RO111631B

RO111631B - Lentila de contact multifocala si procedeu de obtinere a unei matrite, pentru fabricarea lentilelor de contact multifocale

Info

Publication number: RO111631B
Application number: RO92-0943A
Authority: RO
Inventors: H Roffman Jeffrey; Menezes Edgar; La Belle Robert; Scrivener John
Original assignee: Johnson & Johnson Vision Prod
Priority date: 1991-07-10
Filing date: 1992-07-09
Publication date: 1996-11-29
Also published as: YU59992A; UY23444A1; NZ242910A; JPH05188332A; CA2073536A1; SG48722A1; HUT63007A; US5507979A; CN1070743A; MX9204025A; NO922691D0; EP0764870B1; TW226975B; ATE233411T1; US5198844A; KR930002850A; NO922691L; GR920100213A; EP0764870A1; FI923173L

Description

Invenția se referă la o lentilă de contact multifocală, ce poate fi intraoculară sau intracorneală, destinată corectării prezbitismului, prin asigurarea, simultană, atât a vederii la distanță cât și a vederii de aproape.

Totodată, invenția se referă și la un procedeu pentru obținerea unei matrițe necesară fabricării lentilelor de contact multifocale, ce fac obiectul prezentei invenții.

Este cunoscut faptul că, în ultimii zeci de ani, lentilele de contact și, în special, cele ușoare, hidrofile, au cunoscut o largă răspândire în rândul persoanelor care necesită corecții ale vederii. Motivele acestei largi răspândiri sunt: o acuitate vizuală superioară, eliminarea unor aberații optice și a unor servituți care însoțesc utilizarea ochelarilor (lipsa vederii periferice, producerea fenomenului de aburire, schimbarea lentilelor), precum și o îmbunătățire a aspectului persoanei purtătoare a lentilelor de contact.

Este bine cunoscut faptul că, după anumite vârste, ochiul se acomodează mai greu, adică sunt forțate lentilele naturale ca să focalizeze pe obiectele care sunt relativ apropiate de privitor. Această situație se referă la prezbitism și la faptul că prezbiții, în trecut, s-au bazat pe ochelari sau alte sisteme de lentile prevăzute cu mai multe zone distincte, cu puteri optice diferite, prin care purtătorul își poate schimba vederea, alegând puterea optică, potrivită obiectului sau obiectelor asupra cărora dorește să-și focalizeze privirea.

Folosind ochelarii, acest proces presupune schimbarea câmpului vizual, prin trecerea de la cel din partea superioară, destinat vederii la distanță, la un al doilea câmp, în partea inferioară, pentru vederea de aproape. în cazul lentilelor de contact, acest mod de abordare nu a dat rezultate satisfăcătoare. Lentila de contact, lucrând împreună cu ochiul, formează o imagine pe retină prin focalizarea luminii incindente pe fiecare porțiune a corneei, sub diferite unghiuri de câmp, spre toate părțile retinei.

De exemplu, când pupila se contrac2 tă datorită unei lumini mai puternice, imaginea formată pe retină nu se micșorează ci, lumina pătrunzând printr-o porțiune mai mică a lentilei, este folosită la formarea imaginii complete.

Se cunoaște faptul că, în anumite situații, imagini percepute separat pot fi distinse de creier, prin acceptarea imaginilor focalizate, clare și respingerea celor nefocalizate.

Un exemplu de acest timp de lentilă de contact, folosită la corectarea prezbitismului prin asigurarea simultană atât a vederii la distanță cât și a vederii de aproape, este descrisă în brevetul US 4923296 - Erickson. în acest brevet este descris un sistem de lentile compus dintr-o pereche de lentile de contact. Una dintre lentile pentru un ochi, are o zonă la partea superioară, pentru vederea de aproape și, în partea de jos o zonă pentru vederea la distanță, în timp ce, la lentila pentru celălalt ochi, zona superioară este prevăzută pentru vederea la distanță, iar în zona inferioară pentru vederea de aproape. împreună, aceste lentile furnizează cel puțin parțial imagini clare pentru ambii ochi și, prin suprapunerea pe creier a imaginilor neclare, se permite alinierea imaginilor clare pentru obținerea unei imagini focalizate. Pentru a obține însă acest efect, sistemul de lentile descris mai înainte necesită o lestare pe margine a greutății, pentru a asigura o orientare corectă a celor două lentile pe ochi.

□ altă încercare de obținere a unei lentile de contact bifocale este descrisă în cererea de brevet european nr. 83306172A. Spre deosebire de brevetul mai sus amintit, lentila descrisă în cererea de brevet european nu necesită orientarea pe ochi. Totuși, lentila descrisă în această cerere este obținută prin utilizarea unor materiale diferite, având indici de refracție diferiți care asigură obținerea unor puteri optice diferite sau având zone diferite de vedere, formate pe suprafața dorsală a lentilei.

în plus, această lentilă poate fi prevăzută cu rapoarte diferite între mărimea zonelor pentru vederea de

RO 111631 Β aproape și a zonei pentru vederea la distanță și poate furniza o cantitate insuficientă de lumină, fie pentru câmpul îndepărtat, fie pentru cel apropiat atunci când pupila ochiului se modifică, trecând prin mai multe diametre.

Lentilele de contact bifocale cunoscute, care folosesc zone cu diferite distanțe focale, au fost numai teoretic proiectate,dar nu și fabricate.

Acest insucces în realizarea unui produs real se datorează incapacității de a fabrica genul de lentile imaginate.

Lentilele de contact, ca și lentilele intraoculare, se realizează prin turnare centrifugă sau prin prelucrare pe strunguri de precizie.

