fierbe
Etimologie
Din latină fervere.
Pronunție
- AFI: /'fjer.be/
Verb
| Conjugarea verbului fierbe | |
| Infinitiv | a fierbe |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
fierb |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să fiarbă |
| Participiu | fiert |
| Conjugare | III |
- (v.intranz. și tranz.) a trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori, prin formarea, sub acțiunea căldurii, în întreaga masă a lichidului, a unor bule de vapori care se ridică la suprafață.
- Ceainicul fierbe.
- Apa fierbe.
- (v.intranz.) (despre unele lichide și amestecuri) a fi în stare de efervescență (din cauza fermentării).
- Mustul fierbe.
- (v.intranz. fig.) (despre apa unui râu, a unei mări etc.) a se agita puternic, a face valuri mari și zgomotoase.
- (v.intranz.) (despre alimente) a se afla introdus într-un lichid care fierbe, pentru a deveni bun de mâncat.
- (v.tranz.) a supune un corp acțiunii fierberii apei.
- Fierb rufele.
- Fierb firele de tort.
- (v.intranz. fig.) (despre oameni) a fi cuprins de o mare frământare, a fi în tensiune, a fi agitat.
- (v.tranz.) a necăji, a chinui pe cineva, a ține pe cineva într-o stare de agitație, de tensiune.
- (v.tranz.) (rar) a pune la cale, a pregăti în mod febril (și în ascuns) o acțiune (reprobabilă); a coace.
- (v.intranz. fig.) (despre spații din natură) a vui, a răsuna, a clocoti de zgomot.
- Valea fierbe.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Expresii
- (intranz.) A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc
- A fierbe la foc mic, la foc potrivit sau la foc puternic = în gastronomie, mod de a prepara un aliment într-un lichid (apă, zeamă, supă) care fierbe
- A fierbe în clocot = într-un lichid care face valuri
- A fierbe fără clocot = a poșa
- A fierbe înăbușit = cu puțin lichid, în vas cu capac
- A fierbe în aburi = într-o oală specială cu grătar sau sub presiune, fără ca alimentul să fie imersat în lichid
Traduceri
a trece sau a face să treacă (un lichid) în stare de vapori
|
|