Petru Stefaroi

Deoarece teoria și valorile asistenţei sociale umaniste se remarcă și prin accentul pus pe personalitatea, trăirile și relațiile umane ale clientului, în mod necesar, prioritizează interesul pentru personalitatea umană și calitățile psihologic-sufletești ale profesionistului. Între sufletul inerent traumatizat al clientului şi personalitatea/ sufletul profesionistului, în perspectiva valorilor umaniste, se instituie un înalt grad de congruenţă sufletească, umană, empatetică/ compatetică. Aspectul face, așadar, ca studiul problemei calităţilor psihologic-sufleteşti ale profesionistului să reprezinte o preocupare teoretică centrală în literatura asistenţei sociale umaniste.
Această lucrare aduce, în plus față de cele anterioare, în dezbatere problema calităților psihologic-sufletești ale profesionistului în principalele activități și roluri ocupaționale, reliefând importanța acestora și în cazul altor profesioniști, pe lângă asistentul social, precum cea a psihologului, a profesionistului din cadrul personalului de îngrijire, educație, terapii de recuperare etc, a asistentul maternal profesionist, a profesionistului din aparatul de conducere, chiar și a angajatului din aparatul funcționăresc și de deservire ori a voluntarului, a lucrătorului din organizații neguvernamentale, umanitare etc.
Volumul ”Calităţi Psihologic-Sufleteşti ale Profesionistului în Asistenţa Socială Umanistă” este structurat și cuprinde, în principal, cinci capitole.
Primul capitol, Asistenţa socială umanistă  - a treia cale în teoria și practica asistenței sociale, este consacrat prezentării conceptului şi specificului asistenţei sociale umaniste, cu accent pe principalele sale surse, valori, teorii (teoriile dezvoltării și empowermentului, teoria empatiei, teoria atașamentului, teoria fericirii, teoria îngrijirii, teoria acțiunii și teoria participării), practici și metode (practicile bazate pe evidențe, metodele adoptate/ adaptate din psihoterapia umanistă, metodele apreciative, metoda balanței), în contextul promovării acesteia ca a treia cale în asistența socială contemporană, prin raportare la asistența socială tradițională și asistența socială critică ori radicală
Capitolul al doilea, Personalitatea umană - sfera/ dimensiunea ontologic-spirituală, prezintă ceea ce s-ar putea numi sursele psihologic-ontologice ale calităților sufletești și umane ale profesionistului, adică sufletul afectiv (social), sufletul spiritual (sufletul mistic, sufletul ludic, sufletul estetic, sufletul moral, sufletul intelectual), onto-formațiunea fericirii și eul onto-proiectiv, componente ale sferei ontologic-spirituale a personalității umane, aceasta din urmă ca parte și dimensiune a personalității globale.                                                                                                                                                           
În capitolul al treilea, Personalitatea umană și calităţile psihologic-sufleteşti ale profesionistului în asistenţa socială umanistă, se ajunge efectiv la conținutul problematicii propusă de titlul cărții, abordându-se tema calităților psihologic-sufletești ale profesionistului, adică empatia și compatia, fericirea şi bunăstarea sufletească, dezvoltarea și sensibilitatea spirituală, dezvoltarea personală și umană, creativitatea, cultura și multiculturalismul, altruismul, agreabilitatea, toleranţa, omenia, carisma; pornindu-se de la categoria de personalitate umană a profesionistului, și insistându-se pe necesitatea definirii acesteia în raport de  modul, umanist-spiritual, de reprezentare a clientului. În procesul asistențial, de reabilitare sufletească/ umană și socială personalitatea/ sufletul clientului și personalitatea/ sufletul profesionistului intră în congruență social-ontologică, compatetică; relația compatetic-spirituală și socio-umană care se formează constituind mijloc și resursă de reabilitare socio-umană și sufletească a clientului, de fericire și împlinire personală/ umană.
În capitolul al patrulea, Calități psihologic-sufletești și conduite ale profesioniștilor în ”sistemul” asistenţei sociale umaniste, se încearcă o reliefare/ prezentare a calităților psihologic-sufletești și conduitelor profesionale umaniste în activitățile de bază din asistența socială, precum în managmentul de caz, case work și procesul de intervenţie, cu accent pe conduitele umane și calitățile psihologic-sufletești ale asistentului social, psihologului/ psihopedagogului, profesionistului din cadrul personalului de îngrijire, educație, terapii de recuperare, ale asistentului maternal profesionist, angajatului din aparatul de conducere, funcționăresc și de deservire, ale voluntarului, lucrătorului din organizații ne-guvernamentale, umanitare etc.
