blame

Vezi și : blâme

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, franceza veche blasme.

Pronunție

• AFI: /bleɪm/

Substantiv

blame, (nenumărabil)

1. blam, acuzație, dezaprobare, oprobriu

   Blame came from all directions.

2. culpabilitate, vină, vinovăție

   The blame for starting the fire lies with the arsonist.

3. răspundere, vină, responsabilitate

   They accepted the blame, but it was an accident.

Sinonime

• 1: censure
• 2: culpability
• 3: responsibility

Cuvinte derivate

• blameable
• blameful
• blameworthiness
• blameworthy

Expresii

• put the blame on

Etimologie

Din engleza medie blamen, care provine din anglo-normandă (și franceza veche) blasmer < latină populară *blastēmāre. Provine din latină târzie blasphēmō.

Verb

Conjugarea verbului to blame
Infinitiv	to blame
Prezent simplu pers. 3 sg.	blames
Trecut simplu	blamed
Participiu trecut	blamed
Participiu prezent	blaming

1. a acuza (pentru, de), a mustra (pentru)

   Truth be told, I actually don't blame anyone.

2. (înv.) a discredita, a compromite
3. (normal urmărit de for) a inculpa, a învinui, a blama

   The arsonist was blamed for the fire.

Sinonime

• 1: censure, criticise

Cuvinte derivate

• blamer

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary