci, de o stare de minus psihologic, pe fondul căreia respectiva manifestare psihică-de nehotărâre, depresie, dependenţă-se impune rigid şi decontextualizat. În mod obișnuit aceste stări/tulburări/ boli psihice care ating un nivel semnificativ de dis-funcționalitate sunt tratate medicamentos de către medicii psihiatri care restabilesc un anumit echilibru intervenind asupra chimiei creierului. Aceste lucruri sunt absolut necesare atunci când starile/tulburările sunt cronicizate. Totuși, acest echilibru chimic retabilit de medicamente nu răspund întrebărilor pacientului și nu îi asigură confortul de a fi înțeles în manifestările sale. Mai mult decât atât pribegesc omul astfel încât pierde uneori contactul cu resturile de funcționalitate rămase. Psihologia clinică și psihoterapia reprezintă pentru astfel de persoane aflate în stările descrise mai sus intervenții prin excelență aplicative care nu se rezumă doar la problemele psihologice ale oamenilor fără manifestări psihopatologice evidente. Ele elaborează modele privind locul și rolul unicității personalității în prevenirea , apariția, evoluția și tratamentul afecțiunilor, adică acele manifestări condiționate de suferința maladivă a omului. Mai mult decât atât aceste abordări oferă date și despre păstrarea sănătății și a valorii optimale de ordin adaptativ în alte planuri ale ființei umane, în special psihosocial. În plus acestea urmăresc manifestările de unicitate ale multiplelor ipostaze ale ființei/persoanei, nu doar pe versantul normal sau patologic al existenței sale. Un fundament important al celor trei abordări (psihiatria, psihologia clinică și psihoterapia) este psihanaliza, mai ales în accepțiunea sa de metodă terapeutică. Aceasta are în vedere prin excelență persoana ca unicitate și factorii care influențează, condiționează manifestarea sa particulară, ceea ce face ca orice ființă umană să constituie o excepție. Psihoterapia bazată pe acest fundament are marele merit de a oferi pacientului suportul necesar în vederea re-abilitării și totodată urmărește îndeaproape evoluția intervenției medicamentoase, efectele acesteia confirmând sau infirmând recuperarea unui nivel ridicat de funcționalitate. În cadrul cabinetului de psihologie clinică și psihoterapie conlucrează aceste abordări în vederea asistării persoanelor aflate în dificultate psihică.

Activități zilnice, săptămânale și evaluare finală cu o structură bine definită Acest ghid se utilizează zilnic!

Lucrezi în ritmul tău.
Te bucuri de intimitate.
Folosești un instrument creat special pentru urmărirea obiectivelor personale.
Descoperi un tipar pe care poți să îl reutilizezi.

Terapie, zi de zi, timp de o lună calendaristică.
Ia psihoterapia cu tine și lucrează în intimitatea casei tale!
1. Descarca: Monitorizarea Obiectivelor – Caiet de lucru
2. Cere o sesiune Zoom (ofertă valabilă doar pentru cei care se califică pentru următoarea etapă).

Citește mai multe:
https://consultlapsiholog.ro/descarca-monitorizarea-obiectivelor-caiet-de-lucrupsiholog-dumitru-popescu/

Este vorba de dihotomia dintre psihologia si psihiatria "folk" si cea stiintifice cand se vorbeste de psihoterapie....
Aceasta lucrare este de fapt cel de al 3-lea capitol al monografiei "Psihoterapia suportiva- manual pentru medici si nu numai" Primele doua capitole, "Ce este psihoterapie" si "Istoria psihoterapie" sunt deja pe academia.edu.