Capitolul al cincilea, Asistența socială umanistă a copilului și familiei. Calități psihologic-sufletești și conduite ale profesioniștilor, are rolul de a operaționaliza, concretiza și valida practic majoritatea tezelor teoriei și metodologiei asistenței sociale umaniste, afirmate în lucrare, cu focalizare, desigur, pe calitățile psihologic-sufletești ale profesionistului, necesare cu precădere în instituțiile rezidențiale pentru copii, în familiile substitutive; interesul concentrăndu-se pe calitățile psihologic-sufletești și conduitele umane ale practicienilor care se află în contact direct prelungit cu copilul ori familia.
În secțiunea Concluzii se constată că oricât de bună ar fi politica socială, de performante ar fi sistemul de asistență socială, stategiile, programele, proiectele, activitatea șefilor de instituții, hrana, condițiile materiale, în ultimă instanță rezultatele activității și funcționării serviciilor de asistență socială depind de calitățile, resursele și conduitele umane ale profesioniștilor, asistenților sociali, lucrătorilor din activitățile de îngrijire, educație și de supraveghere, de calitățile psihologic-sufletești și conduitele umane ale asistenților maternali și personali, ale profesioniștilor din cadrul personalului de recuperare, chiar a supraveghetorilor. Aspectul ar impune astfel și necesitatea instituirii unor dezbateri privind sistemul de pregătire/ educație, angajare și evaluare a personalului, și calitățile necesare unui profesionist în perspectiva valorilor și misiunii asumat umaniste a asistenței sociale, în care să se promoveze noi atitudini pedagogice, o mai largă deschidere curriculară, în programele academice, spre ontologia umanului şi metodele educaţionale umaniste, precum şi o deplasare radicală, în planul activităților și obiectivelor educaţionale, de la educaţia intelectului spre educaţia personalităţii umane a viitorului profesionist din sistemul asistenței/ protecției sociale.

In this paper the author brings in discussion a number of professional’s qualities that he considers representative for the way in which it describes humanistic social work as THE THIRD WAY in contemporary social work, which have, as the main psychological-personal source, what the author call Humane Personality, with three constitutional spheres: the psychological-ontological sphere, the axiological-moral/prosocial sphere, and the motivational-energetical sphere. It is about qualities such as EMPATHY and COMPATHY, SPIRITUAL WELFARE and VIRTUE, HAPPINESS and EUDAIMONIC-ALTRUISTIC ENERGY/MOTIVATION, PERSONAL DEVELOPMENT, HUMANE DEVELOPMENT and HUMANITY/HUMANNESS. If (according to the author) the traditional social work prioritizes qualities and behaviors of the professional such as mercy, compassion, physical and emotional care, and the critical social work qualities and behaviors such as visionary, determination, creativity, the humanistic social work, as the third way, takes them from the both sides, adapting them, but comes with many new qualities/skills - the majority taken and adapted from the therapeutic, pedagogical and managerial practice of the humanistic orientation - thus promoting, for the professionals from the humanistic social work practice, qualities and behaviors related to a model of personality highly developed, spiritually, humanly and culturally. Another interesting idea of the author, highlighted in the book, is that in the light of the main values and goals of the humanistic social work practice, the personality and behavior of each professional from a service or institution of social assistance/work/welfare represent important conditions and factors in the process of rehabilitation/integration, or in providing of some optimal humane conditions for the beneficiaries' comfort and happiness. Humanistic social work, as the third way in contemporary social work, argues, therefore, the necessity of a new optic and a new concept regarding the professional, its roles, behaviors and qualities, also by the fact that it extends the interest over all professionals, not limiting it to the social workers. In this sense, the book is distinguished by its emphasis on the humane, psychological-spiritual qualities of the professional represented as HUMAN, as a person, as a human being with personality and soul, with qualities such as empathy and compathy, spiritual welfare and virtue, happiness and eudaimonic-altruistic energy/motivation, personal development, humane development and humanity/humanness, in the specific activities/roles, whether these are carried out by the social worker or psychologist, by the manager or caregiver.

