Sulidae

Sulidae; Fosilă: Eocen timpuriu – recent; 47–0 mln. ani în urmă PreЄ Є O S D C P T J K Pg N
	Sula leucogaster
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Aves
Ordin:	Suliformes
Familie:	Sulidae; Reichenbach, 1849
Genuri
	Morus; Papasula; Sula
Sinonime
	Enkurosulidae Kashin, 1977; Pseudosulidae Harrison, 1975;
	Modifică text

Sulidae este o familie de păsări care cuprinde corbii de mare și gâștele de mare. Acestea sunt păsări marine^⁠(d) de coastă de dimensiuni medii și mari care se scufundă pentru a prinde pești și alte prăzi similare. Cele 10 specii din această familie sunt adesea considerate congenerice^⁠(d) în sursele mai vechi, plasându-le pe toate în genul Sula. Cu toate acestea, Sula (adevărații corbi de mare) și Morus (gâște de mare) pot fi ușor diferențiate prin caractere morfologice, comportamentale și secvențe ADN. Papasula abbotti are propriul său gen, deoarece se distinge de ambele în aceste privințe. Pare a fi un neam distinct și străvechi, poate mai apropiat de gâștele de mare decât de corbii de mare.^[3]^[4]

Descriere

Corb cu picioare albastre (*Sula nebouxii*) cu colorație și cioc distinctive.

Sulidele măsoară între 60 și 85 cm lungime și au o anvergură a aripilor cuprinsă între 140 și 175 cm. Au aripi lungi, înguste și ascuțite și o coadă destul de lungă, gradată, ale cărei pene exterioare sunt mai scurte decât cele centrale. Mușchii lor de zbor sunt destul de mici pentru a permite secțiunea transversală mică necesară pentru plonjarea în apă, ca un compromis adaptiv în raport cu sacrificarea performanțelor de zbor. În consecință, sunt foarte aerodinamice, reducând rezistența la înaintare^⁠(d), astfel încât corpurile lor sunt "în formă de torpilă" și oarecum plate.^[5]

Au picioare puternice și o membrană leagă toate cele patru degete. La unele specii, membranele sunt viu colorate și sunt folosite la curtare. Ciocul este de obicei colorat în mod vizibil, lung, adânc la bază și ascuțit, cu margini asemănătoare unui ferăstrău. Ochii sunt înclinați în față și oferă un câmp de vizual^⁠(d) binocular mai larg decât la majoritatea celorlalte păsări.^[5]

Sistematică și evoluție

Cele mai apropiate rude vii ale Sulidelor sunt Phalacrocoracidae (cormoranii) și Anhingidae. Acestea din urmă sunt oarecum intermediare între sulide și cormorani, dar (la fel ca mulți cormorani) sunt păsări de apă dulce într-o cladă care conține păsări de mare și, de asemenea, simpleziomorfe cu sulidele, dar sinapomorfe cu cormoranii în alte privințe. Astfel, Sulidele par a fi cea mai veche și mai distinctă descendență dintre cele trei, care sunt unite într-un subordin Sulae. Aici, Sulidele sunt de obicei plasate pur și simplu ca o familie; uneori, este recunoscută o superfamilie Suloidea, în care unele dintre formele preistorice primitive (de exemplu, Empheresula, Eostega și Masillastega) sunt plasate ca linii bazale distincte de sulidele vii. Cu toate acestea, familia propusă Pseudosulidae (sau Enkurosulidae) este aproape sigur invalidă.^[2]^[6]^[7]^[8]

Filogenie

Papasula abbotti

Morus bassanus

	Morus capensis

	Morus serrator

Sula sula

Sula leucogaster

	Sula dactylatra

	Sula granti

	Sula nebouxii

	Sula variegata

Cladogramă a familiei Sulidae.^[9]

