DON MIGUEL RUIZ
CELE PATRU LEGAMINTE
Cartea intelepciunii toltece
Traducere si adaptare:
Svetlana Sauciuc
®EDITURA MIX
Brasov
1
Dedic aceasta carte Cercului de Foc;
Celor care au plecat dintre noi,
Celor care sunt prezenti printre noi,
Si celor care urmeaza sa se nasca.
2
CUPRINS
TOLTECII
4
INTRODUCERE: OGLINDA PRAFUITA
5
CIVILIZAREA PLANETEI SI VISUL PLANETAR
8
PRIMUL LEGAMANT: FII IMPECABIL IN TOT CEEA CE SPUI
16
AL DOILEA LEGAMANT: NU CONSIDERA NIMIC CA FIIND
PERSONAL
23
AL TREILEA LEGAMANT: SA NU FACI PRESUPUNERI INUTILE 28
AL PATRULEA LEGAMANT: FA INTOTDEAUNA CE ITI STA
IN PUTERI
32
CALEA TOLTECA A LIBERTATII: INCALCAREA VECHILOR
LEGAMINTE
38
NOUL VIS: RAIUL PE PAMANT
48
RUGACIUNI
51
3
Toltecii
Cu mii de ani in urma, toltecii erau cunoscuti in sudul Mexicului ca un “popor al
cunoasterii”. Antropologii vorbesc despre tolteci ca despre un popor sau despre o rasa,
dar in realitate acestia au fost oameni de stiinta si artisti care au alcatuit impreuna o
societate al carei scop era acela de a explora si de a conserva cunoasterea si practicile
spirituale ale stramosilor lor. Maestrii (nagualii) si adeptii lor se adunau la Teotihuacan,
orasul antic alcatuit din piramide si situat langa Mexico City, cunoscut si ca locul in care
“oamenii deveneau una cu Dumnezeu”.
De-a lungul mileniilor, nagualii, au fost fortati sa ascunda intelepciunea
ancestrala si sa-i pastreze existenta in secret. Cucerirea lor de catre europeni, la care s-a
adaugat folosirea gresita a puterii personale de catre o parte din discipoli, i-a silit pe
maestri sa ascunda cunoasterea de cei care nu erau pregatiti sa o foloseasca cu
intelepciune sau care ar fi putut sa o foloseasca in scopuri personale si egoiste.
Din fericire, cunoasterea esoterica tolteca a continuat sa se transmita din generatie
in generatie prin intermediul diferitelor linii spirituale ale nagualilor. Desi a ramas
acoperita in mister timp de sute de ani, profetiile stravechi au prevestit venirea unei epoci
in care oamenii se vor intoarce la intelepciune. Don Miguel Ruiz, un nagual din linia
Cavalerilor Vulturului, a fost inspirat sa impartaseasca astazi cu noi puternicele invataturi
ale toltecilor.
Cunoasterea tolteca s-a nascut din aceeasi unitate esentiala a adevarului care
caracterizeaza toate marile traditii ezoterice de pe acest pamant. Desi nu este o religie, ea
cinsteste memoria tuturor maestrilor spirituali care au predat vreodata pe acest pamant.
Desi nu este o religie, ea pune la loc de cinste toti maestrii spirituali care si-au raspandit
vreodata invataturile pe planeta noastra. Desi vorbeste despre spirit, cel mai bine poate fi
caracterizata ca o cale a vietii, a fericirii si a iubirii.
4
INTRODUCERE
Oglinda prafuita
Cu trei mii de ani in urma, exista un om la fel ca noi toti care traia in aproprierea
unui oras inconjurat de munti. Omul a studiat pentru a deveni doctor, dar nu era complet
de acord cu tot ceea ce invata. In inima sa simtea ca trebuie sa existe ceva mai mult decat
era scris in acele carti.
Intr-o zi, cand a adormit intr-o pestera, el a visat ca si-a vazut propriul corp
adormit. A iesit din pestera in noaptea cu luna noua. Cerul era senin, iar el putea vedea
milioane de stele. Apoi ceva s-a petrecut in interiorul sau, ceva care i-a transformat viata
pentru totdeauna. El si-a privit mainile, si-a simtit corpul, iar apoi si-a auzit propria voce
spunand: “Sunt facut din lumina; sunt facut din stele”.
