blame
 Vezi și : blâme
|
(English)
Etimologie
Din engleza medie, franceza veche blasme.
Pronunție
- AFI: /bleɪm/
Substantiv
blame, (nenumărabil)
- blam, acuzație, dezaprobare, oprobriu
- Blame came from all directions.
- culpabilitate, vină, vinovăție
- The blame for starting the fire lies with the arsonist.
- răspundere, vină, responsabilitate
- They accepted the blame, but it was an accident.
Sinonime
- 1: censure
- 2: culpability
- 3: responsibility
Cuvinte derivate
Expresii
Etimologie
Din engleza medie blamen, care provine din anglo-normandă (și franceza veche) blasmer < latină populară *blastēmāre. Provine din latină târzie blasphēmō.
Verb
| Conjugarea verbului to blame | |
| Infinitiv | to blame |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
blames |
| Trecut simplu | blamed |
| Participiu trecut | blamed |
| Participiu prezent | blaming |
- a acuza (pentru, de), a mustra (pentru)
- Truth be told, I actually don't blame anyone.
- (înv.) a discredita, a compromite
- (normal urmărit de for) a inculpa, a învinui, a blama
- The arsonist was blamed for the fire.