Constantin Ionescu Gulian
- Articolul se referă la filozoful și politicianul comunist român. Pentru alte utilizări, vedeți Constantin Ionescu (dezambiguizare).
| Constantin Ionescu Gulian | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 22 aprilie 1914 București, România | ||
| Decedat | 21 august 2011, (97 de ani) | ||
| Cetățenie |  România  | ||
| Ocupație | filozof, politician comunist | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Educație | Conservatorul de Muzică din București, Facultatea de Litere și Filozofie București, Universitatea Sorbona | ||
| Organizație | Universitatea din București | ||
| Partid politic | Partidul Comunist Român | ||
| Premii | Ordinul Muncii clasa I | ||
| Profesor pentru | Zigu Ornea[1] | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Constantin Ionescu Gulian (pe numele său complet Constantin Henri Ionescu-Gulian[2][3], n. 22 aprilie 1914, București - 21 august 2011) a fost un filosof evreu[2][4] român, comunist [5], membru titular al Academiei Române, din 1955.
A studiat la Sorbona și a fost membru al Asociației sociologilor de limba franceză.[6] În Germania, el a fost membru al Comisiei de marxism din Heidelberg. Cartea sa despre antropologia filozofică marxistă a apărut în Franța în trei ediții, în același timp fiind tradus în spaniolă, portugheză și germană, existând chiar și o ediție mexicană. Renumita sa Monografie Hegel a fost editată și în Uniunea Sovietică (Moscova, 1962-1963). În anul 1964, academicianului Constantin Ionescu-Gulian i s-a conferit „Ordinul Muncii” clasa I.[7]
Vladimir Tismăneanu citează o apreciere a lui Sorin Lavric, care se referă la C. Ionescu-Gulian, încă membru al Academiei Române, poreclit cândva „academicuțul Nulian”.[8]
În 1957, academicianul C.I. Gulian a publicat un studiu pe tema fatalismului, proclamând: „Poporul român – ca toate popoarele – are față de moarte o atitudine firească, sănătoasă, considerând-o drept un fenomen natural, pe care experiența sa milenară de viață l-a integrat prin legea firii (…). Poporul nici nu se resemnează, nici nu primește cu bucurie moartea; el o acceptă numai, ca pe un fenomen firesc… A ști că moartea e un fenomen firesc și a accepta fenomenul ca o lege a firii este cu totul altceva decât dorința de moarte și glorificarea morții, pe care o predică ideologia burgheză în descompunere”.[9]
După ce fusese „scuturat” într-un discurs al lui Leonte Răutu, C.I.Gulian s-a metamorfozat într-un instrument docil. Gulian a fost cel ce i-a „demolat” pe Titu Maiorescu și pe Eugen Lovinescu în perioada proletcultistă a regimului comunist din România.[10]
Decorații
[modificare | modificare sursă]
Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[11]
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- Introducere în etica nouă, Editura de Stat, 1946.
- Introducere in sociologia culturii, Editura de Stat, 1947.
- Aristotel, Editura de Stat pentru Literatura Stiintifica si Didactica, București, 1951
- Gandirea social-politica a lui Nicolae Balcescu, Editura pentru Literatura Politica, București, 1954
- Sensul vietii in Folclorul rominesc, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, București, 1957
- Goethe și problemele filozofiei, Editura Stiintifica, București, 1957
- Metoda si sistem la Hegel, Editura Academiei R.S. România, București, 1957; 1963 (2 vol.)
- Marxismul si antropologia filozofica: actualitatea problemei omului, București, 1964
- Despre cultura spirituala a popoarelor africane, Editura Stiintifica, București, 1964
- Problematica omului (Eseu de antropologie filozofica), Editura Politica, București, 1966
- Hegel, Marx, Lenin und die Fragen der Kulturphilosophie, Editura Academiei R.S. România, București, 1966
- Antologia gîndirii românesti: secolele XV-XIX; C I. Culian, N. Ghita, C. Gogoneata ...Vol. 1-2, Editura Politica, București, 1967
- Omul in folclorul african, Editura pentru Literatura Universala, București, 1967
- Istoria umanismului si geneza culturii, Editura Academiei R.S. România, București, 1967
- Originile umanismului si ale culturii, Editura Academiei R.S. România, București, 1967
- Probleme de perspectiva ale teoriei culturii, Editura Academiei R.S. România, București, 1967
- Mit si cultura, Editura Politica, București, 1968
- Hegel sau filosofia crizei, Editura Academiei R.S. România, București, 1970
- Aspecte din filozofia contemporana; H. Wald, Al. Boboc si C. I. Gulian; Editura Academiei R.S. România, București, 1970
- Istoria, omul si cultura, Editura Politica, București, 1970
- Antropologie filozofica, Editura Politica, București, 1972
- Problematica omului si existentialismul contemporan, Editura Politica, București, 1973
- Versuch einer marxistischen philosophischen Anthropologie, Darmstadt, Neuwied, Luchterhand, 1973
- Introducere în istoria filosofiei moderne, Editura Enciclopedică Română, București, 1974
- Bazele istoriei și teoriei culturii, Editura Academiei R.S. România, București, 1975
- Marxism și structuralism, Editura Politică, București, 1976
- Structura și sensul culturii: (contributii la istoria ideilor contemporane), Editura Politică, București, 1980
- Hegel, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981
- Lumea culturii primitive, Editura Albatros, București, 1983
- Antropologia politica si geneza ideologiilor, Editura Politică, București, 1984
- Axiologie și istorie: de la Zaratkustra la Hegel, Editura Academiei R.S. România, București, 1987
- Axiologie și istorie în gândirea contemporană, Vol.1., Editura Academiei Române, București, 1991
- Hegel. Tînarul Nietzsche. Mircea Eliade, teoretician si istoric al religiilor: eseuri de istoria gindirii, Editura Academiei, București, 1992
- Nietzsche, Vol.1, Editura Academiei Române, București, 1994.
- Istoria religiilor în lumina filosofiei: teoria sociala si istoria religiilor, Editura Institutului de Teorie Sociala, București, 1997
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ https://romanialiterara.com/2019/09/z-ornea-in-arhivele-securitatii/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b „Evrei, membri ai Academiei Române”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Calendarul zilei”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Hary Kuller - "Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație", în "Realitatea evreiască", nr. 231-232 (1031-1032), 19 mai - 10 iunie 2005, p. 10-11” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ September 2010 – Page 2 (în engleză), tismaneanu.wordpress.com
- ^ Inteligențe științifice românești - francofone și francofile[nefuncțională]
- ^ Decretul 320 din 25 iulie 1964[nefuncțională]
- ^ Un portret necrutator: Sorin Lavric despre dictatorul ideologic Leonte Răutu
- ^ C.I. Gulian, Sensul vieții în folclorul românesc, București, 1957, p. 224, apud A. Fochi, Miorița, 1964, p. 153-154.)
- ^ „O carte despre Cameleonea (II) de Gheorghe Grigurcu”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.