NR. 6 / 2019 O publicaţie susţinută de CUPRINS INTRODUCERE Programul Național Limes a continuat și în pentru ambele documentații rămâne, fiind Carta de la Veneția (1964). Urmează acest an, activitățile cele mai importante deocamdată, cel stabilit anul trecut, cea de la Lausanne (1990), convenția constând în continuarea cartărilor respectiv depunerea documentațiilor de la Malta (1992), documentul privind numeroaselor situri ce formează granițele la ICOMOS-UNESCO la începutul anului autenticitatea de la Nara și Carta de la romane de pe teritoriul României, cu 2021, urmată de o perioadă de un an de Riga. Includerea unui monument pe listele ajutorul mijloacelor non-invazive: cercetări verificări, înainte ca propunerea să fie UNESCO presupune o supra-protecție geofizice, fotografii aeriene sau periegheze acceptată. În fine, va urma o etapă și mai a acestuia, legislația din România fiind, arheologice. Am continuat și monitorizarea delicată, marcată de necesitatea unui oricum, suficient de severă în acest stării de conservare a fortificațiilor propuse management eficient al siturilor, inclusiv sens. Doar că foarte puține situri sunt pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial de punerea lor în valoare. corect cartate, fără să aibă stabilită o UNESCO, constatând uneori intervenții care 03 Introducere Felix Marcu 04 Cetatea romană de la Cius (Gârliciu, jud. Constanța). De la împăratul Valens la Theodor Mommsen Ioan Carol Opriș 10 Castrul auxiliar și așezarea civilă de la Războieni – Cetate Imola Boda, George Bounegru, Rada Varga EDITORI: Felix Marcu, George Cupcea Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca Ovidiu Ţentea Muzeul Național de Istorie a României 15 zonă de protecție eficientă. Cel mai le afectează integritatea, cele mai grave Dosarul LIMES este unul cu adevărat important beneficiu adus de includerea fiind provocate de căutătorii de comori, internațional, deocamdată fiind înscrise unor monumente pe listele UNESCO îl așa zișii „detectoriști”, dar și de către unii pe listele UNESCO trei porțiuni de graniță: reprezintă conservarea acestora, pentru constructori, care în continuare nu respectă „Zidul lui Hadrian” (1987) și „Valul lui noi și generațiile viitoare, chiar dacă, legislația. Detalii se pot consulta pe Antoninus Pius” (2008), ambele din Anglia, aparent, etichetarea lor ca aparținând https://limesromania.ro. Contactul cu precum și porțiunea artificială de graniță Patrimoniului Mondial, alături de o autoritățile locale și regionale, esențial pentru dintre Rin și Dunăre, din Germania (2005). explozie a turismului în zonele în care cadastrul monumentelor și pentru viitorul Anul acesta a mai fost depus și dosarul sunt siturile arheologice, reprezintă 20 management, a fost întreținut și consolidat. pentru includerea limes-ului Dunărean, valoarea fundamentală căutată. În România segmentul vestic (Germania, Austria, ultimilor ani, acest lucru este asumat În numărul 4 al revistei LIMES, apărut la Slovacia și Ungaria), urmând să fie înaintată tot mai mult, dar, din păcate, mai sunt Băile romane din Dacia sfârșitul anului 2018, precizam că România în ianuarie 2020 documentația privind suficiente excepții, măsurile de conservare Ovidiu Ţentea va nominaliza două entități separate granița de-a lungul Rinului (Germania fiind aplicate uneori greșit, sub masca ale granițelor romane de pe teritoriul și Olanda). Cu aceste dosare și cu cele reconstituirilor sau restaurărilor, acestea 26 României: limes-ul Dacic, respectiv de care aminteam mai sus, toate siturile trebuie să fie minimale, reversibile și să fortificațiile de pe granița Dunăreană, arheologice din Europa care aparțin afecteze cât mai puțin monumentele. ultimele ca parte a unui dosar trans- graniței romane și care își păstrează În schimb, ne rămân niște replici ale Ce se gătește în principia de la Călugăreni? național, propus împreună cu Bulgaria, autenticitatea-integritatea și pot fi produsului imaginației noastre și Szilamér-Péter Pánczél, Katalin Sidó Serbia și Croația. De aceea, în acest an administrate în viitor, aparțin Patrimoniului nicidecum ale unui monument, pentru că 32 am avut mai multe întâlniri cu colegii din Mondial. Este un efort comun inițiat în nu avem, din păcate, poze de acum 2000 vecinătate, la Sofia, Sozopol, Kostolač 2005 de când FRE (Frontiers of the Roman de ani și deci, nici certitudini. ( Viminacium) și, recent, la Timișoara. Empire) a fost acceptat ca sit unitar, ca Vasele de bronz în castrele Daciei Porolissensis Colaborarea este foarte bună, însă recunoaștere a unuia dintre cele mai Silvia Mustaţă evoluția documentării este îngreunată din importante monumente istorice de pe cauza complexității siturilor arheologice Glob. România va contribui la completarea Directorul Muzeului Național propuse. În cazul Daciei această dificultate sitului FRE cu cel mai lung și cel mai de Istorie a Transilvaniei / este determinată de multitudinea complex sector de graniță. Președintele Comisiei Limes România Felix Marcu monumentelor. Începând cu anul viitor, Tibiscum, un castru roman din Banat de pentru rezolvarea eficientă a problemelor, Revenind, afectarea integrității și formă atipică vom beneficia și de sprijinul logistic și autenticității unor monumente istorice Călin Timoc de know-how al Institutului Arheologic reprezintă o încălcare a legislației German, în particular al filialei Frankfurt României, ca să nu mai vorbim am Main, cu care Comisia Națională de reglementările și standardele Limes a și semnat în acest an un protocol internaționale la care România a aderat, de colaborare. Calendarul propus cea mai importantă, dar și cea mai veche, LIMES / Nr. 6 / 2019 3 CETATEA ROMANĂ DE LA CIUS (GÂRLICIU, JUD. CONSTANȚA). DE LA ÎMPĂRATUL VALENS LA THEODOR MOMMSEN „Acum pacea domnește aproape pe toată întinderea granițelor (Imperiului), dar s-au ivit peste tot și pregătiri AUTOR: de război. Căci împăratul știe că trăiesc în pace cu adevărat mai ales aceia care s-au pregătit pentru război; Ioan Carol Opriș Universitatea din București malul (fluviului este plin de fortărețe; fortărețele de soldați, soldații de arme, armele de frumusețe și de tărie…” Themistios, X. Ἐπὶ τῆς εἰρήνης Oὐάλεντι / Despre pace (Constantinopol, ian./feb. 370). Într-un număr din 1935 al revistei Natura (Revistă pentru iarăși, spre nord, locul oferea o bună vedere către răspândirea științei), Pamfil Polonic consemna cele castellum -ul din aval, cel de la Dăeni. Este foarte de mai jos: ”La 6 km spre sud de satul Gârlici la locul probabil ca cetatea să fi avut și port, cu dublu rol, numit Hazarlic se văd ruinele întinse ale unei cetăți mari militar și comercial. Astăzi peisajul este profund romane de piatră. În interiorul cetăței mari (120 : 120 m) alterat, iar Dunărea, care a depus mult sediment se găsește o cetate mai mică (85 : 60 m). pretutindeni în zonă între timp, își are cursul la o distanță de se văd urme de ziduri, – multe dintre ele au fost distruse 4.5-5 km depărtare spre vest. Toponimul turcesc de un antreprenor întrebuințându-le pentru pietruirea – glorios prin asemănarea cu cel de la Ilion – este vest și de sud utilizând suplimentar avantajul malurilor mai bine de un secol față de momentul primei sale șoselei. Aci se zice că a fost orașul antic Cius, am găsit o acela de Hissarlık , adică ”Locul cetății(lor)”. Pamfil abrupte ale platoului. Din cetatea mare – aflată la semnalări. Cetatea mică, care este și cea mai recentă, cărămidă cu ștampila (inversă) Rumorid”. Polonic folosește Hazarlık , ceea ce s-ar traduce 60-70 m depărtare de cea interioară – mai vede doar are păstrate laturile de nord și de răsărit, dar pe o prin ”locuire” sau chiar ”locul păcii” în combinație cu zidurile de nord și de răsărit, pe o lungime de 60 și lungime de cca 70m, respectiv 50m, cumva sensibil Despre Cius se știu și astăzi foarte puține lucruri. sufixul, și notează mai departe în manuscrisul păstrat 120 m, până la ruptura terenului dinspre lac. Mai târziu, mai puțin decât ce consemna Pamfil Polonic. Cât Cetatea este așezată la capătul de sud-vest al unui la Biblioteca Academiei Române – Cabinetul de întemeindu-se pe informația indiscutabil esențială pe privește cetatea mare, latura de nord, măsurată pe platou, într-o poziție dominantă asupra întregii Manuscrise și Carte Rară ”(loc de spânzurătoare)”. care o datorăm lui Polonic, alți cercetători ai frontierei fotografiile aeriene recente, mai poate fi urmărită (Mihail Zahariade sau Nicolae Gudea) vor prelua tale pe cca. 75m, iar cea de răsărit doar pe alți 110m. Fără lângă cetate aflăm un lac – Hazarlîk Ghiol, în care se Ce consemnează topograful Pamfil Polonic cu ocazia quale datele marelui înaintaș, dar fără a le suprapune a pune la îndoială seriozitatea lucrării topografice varsă unul dintre râurile dobrogene, Topologul (Eni vizitei la fața locului, când schițează și primul plan de o necesară critică. Măsurători recente realizate cu efectuate acum mai bine de un secol, vom nota Serai, după P. Polonic). De pe platou putea fi lesne situație al cetății? Acesta observă, despre cetatea ajutorul aerofotogrametriei sunt însă disponibile acum că pintenul s-a degradat între timp pe o suprafață observată întreaga luncă a Dunării, înspre Carsium și, mică, o orientare nord-sud, cu zidurile perimetrale de și permit o interpretare riguroasă a monumentului, la apreciabilă, iar din cetatea mare se mai păstrează zone, la 4.5 km spre sud de satul Gârliciu. Imediat 4 LIMES / Nr. 6 / 2019 LIMES / Nr. 6 / 2019 5 a cărui limită sudică înspre cea a cetății Carsium ar putea fi chiar cursul firav al râului Topolog, cunoaștem mai multe epigrafe care amintesc veterani, posesori ai unor loturi primite la capătul unui serviciu militar de ”douăzeci și cinci de ani și mai bine” (agri viritim adsignati), un villicus și, iarăși într-o inscripție grecească, un patron (intendent al