Mara Marginean

In an article published in 1956 by the Arhitectura RPR magazine, Mihail Ca é lamented that although this magazine had “to emphasize the successful achievements and condemn the mistakes” of architecture, most of its texts were simple descriptions of the building projects nalized throughout Romania. While the communist regime’s o cial practice claimed that any ideas, concepts, or opinions should be appropriated “critically,” Ca é did not specify if Arhitectura RPR should voice statements made by politicians or architects. In fact, within the Romanian media, the magazine itself embraced an ambivalent standing. On one hand, it was printed in a limited edition and targeted a very small audience, which rarely consisted of someone else but architects and state bureaucrats. On the other hand, its content consisted of a combination of political readings of the building projects and architectural solutions that sometimes di ered very much from the o cial line. As such, the public character of...

On-line Workshop Recenta turnură globală în disciplinele socio-umane a schimbat radical felul de a scrie istoria lumii, evoluțiile diferitelor țări fiind rareori descrise în izolare una de cealaltă cât mai degrabă ca rezultantă a unor interconexiuni economice, sociale sau culturale ce aveau nu numai o viață națională ci și una locală, regională sau trans-națională. Printr-un astfel de efort intelectual, de exemplu, s-au evidențiat interdependențele dintre diverse părți ale globului ca manifestări ale "crizei" societății industriale de la sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, dar și caracterul deopotrivă "global și personal" al acesteia. Cercetările lui David Harvey, Robert Gildea, James Mark și Anette Warring, Michel Christian, Sandrine Kott sau Ondřej Matěj au arătat cum schimbările generaționale, creșterea consumului, și flexibilizarea capitalului, inclusiv prin externalizarea liniilor de producție occidentale în (semi)periferiile socialiste pentru reducerea costurilor, procese ce au marcat profund felul în care industrializarea a fost trăită la nivel individual, au forțat comunitatea internațională să regândească politicile de dezvoltare de ambele părți ale Cortinei de Fier. Totuși, în ciuda acestei efervescențe intelectuale a ultimilor ani, experiența românească a anilor 70 continuă să fie analizată în izolare de transformări internaționale. Anii 70: România dintr-o perspectivă globală dorește să aducă laolaltă istorici, filologi, sociologi, antropologi, și economiști într-un demers interdisciplinar privind modul în care istoria României în deceniul al optulea al secolului XX poate fi (re)intepretată cu ajutorul grilelor și mijloacelor de analiză oferite de istoria globală (scalarea evenimentelor și proceselor, dinamici locale/regionale/globale, etc.). Ne propunem să analizăm diveritele canale de producere și circulație a modelelor de dezvoltare și a altor mijloace de intervenție globală-culturale, ideologice, politice și științifice-precum și formele pe care acestea le-au cunoscut în plan local, concentrîndu-ne asupra modului în care epistemelogiile și circumstanțele locale contribuie la formarea agendelor specifice de intervenție globală. Urmărim de asemenea, să evidențiem și implicațiile sociale ale acestor agende de intervenție globală, precum și mecanismele mobilizate de statul socialist pentru recalibarea propriilor sale programe de planificare socio-economică și de dezvoltare socio-culturală în relație cu politicile globale de dezvoltare și intervenție socio-culturală. Posibile teme de analiză: • Canale globale de transfer a modelelor de dezvoltare: ONU, WHO, ILO, BIRD, Banca Mondială, UNESCO. • Actori statali și non-statali: experți, specialiști și factori de decizie • Implicații politice: încercări de reformă a statului socialist, mecanisme decizionale, relația cu tehnocrații • Implicații economice: proiecte de industrializare, urbanizare sau planificare teritorială, politici financiare, comerț exterior • Implicații sociale: calitatea vieții, consum, feminism, schimbări generaționale • Implicații culturale: forme de dizidență, politici de patrimoniu, conturarea unor noi comunități artistice trans-naționale

This article analyses the review Revistele Tehnice AGIR – Arhitectură și Construcții, published by the Romanian Association of Engineers between 1947 and 1949. The review was designed to meet the professional requirements of both construction engineers and architects, which was an important fact given that the Arhitectura magazine ceased its publication in 1945, and the architects were required to regroup around AGIR. The researcher can read these articles from at least three perspectives. First, by analysing how the constructive process was influenced by bureaucratic centralization and state control over financial resources. Second, by assessing the ways in which designers reconsidered their professional values in a complicated political context. Third, by highlighting the growing influence of the Soviet Union within the Romanian society.
Although important because they contribute to a nuanced understanding of the period, such approaches fail, however, to outline reconstruction by counting the real needs of society, nor enhances the specificity of the Romanian case in relation to similar projects conducted in other European contexts. In this article, the author aims to highlight the meanings of recovery in the immediate post-war period by looking at a body of principles central to the architectural practice of the time, and thus to assess to what extent there was a correlation between these conceptual reinterpretations and the public visibility of the magazine. The author argues that the magazine highlights both different degrees of public and decisional visibility of the planners – a situation fueled by the ambiguous status of the Society of Romanian Architects (SAR) – and the mechanisms by which the architectural discourse was dealt to the availability and source of the financial resources.

This article proposes an analysis of how the communist regime defined categories of needs during the 1950s. Paying a particular attention to everyday experiences of industrial labor force, this research looks at both legislative and institutional actions to unveil how various programs of social rationalization were articulated. Beyond ideological ambitions to create a new man, the purpose of the authorities was to build a system of social control that would integrate a heterogeneous population into a homogenous community. However, this article shows that the project was fragmented by various individual practices like blat, theft, bribery or a flourishing black market. Using a large variety of research sources, like archival material, press articles and legislative collections, this research argues that individual practices during the 1950s represented that main element in re-configuring the social and professional hierarchies on very different bases from the official ones.