Aceste procedee conduc la obținerea unor lentile simetrice - radial, pe suprafața cărora este foarte greu să se realizeze zone cu distanțe focale diferite, deoarece prelucrarea curburilor diferite pe suprafața lentilei, este practic imposibilă.

□ încercare în acest domeniu o constituie o metodă de compensare a prezbitismului, fără a utiliza lentile complexe, cunoscută sub numele de monovedere. în sistemul de monovedere, pacientului i se fixează pe un ochi o lentilă de contact, pentru vederea la distanță și pe celălalt ochi, o lentilă de contact, pentru vederea de aproape. Deși s-a constatat că utilizând sistemul monovederii pacientul poate distinge acceptabil atât obiectele îndepărtate cât și pe cele apropiate, s-a observat, totodată, o diminuare a vederii spațiale, de profunzime.

Pentru aceste motive, deși sistemele simple, ca cel al monovederii sunt oarecum înțelese, cele mai multe soluții referitoare la lentilele multifocale refringente au mai mult un caracter teoretic.

O altă soluție de a realiza lentile de corecție multifocale, implică utilizarea opticii de difracție. Unul din dezavantajele acestei soluții, ca de altfel și a tipurilor de lentile multifocale descrise mai înainte conținând zone radial-simetrice, concentrice, pentru vederea de la distanță și pentru vederea de aproape - îl constituie faptul că prezintă o deficiență în vederea de aproape și, în special, în cazul unor nivele scăzute ale luminii.

în sistemul de difracție, numai aproximativ 40% din lumina incindentă pe lentilă este folosită pentru vederea de aproape și 40% este folosită pentru vederea la distanță. Diferența de 20% din lumina incidență pe lentilă nu este folosită nici pentru vederea de aproape nici pentru vederea la distanță, fiind pierdută prin difracție de ordin superior și prin dispersie.

Acesta reprezintă cazul teoretic cel mai fericit dar, în perceperea realității înconjurătoare, chiar și mai puțină lumină este disponibilă, astfel că se întâmpină dificultăți de percepție.

Un alt dezavantaj al lentilelor de difracției constituie dificultatea fabricației, în general, având în vedere că suprafețele de difracție trebuie să admită diferite lungimi de undă ale luminii.

Unul din scopurile invenției de față este realizarea unei lentile bifocale care să nu depindă de modul de orientare în raport cu ochiul pacientului și care, de aceea, să nu necesite o lestare sau o îngreunare, dar care să asigure o percepere corespunzătoare a profunzimii.

De asemenea, un alt obiectiv al acestei invenții este obținerea unei lentile care să posede un raport riguros controlat între ariile zonelor cu diferite distanțe focale, independent de mărimea diametrului pupilei ochiului.

Totodată, invenția își propune realizarea unei lentile de contact multifocale refringente, pentru focalizarea luminii pe ochi, lentilă care conține cel puțin o putere optică, dată de o suprafață curbă asferică și care prezintă o linie de separație, foarte puțin pronunțată între segmentele sale adiacente.

Un alt scop al invenției este de a furniza un procedeu de obținere a unei matrițe pentru fabricarea lentilelor de contact multifocale, pentru corecția prezbitismului prin asigurarea, simultană, a vederii la distanță și a vederii de aproape, folosind suprafețe de lentilă formate în matriță, suprafețe cu puteri optice diferite.

RO 111631 Β

Suprafața de formare a matriței este separată în segmente interschimbabile care pot fi asamblate ca să se obțină o suprafață multifocală, segmentată, care este, apoi, utilizată la formarea unei lentile.

Obiectivele de mai sus sunt atinse prin realizarea unei lentile multifocale, refringente, formată dintr-o multitudine de segmente având cel puțin două puteri optice diferite pentru focalizarea efectivă a luminii pe retina ochiului și pentru asigurarea vederii la distanță și a vederii de aproape.

O primă putere optică este realizată de un prim grup de segmente care asigură vederea la distanță, în timp ce un al doilea grup de segmente, cu o a doua putere optiă, asigură vederea de aproape.

Puterile optice diferite pot fi obținute printr-o variație a grosimii sau a curburii materialului lentilelor refringente.

Aceste segmente pot fi dispuse astfel, încât raportul ariilor fiecărei puteri optice să rămână constant, în ciuda modificării diametrului pupilei ochiului.

Liniile de separație dintre segmentele lentilei pot fi ori segmente de dreaptă, ori linii curbe sub forma unor arce de cerc.

S-a constatat că pentru lentilele de contact refringente, multifocale, orientarea față de ochi nu este necesară. Cu o multitudine de segmente pentru fiecare putere optică, fiecare distanță focală se găsește efectiv pe aproape întreaga suprafață a lentilei astfel că modul de orientare a lentilei față de ochi este lipsit de importanță.

□ altă caracteristică a invenției de față este aceea că cel puțin un grup de segmente, cu aceeași putere optică, prezintă suprafețe curbe asferice.

Aceste suprafațe asferice permit curburilor suprafețelor segmentelor să fie egale de-a lungul liniilor lor de separație astfel, încât trecerea de pe o suprafață pe alta să fie lină și continuă.

O altă caracteristică a invenției este utilizarea unei anumite curburi pentru liniile de separație a segmentelor astfel, încât înălțimea treptei dintre două segmente alăturate să fie cât mai mică.