In this book is realized a brief presentation of the main orientations and features of the Humanistic Theory and Method in the major socio-human sciences, domains and practices. As construction, structure and content this book cumulates, incorporates, synthesizes and develops in a new, original and unitary work a number of the author’s previous works consecrated to the humanistic approach and method in some socio-human sciences and practices, especially in Psychology and Psychotherapy, Sociology, Social Work, Education and Management, published up to the end of 2012, both in print and electronic format. In the process of realization of this works, including of this book, was taken into consideration and was consulted the universal "social" and "therapeutic" literature of humanistic orientation, with the two main directions – existential/positive and spiritual/ontological/humanitarian, or the one that describes it or refers to it. Essentially, the Existential/Positive Orientations represent and approach, in theory or practice (therapy, education, social work etc.), the Person and Personality through traits (objectives) like high level of personal and social autonomy, free will and high capacity/ ability for self-determination, high level of personal development, high resilience, high capacity to control the emotions, high degree of awareness, self-knowledge, high self-esteem, high level of interpersonal development, adaptability, mature personality, activism and initiative, assertiveness, etc., while the Socio-Human (Micro-)Community is represented through features such as high autonomy, strong organizational culture, high socio-human functionality, high cohesion, unity, solidity, adaptability, resilience, resistance to crisis and challenges, good management, etc. The Ontological/Spiritual Approaches/Theories promote core concepts (and objectives of the intervention) such as spiritual-humane personality and humane/good community, spiritual-humane development of the person and humane-cultural development of the community. These paradigms highlight and promote Personality traits and qualities such as spirituality, virtue, humanness, altruism, empathy, love, faith, etc. Regarding the theoretical representation of the Community these approaches/theories highlight ideas and features as people-centered community, the dominance of the inter-personal relationships of attachment, love, respect, the dominance of the practices and customs of mutual helps, social/group/community solidarity, harmony, unity, inter-personal congruency, socio-human, inter-personal, community functionality, socio-human, moral and cultural integration/ cohesion. *** Regarding the destination of this paper, its design, content and bibliography are made in such a way to be useful both to the academic community, to students and teachers, and also to the professional community, to psychotherapists, educators, managers, social workers, artists, etc.

La conception, la structure, le contenu et la bibliographie de ce livre sont réalisées avec le but d’être utiles à la fois à la communauté académique/ universitaire, aux étudiants et aux enseignants, et aussi à la communauté professionnelle, aux travailleurs sociaux, psychothérapeutes, médiateurs sociaux, conseillers en insertion sociale et professionnelle, assistants de service social, animateurs enfants, soignants, assistantes maternelles, auxiliaires de vie sociale, éducateurs, gestionnaires, personnel médical, superviseurs, volontaires etc. Dans le livre l'auteur tente, et réussit dans une large mesure, d'esquisser et de proposer une théorie unitaire et pertinente du TRAVAIL SOCIAL HUMANISTE. L'accent est mis également sur l’importance et le rôle crucial qu'elles ont dans la pratique du travail social humaniste, comme valeurs et ressources, la PERSONNALITÉ (du client et du professionnel) et les RELATIONS HUMAINES (dans le processus d'intervention et dans le milieu de vie du client). Travaillant dans la sphère des relations Sociales l'un des buts principaux des professionnels et des services de travail social c'est leur transformation en relations HUMAINES. La personnalité du client et la personnalité du professionnel, les qualités psychologique-HUMAINES et psychologique-spirituelles sont, à cet effet, les moyens, les ressources professionnelles essentielles qui peuvent faciliter le changement, par lesquelles peuvent être réalisées l’humanisation des relations sociales en difficulté, des micro-communautés dysfonctionnelles, déshumanisées, des gens endommagés sur le plan morale, psychologique, en difficulté, en souffrance, en conflit etc. Le changement pour le meilleur du niveau des relations sociales, transformées en relations HUMAINES, produira des améliorations, changements qualitatifs impressionnants au niveau de micro-communauté dans son ensemble, ainsi au niveau de chaque personne/ personnalité; les processus de transformation évoluent en cascade, impliquant processus d'humanisation à tous les niveaux, éliminant nombreux dysfonctionnements, troubles, problèmes, souffrances; le nouvel environnement créé étant défini par des qualificatifs tels que bien-être spirituel et humain, efficacité, cohésion socio-humaine, harmonie, solidarité, aide mutuelle, responsabilité, soin, coopération, humanité etc. Cet environnement fera imposer, finalement, comme une solution curative pour beaucoup des problèmes et des situations difficiles. *** Le paradigme humaniste de la personnalité utilisé dans ce livre met en évidence d'un part la dimension, le contenu ontologique-spirituel et d'autre part la dimension/ valence existentielle et adaptative de la personnalité. Conformément à cet aspect la représentation humaniste de la personnalité est imposée par deux principaux paradigmes: le paradigme humaniste-ontologique/spirituel et le paradigme humaniste-existentiel/positif. Le paradigme humaniste-ontologique promeut et théorise le concept de personnalité HUMAINE et spirituelle, et le paradigme humaniste-existentiel/positif promeut et théorise le concept de FORTE personnalité (développée).