unui lot lucrat cu coloni) la Saraiu, un magister al unui vicus din acest territorium cu indiscutabilă valoare agricolă. Așa încât prezența masivă grecească în teritoriul Carsium-ului, la Dulgheru, Ciobanu sau chiar la Carsium, la Cius și Saraiu în cel imediat învecinat, pe de altă parte, ar putea să indice – sigur, dacă nu cumva pietrele sunt aduse de mai departe – înflorirea mai multor comunități agricole greceşti după jumătatea sec. II p.Chr. Sursa imaginilor: Mommsen https://www.nobelprize. org/prizes/literature/1902/ mommsen/biographical/ Notitia Dignitatum Photo: © Bodleian Libraries, University of Oxford Bodleian Library MS. Canon. Misc. 378 fol. 124v La Cius sau în împrejurimi se stabilesc veterani din legio V Macedonica (C. Iulius Valens, ISM V, 115), din Cohors I Lusitanorum Cyrenaica (fostul pedestraș Marcus Ulpius Domitius Anthius, ISM V, 119) sau cum este iarăși G. Valerius Herculanus, la rându-i fost 6 astăzi doar 1.65 ha; cât despre cea mică, ridicată în funcționar (stator) în oficiul prefectului cohortei II vremea lui Valens, mai măsoară puțin peste 0.40ha. Aravacorum de la Carsium (ISM V, 117). Nu știm de când datează exact prima fortificație – Și totuși cea mai importantă inscripție locală rămâne un castellum construit pentru o trupă auxiliară, dar cea de refundare a cetății (369 p.Chr.), devenită celebră este posibil să fi fost ridicată sub dinastia Flavienilor după ce a fost exemplar interpretată de către Theodor sau, mai probabil, la începutul sec. II p.Chr., atunci Mommsen. Piesa (CIL III 7494 = 6159 = IGLR 233) a fost când Traian pornește războiul împotriva lui Decebal. găsită undeva la mijlocul laturii de nord a cetății mici, pe Momentul constructiv ca atare se petrece sub Astfel, potrivit informației din Notitia Dignitatum În tot cazul, platoul acesta va rămâne fortificat în la 1868, de niște țărani, a fost reîngropată doar pentru coordonarea lui Flavius Stercorius, guvernatorul (NDOr. XXXIX,14), aflăm aici o unitate de călăreți, cursul secolelor II-III p.Chr. și de aici sunt cunoscute a fi publicată mai târziu de Grigore Tocilescu, la 1882. provinciei și bărbat de rang ecvestru (dux, vir Cuneus equitum stablesianorum (cantonată la mai multe inscripții, în cea mai mare parte funerare În același an Theodor Mommsen publica, în Hermes. clarissimus) de către milites primani, conduși Sucidava, în Moesia Secunda, dar ale cărei trupe (ISM V, 115-125). Zeitschrift für classische Philologie, articolul Die Inschrift de tribunus Marcianus și praepositus Ursicinus apar în josul fluviului și la Cius, ori Beroe). von Hissarlık und die römische Sammtherrschaft in Motivația este simplă: ob defensionem rei Cius apare amintit în Itinerarium Antonini Augusti 224.5. ihrem titularen Ausdruck, unde îi stabilește în mod publicae, adică „pentru a servi la apărarea Cu ocazia acestei reconstrucții a fundamentis, dacă Trupa care este asociată acestei fortificații este una clar datarea, în vremea prezenței împăratului Valens în Imperiului”. Pe lângă acești milites primani, fără nu cumva chiar mai devreme, va fi fost adusă piatră de lusitani – Cohors I Lusitanorum Cyrenaica, care Scythia, în contextul războiului pe care îl purta împotriva îndoială un detașament specializat în construcții de departe, într-o operațiune ordonată de către este menționată aici până la începutul sec. III p.Chr., lui Athanarich al goților. Aici ar trebui remarcată, din și aflat aici exact pentru operațiunea descrisă mai împăratul Valens însuși, așa cum sugerează două (dacă când va fi mutată în amonte, la Nigriniana. În ceea capul locului, viteza cu care circulă informația științifică sus, la Cius mai cunoaștem și alte trupe menționate nu cumva trei) dintre inscripțiile de la Cius, provenite ce privește populația din cetate și teritoriul acesteia, în epocă între epigrafiștii Europei. de către izvoarele literare ale antichității târzii. din regio Histriae (ISM V, 123-124, poate și 122). Această LIMES / Nr. 6 / 2019 LIMES / Nr. 6 / 2019 7 Bibliografie Bibliografie (continuare) CIL III – Th. Mommsen, Corpus Inscriptionum Latinarum. III. Inscriptiones Asiae provinciarum Europae Graecarum Illyrici Latinae, I-II, Berlin, 1873; O. Hirschfeld, A. von Domaszewski, Corpus Inscriptionum Latinarum, III. Supplementum, I-II, Berlin, 1902. N. GUDEA, Der untermoesische Donaulimes und die Verteidigung der moesischen Nord- und Westküste des Schwarzen Meeres: Limes et litus Moesiae Inferioris (86-275 n. Chr.), Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums, 52, 2s005, 319-566. ISM V – Emilia Doruțiu-Boilă, Inscriptiones Scythiae Minoris, V: Capidava - Troesmis Noviodunum, București, 1980. IGLR - Em. Popescu, Inscripțiile greceşti şi latine din secolele IV-XIII descoperite în România, Bucureşti, 1976. FHDR II – Fontes Historiae Daco-Romaniae – Izvoarele istoriei României, II. De la anul 300 pînă la anul 1000, Bucureşti, 1970. C. BĂJENARU, Minor Fortifications in the BalkanDanubian Area from Diocletian to Justinian, The Center for Roman Military Studies, 8, ClujNapoca, 2010. situație arheologico-epigrafică capătă o verificare Mai departe, putem recunoaște, destul de limpede, fericită, grație textului ”elocventului” (εὐφραδής) exact situația topografică locală de la Cius, cu Themistios, cel care în Discursul X (133-140), adresat lui promontoriul pe care va fi ridicată cetatea nouă, Valens la Constantinopol în ian./feb. 370, ne permite de 85 x 60m, în interiorul a ceea ce fusese Cius în să aflăm următoarele: „... Iată, prin urmare, pentru ce a vremea Principatului: „ ... Împăratul nu s-a lăsat lipsit clădit unele întărituri din nou și pe altele, care erau de mijloace în fața naturii locului. Descoperind stricate, le-a refăcut, iar altora le-a mai adăugat ce o limbă de pămînt îngustă și mică ce înainta în trebuia: le-a înălțat, acolo unde erau prea joase, a mlaștină și se sfîrșea la o colină înaltă de pe care se făcut ziduri mai groase în părțile unde era nevoie putea vedea întreg ținutul de jur împrejur, a înălțat și a adus apă peste tot, acolo unde mai înainte era din nou o fortăreață, luîndu-se după niște urme mare lipsă; a mai făcut și magazii pretutindeni și greu de deslușit ale unor ziduri, pe care unul din porturi la marea vecină; a adus soldați după liste și împărații de mai înainte le durase, avînd în minte un număr însemnat de gărzi; a adus arme, săgeți și așezare prielnică, dar lăsîndu-se păgubaș din cauza mașini de război, toate puse la încercare cu cea mai greutăților. Când nu se găsește în apropiere nici mare grijă. Căci pînă acum, din pricină că posturile piatră, nici cărămidă arsă și cînd nu se poate aduce de pază erau neglijate, dușmanii crezuseră că ușor nici nisip, ci toate trebuie cărate cu nenumărate războiul și pacea sunt în mîna lor...” vite de la o depărtare de mai multe stadii, cine n-ar Fl. MATEI POPESCU, The Roman Army in Moesia Inferior, The Center for Roman Military Studies, 7, Bucharest, 2010. Th. MOMMSEN, Die Inschrift von Hissarlık und die römische Sammtherrschaft in ihrem titularen Ausdruck, Hermes. Zeitschrift für classische Philologie, 17, 523-544. P.POLONIC, Cetățile antice de pe malul drept al Dunării (Dobrogea) până la gurile ei, Natura. Revistă pentru răspândirea științei, XXIV, 7, (15 iulie) 1935, 18-26. M. ZAHARIADE, N. GUDEA, The fortifications of Lower Moesia (AD 86-275), Adolf M. Hakkert Publisher, Amsterdam, 1997. Al. SUCEVEANU, Al. BARNEA, La Dobroudja romaine, Bucureşti, 1991, (Al. Suceveanu, La Dobroudja aux Ier-IIIe siècles n.è., 22-153; Al. Barnea, La Dobroudja aux IVe-VIIe siècles n.è., 154-317). fi iertat pe cei care au renunțat la acest plan, ca și cum ar fi fost cu neputință de adus la îndeplinire? ... Ai fi zis că pietrele și cărămizile se rostogoleau singure și că fortificația se înălța fără arhitecți și pietrari. Atît de mare era supunerea soldaților și ușurința cu care erau învinse greutățile...” Cetatea cea nouă se dezvăluie ca fiind una lui Theodosius I (în 384 p.Chr.), iar apoi consul, în rectangulară, cu turnuri de colț și la jumătatea laturii 403 p.Chr. Despre acesta, T. Sarnowski considera asemănătoare; cât despre structura defensivă mai că fusese dux în Moesia Secunda la început de timpurie, probabil de epocă tetrarho-constantiniană, carieră, în vremea lui Valens, atunci când și Flavius ea va fi fost dotată cu turnuri circulare și în forma Stercorius activa la rându-i în Scythia. Ștampila literei U, iar la colțul de nord probabil cu o formulă de retrogradă de la Cius apăruse în zona locuirii civile, turn evantai extins sau chiar patrulater. acolo unde un val înalt de 1 m și un șanț adânc de 2 m taie de la est la vest platoul, la o depărtare O ultimă descoperire de la Cius , poate 8 LIMES / Nr. 6 / 2019 de 500 m de cetate. Asemenea ștampile mai contemporană, poate ulterioară episodului povestit sunt cunoscute la Sexaginta Prista , Iatrus , Novae, mai sus de Themistios, se leagă de ștampila pe Stălpište sau Pliska și par să indice un ordin comun care o amintește în textul său chiar Pamfil Polonic – primit de comandanții din Dacia Ripensis, Moesia RUMORID. Aceasta face probabil referire la Flavius Secunda și Scythia pentru restabilirea în deplină Rumoridus, magister militum per Thracias în vremea coordonare a limesului danubian. LIMES / Nr. 6 / 2019 9 CASTRUL AUXILIAR ȘI AȘEZAREA CIVILĂ DE LA RĂZBOIENI – CETATE se fi lărgit ca urmare a condițiilor circumstanțiale, însă zeitate locală de la Rinul de Jos, cu un rol foarte ala a păstrat o legătură culturală cu originea sa batavă: important în religia tradițională a batavilor. o dedicație din secolul al III-lea AD (Popovici, Varga 2010, 66), ridicată de un L. M. Hadrianus IMAGINEA 2 , se adresează lui Hercules Magusanus, o importantă Cele mai târzii atestări ale alei în Dacia provin din două inscripții descoperite la Potaissa, datând probabil din 253 AD, în timpul domniei împăratului