Sulae au fost incluse în mod tradițional în Pelecaniformes în circumscripția sa parafilică învechită, dar pelicanii, familia omonimă a Pelecaniformes, sunt de fapt mai strâns înrudiți cu stârcii, lopătarii, țigănușii și ibișii decât cu sulidele și aliații. Ca o recunoaștere a acestui fapt, s-a propus separarea sulidelor într-un nou ordin Phalacrocoraciformes, care include, de asemenea, fregatele (Fregatidae), precum și una sau mai multe linii preistorice care sunt complet dispărute astăzi.^[7] Lista mondială a păsărilor IOC utilizează Suliformes ca nume de ordin propus.^[10]

În cadrul familiei, sunt recunoscute trei genuri vii – Sula (șase specii), Papasula (1 specie) și Morus (trei specii). Un studiu efectuat în 2011 asupra mai multor gene a arătat că Papasula este bazal față de toți ceilalți corbi și gâște de mare și probabil că a deviat de la aceștia în urmă cu aproximativ 22 de milioane de ani, iar strămoșii corbilor și gâștelor de mare s-au despărțit în urmă cu aproximativ 17 milioane de ani. Cel mai recent strămoș comun al tuturor sulidelor a trăit la sfârșitul Miocenului, în urmă cu aproximativ 6 milioane de ani, după care s-au despărțit în mod constant. Gâștele de mare s-au separat mai recent, în urmă cu aproximativ 2,5 milioane de ani.^[9]

Specii
Nume comun și binomial	Imagine	Distribuție
Corb de mare alb Morus bassanus		Europa de Vest și America de Nord
Morus capensis		Coasta africană de la vest la sud-vest
Morus serrator		Australia și Noua Zeelandă
Papasula abbotti		Christmas Island
Sula nebouxii		Oceanul Pacific de Est, din California până în Insulele Galápagos, la sud de Peru
Corb de mare cu mască Sula dactylatra		Oceane tropicale situate între paralela 30 nord și paralela 30 sud. În Oceanul Indian, se întinde de la coastele Peninsulei Arabice și ale Africii de Est până la Sumatra și Australia de Vest
Sula granti		Pacificul de Est, de la insulele din Baja California la Insulele Galápagos și Isla de la Plata în Ecuador și Malpelo în Columbia
Sula leucogaster		Zonele pantropicale ale oceanelor Atlantic și Pacific
Sula sula		Majoritatea zonelor tropicale ale oceanelor, principalele excepții fiind zonele tropicale din Atlanticul de Est și Pacificul de Sud-Est, se reproduce pe insule
Sula variegata		Coasta Americii de Sud de la Peru la Chile

Note

^ Colin James Oliver Harrison Pseudosula of 1975 is a junior homonym of Pseudosula as established by Hans von Boetticher in 1955: Mlíkovský (2002: p.67)
^ ^a ^b Mlíkovský, Jirí (2002): Cenozoic Birds of the World (Part 1: Europe). Ninox Press, Prague. ISBN: 80-901105-3-8 PDF fulltext Arhivat în 20 mai 2011, la Wayback Machine. p.66
^ Kennedy, Martyn; Spencer, Hamish G. & Gray, Russell D. (1996): Hop, step and gape: do the social displays of the Pelecaniformes reflect phylogeny? Animal Behaviour 51(2): 273-291. doi:10.1006/anbe.1996.0028 (HTML abstract) Erratum: Animal Behaviour 51(5): 1197. doi:10.1006/anbe.1996.0124
^ Friesen, V.L.; Anderson, D.J.; Steeves, T.E.; Jones, H. & Schreiber, E.A. (2002): Molecular Support for Species Status of the Nazca Booby (Sula granti). Auk 119(3): 820–826. [English with Spanish abstract] DOI: 10.1642/0004-8038(2002)119[0820:MSFSSO]2.0.CO;2 PDF fulltext Arhivat în 3 martie 2016, la Wayback Machine.
^ ^a ^b Nelson, J. Bryan (2003): Gannets and Boobies. In: Chris Perrins (ed.): The Firefly Encyclopedia of Birds: 82–87. Firefly Books, Oxford.
^ Olson, Storrs L. (1985): Section X.G.5.a. Sulidae. In: The Fossil Record of Birds. Avian Biology 8: 203-204. PDF fulltext Arhivat în 18 iulie 2011, la Wayback Machine.
^ ^a ^b Leslie Christidis & Boles, Walter E. (2008): Systematics and Taxonomy of Australian Birds. CSIRO Publishing, CollingwoodVictoria, Australia. ISBN: 978-0-643-06511-6 Excerpt at Google Books p.100
^ Mayr, Gerald (2009): 7.1.3 Sulidae (Gannets and Boobies). In: Paleogene Fossil Birds: 64-65. Springer-Verlag, Heidelberg & New York. ISBN: 3-540-89627-9 Excerpt at Google Books
^ ^a ^b Patterson, S.A.; Morris-Pocock, J.A.; Friesen, V.L (2011). „A multilocus phylogeny of the Sulidae (Aves: Pelecaniformes)”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 58 (2): 181–191. doi:10.1016/j.ympev.2010.11.021. PMID 21144905.
^ „Archived copy”. Arhivat din original la 1 martie 2012. Accesat în 30 iunie 2011.