Un alt obiect al invenției se referă la un procedeu de obținere a unei matrițe pentru fabricarea lentilelor de contact multifocale, formate dintr-o multitudine de segmente, așa cum au fost descrise anterior. Acest tip de lentilă poate fi confecționat prin extragerea de mulaje pentru diferite puteri optice și împărțirea acestor suprafețe ale lentilelor în segmente, de-a lungul unor direcții ce pornesc din centrul suprafeței matriței spre margine astfel, încât segmentele să fie asemănător dimensionate și să fie interschimbabile. 0 matriță de lentilă multifocală poate fi obținută din niște segmente ale primei și a celei de a doua suprafețe de matriță de lentilă, asamblate împreună.

O lentilă multifocală segmentată poate fi apoi formată în matriță, după care segmentele ce au compus această matrița pot fi demontate pentru a fi reutilizate ulterior, la confecționarea unei alte matrițe, eventual pentru lentile cu alte caracteristici optice.

Prin aplicarea invenției se obțin următoarele avantaje:

- asigurarea obținerii unui grad ridicat al vederii stereoscopice și o percepție corectă a spațiului, în profunzime;

- lentilele de contact multifocale nu necesită nici un fel de testare sau îngreunare locală, în scopul orientării într-o poziție unică față de ochi;

- proporțiile ariilor zonelor pentru vederea la distanță și a zonelor pentru vederea de aproape nu sunt influențate de modificarea diametrului pupilei ochiului.

Se prezintă, în continuare, mai multe exemple de realizare a invenției, în legătură și cu fig. 1...9, care reprezintă:

- fig. 1, vedere frontală a lentilei de contact multifocală, într-un prim exemplu de realizare;

-fig.2, vedere frontală a lentilei de contact multifocale, din fig. 1, într-o variantă de realizare;

-fig.2A, secțiune după planul 2A2A, prin lentila din fig. 2;

-fig.2B, secțiune după planul 2B2B, prin lentila ilustrată în fig. 2;

-fig.3, vedere frontală a lentilei de contact multifocale, într-un al doilea exemplu de realizare;

RO 111631 Β

-fig.4, vedere frontală a lentilei de contact multifocale, din fig. 3, într-o variantă de realizare;

-fig.5, vedere frontală a lentilei de contact multifocale, într-un al treilea exemplu de realizare;

- fig.6, grafic care ilustrează comparația dintre înălțimea suprafețelor segmentelor cu puteri optice diferite, o suprafață fiind asferică și cealaltă sferică, pentru o lentilă de contact bifocală, conform prezentei invenții;

- fig.7, grafic care arată diferența mărită dintre cele două grupuri de suprafețe din fig. 6;

-fig.8, vedere frontală a lentilei de contact multifocale, într-un al patrulea exemplu de realizare, în care ariile suprafețelor pentru vederea de aproape și vederea la distanță sunt inegale și se mențin astfel concentric, pornind de la centru spre marginea lentilei;

-fig.9, vedere frontală a lentilei de contact multifocale, într-un al cincilea exemplu de realizare, în care ariile suprafețelor pentru vederea de aproape și vederea la distanță sunt egale în apropierea centrului lentilei și în proporții inegale către periferia lentilei.

Lentila de contact multifocală, conform invenției, prezentată în fig. 1, în forma sa cea mai simplq.este prevăzută cu o suprafață frontală a pe care sunt dispuse, alternant, niște segmente 10, pentru vederea de aproape și niște segmente 12 pentru vederea la distanță. Aceste segmente 10 și 12 au, evident, puteri și distanțe focale diferite și sunt delimitate de niște linii de separație 14, care pornesc de la centrul C al lentilei, având o rază R, spre marginea ei. După cum se observă în fig. 1, o particularitate a acestei construcții de lentilă este aceea că aria segmentului 10, pentru vederea de aproape, este egală cu aria segmentului 12, pentru vederea la distanță. Această egalitate a ariilor segmentelor 10 și 12 ale lentilei, se menține permanent, indiferent de mărimea diametrului pupilei ochiului care, după cum se cunoaște, își modifică diametrul în procesul de acomodare la intensitatea luminoasă incidență. Această independență față de mărimea pupilei ochiului este ușor de sesizat prin faptul că, dacă trasăm, imaginar, un cerc concentric cu periferia lentilei din fig. 1, având raza mai mică decât raza R a lentilei, ariile segmentelor 10 și 12, aflate în interiorul cercului concentric, sunt, de asemenea egale între ele și se mențin astfel pentru orice cerc concentric cu lentila.

Este evident că această construcție de lentilă nu necesită nici un fel de îngreunare, lestare sau prismă care să orienteze lentila într-o poziție unică față de ochi.

într-o variantă constructivă prezentată în fig- 2, 2A și 2B, se observă că, lentila este similară cu lentila ilustrată în fig. 1, fiind constituită dintr-o multitudine de segmente 20, pentru vederea de aproape, care alternează cu o multitudine de segmente 22, pentru vederea la distanță, segmentele 20 și 22 fiind delimitate de niște linii de separație 24.

Ca și în cazul lentilei din fig. 1, liniile de separație 24 pornesc din centrul C al lentilei spre periferie, proiecția lor în plan confundându-se cu niște segmente de dreaptă dispuse radial.

Spre deosebire de lentila din fig.

1, această lentilă este alcătuită dintr-un număr mai mare de segmente 20 și 22, cu puteri și distanțe focale diferite.

Această lentilă, deși potențial, este mai greu de obținut, conduce la o îmbunătățire a vederii, deoarece se asigură o distribuție mai uniformă a punctelor de focalizare pentru aproape și departe, pe întreaga suprafață a lentilei.

Similar cu lentila din fig. 1, din nou nu sunt necesare alte mijloace de orientare a lentilei față de ochi.