A privit din nou la stele si a realizat ca nu stelele sunt cele care creeaza lumina, ci
lumina creeaza stelele. “Totul este facut din lumina; eu sunt facut din stele, a spus el, si
spatiul dintre ele nu este gol”. Si a stiut ca tot ceea ce exista este o fiinta vie, iar lumina
este mesagerul vietii, deoarece este vie si contine in ea toate informatiile.
Apoi a constientizat ca si el era facut din stele, desi nu parea una cu acele stele.
“Sunt in stele si intre ele”. A gindit el. Atunci, el s-a numit tonal, iar lumina dinstre stele
nagual, si a stiut ca tot ceea ce creeaza armonia si spatiul dintre cele doua este Viata sau
Intentia. Fara Viata, tonal-ul si nagual-ul nu ar putea exista. Viata este forta Absolutului,
a Supremului, a Celui care a creat totul.
Iata deci ce a descoperit el: totul in existenta este o manifestare a fiintei vii pe care
o numim Dumnezeu. Si a ajuns la concluzia ca perceptia umana este doar lumina ce
percepe lumina. El a vazut ca materia este o oglinda – totul este o oglinda care reflecta
lumina si creeaza imaginile acelei lumini – dand nastere luminii iluziei, Visul, care
seamana cu un fum ce nu ne permite sa vedem cine suntem cu adevarat. “Noi, cei
adevarati, suntem iubire pura, lumina pura”, a spus el.
Aceasta realizare i-a transformat viata. Dintr-o data, el a stiut cine este cu
adevarat, s-a uitat in jur la ceilalti oameni si la restul naturii si a ramas uimit de ceea ce a
vazut. El s-a regasit pe el insusi in tot ceea ce exista – in fiecare fiinta umana, in fiecare
animal, in fiecare pom, in apa, in ploaie, in nori, in pamant. Si a vazut ca viata amesteca
tonal-ul cu nagual-ul in diferite moduri pentru a crea miriade de manifestari ale Vietii.
In acele cateva momente el a inteles totul. Era foarte emotionat si inima sa era
plina de pace. Cu greu putea sa astepte pentru a le spune si prietenilor sai ceea ce
descoperise. Dar cum ar fi putut explica toate acestea in cuvinte? A incercat sa le spuna
ce a descoperit si celorlalti, dar ei nu-l puteau intelege. Ei puteau vedea doar daca se
transformase, ca din vocea si din ochii sai radia ceva extraordinar. Au observat ca el nu
mai judeca pe nimeni si nimic. El devenise altfel.
5
Putea intelege pe oricine foarte bine, dar nimeni nu-l putea intelege pe el. Ei
credeau ca el era o incarnare a lui Dumnezeu, dar el zambea cand auzea toate acestea si
apoi spunea: “Este adevarat. Eu sunt Dumnezeu. Dar si voi sunteti Dumnezeu. Suntem la
fel, voi si cu mine. Suntem imagini ale luminii. Suntem una cu Dumnezeu”. Dar nici asa
oamenii nu-l intelegeau.
El a descoperit ca el era o oglinda pentru restul persoanelor, o oglinda in care el se
putea vedea pe sine. “Oricine este o oglinda”, a spus el. El s-a vazut in ceilalti, dar nimeni
nu l-a vazut pe el. Si astfel, a constientizat ca toata lumea visa, dar fara a fi constienta de
acest lucru, fara a sti cine sunt ei cu adevarat. Ei nu-l puteau vedea pe el in ei insisi
deoarece exista un perete de ceata sau de fum intre oglinzi. Si peretele de ceata era creat
de interpretarea imaginilor luminii – Visul oamenilor.
Apoi, a stiut ca va uita in curand tot ceea ce invatase. Dorind sa-si aminteasca dea pururi viziunea pe care a avut-o, s-a decis sa-si spuna Oglinda Fumurie, astfel incat
intotdeauna sa stie ca materia este o oglinda, iar fumul este cel care ne impiedica sa stim
cine suntem cu adevarat. El a spus: “Sunt o Oglinda Fumurie, deoarece ma vad pe mine
in fiecare din voi, dar noi nu ne recunoastem unul pe celalalt din cauza fumului dintre
noi. Acel fum este Visul, iar oglinda esti tu, visatorul”.
