Caton Theodorian

Caton Theodorian
Date personale
Născut	14 mai 1871 Craiova, România
Decedat	8 ianuarie 1939 (67 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	sindicalist[*]​ traducător
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Pseudonim	Olymp
Semnătură

Caton Theodorian sau Teodorian (n. 14 mai 1871, Craiova, România – d. 8 ianuarie 1939, București, România) a fost dramaturg, poet, scriitor de proză scurtă și romancier român, activ în perioada antebelică și în perioada interbelică.

Nepot maternal al politicianului Eugeniu Carada, Theodorian a fost, prin legăturile de sânge ale tatălui său, un nativ al Olteniei, un descendent direct al marilor familii boierești ale Munteniei și Moldovei. Originile sale nobiliare se regăsesc în literatura sa de sorginte naturalistică, atât în cea de ficțiune cât și în cea dramatică, ale cărui subiecte majore erau declinul social al clasei boierești și obsesia legată de ereditatea aceleiași clase.

În ciuda faptului că piesele de teatru ale lui Caton Teodorian fuseseră prezentate pe scena Teatrului Național din București, reacția criticilor erau negative, acele piese fiind categorizate ca fiind lipsite de valoare și având lungimi verbale inutile. Uneori, aceleași piese fuseseră privite cu răceală sau chiar cu refuz de către public. Contribuția sa dramatică cea mai de valoare fusese comedia Bujoreștii, care sintetizează temele sale recurente.

Conform structurii sale, echilibrate și nepartizane, scriitorul bucureștean nu a aderat niciodată, în mod deschis, la niciuna din cele două puternice mișcări artistice românești ante- și inter-belice, respectiv cea a simbolismului românesc, respectiv cea a semănătorismului. În schimb, le-a frecventat, relativ balansat, pe ambele. Oricum, spre sfârșitul vieții sale, datorită a multiple motive, printre care au primat personalitatea complexă și deschisă a lui Eugen Lovinescu și atmosfera foarte caldă și creativă din casa acestuia, unde se desfășurau toate întâlnirile cercului lui Lovinescu, dedicat sincronismului, una din mișcările avangardiste ale României Mari, Theodorian a participat frecvent la întâlnirile deschise ale cenaclului Sburătorul.

Referințe

• Lucian Boia, Germanofilii. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial, București, Humanitas, 2010, ISBN: 978-973-50-2635-6;
• George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, București, Editura Minerva, 1986;
• Victor Eftimiu, Portrete și amintiri, București, Editura pentru literatură, 1965;
• Nicolae Iorga, Istoria literaturii românești contemporane, II — În căutarea fondului (1890–1934), București, Editura Adevĕrul, 1934;
• Ion Livescu, Amintiri și scrieri despre teatru, București, Editura pentru literatură, 1967;
• Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Chișinău, Editura Litera, 1998, ISBN: 9975740502;
• Ioan Massoff, Istoria Teatrului Național din București între 1877—1937, București, Librăria Alcaly;
• Andrei Moldovan, Din corespondența lui Liviu Rebreanu, în Revista Vatra, Nr. 1/2011, pp. 20–68;
• Vasile Netea, Publicistică, V — Scrieri literare 1964–1987. Diverse, Târgu Mureș, Tipografia Universității Petru Maior, 2015, ISBN: 978-606-581-127-0;
• I. Peltz, Amintiri din viața literară, București, Cartea Românească, 1974, OCLC 15994515;
• Mihail Straje, Dicționar de pseudonime, anonime, anagrame, astronime, criptonime ale scriitorilor și publiciștilor români, București, Editura Minerva, 1973, OCLC 8994172;
• Caton Theodorian, „Internaționala,” în Sburătorul, Nr. 50/1920, pp. 540–546.
• Mariu Theodorian-Carada,
  • Efemeridele. Insemnări & amintiri. Întâiul volum, București, Tipografia Capitalei, 1930;
  • Efemeridele. Însemnări & amintiri: 1908–1928, Săbăoani - Serafica, 1937.