Legături externe

Materiale media legate de Sulidae la Wikimedia Commons
Date legate de Sulidae la Wikispecies
Live camera from Eldey Iceland
Sulidae videos on the Internet Bird Collection
FAMILY SULIDAE

[pseudosula-1] Colin James Oliver Harrison Pseudosula of 1975 is a junior homonym of Pseudosula as established by Hans von Boetticher in 1955: Mlíkovský (2002: p.67)

[mlik-2] Mlíkovský, Jirí (2002): Cenozoic Birds of the World (Part 1: Europe). Ninox Press, Prague. ISBN: 80-901105-3-8 PDF fulltext Arhivat în 20 mai 2011, la Wayback Machine. p.66

[ken-3] Kennedy, Martyn; Spencer, Hamish G. & Gray, Russell D. (1996): Hop, step and gape: do the social displays of the Pelecaniformes reflect phylogeny? Animal Behaviour 51(2): 273-291. doi:10.1006/anbe.1996.0028 (HTML abstract) Erratum: Animal Behaviour 51(5): 1197. doi:10.1006/anbe.1996.0124

[4] Friesen, V.L.; Anderson, D.J.; Steeves, T.E.; Jones, H. & Schreiber, E.A. (2002): Molecular Support for Species Status of the Nazca Booby (Sula granti). Auk 119(3): 820–826. [English with Spanish abstract] DOI: 10.1642/0004-8038(2002)119[0820:MSFSSO]2.0.CO;2 PDF fulltext Arhivat în 3 martie 2016, la Wayback Machine.

[nelson2003-5] Nelson, J. Bryan (2003): Gannets and Boobies. In: Chris Perrins (ed.): The Firefly Encyclopedia of Birds: 82–87. Firefly Books, Oxford.

[ols-6] Olson, Storrs L. (1985): Section X.G.5.a. Sulidae. In: The Fossil Record of Birds. Avian Biology 8: 203-204. PDF fulltext Arhivat în 18 iulie 2011, la Wayback Machine.

[chr-7] Leslie Christidis & Boles, Walter E. (2008): Systematics and Taxonomy of Australian Birds. CSIRO Publishing, CollingwoodVictoria, Australia. ISBN: 978-0-643-06511-6 Excerpt at Google Books p.100

[may-8] Mayr, Gerald (2009): 7.1.3 Sulidae (Gannets and Boobies). In: Paleogene Fossil Birds: 64-65. Springer-Verlag, Heidelberg & New York. ISBN: 3-540-89627-9 Excerpt at Google Books

[patterson2100-9] Patterson, S.A.; Morris-Pocock, J.A.; Friesen, V.L (2011). „A multilocus phylogeny of the Sulidae (Aves: Pelecaniformes)”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 58 (2): 181–191. doi:10.1016/j.ympev.2010.11.021. PMID 21144905.

[10] „Archived copy”. Arhivat din original la 1 martie 2012. Accesat în 30 iunie 2011.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]