6
Este usor sa traiesti cu ochii inchisi,
Fara sa intelegi ceva din ceea ce vezi...
John Lennon
7
Civilizarea planetei si visul planetar
Ceea ce vedem si auzim in aceasta clipa este doar un vis. Noi visam chiar acum,
desi creierul nostru este trezit.
Visul este principala functie a mintii, astfel incat putem spune ca mintea viseaza
24 de ore pe zi. Ea viseaza nu doar atunci cand creierul doarme, dar si atunci cand acesta
este trezit. Diferenta intre cele doua stari (de vis si de veghe) consta in faptul ca atunci
cand creierul se afla in stare de veghe, noi experimentam un cadru material, care ne face
sa percepem lucrurile intr-o maniera liniara. In starea de somn, cadrul material rigid
dispare, iar visul are tendinta de a se schimba in mod constant.
Oamenii viseaza tot timpul. Inainte ca noi sa ne fi nascut, oamenii dinaintea
noastra au creat un mare vis exterior care a devenit visul societatii sau visul planetar.
Visul planetar este un vis colectiv alcatuit din miliarde de vise personale mai mici, care
creeaza impreuna vise ale familiilor, vise ale comunitatii, vise ale oraselor, vise ale
tarilor, iar in final visul intregii umanitati. Visul planetar include toate regulile sociale,
toate credintele, toate legile, toate religiile, diferitele civilizatii si modalitati de
manifestare, guvernele, scolile, evenimentele sociale si vacantele.
Noi ne nastem cu capacitatea de a invata cum sa visam, iar oamenii care au trait
inaintea noastra ne-au invatat cum sa traim visul societatii. Visul exterior are atatea reguli
atunci cand se naste un om nou, visul ii capteaza atentia si introduce toate aceste reguli in
mintea copilului. Visul exterior se foloseste de parinti, de scoala si de religie, pentru a ne
invata cum sa visam.
Atentia este capacitatea noastra de discriminare, prin care ne focalizam numai
asupra lucrurilor pe care dorim sa le percepem. Noi putem percepe milioane de lucruri
simultan, dar prin folosirea atentiei, nu pastram pe ecranul mintii noastre decat ceea ce
dorim sa percepem. Pe cand eram copil, adultii din jurul nostru ne-au captat atentia si
ne-au inoculat in minte informatii, prin repetitie. Acesta este modul in care invatam tot
ceea ce stim.
Folosindu-ne de mecanismul atentiei, am invatat o intreaga realitate, un intreg vis.
Am invatat cum sa ne comportam in societate; ce sa credem si ce sa nu credem; ce este
acceptabil si ce nu este acceptabil; ce este bine si ce este rau; ce este frumos si ce este
urat; ce este corect si ce nu. Toate aceste cunostinte, toate aceste reguli si concepte despre
modul in care trebuie sa ne comportam, erau deja prezente in aceasta lume de cand ne-am
nascut noi.
Cand am ajuns la scoala, ne-au asezat intr-o banca si ne-au fortat sa ne focalizam
atentia pentru a asimila ceea ce dorea sa ne invete profesorul. La biserica ne-au silit sa
ascultam cu atentie cuvintele preotului. La fel au stat lucrurile cu mama si cu tata, cu
fratii si surorile noastre: cu totii au incercat sa ne capteze atentia. La randul nostru, am
invatat sa captam si noi atentia altor oameni, dar ne-am creat totodata o nevoie de atentie
care poate deveni foarte competitiva. Copiii se afla in competitie pentru a le distrage
8
atentia parintilor lor, profesorilor lor, prietenilor lor: “Uita-te la mine! Uita-te la ceea ce
fac! Hei, sunt aici”. La adulti, nevoia de atentie devine foarte puternica si continua.
Visul exterior ne capteaza atentia si ne invata ce trebuie sa credem, incepand cu
limba pe care o vorbim. Limbajul este codul prin care oamenii se inteleg si comunica
intre ei. Fiecare litera, fiecare cuvant din fiecare limba este o conventie, pe care o putem
asemana cu o pagina de carte; cuvantul pagina este o conventie pe care noi o intelegem.
