[go: up one dir, main page]

Orbul de la Cină Quotes

Rate this book
Clear rating
Orbul de la Cină (The Blind Man at Dinner) Orbul de la Cină by Monica Laura Rapeanu
6 ratings, 5.00 average rating, 3 reviews
Orbul de la Cină Quotes Showing 1-13 of 13
“someone was singing
and he was alone.
for us, you wrote yourself
in small letters
so we wouldn’t know.

from the bitterness of blood,
from the nights of the eagles,
that music began,
but we couldn’t hear it.

the grapes are calling
their wine,
the stranger. (...)”
Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină
“I don't know why
time
is dancing now
before us
soft and sandy
like the poets' women.
it wants me in all songs.
maybe you'd take me in for a moment
to your Andalusia
where today
no one has died.”
Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină
“C10 (or the king's carolers – from student times)

on the side stairway, we gather in the evening, many
the cold cement steps welcome us
as if we were the king's carolers
we have mulled wine and dry snacks
the orange guitar stretches and warps in the candlelight
we take another drag from the cigarette, nibble on sticks and salty biscuits
happiness pricks our veins with Burmese nails

One floor below, behind the door 'Mr. Blues - Don't Disturb'
the tasty rot of jazz caresses our toes
We sin in thought, our minds dangling from the railing

later, the Serbs come to sing with us
Golden-haired like gods from a bombed country
we scratch the wall with our nails, don’t know what to say
they bring us wafers with fruits and chocolate
wrapped in green foil

the second evening we gather again on the side stairway
with the same mulled wine and dry snacks
and the same us

the old rockers hanging heavy on the guitar’s body
at the midnight office.”
Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină
“the old ones
hold their kiss
in stones.”
Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină
“nu știu de ce
timpul
se plimbă azi
prin fața noastră
blând și nisipos
ca femeile poeților.
în toate cântecele mă vrea.
poate tu mă vrei primi o clipă
în Andaluzia ta
în care astăzi
n-a murit nimeni.”
Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină
“bătrânii
își țin sărutul
în pietre.”
Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină
“wait for me in a song!
if you’ve come to dinner,
release your dogs,
pour the wine into the sky,
for all the longing ghosts
of the grapes (...)”
Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină
“cu noi timpul tace lung
ca un câine mort
după luna desenată
de un copil cuminte
pe asfalt.”
Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină
“așteaptă-mă cântând!
dacă-ai venit la cină
dezleagă-ți câinii toți
răstoarnă-l în cer vinul
pentru stihiile albe
ale strugurilor (...)”
Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină
“cineva cânta și era singur.
pentru noi te scriai
cu litere mici
să nu știm.

din asprimile sângelui
din nopțile vulturilor
începuse muzica aceea
pe care n-am auzit-o.

strugurii-și strigă
vinul,
străinul (...)”
Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină
“cu îmbătrânirea ta
mă aduni
și mă lași să curg
în mai târziul cuvintelor
ca într-o baladă cu haiduci
se va vorbi în altă limbă
totuși omul-abia-om
pe care va trebui să-l plimb
printre culori să vadă,
pe el nu-l voi dărui
niciodată.”
Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină
“C10 (sau colindătorii regelui - din studentie)

pe scara laterală seara ne adunăm mulți
treptele reci de ciment ne primesc
ca pe colindătorii regelui
avem vin fiert și uscături
chitara portocalie se deformează lungă la lumânări
mai tragem din țigară, ronțăim sticks-uri și biscuiți sărați
fericirea gâdilă arterele cu unghii birmaneze

un etaj mai jos, la ușa "Mr. Blues- Don't Disturb"
putregaiul gustos al jazzului mângâie degetele de la picioare
păcătuim cu gândul atârnat de balustradă

mai târziu sârbii vin să cânte cu noi
blonzi ca zeii de țară bombardată
zgâriem varul cu unghiile, nu știm ce să le spunem
ne-aduc napolitane cu fructe și ciocolată în staniol verde

a doua seară iar ne adunăm pe scara laterală
cu vin fiert și uscături
tot noi...

bătrânii rockeri grei în coada chitării
la miezonoptică.”
Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină
“iti aduc pe brate
puiul d tigru
cu colti tristi, intorsi.
luna rade singura
uitata pe-un horn.
cateodata cainii
au stele
pe cerul gurii.”
Monica Laura Rapeanu, Orbul de la Cină