ridica
Aspect
Vezi și : ridică |
Variante
Etimologie
Din latină ridicāre („a lega via”). Alternativ latină erādῑcāre („a dezrădăcina”).
Pronunție
- AFI: /ri.diˈka/
Verb
Conjugarea verbului (se) ridica | |
Infinitiv | a (se) ridica |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) ridic |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) ridice |
Participiu | ridicat |
Conjugare | I |
I.
- (v.tranz.) a lua de jos și a duce în sus (susținând cu forța brațelor, cu spatele etc.).
- Ridică sacul în căruță; îl ridică pe genunchi.
- a duce sau a trage în sus.
- A ridicat o hârtie de jos.
- a desprinde din locul în care a fost pus sau fixat și a trage în sus.
- a lua de pe ceva; a îndepărta, a înlătura.
- A ridica colțul vălului.
- a sumete, a sufleca mânecile sau poalele hainei.
- (fig.) a suspenda, a face să înceteze, a desființa, a anula.
- (fig.) a lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva.
- a lua și a duce în alt loc, a muta din loc.
- (v.refl.) (înv.) a se muta.
- a strânge de pe jos, a culege.
- a încasa o sumă de bani.
- a lua pe cineva cu forța.
- a așeza în poziție dreaptă un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce în poziție verticală.
II.
- (v.refl.) (despre ființe) a se scula de jos, părăsind poziția de așezat sau de culcat.
- S-a ridicat de la masă.
- (v.tranz.) a susține, a ajuta pe cineva să se scoale în picioare.
- (despre oameni) a se însănătoși, a se pune pe picioare.
- (v.refl.) (despre construcții înalte, copaci etc.) a avea o direcție verticală, a se îndrepta în sus, a se înălța.
- S-a ridicat un nou oraș.
- (v.tranz.) a mișca, a îndrepta în sus brațele, mâinile, capul, sprâncenele etc.; a da o mișcare verticală, a duce mai sus.
- A ridica din umeri.
- (v.refl.) (despre păsări) a porni în zbor, a-și lua zborul.
- (despre nori, fum, praf etc.) a avea o mișcare ascendentă, a se îndrepta în sus.
- (despre aștri; p. ext. despre lumină, zori etc.) a se înălța deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului.
- Se ridică în înaltul cerului.
- (despre ceață, negură etc.) a se împrăștia, a se risipi.
- (despre obiecte cufundate într-un lichid) a ieși la suprafață.
- (v.refl.) (despre sunete) a se auzi clar și puternic; a se răspândi în aer.
- (v.tranz.) a face să se audă, să răsune cu putere.
- A ridicat glasul, vocea.
- (v.tranz. și refl.) a (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.).
- (v.refl.) (despre oameni; p. ext. despre popoare, țări, clase sociale etc.) a protesta vehement; a sta împotrivă, a se opune; a se răzvrăti, a se răscula, a porni la luptă.
- (v.tranz.) (fig.) a pune în mișcare, a face să pornească o mulțime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strânge oameni.
- (v.refl.) a se naște, a se isca, a se stârni.
- a apărea, a se arăta.
- (v.tranz.) (fig.) (livr.; înv.) a scoate în evidență, a releva.
III.
- (v.refl. și tranz.) (despre copii; p. ext. despre pui de animale) a (se) face mare, a crește.
- (fig.) a (se) dezvolta, a (se) forma.
- (v.refl. și tranz.) a (se) face mai înalt, a (se) înălța.
- (v.tranz.) (fig.) a duce, a promova la o treaptă superioară, a face să progreseze valori sociale, morale etc., p. ext. oameni.
- S-a ridicat nivelul de trai.
- a pune pe cineva pe o treaptă mai înaltă din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a înălța în grad, în rang.
- (v.refl.) (despre oameni) a-și face o situație mai bună, a progresa.
- (v.tranz.) a mări, a spori, a face să crească.
- A ridica producția.
- (v.refl.) a atinge o anumită valoare, a ajunge la o anumită cantitate, sumă etc.; a se cifra la...
- (v.tranz.) a construi, a clădi locuințe, case etc.
- (fig.) a făuri, a crea, a întemeia.
- (v.tranz.) a da naștere; a pricinui, a cauza, a provoca.
Sinonime
I.
- 1: (se) sălta, (se) sui, (se) urca
- 4: îndepărta, înlătura, lua
- 5: sufleca
- 6: desființa
- 8-9: (se) muta
- 10: culege, strânge
- 11: încasa
- 13: scula
II.