Odata ce am inteles codul, atentia noastra este captata si energia este transferata de la o
persoana la alta.
Nu noi am fost cei care au optat pentru limba engleza. Nimeni nu isi alege religia
si valorile morale – ele erau deja inainte ca noi sa ne fi nascut. Noi nu avem niciodata
ocazia de a alege ce sa credem sau sa nu credem. Nu alegem niciodata nici chiar cea mai
mica din aceste conventii. Nu alegem nici macar numele.
Ca si copii, nu am avut niciodata ocazia sa ne alegem credintele, dar am fost de
acord cu informatiile care ne-au fost transmise de visul planetar prin intermediul altor
oameni. Singura modalitate de a inmagazina informatiile este acceptarea lor. Visul
exterior ne poate capta atentia, dar daca nu suntem de acord cu el, nu vom inmagazina
informatia. In momentul in care suntem de acord cu el, noi credem in el, iar acest lucru se
numeste credinta. A avea credinta inseamna a crede neconditionat.
Acesta este procedeul prin care invata copiii. Copii cred tot ceea ce spun adultii.
Ei sunt de acord cu ei, iar credinta lor este atat de puternica incat sistemul de credinte
ajunge sa controleze intregul vis al vietii. Noi nu ne alegem aceste credinte; ne-am putea
revolta impotriva lor, insa nu suntem suficienti de puternici pentru a castiga aceasta lupta.
Rezultatul este acceptarea neconditionata a acestor credinte prin liberul nostru accept.
Am numit acest proces: civilizarea oamenilor. Prin acest proces de civilizare noi
invatam cum sa traim si cum sa visam. In procesul de civilizare a omului, informatia
visului exterior este convertita in visul interior, creand intregul nostru sistem de credinte.
Mai intai, copilul este invatat numele lucrurilor: mama, tata, lapte, sticla. Zi de zi, acasa,
la scoala, la biserica, prin televiziune, noi suntem invatati cum sa traim, ce tip de
comportament este acceptabil. Visul exterior ne invata cum trebuie sa se comporte un
om. Capatam astfel o intreaga viziune despre ceea ce este o “femeie” si despre ceea ce
este un “barbat”. Mai mult, suntem invatati sa judecam: ne judecam pe noi, ii judecam pe
ceilalti oameni, ne judecam vecinii.
Copiii sunt civilizati la fel cum sunt domesticite animalele. Pentru a invata un
caine, noi il pedepsim si ii oferim recompense. Exact la fel ne antrenam copiii, ca pe
oricare alt animal domesticit: cu un sistem de pedepse si recompense. Ii spunem: “Esti un
baiat bun (sau: esti o fata buna) atunci cand faci ceea ce mama si tata vor ca tu sa faci”.
Cand copilul nu asculta insa, ii spunem: “Esti un baiat rau (sau o fetita rea)”.
Atunci cand copilul actioneaza impotriva regulilor este pedepsit; cand actioneaza
conform regulilor el este rasplatit. Pe cand eram copii, am fost pedepsiti de multe ori pe
zi. Foarte repede am invatat sa ne fie frica de pedeapsa si de faptul ca nu ne vom primi
recompensa. Recompensa este atentia care o primim de la parintii noastri sau de la ceilalti
oameni, cum ar fi invatatorii si prietenii. Ne-am creat astfel necesitatea de a capta atentia
altor oameni pentru a primi recompensa dorita.
Recompensele ne fac sa ne simtim bine, si noi continuam sa facem ceea ce doresc
ceilalti de la noi, pentru a obtine recompensa. Cu teama de a fi pedepsiti si cu frica de a
nu fi recompensati, incepem sa pretindem ca suntem ceea ce nu suntem, doar pentru a le
9
face placere celorlalti, doar pentru a fi suficient de buni pentru cei din jur. Incercam sa le
facem placere mamei si tatalui, incercam sa jucam un adevarat teatru.
Ne prefacem ca suntem ceea ce nu suntem deoarece ne este teama ca vom fi
respinsi. Frica de a fi respins devine frica de a nu fi suficient de bun. In cele din urma, ne
transformam in cineva in care nu suntem noi insine. Acceptam convingerile mamei si
devenim copia ei, acceptam convingerile tatalui, ale societatii si ale dogmelor religioase.
