[go: up one dir, main page]

Sari la conținut

gama-butirolactonă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gama-butirolactonă
Identificare
Număr CAS96-48-0
ChEMBLCHEMBL95681
PubChem CID7302
Formulă chimicăC₄H₆O₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară86,037 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Punct de topire−45 °C  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere204 °C[2]  Modificați la Wikidata la 101,325 kilopascali
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

γ- sau gama-butirolactona (de obicei, doar butirolactonă; abreviată ca GBL) este un compus organic de tip lactonă, fiind un compus pentaciclic. Este utilizat ca intermediar în sinteza altor compuși organici, precum este metil-2-pirolidona.[3] GBL este un promedicament al acidului gama-hidroxibutiric (GHB), fiind utilizat ca drog recreațional cu efect deprimant al SNC.[4]

Gama-butirolactona este produsă la nivel industrial prin reacția de dehidrogenare a 1,4-butandiolului și la temperaturi de 180–300 °C și presiune atmosferică, în prezența catalizatorilor de cupru:[3]

Dehydrocyclization of 1,4-butanediol to form γ-butyrolactone in the presence of a copper catalyst
Dehydrocyclization of 1,4-butanediol to form γ-butyrolactone in the presence of a copper catalyst

Randamentul procesului este de aproximativ 95%. Purificarea compusului se poate face prin extracție în fază lichid-gaz.[3]

  1. ^ a b c „Gama-butirolactonă”, gamma-Butyrolactone (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook[*][[Basic laboratory and industrial chemicals: A CRC quick reference handbook (book by David Lide from 1993)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b c Wolfgang Schwarz; Jürgen Schossig; Roland Rossbacher; Rolf Pinkos; Hartmut Höke (), „Butyrolactone”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a04_495.pub2 
  4. ^ Meyer, Jerrold; Quenzer, Linda F. (). Psychopharmacology: Drugs, the Brain and Behavior. Sinauer. p. 370. ISBN 978-0-87893-534-5.