reflecta
Etimologie
Din franceză refléter < latină reflectere, germană reflektieren.
Pronunție
- AFI: /re.flekˈta/
Verb
| Conjugarea verbului reflecta | |
| Infinitiv | a reflecta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
reflectez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să reflecteze |
| Participiu | reflectat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) oglindi.
- (v.intranz.) a gândi profund; a cugeta, a medita la...
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online