Aemilius 2 Aemilianus, care îl menționează pe M. Publicianus Rhesus, praefectus alae Batavorum și agens vice praefecti al legio V Macedonica (AE 2012, 1215). Acestea sunt extrem de importante din punct de vedere administrativ și militar – atestând dubla funcție a lui Rhesus ca prefect al alei și comandant al legiunii. Trebuie atrasă atenția și asupra numelui personajului, Rhesus fiind un nume regal tracic, clasic, indicând recrutarea locală. PLANIMETRIA AȘEZĂRII Planimetria așezării, așa cum a rezultat din prospecții geofizice, a fost publicată detaliat (Mischka et al. 2018). După cum reiese din IMAGINEA 3 , cea mai mare parte a așezării s-a dezvoltat la nord de castru, însă INTRODUCERE AUTORI: Războieni-Cetate, locul unde era așezat unui castru În general, în timpul primei jumătăți a secolului al auxiliar și așezarea civilă adiacentă, este situat la II-lea AD, auxiliarii din trupele batave erau recrutați aproximativ 1,7 km nord de râul Mureș, la 50 km nord cu preponderență din interiorul grupului lor etnic, George Bounegru Muzeul National al Unirii Alba-Iulia de Apulum - Alba Iulia și 30 km sud de Potaissa – Turda respectiv din zona Rinului de Jos. Totuși, epigrafia Rada Varga Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca în perioada romană controlul traficului de pe Mureș o piatră funerară din Apulum menționează un soldat și proteja minele de sare din Ocna Mureş, situate la din ala, Dasas Scenobarbi (CIL III 7800 = IDR III/5, 522), 3-4 km sud de Războieni-Cetate și identificabil cu ce poartă un nume ilir. Zona de recrutare trebuie să Imola Boda Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca IMAGINEA 1 . Această poziționare strategică permitea 3 atestă și prezența soldaților de altă proveniență etnică: localitatea antică Salinae. În castrul de aici a staționat ala I Batavorum milliaria, care era nu doar cea mai importantă trupă auxiliară din Dacia, ci și una din 1 cele mai eficiente ale Imperiului. Denumirea antică a așezării nu este cunoscută; o inscripție din Apamea (Syria), datând din prima jumătate a secolului al III-lea AD, spune că Aelius Verecundinus era natus in Dacia ad Vatabos (AE 1993, 1577). În general se consideră că locul menționat este așezarea de la Războieni însă, în lipsa oricăror informații epigrafice suplimentare, nu se poate face referire la aceasta ca fiind un lucru sigur. ALA I BATAVORUM MILLIARIA Batavii formau unele dintre trupele auxiliare cele mai valoroase ale Imperiului – Tacitus îi descrie ca fortissimi și validissimi (Germania XXIX 1; Historiae II 28). Ala I Batavorum milliaria a venit în Dacia din Pannonia, în perioada domniei lui Hadrian, conform unei diplome datate 136-138 AD; la momentul respectiv, trupa făcea deja parte din armata Daciei Superior. Prezența lor în interiorul provinciei se integrează noii strategii defensive a lui Hadrian. 10 LIMES / Nr. 6 / 2019 LIMES / Nr. 6 / 2019 11 intactă și nu dezvăluia nicio urmă de incendiu. dintre cele mai spectaculoase exporturi descoperite Pe latura de est / sud-est, Edificiul I era poziționat la în edificiul I este un vas cu mască umană un drum din pietriș, identificat de noi într-o singura , aproape întreg, cu reprezentări falice pe lateralele unitate de cercetare (S2). Drumul are două faze feței și pe spatele vasului. În zona renană, astfel de de refacere și o rigolă vizibilă. Dintre materialele vase erau folosite atât în context casnic, cât și – uneori arheologice descoperite din această secțiune merită – în cadrul ritualului funerar, ca urne. Pe parcursul celor menționat un aureus emis în timpul lui Vespasian. trei campanii de săpătură, în baza de date a șantierului, IMAGINEA 6 au fost înregistrate în jur de 200 de small finds. Cu În afara primei încăperi, în colțul exterior estic, s-a această ocazie, amintim doar câteva dintre piesele 6A 4 un nucleu de locuire există și în sud, până la malul râului Mureș. Geofizica a evidențiat și o serie de clădiri 5 situate limitrof, la 100-130 metri nord de centrul așezării și interpretabile ca posibile vile, care au funcționat ca puncte centralizatoare ale hinterlandului, cu rol în adunarea și distribuirea de provizii. Alte structuri importante vizibile pe magnetometrie sunt, pe de-o parte, Edificiul I 29 ÎN IMAGINEA 4 6B , care este în curs de excavare din 2017 și, pe de-altă parte, zona de producție, vizibilă la NV-ul edificiului 30 ÎN IMAGINEA 4 . Cea din urmă este definită de o aglomerare de cuptoare care, împreună cu locația periferică și lipsa altor structuri clare din piatră, sugerează că aceasta era zona artizanală a așezării. Această observație este și ea susținută de realitățile terenului datorită unei mari densități de ceramică, precum și șanselor frecvente de a descoperi materiale reziduale. descoperit o groapă de gunoi contemporană cu reprezentative: dintre materiale ceramice avem EDIFICIUL I ȘI GROAPA DE GUNOI clădirea, care servea pentru debarasarea de ceea înregistrate un tipar pentru imitație locală TS, un opaiț Edificiul I este una din cele mai mari și cel mai clar ce am denumi îndeobște resturi menajere: oase, cu inscripția Fortis, un mâner de pateră, o teracotă delimitate construcții din piatră ale așezării. Cu oale sparte, cenușă de la curățarea cuptoarelor etc. reprezentând-o pe Venus pudica. De asemenea, dimensiuni de 23x20 metri, această clădire cu mai Aproximativ 30% din artefactele ceramice înregistrate au fost descoperite fibule și catarame / aplici din pe parcursul ultimelor trei campanii provin din acest bronz, ace de păr și de cusut din os – multe dintre complex. Chiar dacă nu beneficiază de stratigrafie, ele descoperite în stare de conservare foarte bună. ele sunt asociabile cu clădirea și activitățile din ea. Totodată, avem și numeroase fragmente de sticlă, multe încăperi este situată la 20 de metri în fața colțului nord-vestic al fortului. părți din zidul perimetral de pe laturile de NE și SE IMAGINEA 5 , precum și un perete interior care separă două încăperi cu o stratigrafie ce diferă vizibil: una 12 Cele trei campanii arheologice din interiorul acestei dintre ele, posibil bucătăria, a suferit de pe urma clădiri au constatat că zidurile din piatră deduse unui incendiu masiv care a ars puternic podeaua Materialul arheologic descoperit este bogat cantitativ pahare, un unguentarium, un recipient pentru parfum, din prospecțiile non-intruzive erau doar fundațiile și a cauzat prăbușirea acoperișului. Sub acest strat și variat ca tipuri de piese, ilustrând atât producția o carafă de vin fragmentară, butelii și fragmente pe care se (suprapunea o elevație din bârne) de distrugere au fost găsite un cuptor și o posibilă locală, cât și, prin piese de import, relații comerciale de geam. Dintre obiectele din fier, majoritatea este sprijineau pereți de scândură acoperită cu paie și groapă de provizii. De cealaltă parte, podeaua cu restul lumii romane. O legătură evidentă este cea reprezentată de cuie / piroane, dar avem și piese de lut. Până în prezent cercetările au scos la lumină celeilalte încăperi, realizată tot din lut bătătorit, era cu mediul germanic, cel de proveniență al trupei; unul harnașament sau vârfuri de lance / suliță. LIMES / Nr. 6 / 2019 dintre care am identificat mai multe provenind de la LIMES / Nr. 6 / 2019 13 TIBISCUM, UN CASTRU ROMAN DIN BANAT DE FORMĂ ATIPICĂ Bibliografie 7A 9 P. Popovici, R. Varga, Ad Vatabos. Monografie arheologică a localității Războieni-Cetate, Cluj-Napoca, 2010. R. Ardevan, R. Varga, Descoperiri monetare antice la Razboieni (jud. Alba), Bibliotheca Historica et Archaeologica Universitatis Timisiensis, XII (ISSN 1453-7419), Timişoara, 2010, p. 183-199. V. Rusu-Bolindeț, C. Onofrei, „Date noi privind activitatea militară și cultura materială a alei I Batavorum de la Războieni-Cetate”, în V. RusuBolindeț, T. Sălăgean, R. Varga (ed.), Studia archaeological et historica in honorem magistri Dorin Alicu, Cluj-Napoca, 2010, 401-447. R. Varga, Pre-excavation research at the site of Ala I Batavorum (Dacia), in W. Börner, S. Uhlritz, L.Dollhofer (eds.), International Conference on Cultural Heritage and New Technologies, November 14-16 2011. Proceedings, Wien, Museen der Stadt Wien – Stadtarchäologie, 2012, ISBN 978-3-200-02740-4, p. 806-820. G. Bounegru, R. Varga, Toy fragments discovered in northern vicus of RăzboieniCetate (Alba County) în curs de apariție, JAHA 4.1/2017, p. 47-51. 7B 10 7C 11 7D 12 8 13 Cine trece azi cu mașina prin actuala localitate Jupa C. Mischka, A. Rubel, R. Varga, Das Lager der ala I Batavorum milliaria und sein vicus in RăzboieniCetate (Kreis Alba Iulia, Rumänien) – Geophysikalische Untersuchungen und historische Einordnungen, Archäologisches Korrespondenzblatt, 48, 3, 2018, 377-405. (județul Caraș-Severin), nu poate să nu observe un Călin Timoc panou de mari dimensiuni care îndeamnă trecătorii să 14 Muzeul Național al Banatului, Timișoara viziteze Rezervația Arheologică de la Tibiscum, unica de acest fel în Banat IMAGINEA 5 . Pentru cei prea puțin inițiați în tainele istoriei sau arheologiei, mirarea poate să fie și mai mare când la o simplă căutare pe internet Lista imagini: 7: Țigle 8: Ac de cusut 9: Ac de păr 10: Cupă 11: Inel de bronz 12: Mâner de pateră 13: Monedă 14: Opaiț Fortis 15: Venus pudica 14 AUTOR: 5 LIMES / Nr. 6 / 2019 15 pot fi accesate foarte multe și variate informații despre mutându-și centrul de greutate la Caransebeș, acest sit arheologic, dar mai puțin despre rezervație și care devine, odată cu sfârșitul epocii medievale și amenajările de aici. Adesea, descoperirile sunt puse începutul epocii moderne, o importantă reședință în legătură cu Muzeul de Etnografie și al Regimentului administrativă. Tot din acest motiv, piesele de Graniță Caransebeș, care se află la mai bine de descoperite la Tibiscum sunt păstrate și expuse la 5km de locul indicat de panou. Caransebeș, în muzeul orășenesc, iar la Tibiscum