în fig. 2A este reprezentată o secțiune transversală prin lentila din fig.

2, după un plan 2A-2A care secționează, imaginar, două segmente 22, diametral opuse, pentru vederea la distanță. Grosimea lentilei măsurată în acest plan, în orice punct, este cu puțin mai mare decât grosimea măsurată în planul 2B-2B, din

RO 111631 Β fig. 2B, plan care secționează, imaginar, două segmente 20, diametral opuse, pentru vederea de aproape. Diferențele Δ dintre cele două grosimi au valorile nominale redate în ultima coloană din tabelul 1, prezentat în continuare.

Un specialist în domeniu poate sesiza, cu mare aproximație, o oarecare similitudine între aceste lentile de contact segmentate și sistemul de lentile folosit pentru corecția prezbitismului, cunoscut sub denumirea de monovedere. în sistemul de monovedere, pacientul este dotat cu o lentilă de contact pentru vederea la distanță pentru un ochi, iar pe celălalt ochi cu o lentilă de contact pentru vederea de aproape. Deși s-a confirmat că prin sistemul de monovedere, pacientul poate vedea acceptabil atât la distanță cât și aproape, totuși s-a constatat că se produce o scădere însemnată a percepției spațiale a obiectelor.

Conform invenției, prin existența în ambii ochi atât a segmentelor cu distanță focală pentru aproape cât și pentru departe, purtătorul va putea vedea satisfăcător atât la distanță cât și aproape și, în plus, va ajunge la un grad corespunzător al vederii stereoscopice care asigură și o percepție spațială corespunzătoare.

Spre deosebire de un alt tip de lentile de contact, cunoscute, care eliminau necesitatea orientării fiind constituite din zone circulare, concentrice pentru vederea la distanță și vederea de aproape, lentilele ilustrate în fig. 1 și 2, elimină necesitatea orientării prin aceea că sunt constituite din segmentele radiale 10 și 12, respectiv 20 și 22.

Aceste segmente mențin egale ariile pentru vederea la distanță și pentru vederea de aproape, pentru o suprafață aflată în interiorul oricărui cerc concentric cu lentila, deci independent de diametrul cercului concentric, analog cu pupila ochiului care se dilată și se contractă în funcție de cantitatea de lumină incidență pe ochi.

în acest fel, pentru lentila de contact multifocală, realizată conform invenției, raportul dintre ariile zonelor pentru distanță și pentru aproape poate fi stabilit pentru orice rază, sau poate fi în funcție de mărimea pupilei.

Suprafața segmentelor 10, 12, 20 și 22 poate fi sferică sau asferică. Este de preferat ca fie segmentele 10, fie segmentele 12, fie ambele multitudini de segmente 10 și 12 (respectiv 20 și 22] să aibă suprafațe asferice. Avantajul utilizării suprafețelor asferice, spre deosebire de suprafețele sferice, este că lentila prezintă joncțiunile lenticulare și grosimea la margini egale și uniforme. Cu toate că este posibilă proiectarea unor lentile, conform prezentei invenții, cu segmentele 10, 12, 20 și 22 având suprafețe sferice, care ar îndeplini cerințele optice, folosirea suprafețelor asferice pe unul sau pe ambele grupuri de segmente 10 și 12 și respectiv 20 și 22, reduce la minimum înălțimea pragului de trecere de pe un segment pe celălalt și, implicit, a riscului de iritare a ochiului. Mai mult, plasând suprafața optică, respectiv segmentele 10, 12, 20 și 22 pe fața frontală a a lentilei, se împiedică vătămarea corneei, pătrunderea și reținerea prafului.

Așa cum s-a afirmat mai înainte, folosirea suprafețelor sferice poate fi acceptată fără rezerve din punct de vedere optic, acestea putând fi folosite în anumite aplicații, cu condiția dispunerii suprafeței optice pe partea frontală a lentilei, în contact cu interiorul pleoapei și nu cu corneea.

O soluție adecvată de utilizare a suprafețelor asferice pentru lentile oftalmice artificiale este indicată în cererea de brevet US 557261, înregistrată la 24 iulie 1990. în plus, în această cerere sunt descrise și alte avantaje ale folosirii suprafețelor asferice în raport cu cele sferice.

De asemenea, pot fi utilizate și alte modalități tehnice pentru a diminua înălțimea pragului care separă suprafețele segmentelor învecinate, indiferent dacă acestea sunt suprafețe asferice sau sferice.

Lentila de contact multifocală, întrun al doilea exemplu de realizare ilustrat, în fig. 3, cuprinde niște segmente 30 _t

RO 111631 Β pentru vederea de aproape care alternează cu niște segmente 32, pentru vederea de la distanță. Segmentele 30 și segmentele 32 învecinate, sunt despărțite de o linie curbă 34, de separație, arcuită în scopul 5 de a diminua înălțimea pragului dintre segmentele învecinate, în special în puncte intermediare. Utilizând linia curbă 34 de separație, scade înălțimea pragului dintre suprafețele segmentelor 30 și 32, io învecinate, deoarece se obține o direcție care face un anumit unghi față de înclinarea dintre înălțimile celor două segmente 30 și 32. Concret, linia curbă 34, de separație, este plasată cu un capăt în 15 centrul C al lentilei și cu celălalt capăt întrun punct B aflat la marginea lentilei. Proiectată în plan, linia curbă 34 este un arc de cerc CB, al unui cerc având o rază r, centrul cercului fiind dispus pe o dreaptă 20 FG, perpendiculară pe mijlocul segmentului de dreaptă cuprins între punctele C și B. Un arc de cerc caracteristic ar fi acela la care raza r este mai mare decât jumătate din lungimea corzii CB, de exemplu într-un 25 raport de 2:1, adică r=CB.