Lucrarea, cartea cu titlul "Asistenta Sociala Umanista: De la subzistenta si ingrijire la reabilitare umana si fericire", publicată în anul 2010, imbina si sintetizeaza, intr-o constructie noua, originala si unitara, cunostintele, atitudinile si experienta profesionala a autorului referitoare la teoria si practica asistentei sociale cu ideile, teoriile, textele promovate intr-o serie de publicatii nationale si locale in ultimii ani (2007 - 2010), in principal in unele articole aparute in Revista de Asistenta Sociala a Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii din Bucuresti, care apare la Editura Polirom, precum ”Perspectiva umanista asupra clientului in asistenta sociala” (Nr.1-2/2009), ”Tulburari de dezvoltare socio-afectiva a copilului institutionalizat” (Nr.1-2/2008), si ”Specificul managementului (eficient) in domeniul asistentei sociale” (Nr.3/2007), si in volumul ”Teoria Fericirii in Asistenta Sociala. De la managementul ingrijirii la managementul fericirii”, publicat in anul 2009 la Editura Lumen din Iasi. Toate aceste preocupari si lucrari avand un numitor comun: incercarea autorului de a contribui la promovarea unei viziuni, teorii si metodologii accentuat/ asumat umaniste asupra asistentei sociale, sistemului asistentei sociale, problemei sociale, clientului, profesionistului, procesului de interventie etc. - ansamblu epistemologic-axiologic si metodologic-praxiologic caruia autorul ii spune ASISTENTA SOCIALA UMANISTA, promovat prin ”Proiectul Asistenta Sociala Umanista”. In viziunea autorului asistenta sociala umanista urmareste cu predilectie interesele clientului, reprezentat si abordat, ca fiinta UMANA, ca personalitate, recuperarea si reabilitarea prin valorificarea resurselor personalitatii si relatiilor UMANE contextuale, integrarea sociala prin valorificarea resurselor inepuizabile ale situatiei socio-UMANE de dificultate, fiind in acest sens, pe langa o asistenta sociala a clientului, o asistenta sociala a micro-comunitatii si relatiilor UMANE inter-personale. In cazul practicii comunitare, de la obiectivul minimalist-materialist al subzistentei persoanelor aflate in dificultate, reprezentate inuman ca simple fiinte biologice cu atributul supravietuirii, asistenta sociala umanista propune obiectivul si solutia REABILITARII UMANE a clientului, reabilitarii/ abilitarii/ dezvoltarii socio-UMANE a comunitatii (familiei), iar in cazul practicii din institutiile speciale asistenta sociala umanista sustine necesitatea deplasarii accentului de pe obiectivul si practica simplei ocrotiri si ingrijiri pe obiective si practici umanist-pozitive precum FERICIREA beneficiarilor, dezvoltarea umana si spirituala, dezvoltarea personala si educatia/ formarea pentru viata sociala autonoma. ***** The HUMANISTIC SOCIAL WORK Project is an initiative with the assumed aim to enhance the effective presence of the humanistic values, theories and practices in social work, which usually are stated as fundamental and essential in different programs, strategies and policies but less present, in fact, in the specialized literature, in the faculties' curricula, or in the practice of the professionals and services. To this end, the project is designed as a theoretical, axiological and methodological framework, a heuristical laboratory, a philosophical, scientific and professional forum where can be set what might be called the theory, axiology and methodology of humanistic social work. The project’s concept starts from the idea that humanistic social work is not, however, a distinctive form of social work/ welfare but rather an ontology/ epistemology, that generates a reaffirmation/ restatement of the fundamental/ constitutional humanistic values of social work, incorporating, in the same time, in a (relative) new coherent and unitary theory, all what penetrated in social work in the last decades from humanistic psychology and psychotherapy, microsociology and humanistic sociology, human rights philosophy/ movement, and, especially, what was established as humanistic method in the contemporary social work practice and literature.