a rămas in situ patrimoniul arheologic imobil (ziduri Realitatea este una simplă: Tibiscum a fost un de clădiri și fortificații, inscripții, coloane și baze de important centru militar și urban al Daciei Romane, coloane), vizitabil într-un veritabil muzeu în aer liber, dar care în evul mediu nu a mai fost locuit din integrat într-un surprinzător peisaj, plin de vegetație, motive încă neclare, continuitatea de habitat a zonei aflat malul pe stâng al Timișului. LIMES / Nr. 6 / 2019 15 cu protejarea patrimoniului şi a monumentelor, să 1 se lanseze în căutarea de noi parteneri. Pe lângă colaborarea cu Universitatea de Vest din Timişoara, au fost atraşi în proiecte de cercetare reputați specialişti de la Cluj Napoca, dar şi din străinătate, de la Universitatea din Ferara (Italia) și Universitatea din Varşovia (Polonia). Multe probleme de abordare a sitului persistă la Tibiscum datorită topografiei locului care este în continuă schimbare, din cauza investițiilor economice din zonă (balastiere, heleștee, 7 12 13 trasee de conducte de gaz și curent electric sau de telefonie mobilă) și mai ales a fluctuației malului râului şi a erodării terenului din cauza agriculturii intensive Primele încercări de cercetare sistematică a castrului IMAGINEA 19 . și a așezării romane de la Tibiscum-Jupa s-au consumat în perioada interbelică, impulsionate Ridicarea topografică a rezervației a fost realizată fiind de Vasile Pârvan și mai apoi la inițiativa academicianului Constantin Daicoviciu și a lui Ioachim Miloia. Chiar dacă acest proiect a durat puțini ani și 10 nu a văzut niciodată lumina tiparului, știm din surse de arhivă că a fost investigat castrul şi câteva clădiri civile de pe malul Timişului, ale căror ziduri au fost spălate de apele râului IMAGINEA 1 11 . Cercetările sistematice de mare anvergură au debutat 8 abia în anul 1964, coordonate de arheologul Marius Moga IMAGINEA 10 , fapt salutat de întreaga suflare arheologică românească, iar rezultatele obținute de curând prin efortul tânărului specialist Adrian ca urmare a câtorva ani de muncă intensă, au fost Cîntar, care a făcut și observațiile de rigoare privind într-adevăr spectaculoase. S-au adus informații regulile după care s-au ghidat romanii în trasarea deosebit de importante în domeniul istoriei militare, tramelor stradale și principalelor căi de acces în epigrafiei și vieții economice antice la Tibiscum zonă. Săpăturile arheologice sistematice, chiar dacă IMAGINEA 12 IMAGINEA 13 .. Cea mai importantă clădire din castru; principia, a fost dezvelită în această perioadă IMAGINEA 7 . se desfășoară cu regularitate de decenii bune, nu 9 au reuşit să abordeze decât aprox. 5 % din suprafața totală a locuirii antice IMAGINEA 8 . Tibiscum, oferă vizitatorului un indiciu legat de Înființarea Muzeului de Etnografie şi al Regimentului Chiar şi în situația aceasta, destul de modestă în ceea grandoarea acestei civilizații citadine, a efortului depus de Graniță Caransebeş, la începutul anilor ‘70 ce priveşte descoperirile arheologice, Tibiscum de cetățenii romani pentru a domestici relieful sălbatic ai secolului XX, a făcut posibilă şi reînființarea a acumulat de-a lungul anilor o zestre importantă al Daciei. Se evidențiază, în cadrul rezervației de la Jupa, Rezervației Arheologice Tibiscum de material epigrafic, care se referă în primul rând incinta cu zid din piatră a fortificației, coordonarea cercetărilor arheologice şi conceperea la trupele militare cantonate în zonă și la familiile cunoscut și ea în cei 165 de ani de stăpânire romană o expoziției permanente a muzeului rezervației, soldaților din așezarea civilă adiacentă: maurii sulițași evoluție complicată. La început, în timpul războaielor o contribuție esențială a avut-o personalul de din Africa, palmyrenii arcași din Orientul Apropiat dacice ale împăratului Traianus, când romanii și-au specialitate a Muzeului Banatului Timişoara IMAGINEA 9 . La care a și vindilicii, neam de luptători germanici din Alpii trasat primele drumuri strategice și castre de marș şi mai târziu al Universității de Vest din Timişoara, prin bavarezi. Toate aceste etnii distincte ale antichității care să susțină înaintarea armatei romane la Tibiscum, prof. univ. dr. emerit Doina Benea, de la Catedra de au trăit la Tibiscum împreună, comunicând între ei în a apărut o primă fortificație de pământ și lemn cu Istorie Veche a Facultății de Litere, Istorie și Teologie limba latină. Romanitatea nord-dunăreană nu a fost dimensiunea de 60 x 60 m, cu un șanț dublu de apărare cu nimic mai prejos decât cea din Italia sau din alte cu rol de pază a vadului de trecere al Timișului. Această zone ale Europei intrate mai devreme sub autoritatea fortificație era dublată de una amplasată pe malul opus Cetății Eterne. al Timișului, ocupând o suprafață de 60 x 90 m, cu IMAGINEA 25 IMAGINEA 11 . Suprafața extinsă a sitului, însumând 17 ha pe malul stâng şi alte 27 ha pe malul drept al râului Timiş IMAGINEA 4 16 IMAGINEA 6 , a obligat într-un fel instituția responsabilă LIMES / Nr. 6 / 2019 Suprafața foarte mare, acoperită de ruine de la 4 un singur șanț de apărare, dar cu aceeași arhitectură defensivă. Odată cu pacificarea Daciei, în epoca LIMES / Nr. 6 / 2019 17 Bibliografie 2 3 Adrian Ardeț, Lucia Carmen Ardeț, Tibiscum-ul la 95 de ani de cercetări arheologice sistematice (1920-2015), în Tibiscum, s.n., 5 , 2015, p. 95-114. Doina Benea, Castrul roman de la Tibiscum, Ed. Artpress, Timișoara, 2018. Doina Benea, Petru Bona, Tibiscum, Ed. Museion, București, 1994. 6 19 împăratului Traian, micul castru temporar de pe malul dunăreană, la Drobeta. Această schimbare majoră în descoperirile monetare (datate în perioada dintre stâng al Timișului este dezvoltat, ajunge să măsoare 100 efectivul combativ va duce la lărgirea fortificației, care domniile împăraților Constantin cel Mare – Iulian x 101 m și are ca primă unitate militară de garnizoană unifică de astă dată între zidurile sale trei corpuri militare Apostatul) indicând faptul că interiorul a fost ocupat de civilii care au rămas în zonă și de către barbari. arcașii din cohors I Sagittariorum quingenaria. Trupa de distincte ca armă și etnie, dar care, în confruntări, arcași orientali, face cu greu față răscoalei generalizate formează cea mai temută formațiune de luptă. a dacilor și atacurilor barbare, îndeosebi ale sarmaților Deoarece nici terenul mlăștinos al malurilor Timișului nu Prof. univ. dr. emerit Doina Benea (8 iunie 1944 - 16 iazygi, de la finele anului 117 - începutul anului 118, după oferă zone plane și uscate, castrul mare de la Tibiscum martie 2019), arheologul care s-a ocupat timp de peste moartea împăratului Traian s-a construit prin extinderea laturilor sudice și vestice 40 de ani de cercetarea și publicarea așezării și a pământ și lemn este repede întărită cu piatră fasonată ale castrului mic și a primit o formă trapeziodală, lată pieselor arheologice de la Tibiscum și două șanțuri de apărare extrem de eficiente, de tipul (175×321×210×310 m), cu porta praetoria (poarta de cea care a reușit, pe baza inscripțiilor și artefactelor fossa punica. paradă) pe latura lungă, estică. O altă explicație care cu caracter militar, să reconstituie istoria acestui IMAGINEA 2 . Fortificația de IMAGINEA 22 s-a dat acestei forme a castrului mare de la Tibiscum sit arheologic. Tot domnia sa a fost cea care a (castrul nr. 4) este oferită de Doina Benea, care făcut celebră așezarea civilă de la Tibiscum, de tip de soldați din garnizoana tibiscensă și aduce aici presupune că ar fi fost necesară, înaintea războaielor vicus militaris, prin descoperirea clădirilor-atelier o unitate de arcași de elită de pe frontul parthic: marcomanice unificarea a două fortificații învecinate: de fabricat sticlă și mărgele din sticlă și a pieselor Palmyreni Sagittari ex Syria castrul mic de piatră (castrul nr. 2) cu un castellum de factură paleocreștină identificate în zonă. Tot urmașul său la tronul Romei, împăratul Antoninus de pământ și lemn (castrul nr. 3), probabil al arcașilor meritul distinsei „Doamne a arheologiei bănățene” Pius și suplimentează garnizoana cu o unitate foarte palmyreni, sub un singur comandament comun. a fost și transformarea bazei arheologice de la IMAGINEA 3 . La fel face și 20 Michal Pisz, Călin Timoc, Tibiscum and its rural territory in the Roman period. Archaeological landscape investigations using nondestructive survey methods, în Arheovest, II – 2014. http://www.arheovest.com/ simpozion/arheovest2/37.pdf 21 Carmen Timoc, Călin Timoc, Despre activitatea arheologică de la (Jupa) a Părintelui Ioan Boroș, în Societate și civilizație în Banatul istoric – Omagiu Profesorului universitar Ioan Munteanu, Ed. Mirton, Timișoara, 2003, p. 299-303. Tibiscum în muzeu local al rezervației și începerea pedites. Măsura era necesară, deoarece Tibiscum Această ultimă fază de piatră a fortificației tibiscense cercetării acestui adevărat „Pompei al Banatului” cu este singura fortificație importantă care apără dinspre (castrul nr.4) are multe particularități arhitecturale. Spre echipe de studenți ai Facultății de Istorie, din cadrul vest centrul politic și administrativ al provinciei Dacia, exemplu: incinta de pe latura estică are două porți Universității de Vest din Timișoara, contribuind astfel Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, active, una rămasă de la castrul mic și o alta care este la formarea unor tineri specialiști care să ducă mai iar Imperiul Roman începe să fie în această perioadă porta praetoria; zidul de incintă este dublat de un departe această muncă frumoasă dar dificilă de a tot mai mult preocupat de apărarea frontierelor zid înalt din piatră de râu care este utilizat pe alocuri desluși trecutul anticului Tibiscum proprii și a cetățenilor săi. și de alte construcții care completează planimetria IMAGINEA 19 Începând cu anul 2013 și până în prezent, cercetările Războiul care ridică reale probleme guvernatorilor arheologii au pus în evidență două scholae (clădiri de arheologice sunt coordonate de către arheologul militari ai provinciei, unii dintre ei murind în luptă cu cult și banchet), un cuptor din piatră pentru fabrica dr. Adrian Ardeț, specialist al Muzeului Județean populațiile barbare de la granițele de nord ale statului și două cuptoare de pâine. Barăcile și grajdurile de Etnografie și al Regimentului de Graniță roman, a obligat Statul Major al împăratului Marcus surprinse arheologic, mai ales pe latura stângă (latus Caransebeș. De la an la an informațiile despre acest Aurelius să reconfigureze garnizoanele militare din sinistrum), ne arată că la Tibiscum existau, pe lângă vast sit arheologic de epocă romană se înmulțesc principalele fortificații ale Daciei pentru o mai bună detașamente de infanterie ușoară, și contingente politică defensivă. Astfel, la Tibiscum ajunge să fie puternice de cavalerie. Fortificația din piatră, cu cei care au lucrat aici în TIBISCVM PROJEKT, putând transferată cohors I Vindelicorum miliaria equitata c.R. în zidurile supraînălțate și porțile blocate sau îngustate, fi vizionat pe youtube: https://www.youtube.com/ locul cohortei I Sagittariorum, care este mutată în zona a fost folosită până târziu, după retragerea aureliană, watch?v=mrVaj8V2XnY IMAGINEA 20 IMAGINEA 21 Dumitru Tudor, Orașe, târguri, sate în Dacia romană, Ed. Științifică, Bucuresti, 1968. . internă a castrului; în cadrul construcțiilor interioare, LIMES / Nr. 6 / 2019 Alexandru Păunescu, Tibiscum (azi Jupa, județul CarașSeverin), în Arhivele digitale de arheologie, http://www. cimec.ro/Arheologie/ArhivaDigitala/5Situri/Tibiscum/ Tibiscum_1926/index.htm , a fost Împăratul Hadrian ia măsuri pentru mărirea numărului mobilă și eficientă în luptă de Mauri equites et 18 Adrian Cîntar, Trigonometric method used to correct local coordinates topographic surveys, applied for archaeology, în Annales d’Université Valahia Târgoviște, Section d’Archeologie et d’Histoire, 1 / 2013, p. 155-159. 22 , un film convingător realizat de LIMES / Nr. 6 / 2019 19 BĂILE ROMANE DIN DACIA BĂILE ROMANE DE LA ALBURNUS MAIOR: SUPRAPUNERE DE RECONSTUITUIRE GRAFICĂ, PLAN ŞI FOTOGRAFIE HARTA DISTRIBUIRII BĂILOR ROMANE DIN DACIA Baia este un simbol al civilizației romane, ea putând Geneza băii romane se suprapune în abordarea fi încadrată între serviciu public și o instituție în unor autori cu crearea hypocaustului. Potrivit surselor sine. Baia publică romană își are originea în lumea literare, unii autori moderni îl consideră pe Sergius greacă, aceasta constituind, în fapt, o îmbinare Orata, un bogat „antreprenor”, crescător de stridii, între gymnasium și palaestra . Ca și în multe alte de la începutul secolului I a. Chr., ca inventator al situații similare, geniul romanilor a fost acela de a hypocaustului, pensiles balineae. Se pare că acest adapta noilor cerințe modele din lumea greacă, în sistem are precursori anteriori perioadei în care a acest caz, două edificii, care în lumea greacă erau trăia Sergius Orata, în băile Stabiene de la Pompei. AUTORI: Ovidiu Ţentea Muzeul Național de Istorie a României considerate a avea o funcționalitate diferită, chiar opusă. Denumirea dată de romani acestor edificii De data mai recentă s-a făcut o disticție clară între diferă în timp, uneori existând neconcordațe chiar thermae aparținând castrelor legionare și balnea la autori contemporani. Termenul latin thermae este aparținând castrelor auxiliare. Evidențele epigrafice o transliterație a celui grecesc thermos, însemnînd vorbesc despre thermae maiores la Aquincum, „cald”. În paralel a fost utilizată și denumirea respectiv de balnea la Lancaster. „balneum”, tot ca o transliterație a termenului grecesc Balaneion, baie publică caldă. Potrivit izvoarelor literare, în perioada finală a Republicii şi în epoca timpurie a Principatului 20 LIMES / Nr. 6 / 2019 Răspândirea băilor calde se observă în perioada baia capătă un rol social tot mai important. Astfel, elenistică, când lavacrum (spațiul amenajat accentul se mută de pe spațiul creat de băi strict pentru îmbăiere din casele particulare, care nu pentru igiena corporală, pe activitățile mondene presupunea existența unui bazin și a apei calde) şi crearea unor noi posibilități de interacțiune este înlocuit cu balineum . Neconcordanțele socială. De ce însă aceste două tipuri de băi sunt terminologice privitoare la aceste edificii persistă construite atât de diferit, mai ales că potrivit unor și în această perioadă, la Plinius putându-se însă numeroase exemple din Britannia, acestea au fost observa diferența dintre termele imperiale de mari construite de către legionari? Probabil că în acest fel dimensiuni şi micile balnea . se reflecta diferența de atitudine a autorităților față LIMES / Nr. 6 / 2019 21 Jos, Rucăr, Mehadia, Tibiscum, Micia, Boița, Brețcu, praefurnium, astfel încât combustibilul necesar să Inlăceni, Călugăreni, Ilişua, Romita şi Bologa. Recent fie redus la nivelul maximei eficiențe. Astfel se poate au fost realizate cercetări arheologice cu rezultate explica şi preponderența termelor circulare, mai interesante în complexele termale de la Zăvoi, ales a celor amplasate în comunități mici. Aşadar, Cioroiu Nou şi Pietroasele. rațiunile economice vor putea aduce o nuanțare semnificativă privitoare la preluarea unor prototipuri În câteva castre au fost semnalate clădiri care de băi în provincii. Acestea au fost adaptate includeau şi camere cu încălzire cu hypocaust, posibilităților pecuniare ale comunităților respective. considerate de către autorii cercetărilor a fi fost SCHEMA DISTRIBUIRII CAMERELOR DINTR-O BAIE ROMANĂ complexe termale. În castrele de la Buciumi și Cel mai probabil în epocă flaviană, băile intră şi în de la Orheiul Bistriței au fost semnalate astfel de uzul trupelor auxiliare, având ca element standard, descoperiri în latera praetorii, acestea fiind asociate amplasarea în afara castrelor, organizarea internă a în fapt clădirii comandantului (praetorium). De castrelor pare aşadar să fi fost definitivată anterior, asemenea, clădiri cu încălzire cu hypocaustum au fără ca băile să intre în calcul. Această situație fost semnalate în castrele de la Râşnov şi Tibiscum, este reflectată şi de situația scurtei noastre analize autorii cercetărilor atribuindu-le funcționalitatea privitoare la balnea din Dacia. de băi. În actualul stadiu de documentare ar fi mai prudent să rămânem doar la nivelul de ipoteză în Potrivit opiniilor tradiționale, băile construite pe de necesitățile soldaților legionari, cetățeni, şi cei integral în anul 1883, iar de dată mai recentă au privința funcției acestor clădiri. Dacă ele au fost, însă, lângă castrele auxiliare au preluat modelului auxiliari, necetățeni. Evident că, între timp, cerințele fost cercetate complexe termale în proximitatea băi atunci acest lucru ar fi fost teoretic posibil ca termelor legionare într-o versiune simplificată. De acestora din urmă cresc, însă preluarea unor praetorium procuratoris . Cercetări ample au fost acestea să fi fost adăugate mai târziu. data mai recentă s-a demonstrat însă că trupele prototipuri poate fi o explicație pentru răspândirea realizate în termele legionare de la Potaissa , unor modele de băi de mici dimensiuni. publicate monografic de curând. Dintre băile La o prima vedere nivelul cercetărilor nu este unul modele, pe care le-au preluat din propriile provincii publice ar fi de amintit cele de la Drobeta şi cele mulțumitor, fapt general valabil la nivelul României. de origine. Îmbăierea publică în rândul soldaților Cele mai importante complexe termale cercetate de la Romula . Starea de conservare a clădirilor a fost în cea mai auxiliari a devenit o practică curentă începând cu mare parte destul de precară, structurile conservate finalul secolului I p. Chr. arheologic sunt cele de la Apulum , Colonia Dacica care au construit băi au avut la dispoziție numeroase Sarmizegetusa și din castrul de la Potaissa . La Complexele termale descoperite în vecinătatea aflându-se sub nivelul antic de călcare. Astfel, Apulum sunt cunoscute complexele termale din castrelor auxiliare sunt destul de bine reprezentate identificarea funcției fiecărei săli a fost destul de * Acest text este o versiune prescurtată a articolului: praetorium consularis , respectiv din zona denumită în literatura de specialitate. Cercetările arheologice dificil de realizat, condiții în care tipologia a fost O. Țentea, Balnea în Dacia – câteva comentarii, In Dealul Furcilor (Municipium Septimium), de dată au fost valorificate prin publicări parțiale ale unor stabilită de cele mai multe ori pe baza analogiilor; memoriam Alexandri V. Matei. Local and regional mai recentă, datorat unei cercetări arheologice studii succinte, rapoarte sau simple semnalări. Vom de altfel orice băi presupun existența unui traseu cultural identities in European context, Cluj-Napoca, preventive. Situația de la Sarmizegetusa este foarte aminti aici băile de la Slăveni, Bumbeşti-Jiu, Cătunele, de îmbăiere, care conține cel puțin succesiunea 2010, 455–458. asemănătoare, una dintre băi a fost decopertată Stolniceni, Arutela, Copăceni, Rădăcineşti, Săpata de F(rigidarium) – T(epidarium) – C(aldarium). În cazul de față, avem de-a face cu băi mici, având un SCHEMA UNEI INSTALAȚII DE HYPOCAUST traseu circular, situație în care, și datorită stării de conservare a clădirii, unele atribuiri au ținut seama, în primul rând, de separarea edificiului în blocul termal propriu-zis (sălile dotate cu hypocaust) și partea „rece” a băilor. Trebuie luat în calcul faptul că aceste edificii au la rândul lor propriile caracteristici, determinate atât de amplasarea acestora în configurația terenului respectiv, cât și de particularități climatice ale acestei zone montane. Traseului de