Rapoarte de 2:1 sau mai mari conduc la bune rezultate, deși se pot utiliza și rapoarte mai mici de 2:1, cazul limită fiind al unui raport de 1:1, adică r=CB/2, 30 când linia curbă 34, de separație, reprezintă de fapt, un semicerc cu centrul la mijlocul segmentului CB. Arcele de cerc care materializează liniile curbe 34 de separație, pot fi dispuse pe fața frontală 35 a a lentilei, în mod simetric, așa cum se arată în fig. 3.

într-o variantă constructivă ilustrată în fig. 4, lentila de contact multifocală este asemănătoare cu lentila ilustrată în fig. 3, 40 fiind prevăzută pe suprafața frontală a, cu o multitudine de segmente 40, pentru vederea de aproape, care alternează cu niște segmente 42, pentru vederea la distanță, segmentele 40 și 42 învecinate, 45 fiind delimitate de niște linii curbe 44, de separație. Această lentilă prezintă un număr mai mare de segmente 40 și 42, cu puteri și distanțe focale diferite, care conduce la o îmbunătățire a calității vederii, 50 deoarece se asigură o distribuire mai uniformă a punctelor de focalizare pentru vederea de aproape și pentru cea la distanță, pe întreaga suprafață a lentilei.

De asemenea, se poate constata egalitatea ariei segmentelor 40 pentru vederea de aproape cu aria segmentelor 42 pentru vederea la distanță.

într-un al treilea exemplu de realizare a invenției, ilustrat în fig. 5, lentila de contact multifocală este prevăzută pe suprafața frontală a cu o multitudine de segmente 50, pentru vederea de aproape, care alternează cu o multitudine de segmente 52 pentru vederea ia distanță. Segmentele 50 și 52 sunt, în acest caz, delimitate de niște linii de separație 54, care, proiectate în plan, au forma unor segmente de dreaptă, paralele între ele.

Această construcție de lentilă asigură menținerea unui raport riguros constant între ariile segmentelor 50, pentru vederea de aproape și ariile segmentelor 52, pentru vederea la distanță, independent de mărimea diametrului pupilei ochiului.

într-un caz particular de realizare a unei lentile de contact multifocale. Având configurația din fig. 1, în graficul ilustrat în fig. 6 se prezintă, comparativ valorile 'înălțimii suprafeței lentilei, în funcție de poziție, măsurată dhn centrul C al lentilei spre margine, și figurate cu linie continuă pentru segmentele 10, destinate vederii de aproape, și cu linie întreruptă pentru segmentele 12 ale vederii la distanță, cu mențiunea că aceste segmente sunt realizate cu suprafețe asferice.

în acest exemplu concret, lentila are o putere de -5,25 dioptrii pentru vederea la distanță și o putere de +1,50 dioptrii pentru vederea de aproape, rezultând o putere absolută de -3,75 dioptrii.

Sub formă numerică, în tabelele 1 și 2 se poate observa că înălțimea pragului dintre segmentele învecinate este mai mică în cazul utilizării suprafețelor asferice decât în cazul suprafețelor sferice. în aceste tabele sunt indicate înălțimile suprafețelor pentru vederea la distanță și pentru

RO 111631 Β (tabelul 1), cât și pentru suprafețe sferice (tabelul 2), ca o funcție de poziție (în mm) față de centrul C al lentilei pe direcția razei

R, ca în fig. 1.

vederea de aproape și, în ultima coloană, diferența Δ, dintre cele două înălțimi, pe linia de separație 14 dintre segmentele și 12, atât pentru suprafețele asferice

Tabelul 1

Comparație între înălțimile suprafețelor asferice pentru vederea la distanță și aproape

Poziție	Suprafață	Suprafață	Diferența
- mm -	pt. distantă	pt. aproape
(R)	(D)	(N)	(Δ)
Ί	2	3	4
0.00	-0.07000	-0.07000	0.00000
0.10	-0.06749	-0.06740	-0.00009
0.20	-0.06498	-0.06480	-0.00018
0.30	-0.06247	-0.06220	-0.00027
0.40	-0.05996	-0.05960	-0.00036
0.50	-0.05746	-0.05700	-0.00046
0.60	-0.04991	-0.04919	-0.00072
0.70	-0.04237	-0.04139	-0.00098
0.80	-0.03483	-0.03359	-0.00124
0.90	-0.02729	-0.02579	-0.00150
1.00	-0.01 974	-0.01799	-0.00175
1.10	-O.OO712	-0.00499	-0.00213
1.20	0.00550	0.00801	-0.00251
1.30	0.01812	0.02101	-0.00289
1.40	0.03074	0.03401	-0.00327
1.50	0.04336	0.04701	-0.00365
1.60	0.06114	0.06520	-0.00406
1.70	0.07892	0.08338	-0.00446
1.80	0.09670	0.10157	-0.00487
1.90	0.11448	0.11976	-0.00528
2.00	0.13226	0.13795	-0.00569
2.10	0.15531	0.16132	-0.00601
2.20	0.17836	0.18469	-0.00633

