tip

română

Etimologie

Din franceză type < latină typus.

Pronunție

• AFI: /tip/

Substantiv

Declinarea substantivului tip
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tip	tipuri
Articulat	tipul	tipurile
Genitiv-Dativ	tipului	tipurilor
Vocativ	tipule	tipurilor

1. obiect care reprezintă modelul pe baza căruia se produc alte obiecte de același fel; prototip.
2. individ, exemplar, obiect, fenomen care întrunește anumite trăsături reprezentative, esențiale pentru un grup întreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de același fel.
3. (spec.) personaj din literatură sau din artă care întrunește, în modul cel mai expresiv, trăsăturile, caracterele esențiale ale indivizilor din categoria (socială sau psihologică) pe care o reprezintă.
4. totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc.
5. caracter distinctiv; particularitate.
6. soi, fel, gen, categorie.

Cuvinte derivate

• tipiza
• tipodimensiune

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului tip
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tip	tipi
Articulat	tipul	tipii
Genitiv-Dativ	tipului	tipilor
Vocativ	tipule	tipilor

1. (fam.) individ, ins.

Cuvinte derivate

• tipă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online