undă

română

Etimologie

Din latină unda (cu unele sensuri din franceză onde).

Pronunție

• AFI: /ˈun.də/

Substantiv

Declinarea substantivului undă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	undă	unde
Articulat	unda	undele
Genitiv-Dativ	undei	undelor
Vocativ	undă	undelor

1. cantitate dintr-o masă de apă care face o mișcare ritmică ușoară de ridicare și coborâre formând ondulații la suprafața apei; (p.ext.) apă (curgătoare sau stătătoare).
2. șuvoi, torent.
3. ploaie, ninsoare etc. care cade în rafale.
4. masă de aer care se mișcă ușor; (p.ext.) aer, văzduh.
5. mișcare de vibrație (ușoară); zgomot (ușor).
6. (fiz.) propagare din aproape în aproape a unei oscilații, cu viteză finită și printr-o variație spațială.

Cuvinte derivate

• radioundă

Cuvinte compuse

• lungime de undă
• undă seismică
• undă de șoc
• undă electromagnetică
• undă scurtă
• undă mijlocie
• undă lungă
• undă verde

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• duna
• adun

Referințe

• DEX '98 via DEX online