16

Continuare tabelul 1

1	2	3	4
2.30	0.20141	0.20807	-0.00666
2.40	0.22446	0.23144	-0.00698
2.50	0.24751	0.25481	-0.00730
2.60	0.27598	0.28335	-0.00737
2.70	0.30446	0.31189	-0.00743
2.80	0.33293	0.34043	-0.00750
2.90	0.36140	0.36897	-0.00757
3.00	0.38988	0.39751	-0.00763
3.10	0.42397	0.43121	-0.00724
3.20	0.45806	0.46491	-0.00685
3.30	0.49215	0.49861	-0.00646
3.40	0.52624	0.53231	-0.00607
3.50	0.56033	0.56601	-0.00568
3.60	0.60029	0.60484	-0.00455
3.70	0.64025	0.64368	-0.00343
3.80	0.68021	0.68252	-0.00231
3.90	0.72016	0.72136	-0.00120
4.00	0.76012	0.76020	-0.00008

Tabelul 2

Comparație Între înălțimile suprafețelor sferice pentru vederea la distanță și aproape

Poziție	Suprafață	Suprafață	Diferența
- mm -	pt. distantă	pt.aproape
CR)	(D)	(N)	(Δ)
1	2	3	4
0.00	-0.07000	-0.07000	0.00000
0.10	-0.06749	-0.06740	-0.00009
0.20	-0.06498	-0.06479	-0.00019
0.30	-0.06247	-0.06219	-0.00028
0.40	-0.05996	-0.05959	-0.00037

RO 111631 Β

18

Continuare tabelul 2

1	2	3	4
O.5O	-0.05745	-0.05699	-0.00046
□.60	-0.04991	-0.04916	-0.00075
0.70	-0.04236	-0.041 33	-0.00103
0.80	-0.03481	-0.03350	-0.00131
0.90	-Q.Q2567	-0.02567	-0.00160
1.00	-0.01972	-0.01784	-0.00188
1.10	-0.00708	-0.00472	-0.00236
1.20	0.00557	0.00841	-0.00284
1.30	0.01821	0.02153	-0.00232
1.40	0.03085	0.03465	-0.00380
1.50	0.04349	0.04777	-0.00428
1.60	0.06133	0.06629	-0.00496
1.70	0.07917	0.08482	-0.00565
1.80	0.09700	0.10334	-0.00634
1.90	0.11484	0.12187	-0.00703
2.00	0.13268	0.14039	-0.00771
2.10	0.15585	0.16448	-0.00863
2.20	0.17903	0.18857	-0.00954
2.30	0.20220	0.21265	-0.01045
2.40	0.22528	0.23674	-0.01136
2.50	0.24855	0.26083	-0.01228
2.60	0.27726	0.29070	-0.01344
2.70	0.30597	0.32058	-0.01461
2.80	0.33468	0.35045	-0.01577
2.90	0.36339	0.38032	-0.01693
3.00	0.39210	0.41019	-0.01809
3.10	0.42660	0.44614	-0.01954
3.20	0.46110	0.48208	-0.02098
3.30	0.49559	0.51803	-0.02244
3.40	0.53009	0.55398	-0.02389

RO 111631 Β

Continuare tabelul 2

1	2	3	4
3.50	0.56459	0.58992	-0.02533
3.60	0.60520	0.63232	-0.02712
3.70	0.64582	0.67471	-0.02889
3.80	0.68643	0.71711	-0.03068
3.90	0.72705	0.75950	-0.03245
4.00	0.76766	0.80190	-0.03424

După cum poate fi remarcat de io către un specialist în domeniu, referitor la cererea de brevet US 557261/ 24.07.1990, (brevet US 5050981) menționată mai înainte, și în care se descrie folosirea suprafețelor asferice în 15 construcția lentilelor oftalmice artificiale, este de o mare importanță alegerea mărimii unei constante kpentru un caz particular al curburii suprafeței.

în exemplul numeric prezentat mai 2 o înainte, valoarea constantei k pentru determinarea suprafețelor asferice pentru aproape este diferită de valoarea sa pentru determinarea suprafeței asferice pentru departe. 25

Pentru suprafețele asferice destinate vederii la distanță, k=-0,2, iar pentru suprafețele asferice care asigură vederea de aproape, k=-1,06.

Aceste valori sunt determinate prin 30 încercări, cu precizarea că valoarea constantei k ar trebui să fie aproximativ egală cu 1,00 pentru suprafețele pentru aproape, iar pentru suprafețele pentru distanță, valoarea lui k trebuie astfel 35 aleasă încât să conducă la o diferență de înălțime egală sau aproape egală cu zero în zonele de trecere dintre segmentele lentilei.

Fig. 7 prezintă sub formă de grafic 40 diferența Δ dintre înălțimile suprafețelor segmentelor lentilei, în cazul folosirii suprafețelor asferice. Există o ușoară îmbunătățire față de situația folosirii suprafețelor sferice în apropierea centrului 4 5 lentilei, iar înălțimea pragului de trecere este redusă în toate zonele.

Cu toate acestea, la jumătatea distanței dintre centrul C și marginea lentilei, aproximativ la 3 mm de la centrul lentilei, există un prag de aproximativ 0,008 mm, pentru o ameliorare de 0,011 mm. La margine, ameliorarea este de 0,034 mm.

în vederea obținerii unei iritații cât mai scăzute a corneei sau a pleoapei ochiului, înălțimea redusă a pragului de trecere dintre segmente, precum și grosimea scăzută la centru, asigură o oxigenare mai bună a corneei.

Așa cum s-a arătat anterior, linia curbă de separație dintre segmentele lentilei multifocale reduce substanțial înălțimea pragului dintre segmente prin traversarea lentilei după o direcție ce are o anumită înclinație formată de înălțimile diferite ale lentilei.

Așa după cum s-a menționat și mai înainte, un avantaj al prezentei invenții îl constituie obținerea unor arii egale ale segmentelor pentru vederea la distanță și ale segmentelor pentru vederea de aproape, independent de diametrul pupilei ochiului.

