Thoriu

Simbol	AN	T1/2	MD	Ed	PD
Simbol	AN	T1/2	MD	MeV	PD
²²⁸Th	urme	1,92 ani	α	5,520	²²⁴Radiu
²²⁹Th	urme	7340 ani	α	5,168	²²⁵Radiu
²³⁰Th	urme	75380 ani	α	4,770	²²⁶Radiu
²³¹Th	urme	25,5 h	β^-	0,39	²³¹Protactiniu
²³²Th	natural	14050000000 ani	α	4,083	²²⁸Radiu
²³⁴Th	urme	24,1 zile	β^-	0,27	²³⁴Protactiniu

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Thoriul este un element chimic natural radioactiv cu numărul atomic 90 și simbol chimic Th, ce se găsește în natură (izotopul său cel mai stabil ²³²Th, care are un timp de înjumătățire de peste 14 miliarde de ani). A fost descoperit de minerologul norvegian Morten Thrane Esmark (1801 - 1882) în 1828, în Norvegia, lângă Brevig și identificat de chimistul suedez Jöns Jacob Berzelius. Numele de thoriu este o referință la Thor, zeul războiului în mitologia scandinavă. Thoriul este considerat a fi combustibilul nuclear al viitorului. ^[1] Canada, China, Germania, India, Olanda, Regatul Unit și S.U.A au făcut numeroase experimente utilizând thoriul combustibil nuclear substituent.^[2] Mai puțin radioactiv decât uraniul, thoriul poate fi exploatat în cariere de suprafață, iar acest lucru are un impact minim asupra mediului și costuri relativ reduse de valorificare. Cantitatea estimată de thoriu din scoarța terestră este de trei până la patru ori mai mare decât cea a uraniului. Principalul minereu din care se extrage thoriul este monazitul.

Configurația electronică a atomului de thoriu

Caracteristici

Proprietăți fizice

Thoriu
Thoriu

Thoriul pur este un metal alb argintiu, care este stabil în aer uscat și își păstrează luciul metalic pentru mai multe luni. Atunci când este adus în mediu umed și bogat în oxigen, începe să se oxideze, devenind treptat cenușiu, apoi negru. Proprietățile fizice se alterează în funcție de gradul de oxidare al metalului. Thoriul pur este moale, foarte ductil, putând fi laminat la rece. Pulberile metalice de thoriu sunt piroforice.

Proprietăți chimice

În urma „arderii” thoriului în reactorul nuclear, nu rezultă plutoniu 239, element radioactiv obținut din uraniu și întrebuințat la fabricarea bombei atomice. În urma dezintegrării nucleare a thoriului rezultă un gaz nobil și radioactiv, radonul (Rn).

Minereuri de thoriu

Monazit
Euxenit
Thorianit
Thorit

Pericol și impact asupra sănătății

Pulberea metalică de thoriu este piroforică și se aprinde spontan în aer. În mod natural, timpul de înjumătățire al thoriului este foarte lung, iar radiațiile alfa emise de o cantitate foarte mică din acest metal nu pot penetra pielea umană. Expunerea la thoriu pe o perioadă lungă de timp poate cauza cancer. Această perioadă poate dura până la 30 de ani de la contactul sau ingestia unei cantități foarte mici de thoriu, pentru ca simptome să se manifeste.^[3]

Vezi și

Note

^ Toriul, materialul nuclear care poate înlocui uraniul, 22 iunie 2009, Adevarul, accesat la 2 august 2011
^ "IAEA-TECDOC-1450 Thorium Fuel Cycle-Potential Benefits and Challenges" (PDF). International Atomic Energy Agency. May 2005. Retrieved 15 March 2012 [1]^{[nefuncțională]}
^ Emsley, John (2011). Blocuri de construcție a Naturii.

Bibliografie

S. Stoici, Uraniul și thoriul, Editura Tehnica 1988
Axente S. Banciu, Din istoria descoperirii elementelor chimice, Editura Albatros 1981
D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Thoriu

ro Sistemul periodic^{[nefuncțională]}
en International Atomic Energy Agency

[1] Toriul, materialul nuclear care poate înlocui uraniul, 22 iunie 2009, Adevarul, accesat la 2 august 2011

[2] "IAEA-TECDOC-1450 Thorium Fuel Cycle-Potential Benefits and Challenges" (PDF). International Atomic Energy Agency. May 2005. Retrieved 15 March 2012 [1]^{[nefuncțională]}

[3] Emsley, John (2011). Blocuri de construcție a Naturii.

[1]

[2]

[3]