îmbăiere F–T–C a avut ca fundament gruparea camerelor încălzite în jurul unui 22 LIMES / Nr. 6 / 2019 LIMES / Nr. 6 / 2019 23 Bibliografie 6 D. Krencker, E. Krüger, Die Trierer Kaiserthermen: mit einer Übersicht über die wichtigsten Thermenanlagen des Römischen Reiches, Augsburg 1929; Inge Nielsen, Thermae and Balnae. The Architecture and Cultural History of public Baths.Arhus 1993, 257-275; J. DeLaine, New models, old modes: continuity and change in the design of public baths, Der römische Stadt im 2 Jahrhundert n. Chr. Der Funktionswandel des offentlichen Raumes. Cologne (ed. H. J. Schalles, P. Zanker), 1992, 257–275 J. DeLaine, D. E. Johnston, Roman Baths and Bathing, Proceedings of the First International Conference on Roman Baths, held at Bath, England, 30 March-4 April 1992, Vol. 1–2. Journal of Roman Archaeology, 1999 G. G. Fagan, The Genesis of the Roman Public Bath: Recent Approaches and Future Directions, American Journal of Archaeology, 105, 3, 403–42 CASTRUL ŞI ASEZAREA ROMANĂ DE LA HOGHIZ - PLANUL PROSPECȚIUNILE GEOFIZICE. BĂILE SUNT AMPLASATE LA 80 METRI NORD-VEST DE CASTRU Băile castrelor auxiliare (figura 1 - roşu): 1. Mehadia, Băile castrelor legionare sau ale unor aşezări jud. Caraș-Severin, 2. Tibiscum - Jupa, jud. Caraș- (figura 1 - galben): Potaissa - Turda, jud. Cluj, Severin, 3. Zăvoi, jud. Caraș- Severin, 4. Micia – Vețel Colonia Aurelia Apulensis , respectiv Municipium jud. Hundoara, 5. Călugăreni, jud. Mureș, 6. Odorheiu Septimium Apulense - Alba Iulia, jud. Alba, Secuiesc, jud. Harghita, 7. Inlăceni, jud. Harghita, 8. Sarmizegetusa Regia , jud. Hunedoara, Drobeta , Bologa jud. Cluj, 9. Buciumi., jud. Sălaj, 10. Romita, Drobeta Turnu-Severin, jud. Mehedinți, Romula - jud. Sălaj, 11. Arcobadara - Ilișua, Bistrița Năsăud, 12. Reșca, jud. Olt, Alburnus Maior, Roșia Montată, jud. Orheiul Bistriței, jud. Bistrița Năsăud, 13. Brețcu, jud. Alba Şibot, jud. Alba. Inge Nielsen, Thermae et Balnea, Aarhus University Press; 2nd edition Louise Revell, Military bathhouses in Britain – a comment, Britannia 38, 230–237. O. Țentea, Balnea în Dacia – câteva comentarii, In memoriam Alexandri V. Matei. Local and regional cultural identities in European context, Cluj-Napoca, 2010, 455–458 Covasna, 14. Cumidava - Râșnov, jud. Brașov, 15. Boița, jud. Sibiu, 16. Săpata de Jos, jud. Argeș, 17. Sucidava, Scurt glosar de termeni jud. Olt, 18. Slăveni, jud. Olt, 19. Copăceni, jud. Vâlcea, Apodyterium = Vestiar. Este o încăpere cu 20. Stolniceni, jud. Vâlcea, 21. Arutela - Cozia (fostă, temperatură medie. De cele mai multe ori nu dispune Bivolari), 22. Rădăcinești, jud. Vâlcea, 23. Bumbești-Jiu, de încălzire prin pardoseală. BĂILE CASTRULUI DE LA MĂLĂIEŞTI jud. Gorj, 24. Cătunele, jud. Gorj, 25. Cioroiu Nou, jud. Balneum = Înțelesul de bază al cuvântului este se distinge ca încăperea care are pe o latură o Drajna de Sus, Prahova, jud. Prahova, 29. Mălăiești, baie privată. Totuși, în sursele antice termenul este absidă de formă semi-circulară jud. Prahova, 30. Târgșor, jud. Prahova, 31. Pietorasele, uzual și în cazul băilor publice, pe când în literatura jud. Buzău. Acestora li se adaugă băile descoperite de specialitate balneum este folosit pentru băile Frigidarium = Cea mai rece dintre sălile de baie în recent la Hoghiz, jud. Braşov (figura 5) trupelor auxiliare, și thermae pentru băile trupelor care funcționa bazinul cu apă rece. Ocazional, unele romane legionare - ori după caz, pentru băile apodyteria sunt adaptate ca frigidaria. Situațiile pot Tepidarium = Cameră de trecere (spațiu de publice aflate în așezări (vicus, canabae). fi observate atunci când se poate sesiza în interiorul pregătire pentru îmbăiere) fără bazin și încălzire Sudatorium (sudatio) = Cameră caldă „umedă”, sauna camerei bazinul cu apă rece. Caldarium = Cameră cu unul sau mai multe bazine 24 Laconicum = Cameră caldă „uscată”, sauna uscată. Dolj, 26. Voinești, jud. Argeș, 27. Rucăr, jud. Argeș, 28. LIMES / Nr. 6 / 2019 umedă, cu aburi. O. Țentea, Bath and bathing at Alburnus Maior, Cluj-Napoca, 2015 F. K. Yegül, Baths and Bathing in Classical Antiquity, New York. directă. Ex. spațiile tepidarium, cât și elaeothesium, au fost proiectate pentru oaspeții care trec de la o cu apă caldă. Încăperea în general era dotată Palaestra = Spațiu larg destinat pentru cu un bazin adâncit în podea. În unele cazuri antrenamente, asemenea unui gymnasion grecesc, laconicum era amplasat în zona adiacentă. În plan desemnat și cu termenul peristyl baie rece spre una caldă. LIMES / Nr. 6 / 2019 25 CE SE GĂTEȘTE ÎN PRINCIPIA DE LA CĂLUGĂRENI? AUTORI: Szilamér-Péter Pánczél, Katalin Sidó Muzeul Județean Mureș 26 LIMES / Nr. 6 / 2019 LIMES / Nr. 6 / 2019 27 PLANUL FAZEI DE LEMN (S. MUSTAȚĂ, K. SIDÓ, SZ.-P. PÁNCZÉL) 2 Existența structurii din lemn a fost documentată pentru prima dată în cadrul campaniei din 2014. Informațiile restrânse referitoare la fazele de lemn ale clădirilor de tip principia din castrele auxiliare din Dacia reclamă o cercetare detaliată a tematicii. Cercetările ulterioare au scos la iveală existența unui tribunal cu pereți din lemn și chirpici, susținut de un șir de gropi de stâlp de-a 1 lungul părții sudice, pentru a susține greutatea structurii. Interiorul, inclusiv tavanul structurii, au fost acoperite cu tencuială. Podeaua din lut bătut SĂPĂTURILE DIN 2016 (SZ.-P. PÁNCZÉL) a fost probabil acoperită, cel puțin parțial, cu Castrul și vicus-ul militar roman de la Călugăreni aedes , birourile de pe latura din spate și basilica , scânduri care au ars la un moment dat. Tribun a (magh: Mikháza), județul Mureș, compun unul dintre alături de unele părți ale curții interioare – intrarea fost poziționat pe partea de nord-vest a basilicii siturile majore de pe linia defensivă estică din partea estică, aripa de sud cu depozite și colțul din lemn, care a fost ulterior secționată pe partea a provinciei Dacia. nord-estic al edificiului. În același timp cercetările de vest, nord și est de intervențiile de construcție de teren au condus la identificarea nivelelor de ale fazei de piatră Începând din anul 2008, în cadrul a diferite . călcare din jurul clădirii. proiecte de cercetare, conservare și prezentare a 28 IMAGINEA 2 Lângă zidul vestic, care aparține probabil ultimei siturilor de pe limes -ul estic al Daciei Romane, au Luând în considerare toate informațiile, cercetările faze a camerei din colțul nord-vestic al clădirii avut loc săpături sistematice, măsurători geofizice, au determinat două faze majore de construcție: comandamentului din lemn, a fost descoperită în topografice și arhitecturale, precum și cercetări de o fază de lemn timpurie, identificată deocamdată 2016 o vatră (context 308). Lutul nisipos avea culoare arheologie aeriană. Din 2011 până în prezent au fost pe latura nord-vestică și sudică a structurii, și negru-maronie închisă și avea o concentrație mare de efectuate săpături sistematice în principia castrului o fază de piatră mai târzie. În cadrul clădirii de cărbune și tencuială. Forma vetrei era rectangulară, auxiliar (Area A), baia romană (Area B) și vicus -ul piatră au fost folosite două tehnici de construcție cu dimensiunile de 0,70 m lățime, 0,84 m lungime și militar (Area C). diferite. Fundațiile zidului exterior și a zidurilor cu o grosime maximă de 0,10 m. În partea centrală despărțitoare din partea vestică a clădirii (basilica , a contextului a fost dezvelit un fragment de imbrex , Cercetările arheologice din clădirea aedes și birouri) au fost construite din piatră fragmente ceramice care aparțin a două vase pentru comandamentului (principia) urmăresc o vulcanică, piatră de râu și mortar, în tehnica opus gătit și numeroase oase de animale metodologie determinată de două aspecte incertum . Zidurile curții interioare dinspre via două vase din ceramică s-au spart probabil când în importante: cercetarea științifică a clădirii și principalis au fundație din pietre de râu legate urma incendiului tavanul clădirii de lemn s-a prăbușit. stabilirea detaliată a planimetriei și a nivelelor de cu lut, prezentând ziduri din lemn și chirpici. Astfel, una dintre oale a fost aproape integral păstrată, călcare exterioare. Din 2013 au fost efectuate șase Observația generală până în momentul de față este fiind posibilă restaurarea acesteia. În cazul celeilalte campanii de săpătură, în cadrul cărora au fost că, atât faza de lemn a clădirii, cât și cea din piatră oale s-au păstrat numai buza și o parte din umărul și cercetate partea de vest a clădirii, reprezentată de au fost distruse în urma unor incendii corpul vasului. LIMES / Nr. 6 / 2019 3a IMAGINEA 1 . IMAGINEA 3 . Cele 3b VATRA DIN TIMPUL SĂPĂTURILOR (A. DOBOS) LIMES / Nr. 6 / 2019 29 Bibliografie FOTOGRAFIA OALELOR (SZ.