The management in the social work domain has a special character, some intercourses, natural in the " economic " management falling down and the classical or actual paradigms should sustain consistent adaptations. It is not indicated in this area to operate with standard managerial formulas even though these prove to be efficient in other areas. In the social work area, especially of children, the activity shows his results in the future, many times uncontrolled, that's why the effectiveness of the managerial and care activities should not be counted through the number of the assisted persons through quantitative evaluations (profit), but through intimate, moral, subjective parameters, most of the time lost in their personalities and in their tragic destines, or found in the stochastic demographic global, sociological, economical statistics. Rezumat Managementul în domeniul asistenţei sociale are un caracter cu totul special, unele raporturi, fireşti în managementul " economic " , sunt răsturnate iar paradigmele clasice sau actuale trebuie să suporte adaptări consistente. Este contraindicat ca în acest domeniu să se opereze cu formule manageriale standard chiar dacă ele se dovedesc eficiente în alte domenii. În domeniul asistenţei sociale, mai ales a copiilor, activitatea îşi arată rezultatele într-un viitor, de multe ori, nemonitorizabil, de aceea eficacitatea activităţii manageriale şi de îngrijire nu trebuie să fie contabilizată prin numărul de persoane asistate, prin evaluări cantitative (profit), ci prin nişte parametri intimi, morali, subiectivi, de cele mai multe ori pierduţi în personalitatea şi destinul tragic al acestora sau regăsiţi stocastic în statisticile globaliste demografice, sociologice, economice. Problema calităţii şi a managementului resurselor umane devine din ce în ce mai actuală şi în domeniul asistenţei sociale, atât din perspectiva nevoii unei noi viziuni asupra persoanelor asistate cât şi în ceea ce priveşte profesionalismul şi eficienţa personalului care lucrează în diferite instituţii de ocrotire, asistenţă şi sprijin, centre de plasament, a asistenţilor maternali şi personali. Perspectiva managerială vizează aspectul conducerii dar nu numai. Pregătirea profesională, calificarea şi specializarea, perfecţionarea şi nu în ultimul rând evaluarea şi eficienţa profesională sunt alte obiective manageriale curente şi în acest domeniu. Organizaţiile sunt entităţi care prin natura lor antrenează grupuri mari sau mai mici de oameni aflaţi în interacţiune, cu scopuri, obiective comune şi particulare. În domeniul asistenţei sociale scopul principal îl reprezintă asigurarea unui minim de condiţii materiale şi morale persoanelor aflate în dificultate precum şi dobândirea autonomiei sociale/economice a acestora. De aceea este fundamental ca persoanele care lucrează în acest domeniu să întrunească un minimum de condiţii de ordin educaţional, profesional, psihologic sau moral. Organizaţiile în

Atât teoria cât practica asistenţei sociale se află în faţa unor provocări şi schimbări importante, determinate de criza economică dar şi de evoluţia în sine a societăţii sau sistemului de asistenţă socială, în care sociologiei i se solicită contribuţia. În prezentul articol se reliefează necesitatea şi rolul paradigmelor sociologice contextualiste, constructiviste, modern realiste, existenţialiste, umaniste şi postmoderne în aceste procese; factori precum comunitatea, familia ori persoana/ personalitatea umană constituind categorii şi resurse cruciale ale noului tip de asistenţă socială. În perspectiva acestor paradigme problema socială, vulnerabilitatea, sistemul client se explică şi prin tulburări ale calităţii relaţiilor interumane la nivel local, personal, organizaţional, contextual, existenţial şi mai puţin prin caracteristicile universale ori structural-funcţionale ale macrosistemelor din care fac parte. Articolul cuprinde şi o referire la teoriile, metodele şi resursele contextualist-umaniste în practica asistenţei sociale de criză şi post-criză şi se încheie cu o scurtă prezentare a Asistenţei Sociale Umaniste – nou concept de asistenţă socială, numit şi a treia cale în teoria şi practica asistenţei sociale, fundamentată, printre altelele, pe teoria microsociologică şi pe paradigmele sociologice contextualist-umaniste, constructiviste, existenţialiste şi postmoderne..
*** Both the theory and the practice of social work are facing important challenges and changes, caused by the economic crisis also by the evolution of society or the social welfare system itself, in which to sociology is request its contribution. This article highlights the necessity and the role of the contextualist, constructivist, modern realist, existentialist, humanistic and postmodern sociological paradigms in these processes, factors such as community, family or person/ human personality being crucial categories and resources of the new type of social work. In light of these paradigms the social issue, the vulnerability, the client system can be explained as well by qualitative disorders and anomalies at the interpersonal relationships level, at the local, organizational, personal, contextual, existential, human level and less by the universal or/and structural-functional characteristics of the macrosystems of which these are part. The article includes also a reference to the contextualistic-humanistic theories, methods and resources in crisis and post-crisis practice of social work, and ends with a short presentation of the Humanistic Social Work – new concept of social work theory and practice, called also the Third Way, based, inter alia, on the micro-sociological theory and on the contextualist-humanistic, constructivist, existentialist and postmodern sociological paradigms.