Cu toate acestea, conform prezentei invenții, este posibilă confecționarea unei lentile cu un raport predeterminat între ariile celor două tipuri de suprafețe. Acest lucru este, uneori, avantajos datorită faptului că vederea de aproape este dificilă, în special, în condițiile de iluminare scăzută.□ asemenea lentilă este ilustrată în fig. 8, într-un al patrulea exemplu de realizare a invenției.

RO 111631 Β

În acest caz, suprafața frontală a a lentilei este divizată într-o multitudine de segmente 80, pentru vederea de aproape, care au o arie mai mare decât aria unor segmente 82, alternante, pentru vederea la distanță, segmentele 80 și 82 fiind despărțite de niște linii de separație 84 care, proiectate în plan, au forma unor segmente de dreaptă orientate radial.

Raportul ariilor segmentelor 80 și 82 se menține constant, pornind de la centrul lentilei spre margine, independent de mărimea diametrului pupilei ochiului.

într-un ultim exemplu de realizare a invenției, ilustrat în fig. 9, lentila de contact multifocală este prevăzută cu niște segmente 90, pentru vederea de aproape, care alternează cu niște segmente 92, pentru vederea la distanță. Pe o porțiune a lentilei cuprinsă în interiorul unui cerc b cu o rază i\j, segmentele 90 și 92 sunt delimitate de niște linii de separație 94, care determină obținerea unor arii egale ale celor două feluri de segmente.

în porțiunea inelară cuprinsă între cercul b și marginea lentilei, segmentele 90 și 92 sunt despărțite de niște segmente 96, ce nu sunt coliniare cu segmentele 94, astfel încât ele determină obținerea unor arii mai mari pentru segmentele 90, pentru vederea de aproape. în acest fel, este evident că raportul dintre ariile segmentelor 90 și 92 are o valoare constantă atât timp cât diametrul pupilei nu depășește diametrul cercului b, cu rază V

Dacă diametrul pupilei ochiului se mărește, de exemplu în condițiile scăderii iluminării, peste diametrul cercului b de rază r_n, raportul ariilor segmentelor 90 și 92 se modifică, crescând în favoarea segmentelor 90, pentru vederea de aproape.

Deci, cu această construcție de lentilă, se poate modifica raportul ariilor segmentelor pentru distanță și pentru aproape, în funcție de diametrul pupilei ochiului.

Tehnologia de formare care permite execuția cu o bună precizie a lentilelor de corecție a vederii, având suprafețe optice de înaltă calitate și repetabile, dă acum posibilitatea obținerii lentilelor cu suprafețe și curburi complexe. Așa cum poate remarca un specialist în domeniu, după ce s-a realizat matrița de formare, practic orice tip de lentilă, indiferent de forma și complexitatea sa, poate fi confecționată în mod repetat, cu costuri reduse.

Lentila de contact multifocală, ce face obiectul prezentei invenții, este recomandat a se realiza prin formare în matriță, după un procedeu de formare descris în brevetele US 4495313 și 4889664.

Conform acestui procedeu, suprafața lentilei ce urmează a fi confecționată nu se realizează pe suprafața care va forma lentila ci este făcută, într-o primă fază, cu o suprafață metalică care este utilizată la executarea unei forme din material plastic de tip stiren, care este, apoi, folosită la executarea lentilei.

Matrițele metalice, conform invenției, care conțin suprafețe multifocale segmentate sunt realizate prin selectarea puterilor de lentilă din matrițe convenționale, sferice sau asferice. în exemplul numeric prezentat anterior, acestea ar fi suprafețele corespunzătoare puterii de -5,25 dioptrii și, respectiv, suprafețele ce corespund unei puteri de -3,75 dioptrii.

Aceste suprafețe de formare vor fi tăiate apoi în segmente care sunt similare și interschimbabile.

Este de preferat ca această tăiere în segmente să se efectueze pe diametrul lentilei, prin centrul lentilei.

Aceste segmente metalice sunt precis tăiate folosind o mașină de tăiere cu fir, electrodinamică, ca să rezulte segmente cu pierderi mici de material și care să se poată îmbina perfect pe liniile de tăiere, după o prealabilă șlefuire a acestora.

Elementele de matriță sub forma segmentelor metalice astfel obținute, pot fi asamblate împreună, alternând între ele segmentele, pentru a obține o lentilă multifocală segmentată, pregătită să producă o suprafață care poate fi utilizată la realizarea matriței care, în final, va produce lentilele de contact. Aceste

RO 111631 Β segmente pot fi, deci, îmbinate la un loc pentru a obține o matriță pentru formarea lentilei de contact și apoi pot fi separate pentru o reutilizare ulterioară.

în practică, lentila confecționată conform prezentei invenții, a dat rezultatele scontate. O lentilă proiectată, conform fig. 1/ a fost executată pentru un pacient prezbit, cu segmente de putere pentru distanță corespunzătoare prescripției sale și cu o putere suplimentară de +2,00 dioptrii. Construcția reală a lentilei era de -5,50 dioptrii/minus -3,50 dioptrii ale segmentelor sferice, alternante.

Rezultatele clinice ale acestui pacient, au evidențiat o acuitate de 20/20, atât pentru vederea la distanță cât și pentru vederea de aproape. Stereopsia a măsurat mai puțin de 40 s de arc. Această cifră reprezintă un nivel normal din punct de vedere clinic al stereopsiei existente la ochiul emetrop ca și la cel ametrop corectat, inclusiv la persoanele prezbite care poartă ochelari de vedere.

