studia

română

Etimologie

Din italiană studiare. Confer franceză étudier.

Pronunție

• AFI: /stuˈdja/

Verb

Conjugarea verbului (se) studia
Infinitiv	a (se) studia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) studiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) studieze
Participiu	studiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a depune o muncă intelectuală susținută, sistematică, pentru însușirea de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; a învăța.

   Studiez în permanență.

   A studia serios pentru examene.

   Studiază medicina.

2. (v.tranz., refl. și refl. recipr.) a (se) observa cu atenție, a (se) examina (din toate punctele de vedere); a (se) analiza, a (se) cerceta.

   A studia cursul de la un capăt la altul.

   Am studiat toate izvoarele referitoare la...

3. (v.refl.) a-și impune o anumită atitudine, un anumit fel de a fi, mai ales atunci când se știe observat, examinat de cineva.

Sinonime

• 1: se instrui, învăța, (înv. și reg.) se pricopsi, se pregăti, se prepara, face, urma
• 2: citi, învăța, analiza, cerceta, consulta, examina

Cuvinte derivate

• student
• studiat
• studiere
• studiu

Traduceri

a se ocupa cu munca de cercetare; a învăța

afrikaans: studeer (Afrikaans) arabă: درس (dárasa) (العربية) bretonă: studiañ (brezhoneg) catalană: estudiar (català) cehă: studovat (čeština) chineză: 學習 (中文), 学习 (xuéxí) (中文); 學 (中文), 学 (xué) (中文) coreeană: 공부하다 (kongbuhada) (한국어) daneză: studere (dansk) engleză: study (English) esperanto: studi (Esperanto) finlandeză: opiskella (suomi), opetella (suomi) franceză: étudier (français) galiciană: estudar (galego) germană: studieren (Deutsch), lernen (Deutsch) greacă: μελετώ (meletó) (Ελληνικά), σπουδάζω (spoudázo) (Ελληνικά) idiș: שטודירן (sztudirn) (ייִדיש) interlingua: studer (interlingua)

islandeză: læra (íslenska), nema (íslenska) italiană: studiare (italiano) japoneză: 学ぶ (まなぶ, manabu) (日本語); 勉強する (べんきょうする, benkyōsuru) (日本語) maghiară: tanul (magyar) neerlandeză: studeren (Nederlands), instuderen (Nederlands) norvegiană: studere (norsk) papamiento: studiá (Papiamentu) poloneză: uczyć się (polski), studiować (polski) portugheză: estudar (português) rusă: изучать (izučát’) (русский) scoțiană: rannsaich (Scots), rùraich (Scots) slovenă: študirati (slovenščina) spaniolă: estudiar (español) suedeză: studera (svenska), plugga (fam.) (svenska) turcă: okumak (Türkçe), irdelemek (Türkçe), çalışmak (Türkçe)

Etimologie

Din studia.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru studia.

Referințe

• DEX online