- 1: se scula
- 2: susține
- 3: însănătoși
- 4: se înălța, răsări
- 5: înălța, sălta
- 8: (se) înălța, (se) sui, (se) urca
- 9: risipi
- 12: (se) înălța, (se) urca
- 13: (se) urca, (se) sui
- 14: răscula
- 16: se stârni
- 17: apărea
- 18: releva
III.
- 1: crește
- 2: (se) dezvolta
- 3: (se) înălța
- 4: crește, (se) mări, spori
- 6: progresa
- 7: crește, se mări, se sui, se urca
- 8: cifra
- 9: construi
- 10: crea
- 11: provoca
Antonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc. vb.) A ridica o învinuire (sau o acuzație) = a formula o acuzație; a învinui, a acuza.
- A ridica pretenții = a formula o pretenție, a pretinde să i se dea ceva; a revendica.
- A ridica o obiecție = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord.
Expresii
- A ridica mănușa = a primi o provocare
- A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva
- A ridica armele (împotriva cuiva) = a porni la luptă (împotriva cuiva); a începe un război
- A ridica ancora = (despre vapoare) a părăsi portul, a porni în larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare
- A ridica (cuiva) o piatră de pe inimă = a scăpa (pe cineva) de o grijă apăsătoare, a liniști pe cineva
- A-și ridica pălăria = a-și scoate pălăria în semn de salut, de stimă; a saluta
- A ridica masa = a strânge masa după ce s-a terminat de mâncat
- (refl.) Întinde-te (sau pune-te) masă, ridică-te masă = se spune despre cei ce duc o viață de huzur, de petreceri continue
- A ridica ședința = a declara o ședință închisă, terminată
- A ridica (cuiva) viața (sau zilele) = a omorî (pe cineva)
- A ridica stâna = a coborî cu turmele și cu toate uneltele păstorești, toamna, de la munte
- A ridica un plan = a determina, prin măsurători de distanțe și unghiuri, poziția punctelor dintr-o regiune și a le reprezenta pe o hartă
- A se ridica în capul oaselor = a se scula și a sta așezat sau în picioare pe locul unde mai înainte fusese culcat
- A se ridica în scări = a se înălța în scările șeii
- (înv.) A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona
- A(-și) ridica ochii (sau privirea) = a îndrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se află mai sus; a privi
- A(-și) ridica capul = a) a se arăta dârz, plin de curaj; p. ext. a se răzvrăti; b) a-și reveni dintr-o situație proastă; a se redresa
- A-și ridica nasul (sus sau mai sus decât se cuvine) = a fi încrezut, înfumurat; a deveni obraznic
- A ridica mâna (sau degetul) = a cere cuvântul
- A ridica mâna (sau mâinile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva)
- A ridica mâinile (către cineva) = a) a cere ajutor; b) a se preda
- (intranz.) A ridica (mirat, surprins) din sprâncene = a face ochii mari de mirare, de surpriză; a privi mirat, surprins
- A ridica (sau a da) din umeri = a-și arăta nedumerirea sau indiferența față de ceva sau de cineva
- (refl.) A (i) se ridica părul (măciucă) = a se speria foarte tare
- A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu îndrăzneală sau protestând împotriva cuiva; a striga, a țipa; p. ext. a protesta
- (tranz.) A-i (sau a-și) ridica pe cineva în cap = a proceda astfel încât să producă nemulțumiri, să-și facă mulți dușmani
- (înv.) A ridica trupe (sau oaste, oștire) = a recruta oaste, a înrola soldați pentru a porni la luptă
- A ridica din cenușă (sau din ruine) = a reface, a reconstitui
- A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta, a întări (pe cineva)
- A ridica (pe cineva) în slavă (sau în slava cerului) = a lăuda foarte tare (pe cineva)
- (înv.) A ridica în scaun = a face domn, a înălța pe tronul țării
- A se ridica prin cineva sau a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situație cu ajutorul cuiva
- A ridica prețul = a scumpi marfa
- (mat.) A ridica un număr la o putere = a înmulți un număr cu el însuși de atâtea ori de câte ori arată exponentul
- A ridica un număr la pătrat = a înmulți un număr cu el însuși
- A ridica la cub = a înmulți pătratul unui număr cu numărul simplu
- A ridica o problemă (sau o chestiune) = a aduce, a pune în discuție o problemă
Traduceri
a lua de jos
a se scula de jos
|
|
Etimologie
Din ridica.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ridica.