[go: up one dir, main page]

Sari la conținut

Perindopril

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Perindopril
Identificare
Număr CAS82834-16-0[1][2]  Modificați la Wikidata
PubChem107807[3]  Modificați la Wikidata
DrugBankDB00790  Modificați la Wikidata
ChemSpider96956[4]  Modificați la Wikidata
UNIIY5GMK36KGY[2]  Modificați la Wikidata
KEGGC07706[5]  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL1581[6]  Modificați la Wikidata
Cod ATCC09AA04[7]  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₁₉H₃₂N₂O₅[3]  Modificați la Wikidata
Masă molară368,231 u.a.m.[3]  Modificați la Wikidata

Perindoprilul (de obicei sub formă de tosilat) este un medicament antihipertensiv, fiind utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale și a insuficienței cardiace. Acționează ca inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA).[8][9] Calea de administrare disponibilă este cea orală.[8]

Perindoprilul a fost brevetat în 1980 și a fost aprobat pentru uz medical în 1988.[10] Este disponibil sub formă de medicament generic.

Utilizări medicale

[modificare | modificare sursă]

Perindoprilul este utilizat în:[8][9]

  • tratamentul hipertensiunii arteriale;
  • tratamentul insuficienței cardiace simptomatice;
  • reducerea riscului de evenimente cardiace la pacienții cu antecedente de infarct miocardic și/sau revascularizare.
  1. ^ a b CAS Common Chemistry, accesat în  
  2. ^ a b c d perindopril (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n „peryndopril”, PERINDOPRIL (în engleză), PubChem, accesat în  
  4. ^ a b Perindopril (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  5. ^ a b perindopril (în engleză), ChEBI, accesat în  
  6. ^ a b PERINDOPRIL (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  7. ^ a b Perindopril (în engleză), DrugBank,  
  8. ^ a b c „Perindopril”. Drugs.com. Accesat în . 
  9. ^ a b „Rezumatul caracteristicilor produsului - Perindopril tosilat Teva 5 mg comprimate filmate” (PDF). Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Accesat în . 
  10. ^ Fischer J, Ganellin CR (). Analogue-based Drug Discovery. John Wiley & Sons. p. 467. ISBN 978-3527607495.