Descrierea de mai sus este dată numai pe baza unor exemple, variațiile ce pot rezulta din acestea încadrându-se în aria revendicărilor care urmează.

Claims

Revendicări

1. Lentilă de contact multifocală, pentru focalizarea luminii pe retina ochiului, ce cuprinde o multitudine de segmente, un prim segment cu o putere optică pentru vederea la distanță alternând cu un al doilea segment, cu o putere optică pentru vederea de aproape, dispus adiacent cu primul segment, cu care formează o linie de separație, catacterizată prin aceea că cel puțin unul din segmentele (10, 12, 20, 22, 30, 32, 40, 42, 50, 52, 80, 82, 90 și 92) are o suprafață curbă asferică, pentru a reduce diferența dintre înălțimile de-a lungul liniei de separație (14, 24 34, 44, 54, 84, 94 și 96Ț astfel încât această diferență să fie mai mică decât cea formată de două suprafețe curbe sferice, de aceleași puteri optice, pentru vederea la distanță și vederea de aproape.
2. Lentilă de contact multifocală, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că. puterile optice diferite ale segmentelor amintite, se obțin prin variația grosimii materialului lentilei refringente.
3. Lentilă de contact multifocală, conform revendicării 2, caracterizată prin aceea că puterile optice sunt obținute plasând variația în grosime a materialului lentilei refringente ca o suprafață curbă pe partea frontală a lentilei.
4. Lentilă de contact multifocală, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că, multitudinea de segmente reprezintă segmente radiale (10, 12, 20, 22, 30, 32, 40, 42, 80 și 82) cu linii de separație (14, 24, 34, 44 și 84), formate de-a lungul unor trasee radiale, ce pornesc de la centrul (C) lentilei până la marginea ei.
5. Lentilă de contact multifocală, conform revendicării 4, caracterizată prin aceea că. într-o primă variantă constructivă, traseul radial este un segment de dreaptă (14, 24 și 84).
6. Lentilă de contact multifocală, conform revendicării 4, caracterizată prin aceea că. într-o a doua variantă constructivă, traseul radial se prezintă sub forma unui arc de cerc (34 și 44)
7. Lentilă de contact multifocală, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că. primul segment (10, 20, 30, 40, 50, 80 și 90) menționat are o suprafață curbă asferică.
8. Lentilă de contact multifocală, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că. al doilea segment (12, 22, 32, 42, 52, 82 și 92) are o suprafață curbă asferică.
9. Lentilă de contact multifocală, conform revendicării 1, caracterizată prin aceea că atât primul segment (1O, 20, 30, 40, 50, 80 și 90) cât și al doilea segment (12, 22, 32, 42, 52, 82 și 92) au o suprafață curbă asferică.
10. Procedeu de obținere a unei matrițe pentru fabricarea lentilelor de contact multifocale, cuprinzând realizarea unei mulțimi de matrițe cu suprafață de lentilă, fiecare având puteri optice diferite, caracterizat prin aceea că implică o operație prin care se separă de-a lungul

RO 111631 Β liniilor (14, 24, 34, 44, 54, 84 și 94] fiecare matriță cu suprafață de lentilă în seturi de segmente, identice, interschimbabile, și apoi se asamblează numitele segmente din cel puțin două seturi diferite de matrițe de suprafață, cu cel puțin două puteri optice diferite, obținânduse o matriță cu suprafață de lentilă singulară, având cel puțin două puteri optice diferite.
11. Procedeu de obținere a unei matrițe pentru fabricarea lentilelor de contact multifocale, conform revendicării 10, caracterizat prin aceea că se separă fiecare matriță cu suprafață de lentilă în segmente de-a lungul unui traseu radial (14, 24, 34, 44, 84 și 94] din centrul numitei matrițe de suprafață către marginea circumferențială a matriței de suprafață.
12. Procedeu de obținere a unei matrițe pentru fabricarea lentilelor de contact multifocale, conform revendicării 10, caracterizat prin aceea că numita matriță cu suprafață de lentilă este o matriță cu suprafață de lentilă frontală.
13. Procedeu de obținere a unei matrițe pentru fabricarea lentilelor de contact multifocale, conform revendicării 10, caracterizat prin aceea că într-o primă variantă de realizare, numita separare se află de-a lungul unui traseu care formează un segment de dreaptă (14, 24, 54, 84 și 94].
14. Procedeu de obținere a unei matrițe pentru fabricarea lentilelor de contact multifocale, conform revendicării

10, caracterizat prin aceea că într-o altă variantă, numita separare se află de-a lungul unui traseu în arc de cerc (34 și 44].
15. Procedeu de obținere a unei matrițe pentru fabricarea lentilelor de contact multifocale, conform revendicării 10, caracterizat prin aceea că se prevede un prim segment cu suprafață curbă asferică, pentru a da numitului segment o primă putere optică.
16. Procedeu de obținere a unei matrițe pentru fabricarea lentilelor de contact multifocale, conform revendicării 10, caracterizat prin aceea că se prevede un al doilea segment cu suprafață curbă asferică, cu o a doua putere optică, adiacent cu numitul prim segment și formând o linie de separație între ele.
17. Procedeu de obținere a unei matrițe pentru fabricarea lentilelor de contact multifocale, conform revendicării 10, caracterizat prin aceea că numitul segment cu o primă putere optică are suprafața curbă asferică aleasă astfel, încât linia de separație (14, 24, 34, 44, 54, 84 și 94] dintre primul segment menționat și al doilea segment menționat are o înălțime, în toate punctele situate de-a lungul numitei linii de separație, mai mică decât cea care s-ar obține dacă ambele segmente ar avea suprafețe curbe sferice.