Prezenta contribuție se concentrează asupra relației dintre conceptele de “național” și “european”, asociate receptării scriiturii dramaturgice a lui Matei Vișniec în cîteva istorii ale dramaturgiei franceze și francofone, precum și în...
morePrezenta contribuție se concentrează asupra relației dintre conceptele de “național” și “european”, asociate receptării scriiturii dramaturgice a lui Matei Vișniec în cîteva istorii ale dramaturgiei franceze și francofone, precum și în antologii de teatru dedicate aceluiaşi gen literar, publicate mai ales în Franța. Analiza include piese plasate în orizontul sensibilității și culturii de origine a dramaturgului româno-francez, surprinzînd și punctele nodale în care tematicile sale coincid cu cele inspirate de actualitatea istorico-socială est-europeană și balcanică, motive care, împreună, compun profilul unui teatru apt să exprime conflicte și dinamici cultural-antropologice ce își au rădăcinile în identitatea estică a Vechiului Continent. Punînd în lumină asemenea specificități/diferențe tematice, simptomatice pentru diversitatea care definește fertil dialogul cultural dintre Estul și Vestul Europei, articolul va argumenta și ilustra în același timp faptul că anumite modalități expresive precum și o serie de teme din piesele lui Vișniec sînt comune inclusiv poeticii teatrului scris în Franța, dar nu numai, în ultimii treizeci de ani, unele fiind – de fapt – vehiculate pe scene importante din Europa deja din a doua jumătate a secolului trecut. Asemenea afinităţi fac plauzibilă existența unei dramaturgii-oglindă a identității europene. Așadar, analiza propune o reflecţie asupra accepțiilor conceptului de “teatru european”, termen deja operativ în literatura critică recentă.