-P. PÁNCZÉL) 4a 4b A. Dobos–M. Fiedler–C. Höpken–S. Mustață–Sz. P. Pánczél: Militärlager und vicus in Călugăreni / Mikháza (Kreis Mureş, Rumänien) am Dakischen Ostlimes. Kölner und Bonner Archaeologica 7 (2017) 145–154. Sz. P. Pánczél: The Roman Fort from Călugăreni (Mureș County, Romania). In: LIMES XXII. Proceedings of the 22nd International Congress of Roman Frontier Studies Ruse, Bulgaria, September 2012. Eds. L. Vagalinski–N. Sharankov. Sofia 2015, 909–916. DESENELE OALELOR (K. SIDÓ) 5 inferioară a umărului vasului pot fi detectate două avut funcționalitatea de a sprijini vasele, și de a acoperi de variat de carne ar fi putut fi un banchet, însă următoarele caracteristici morfologice: buză rotunjită, linii orizontale. Pasta vasului este grosieră, modul de sau izola jarul încins. O altă variantă este exemplificată nu avem alte dovezi care să susțină derularea unui aproape verticală, cu șănțuire interioară pentru ardere este oxidant și fragmentele sunt acoperite cu și demonstrată în cazul unui un cuptor descoperit la astfel de eveniment. capac, corp ovoidal și bază plată. Pe umărul vasului urme de ardere secundară pe partea exterioară și Pompeii. În această situație, pot fi observate olane pe poate fi observată o canelură. Pasta ceramică este pe buză. laturile vetrei, ele fiind elemente structurale care au Având în vedere diferitele funcționalități asociate rolul de a baricada focul, un fel de gardină. Analogia clădirii comandamentului, apar foarte puține Prima oală pentru gătit IMAGINEA 4a IMAGINEA 5 are grosieră, arderea este reducătoare. Pe o latură a vasului, de la buză până la bază pot fi remarcate urme Oale similare se cunosc de la Romula, Răcari și Orlea, a fost folosită ca și exemplu în mai multe reconstrucții, cazuri în care activități de gătit sunt atestate de ardere secundară, iar în interiorul oalei poate fi acestea fiind datate în secolul al II-lea p. Chr. Vase cum este cea din parcul arheologic de la Augusta sau menționate. Principia de secol IV p. Chr. observată o crustă alb-gri, acestea fiind reziduuri de cu această formă au fost descoperite și la Napoca, Raurica. Este posibil ca olanul de la Călugăreni să fi din el-Lejjün, din Iordania Centrală, poate fi la gătit sau de la fierberea apei. acestea fiind plasate în intervalul primei faze de avut aceeași funcționalitate. considerată o excepție. În cazul acestei clădiri, lemn, datată între 106–108/110 p. Chr. Un vas vitrifiat, care poartă caracteristici similare a fost descoperit Lângă vatră a fost descoperită și o groapă de par, unor activități de gătit. Una dintre încăperile din romană și în alte provincii. De la Napoca se cunosc în centrul de producție de la Micăsasa, pentru care care cel mai probabil face parte din această instalație. partea nordică este considerată a fi o bucătărie, două oale publicate, care prezintă caracteristici foarte s-a stabilit o datare mai generală, secolul II–prima Groapa a fost localizată la sud de zona de ardere și însă și alte spații arată funcții similare. Vatra de la asemănătoare, una aproape identică, cealaltă cu unele jumătate a secolului al III-lea p. Chr. La Carnuntum poate susținea o structură de suport pentru un cazan. Călugăreni este situată lângă podium, sub care mici diferențe. Pe baza stratigrafiei și prin intermediul aceste forme sunt cunoscute sub denumirea de analogiilor, vasele de la Napoca, au fost datate în To8/1, fiind datate în a doua jumătate a secolului al Având în vedere dimensiunile contextului, extinderea înconjurător să fi servit drept loc de gătit, pentru perioada traianică a sitului. Vase de acest gen provin și II-lea–începutul secolului al III-lea p. Chr. vetrei era relativ redusă și probabil folosită pentru un aprovizionarea prizonierilor sau a paznicilor. se afla carcera. Este posibil ca vatra și spațiul timp mai scurt, însă, mai mult de o singură dată. Pe Gârla Mare. Oalele similare de la Emona sunt încadrate Având în vedere poziția similară a urmelor de ardere partea sudică a vetrei au fost descoperite mai multe În concluzie se poate afirma, că în principia de cronologic înainte de războaiele marcomanice, cele secundară pe ambele vase, se poate presupune că oase de animale. lemn, în încăperea de colț de lângă podium, de la Rittium din prima jumătate a secolului I până în acestea fuseseră folosite pe vatră deschisă, cum este prima jumătate a secolului al II-lea p. Chr. Analogiile cea în interiorul căreia au fost descoperite. În cazul Aceste rămășițe sunt atribuibile către trei specii activități culinare. Partea vestică a vetrei a fost din Carnuntum au fost produse și folosite în prima acestor proceduri de gătit numai o parte a vasului de animale domestice: vită (Bos taurus), porc (Sus marcată cu un imbrex , iar pe partea sudică un pentru un interval scurt de timp s-au derulat jumătate a secolului al II-lea p. Chr. Exemplarele de la este pus în foc sau foarte aproape de foc, pentru a domesticus/Sus scrofa) și pasăre (Aves sp.). Un suport din lemn asigura posibilitatea de a agăța un Apulum sprijină această datare, deoarece și acestea putea fi manevrat mai ușor, și pentru a evita șocul fragment de scapula și o coastă aparțin speciei cazan. În ceea ce privește datarea, numai vasele au fost descoperite în context de secol II p. Chr. Forme termic și riscul de spargere. Baza plată arată faptul de vită, o altă coastă și un fragment de craniu pot fi luate în considerare. Datările analogiilor se și Dr. Alpár Dobos au coordonat similare provin din necropola de la Locusteni, acestea că vasele stăteau de la sine și nu era necesar de nici provin de la animale de dimensiuni mari, posibil tot concentrează în secolul al II-lea p. Chr., cele mai săpătura din principia, iar fiind plasate cronologic în prima jumătate a secolului al un fel de suport. Timpul de folosire a vaselor pentru bovine. Totodată un fragment din bazinul unui porc multe în prima sa jumătate, excepții fiind vasele de materialul arheozoologic a III-lea p. Chr., încadrarea lor fiind bazată pe un tezaur de gătit era de sub un an. În rețetele lui Apicius folosirea și un carpometacarpus al unei păsări îmbogățesc la Locusteni și Bârca. Luând în considerare toate fost prelucrat de către drd. monede descoperit la Bârca. unor vase noi pentru gătit este solicitată de multe ori, repertoriul oaselor de animale. O varietate atât de intervalele de datare și faptul că cele două tipuri Xenia Pop de la Universitatea probabil pentru a evita contaminarea mâncării noi mare de rămășițe animaliere indică ocazii diferite de oale apar în același context, putem presupune de Științe Agricole și Medicină Al doilea vas 30 K. Sidó–Sz. P. Pánczél: A fireplace from the wooden principia of Călugăreni / Mikháza. In: Artificem commendat opus. Studia in honorem Zsolt Visy. Eds. I.-G. Farkas–R. Neményi–M. Szabó, Pécs 2019, 470–479. sunt menționate mai multe vetre și urme ale Această formă de vas apare în mai multe situri din Dacia de la Orheiul Bistriței, Porolissum, Feldioara, Apulum și Sz. P. Pánczél–S. Mustață–A. Dobos: A Mikházi római segédcsapattábor kutatása / The research at the Roman auxiliary fort of Mikháza / Călugăreni. Magyar Régészet / Hungarian Archaeology 2018/1 (2018), 13–20. 1 În anul 2016, Dr. Silvia Mustață prin gusturi care aparțin unui meniu preparat anterior. de consum, din moment ce trei tipuri de carne nu că ultima folosire ori fază, precum și distrugerea Veterinară din Cluj-Napoca. Le gătit, are buză evazată, rotunjită și teșită în partea Prezența unui imbrex în partea inferioară a vetrei au fost consumate în același timp. Singura ocazie clădirii din lemn, pot fi plasate pe la mijlocul suntem recunoscători pentru superioară, cu șănțuire pentru capac. Pe partea susține ideile mai sus amintite. Este posibil că olanul a în cadrul căreia s-ar fi consumat un sortiment atât secolului al II-lea p. Chr.1 datele oferite și pentru ajutor. IMAGINEA 4b LIMES / Nr. 6 / 2019 IMAGINEA 5 , tot o oală pentru LIMES / Nr. 6 / 2019 31 VASELE DE BRONZ ÎN CASTRELE DACIEI POROLISSENSIS din perioada anterioară cuceririi romane, ca urmare a contactelor dintre romani și populațiile locale din această regiune. Atelierele care au produs asemenea bunuri s-au aflat la început pe teritoriul Peninsulei Italice, urmând ca ulterior (după mijlocul secolului I p. Chr.) acestea să se mute în provinciile Imperiului roman (Gallia, zona Rinului, posibil Pannonia). Deși puține dintre ele au fost cercetate arheologic, 1 informațiile pe care le avem în momentul de față ne permit să presupunem existența unor ateliere de lângă schimburile comerciale, care cu siguranță dimensiuni mari, aflate de obicei la periferia marilor pot explica identificarea pe limes -ul Daciei orașe, în cadrul cărora fiecare etapă tehnologică Porolissensis a unui număr impor tant de obiecte era realizată de personal specializat de impor t, arheologia ne dezvăluie și existența model de funcționare explică numărul mare de altor mecanisme care au determinat prezența produse finite, realizate în serie. Din aceste centre de lor în acest teritoriu. Astfel putem interpreta producție ele au fost exportate pe distanțe mari, atât bagajul pe care l-au avut cu ei primii soldați în interiorul, cât și în afara imperiului. care au ajuns în Dacia Porolissensis sau anumite Din punct de vedere funcțional vasele care au preferințe ale acestora care au determinat, fost produse din bronz în perioada romană se foar te probabil, un efor t suplimentar, care nu încadrează, mai degrabă, în categoria recipientelor s-a limitat doar la achiziția acelor produse utilitare, spre deosebire de cele din metal prețios, disponibile pe piața din provincie. mai ales din argint, foarte rar întâlnite pe teritoriul IMAGINEA 1 . Acest Daciei romane, care au făcut majoritar parte din Vasele de bronz reprezintă categoria specifică a serviciile fastuase pentru pregătit și servit băuturi obiectelor de import. În stadiul actual al cercetării și mâncăruri, vasele de bronz au fost folosite în nu avem nici o dovadă care să ne indice faptul că activități cotidiene legate de prepararea vinului, ele ar fi fost produse în interiorul provinciei Dacia. igiena personală, transportul lichidelor, sau gătitul Ele sunt prezente în teritoriile nord dunărene încă mâncării. Tocmai din acest motiv studiul acestei 2 AUTOR: Silvia Mustață Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca 32 Pentru a înțelege modul de viață al soldaților Odată cu crearea noii provincii Dacia, romanii care au trăit într-o zonă de limes nu este suficient au adus trupe auxiliare din diferite păr ți ale să luăm în considerare doar informația oferită imperiului care au fost cantonate mai ales de sursele scrise. Relatările autorilor antici, în castrele aflate de -a lungul limes -ului. De inscripțiile pe piatră, diplomele militare etc. ne asemenea, includerea teritoriilor nord dunărene pot informa numai parțial în ceea ce privește în Imperiul roman a deschis noi direcții aspectele de viață cotidiană. Putem presupune că comerciale care au facilitat