Drept penal

O trabalho aborda o homicídio de Estado perpetrado contra a juventude negra, catalogado pertinentemente como “genocídio” ou “extermínio” de jovens negros, diante da sua inequívoca contumácia. Busca-se compreender de que forma este fenômeno se desenvolveu e se ramificou na sociedade brasileira, e como a violência policial e o racismo de Estado contribuem para a manutenção desta prática. O objetivo principal é demonstrar que o extermínio de jovens negros é mais uma exteriorização da Necropolítica: conceito produzido pelo filósofo Achille Mbembe, com inspiração na teoria do biopoder de Foucault e no estado de exceção de Agamben. Tal objetivo constrói a base de um pertinente questionamento, sintetizado no seguinte problema de pesquisa: o extermínio da juventude negra pode ser compreendido como uma manifestação das estruturas necropolíticas e do racismo de Estado praticado pelo Brasil?
Como base epistêmica e metodológica, a pesquisa utiliza uma abordagem amparada pela sociologia e pela filosofia (zetética); traz apontamentos históricos inerentes (historiográfico); analisa casos concretos correlatos (estudo de caso); traz dados empíricos referentes à desigual distribuição racial na letalidade da juventude (pesquisa estatística) e avalia os impactos sociais
que as repercussões da temática proporcionam (ciência social). Conclui-se que o extermínio de jovens negros corresponde a um efeito claro e direto do necropoder e do racismo de Estado,
consoante o cotejo dos elementos percepcionados com os elementos teóricos presentes na análise de Mbembe, demonstrando que a solução desta problemática demanda níveis de complexidade distintos.

Prezentul capitol introduce conceptul de „acces la justiție” prin raportare la standardele-europene, dar și cele românești, precum și la cele mai importante privind drepturile omului. Acesta prezintă sistemele regionale europene care protejează drepturile individuale și subliniază importanța acordată protecției drepturilor la nivel național. În plus, acest capitol rezumă raportul dintre drepturile privind accesul la justiție în Uniunea Europeană (UE) și în cadrul Consiliului Europei (CoE). Fiind o țară membră a Uniunii Europene este normal să abordăm aspectul accesului la justiție nu numai din punct de vedere național, ci la nivelul Uniunii, deoarece legislația care se aplică pe teritoriul acestea este de asemenea obligatorie și pe teritoriul statului nostru.
Autoritatea judecătorească se compune din instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit Legii de organizare judiciară. Constituţia prevede că justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. (Art.126). Legea de organizare judiciară menţionează că, justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; curţi de apel; tribunale; tribunale specializate; judecătorii.

În speranța evoluției dezbaterilor viitoare într-un spirit de corectitudine, a expunerii realității complete și a plecării de la același fond de cunoaștere în materie, voi prezenta metodele, etapele și actorii în efectuarea supravegherii tehnice.
Există două accepțiuni legale de definire și încadrare a termenului generic de ”ascultare” sau ”supraveghere”. În primul caz, vorbim despre metodele speciale de supraveghere din cadrul procesului penal care sunt reglementate la Capitolul IV din Codul de Procedură Penală (Legea nr.135/2010). În al doilea caz, vorbim despre activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, desfășurate de către serviciile cu atribuții în domeniul securității naționale (SRI, SIE, SPP) și care sunt prevăzute în Capitolul II din Legea securității naționale (Legea 51/1991).

DREPT PENAL Teste grilă pentru examene de an şi examenul de licenţă A. Drept penal-partea generală 1. Infracţiunea este fapta penală care: a) este prevăzută de legea penală şi prezintă pericol social; b) este săvârşită cu vinovătie; c) prezintă pericol social, fiind săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. 2. Infracţiunea este: a) o faptă penală; b) singurul temei al răspunderii penale; c) un pericol social. 3. Prin pericolul social se aduce atingere: a) valorilor culturale; b) valorilor religioase şi politice; c) valorilor stabilite în art. 1 C. proc.pen. 4. La stabilirea gradului de pericol social se ţine seamă de: a) modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de urmarea produsă său care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului; b) modul în care legiuitorul înţelege să stabilească unele fapte cărora li se atribuie un anumit grad de pericol; c) împrejurările fixate în C.proc.pen, Constituţie şi legile speciale, în contextul reglementărilor europene. 5. Există vinovăţie când: a) fapta penală a fost săvârşită pentru a încălca nişte norme de conduită; b) fapta prezintă pericol social şi este săvârşită cu intenţie sau din culpă; c) fapta s-a produs din vină infractorului. 6. Fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui, ori, prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă

Infracțiunea de abuz în serviciu, una din cele peste 250 de infracțiuni din Codul penal, a suscitat interesul opiniei publice, a clasei  politice și a justițiabililor în ultimii 2 ani. Ca efect, Curtea Constituțională a României a avut de soluționat, în mai multe etape, probleme de neconstituționalitate asupra conținutului infracțiunii de abuz în serviciu. În prezenta lucrare voi prezenta conținutul și caracteristicile infracțiunii de abuz în serviciu, jurisprudența relevantă a CCR, forma infracțiunii și jurisprudența din alte state europene, precum și  dreptul european și internațional incident temei.

Illegal practice of the medical profession has become a matter of great interest, especially following a case recently publicized by the Romanian mass media, which involved Italian citizen Matteo Politi and few clinics in Bucharest. How, as many other crimes, this criminal act is committed by the author with the support of other individuals, both physical and legal, we think will be helpful the detailed analysis that we propose to do through this article, on the attributions of public authorities and public and private sanitary units involved in the provision of medical services in Romania. Starting from these duties and responsibilities, we are going to extract the way in which there is a criminal liability in the event of failing or faulty fulfillment and to frame the deed in the legal provisions, in the context of the author's committing the offense of illegal exercising the profession of doctor.

The principles of civil law are fundamental to the good organization of any democratic state. Every system of law is governed by certain fundamental principles. The fundamental principles of the Romanian law are basic ideas that are found in the entire Romanian legislation, being enshrined in the fundamental law, as well as by other important laws. The general principles of civil law are guiding ideas for all civil legislation, targeting all civil law institutions.

A căpătat valoarea unei axiome constituționale - căreia nu pare să mai aibă sens să-i mai pui temeiurile în discuție - că șeful de stat român se bucură de o imunitate absolută. În termeni simpli, problema răspunderii penale generale a preşedintelui nu se poate pune niciodată în timpul mandatului prezidențial ci doar ulterior încetării acestuia. Există o singură excepție, infracţiunea de înaltă trădare. Vom (re)deschide această problemă - căci nici o problemă nu poate fi definitiv închisă - în modul în care considerăm că trebuie redeschisă orice problemă juridică: prin recursul la text și eliminarea presupozițiilor ideologice. În urma unei analize reci și lipsite de presupoziții ideologice a textelor constituționale se devoalează concepția falsă privind imunitatea absolută și automată a șefului de stat român.  În societatea românească, în politica și viața juridică curentă, natura semi-divină a șefului de stat și mai ales efectul acestei naturi asupra răspunderii sale legale nu au dispărut și nu vor dispare prea curând. Nu a existat nici măcar o dezbatere publică- cea de specialitate nu există nici măcar în tratatele de drept constituțional românesc spre deosebire de doctrina americană sau franceză- deși subiectul nu este, prin definiție, doar juridic, ci are reverberații în tot ce înseamnă noțiunea de politic. Când nu se începe nimic, nu se poate obține decât un singur lucru : nimic.

Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvență. Persoanele responsabile în accepțiunea art. 169 din Legea 85/2014 nu sunt în mod obligatoriu reprezentanții legali ai debitorului Avocat, Iacob-Constantin DRĂGAN Baroul București, România office@avocatdragan.ro Rezumat: Legea insolvenței 85/2014 [1], prevede în art. 169 cazurile și condițiile în care poate fi atrasă răspunderea civilă patrimonială a persoanelor responsabile pentru insolvența debitorului. În practică se pot întâlni diverse situații în care responsabilitatea este, fie a reprezentantului legal, fie a altor persoane, așa cum și textul de lege prevede. Prin analiza noastră am încercat să trecem în revistă principalele condiții ale atragerii răspunderii, astfel cum sunt prevăzute de lege, dar și astfel cum jurisprudența le-a statuat, văzute inclusiv prin experiența noastră practică. În final ne-am referit la administratorul de fapt, și am arătat că ar putea fi cazuri în care acesta ar putea fi responsabil de insolvența debitorului. Se poate constata că în practică, acest demers judiciar este complex și implică o analiză deosebit de serioasă a cazurilor și condițiilor în care poate fi atrasă răspunderea patrimonială a persoanelor responsabile, cu identificarea acestora pe baza unor probe solide, fără de care acțiunea nu poate avea succes. Cuvinte cheie: atragerea răspunderii administratorilor; legea insolvenței; persoane responsabile în procedura insolvenței; administrator de fapt; art. 169 din legea 85/2014. I. Introducere Criza economică la nivel global a generat multiple efecte, unul dintre ele fiind și înmulțirea cauzelor de insolvență și faliment. Pe fond, criza a produs o transformare majoră, atât pe plan politic, cât și pe plan economic și social, schimbând mentalități, concepte, idei. În acest context, principalul obiectiv al creditorilor unei societăți insolvente [2], este reprezentat de recuperarea creanțelor într-o măsură cât mai mare, șansele acestora depinzând în principal de potențialul debitorului de a se redresa într-o procedură de reorganizare judiciară, sau, în caz de faliment, de recuperarea creanțelor urmare a valorificării activelor. Desigur, creditorii nu vor mai putea acționa în mod direct contra debitorului lor, ci se vor regăsi în situația în care vor ceda din puterea lor organelor care aplică procedura, respectiv: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, fiecare învestită cu competențe și atribuțiuni speciale, păstrând pentru ei dreptul de a decide în ceea ce privește averea debitorului, conform priorităților instituite de lege. Un plan de reorganizare va fi eficient în măsura în care administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului, reușește să implementeze o strategie menită, în esență:-să reorganizeze producția sau serviciile prestate de societatea debitoare;-să redimensioneze cheltuielile;-să crească lichiditatea. Procedura insolvenței poate fi mai avantajoasă pentru creditori, față de clasica procedură a executării silite, în condițiile reconstituirii averii debitorului și a maximizării gradului de valorificare a activelor și de recuperare a creanțelor. De altfel, scopul legii insolvenței, astfel cum este prevăzut în art. 2 din lege, constă în instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activităţii acestuia. În cazul în care, urmare a procedurilor prevăzute de Legea 85/2014, creditorii nu reușesc să-și recupereze creanțele, aceștia au deschisă calea acțiunii reglementată de art. 169 din aceeași lege, prin care persoanele responsabile pentru starea de insolvență pot fi obligate la suportarea unei părți sau a întregului pasiv al societății.

The following study aims to analyze the conflict ot interest provisions offence stipulated under Article 301 of the special part of the new Criminal Code. This adjustment aims criminal liability of public officials who, in the exercise of his duty, acquires an unjust material benefit for himself or for some people with whom he shares certain interests. Through this study we want to set a clear limit between this offence and the other service offences, as well as to highlight the need for such legislation.

This hungarian artical was made for a student conference to  punctuate the benefits , downside or problems with the institute of whitness protection in Romania. The articale have two main points of view: on on European plan and one on Romanian plan.

La pena de muerte, nunca ha sido un factor de contención real de la delincuencia
ni la solución a los problemas de inseguridad pública, pues su aplicación
no garantiza la impartición de justicia.
Esta pena se resiste a “morir” en la escala universal, habiendo aun muchos
países retencionistas que prefieren conservarla en su marco normativo
que abolirla.
Si bien en México esta pena ya no existe sí se aplicó hasta 1961 fecha
en la que se realizaron las últimas ejecuciones en el estado de Coahuila y
no fue sino hasta el 2005 cuando se eliminó del texto constitucional de manera
definitiva.
Si bien en nuestro país se ha atenuado el debate público en la materia
y sólo en ocasiones algunas voces anacrónicas o antihistóricas se pronuncian
en favor de su reaparición, lo cierto es que existen penas que pudieran
significar una sentencia a muerte en prisión al ser excesivas e incongruentes
con el fin de reinserción social que conlleva en nuestro país la pena de
prisión.
Para este Organismo Nacional, el derecho a la vida representa el bien
supremo conditio sine qua non para el goce de los demás derechos y fundamento
de los ordenamientos constitucionales que lo reconocen y amparan
como valor esencial e interés social supremo, por lo cual las naciones
tienen la obligación de velar por su protección total.

La “Compilación de instrumentos internacionales y jurispridencia sobre
Pena de Muerte”, busca integrar los documentos más importantes que han plasmado el rechazo generalizado de la comunidad internacional en
contra de esta medida y se suma a una serie de acciones que este Comisión
Nacional ha desplegado con el objetivo de coadyuvar en la erradicación de
dicha práctica en los países que aun la mantienen, haciendo eco primordialmente,
en aquellas naciones en los que hay mexicanos sentenciados a
la pena capital.