pătrunderea directă de foarte multe ori soldații din trupele auxiliare a unor bunuri produse la distanțe considerabile, și-au petrecut o mare parte a serviciului militar în în ateliere aflate în Orient, în Peninsula Italică condiții de pace, fără să fie angajați în confruntări sau în provinciile occidentale: vinul și uleiul militare importante. Astfel, analiza obiectelor de măsline transpor tate în amfore, veselă de descoperite în urma cercetărilor arheologice bună calitate realizată din ceramică, sticlă sau desfășurate pe asemenea situri este extrem metal, statuete, obiecte de iluminat etc. În de importantă, deoarece ne oferă informații cercetarea arheologică aceste bunuri poar tă relevante în legătură cu rutina cotidiană, cu dieta denumirea „de impor t” și de obicei au fost acestora și preferințele culinare sau cu modul în interpretate drept rezultatul negoțului între care și-au petrecut timpul liber. diferitele regiuni ale Imperiului Roman. Însă, pe LIMES / Nr. 6 / 2019 LIMES / Nr. 6 / 2019 33 Bibliografie 5 6 Diaconescu, Al. 2013, „Clasicismul” în plastica minoră din Dacia romană, Bibliotheca Musei Napocensis 43, ClujNapoca. Isac, D. 2000, Das Gefäss mit agonistischen Darstellungen von Gilău, Acta Musei Napocensis 37/I, , 201-221. Imperiului roman, atât din punctul de vedere al tehnicii de realizare, cât și în privința scenelor 3 reprezentate pe suprafața sa 4 IMAGINILE 7-9 . Acestea Mustață, S. 2017, The Roman metal vessels from Dacia Porolissensis, Patrimonium Archaeologicum Transylvanicum 12, ClujNapoca. 8 reprezintă diferite ipostaze ale luptelor de palestră: lupte greco-romane, posibil pancrațiu categorii de piese poate să ne ofere informații și o întrecere pugilistică. Vasul a fost produs într- importante referitoare la viața de zi cu zi a un atelier din provinciile vestice ale imperiului, soldaților care le-au folosit. Pe lângă aceasta, faptul cândva după finalul secolului al II-lea p. Chr. Petrovszky, R. 1993, Studien zu römischen Bronzegefäßen mit Meisterstempeln, Kölner Studien zur Archäologie der Römischen Provinzen 1, Buch am Erlbach. că avem de a face cu o categorie de piese de 9 import ne permite să înțelegem mai bine legăturile 7 de natură economică și nu numai care au existat între Dacia Porolissensis și restul Imperiului roman. Petruț, D. 2018, Pottery and military life. The ceramic assemblages from the barracks of the auxiliary fort at Buciumi, Dacia Porolissensis, Studii și Cercetări asupra Frontierelor Imperiului roman de pe teritoriul României 4, ClujNapoca. Descoperirile de acest gen din Dacia Porolissensis nu sunt foarte numeroase. Cercetările recente au dus la identificarea unui număr de 119 vase de bronz, majortitatea în stare fragmentară IMAGINEA 2 . O parte începutul secolului al II-lea p. Chr.) sau gălețile de diferite forme și dimensiuni. Amestecul era ulterior dintre ele nu au un loc de descoperire clar, altele strecurat înainte de a fi servit cu ajutorul unor provin din colecțiile vechi, formate pe parcursul seturi formate din două recipiente: o strecurătoare secolului al XIX-lea, altele din cercetări arheologice și un suport de formă asemănătoare. Descoperiri desfășurate mai ales în a doua parte a secolului XX. de acet fel cunoaștem din castrele de la Buciumi, Dintre ele aproximativ un sfert pot fi atribuite cu Porolissum – Pomet, Ilișua și Orheiu Bistriței siguranță castrelor de pe limes. Vase de bronz au IMAGINEA 3 . Lor li se adaugă diferite ulcioare folosite Acestor două categorii li se adaugă cănile pentru fiert apa, prezente frecvent în castrele de pe fost găsite în castrele de la Gilău, Bologa, Buciumi, pentru servit, cum este cazul celui descoperit în limes , mai ales la Ilișua unde a fost descoperit cel Ilustraţii Porolissum – Pomet, Ilișua și Orheiu Bistriței. Fiind castrul de la Orheiu Bistriței mai mare număr de fragmente care provin de la 1. Scenă de atelier reprezentând un meșter care produce o găleată din bronz (Este, Italia) vorba, așa cum am menționat mai sus, despre piese IMAGINEA 4 . asemenea recipiente IMAGINEA 10 . Bineînțeles, acestea produse în serie, identificarea unor fragmente oferă, Recipientele de toaletă au fost, de asemenea, au avut o funcționalitate multiplă: apa caldă a de cele mai multe ori, posibilitatea de a reconstitui folosite în seturi. Acestea erau compunse dint- fost necesară atât pentru prepararea vinului (vinul 2. Descoperiri de vase de bronz în Dacia Porolissensis forma sau tipul recipientului. un vas de dimensiuni mici și formă globulară, amestecat cu apă caldă fiind numit calda), cât și 3. Caserolă din castrul de la Orheiu Bistriței numit balsamarium , care conținea ulei de măsline în cadrul toaletei, iar în mediul militar probabil Din punct de vedere funcțional ele se încadrează sau uleiuri parfumate folosite pentru a hidrata că vasele au fost utilizate cel mai frecvent pentru în principal în două categorii mari: vase care au și parfuma pielea, dintr-un vas de baie în care fierberea apei necesare preparării mâncării. 4. Ulcior din castrul de la Orheiu Bistriței făcut parte din serviciile pentru preparat vin și cele era turnat lichidul respectiv și dintr-un răzuitor, 5. Set de toaletă descoperit la Pompei care au compus serviciile de toaletă. strigilis, folosit pentru a îndepărta excesul de ulei de Este important să subliniem că vase de bronz de bună 6. Vas de baie din castrul de la Bologa. Imagine din timpul săpăturilor arheologice pe piele . Cele trei obiecte erau agățate de un inel și calitate au făcut parte din viața de zi cu zi a soldaților Din prima categorie fac parte recipientele folosite erau transportate ca atare la băi 7. Vasul de toaletă din castrul de la Gilău pentru amestecul vinului și cele folosite pentru au fost descoperite în castrele de la Gilău și în considerare faptul că un număr important din strecuratul acestuia. În perioada romană vinul Bologa și tot de la Bologa provine singurul vas obiectele pentru care contextul de descoperire este 8. Vasul de toaletă din castrul de la Gilău nu a fost consumat ca atare, acest obicei fiind de baie (din nefericire pierdut astăzi) cunoscut cunoscut provine din clădirile în care au locuit soldații, considerat barbar, ci în amestec cu apă rece până în momentul de față de pe teritoriul Daciei anume din barăci. De asemenea, aceste produse au 9. Vasul de toaletă din castrul de la Gilău. Detalii sau caldă și diferite mirodenii sau miere. Acest Porolissensis . Dintre aceste descoperiri fost folosite încă din primii ani de existență a castrelor, amestec era realizat în diferite recipiente, precum se remarcă vasul de toaletă descoperit în castrul în activități care presupun adoptarea unui mod roman caserolele (pe parcursul secolului I p. Chr. și la de la Gilău, care reprezintă un unicat la nivelul de a consuma vinul sau de îngrijire corporală. 10. Capace de căni pentru fiert apa de la Ilișua 34 LIMES / Nr. 6 / 2019 IMAGINEA 6 IMAGINEA 5 . Balsamaria Rhia, E. 1986, Römisches Toilettgerät und medizinische Instrumente aus Augst und Kaiseraugst, Forschungen in Augst 6, Augst. 10 staționați în Dacia Porolissensis, mai ales dacă luăm LIMES / Nr. 4 / 2018 35 MUZEE CARE DEȚIN ÎN COLECȚII MATERIALE ARHEOLOGICE DESCOPERITE PE LIMESUL ROMÂNESC MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE A MUZEUL NAȚIONAL AL CARPAȚILOR RĂSĂRITENI, MUZEUL NAȚIONAL BRUKENTHAL, SIBIU MUZEUL „AXIOPOLIS” CERNAVODĂ TRANSILVANIEI, CLUJ-NAPOCA SFÂNTU GHEORGHE http://www.brukenthalmuseum.ro http://www.mnit.ro http://www.mncr.ro https://www.minac.ro/muzeul-axiopoliscernavoda.html MUZEUL REGIUNII PORȚILOR DE FIER, MUZEUL JUDEȚEAN MUREȘ, TÂRGU-MUREȘ RÂMNICU-VÂLCEA MUZEUL DUNĂRII DE JOS CĂLĂRAȘI DROBETA-TURNU SEVERIN http://www.muzeumures.ro http://www.muzee-valcea.ro/index. php?f=muzee&m=1 https://mdj-calarasi.ro/ http://www.cimec.ro/muzee/ muzeulregiuniiportilordefier/Index.htm MUZEUL SECUIESC AL CIUCULUI, MUZEUL DE ISTORIE A JUDEȚULUI VÂLCEA, MIERCUREA CIUC http://www.csszm.ro/index.php?l=ro MUZEUL DE ARHEOLOGIE DIN SILISTRA MUZEUL OLTENIEI, CRAIOVA http://museumsilistra.com/ https://www.muzeulolteniei.ro/ MUZEUL JUDEȚEAN DE ETNOGRAFIE ŞI AL REGIMENTULUI DE GRANIȚĂ, CARANSEBEŞ http://www.muzeul-caransebes.ro MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI, MUZEU DE SIT SUCIDAVA BUCUREȘTI MUZEUL JUDEȚEAN OLT, SLATINA http://mnir.ro http://www.mjolt.ro/muzeul-olt/home http://danubelimes-robg.eu/index.php/ ro/37ro MUZEUL JUDEȚEAN DE ISTORIE, BRAȘOV MUZEUL JUDEȚEAN TELEORMAN, ALEXANDRIA MUZEUL DE ARHEOLOGIE ȘI ETNOGRAFIE http://www.brasovistorie.ro http://www.muzeulteleorman.ro CORABIA MUZEUL CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE, DEVA http://www.mcdr.ro http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=478 MUZEUL NAȚIONAL AL UNIRII, ALBA-IULIA http://mnuai.ro MUZEUL JUDEȚEAN ARGEȘ, PITEȘTI MUZEUL DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE, TULCEA http://www.muzeul-judetean-arges.ro http://www.icemtl.ro/muzeul-de-istorie-siarheologie/ MUZEUL JUDEȚEAN OLT PRAHOVA, PLOIEȘTI MUZEUL DE ISTORIE NAȚIONALĂ MUZEUL ROMANAȚIULUI CARACAL http://www.histmuseumph.ro ȘI ARHEOLOGIE, CONSTANȚA https://www.minac.ro http://www.cniptcaracal.ro/index. php?page=muzeu-romanatiului MUZEUL NAȚIONAL AL BANATULUI MUZEUL BANATULUI MONTAN, REȘITA https://mnab.ro http://www.muzeulbanatuluimontan.ro/ MUZEUL DE ISTORIE, TURDA http://www.mjolt.ro/muzeul-olt/home http://muzeulturda.ro MUZEUL JUDEȚEAN DE ISTORIE ȘI ARHEOLOGIE MUZEUL JUDEȚEAN DE ISTORIE ȘI ARTĂ, ZALĂU http://muzeuzalau.ro MUZEUL JUDEȚEAN BUZĂU COMPLEXUL MUZEAL BISTRIȚA-NĂSĂUD, BISTRIȚA http://www.muzeubuzau.ro http://complexulmuzealbn.ro 36 LIMES / Nr. 6 / 2019 LIMES / Nr. 6 / 2019 37 Buletin LIMES / Nr.6 / 2019 O publicație susținută de Comisia Națională Limes Str. C. Daicoviciu 2, Cluj-Napoca contact@LimesRomania.com www.LimesRomania.com Editura ISSN: L 2537 6012