Toate tendintele noastre normale se pierd in procesul de educatie. Cand mai
crestem, iar mintea noastra incepe sa inteleaga, noi invatam sa spunem nu. Adultii ne
spun: “Nu fa asta”. Noi ne revoltam si spunem: “Nu!”. Ne revoltam deoarece ne aparam
libertatea. Vrem sa fim noi insine, dar suntem prea mici, iar adultii sunt mari si puternici.
Dupa o perioada de timp ni se face frica, deoarece stim ca de fiecare data cand vom face
ceva gresit vom fi pedepsiti.
Sistemul de indoctrinare este atat de puternic incat la un anumit punct din viata
noastra nu mai avem nevoie de nimeni pentru a ne educa. Nu mai avem nevoie de mama
sau de tata, de scoala sau de biserica, pentru a fi dresati. Am fost pregatiti atat de bine
incat am devenit proprii nostri dresori. Suntem niste animale autodomesticite. Putem
continua sa ne indoctrinam singuri, in corcodanta cu acelasi sistem de convingeri care neau fost oferite, folosind acelasi sistem de pedepse si de recompense. Ne pedepsim pe noi
insine ori de cate ori nu urmam regulile care cospund sistemului nostru de credinte; ne
recompensam atunci cand suntem “un baiat bun” sau “o fata buna”.
Sistemul de convingeri este precum o Carte a Legii care ne conduce mintea. Fara
sa ne mai punem intrebari, tot ce exista in acea Carte a Legii reprezinta adevarul nostru.
Ne bazam pe toate rationamentele pe Cartea Legii, chiar daca aceste rationamente se
impotrivesc naturii noastre interioare. Chiar si legile morale precum Cele Zece Porunci
sunt programate in mintea noastra prin procesul de indoctrinare. Una cate una aceste
conditionari sunt scrie in Cartea Legii, si ele sunt cele care ne guverneaza visul. Exista in
mintile noastre cineva care judeca pe toata lumea, inclusiv vremea, catelul, pisica, totul.
Judecatorul interior foloseste ceea ce sa facem si tot ceea ce nu facem, tot ceea ce
gandim, tot ceea ce simtim si tot ceea ce nu simtim. Nimic nu scapa tiraniei acestui
Judecator. De fiecare data cand facem ceva care contravine Cartii Legii, Judecatorul
spune ca suntem vinovati, ca trebuie sa fim pedepsiti, ca trebuie sa ne fie rusine. Acest
lucru se petrece practic continuu, zi dupa zi, pe intreg parcusul vietii noastre.
Exista in noi si o alta parte, care primeste sentintele, iar aceasta parte este numita
Victima. Victima suporta toate jignirile, sentimentele de vinovatie si rusinea. Ea este acea
parte integranta din fiinta noastra care spune: “Bietul de mine, nu sunt suficient de bun,
nu sunt suficient de inteligent, nu sunt suficient de atractiv, nu sunt suficient de plin de
iubire...Bietul de mine”. Marele Judecator este de acord si spune: “Da, nu esti suficient de
bun”. Si toate acestea sunt bazate pe un sistem de convingeri in care nu am ales niciodata
ce trebuie sa credem si ce nu. Aceste convingeri sunt atat de puternice incat chiar multi
ani mai tarziu, cand avem acces la noi conceptii si urmarim sa luam propriile noastre
decizii, descoperim ca aceste convingeri inoculate in copilarie inca ne mai controleaza
viata.
Tot ceea ce este impotriva Cartii Legii ne face sa simtim o mica senzatie in plexul
nostru solar, care se numeste frica. Incalcarea sistemului de convingeri din Cartea Legii
ne deschide toate ranile emotionale, iar reactia noastra imediata este de a crea o emotie
otravita. Tot ceea ce este surprins in Cartea Legii trebuie sa fie adevarat, de aceea orice
10
lucru care pare sa zdruncine acest sistem de convingeri ne face sa ne simtim nesiguri.
Chiar daca ceea ce exista in Cartea Legii este gresit, sistemul nostru de valori ne face sa
ne simtim in siguranta.
De aceea, avem nevoie de mult curaj pentru a zdruncina sistemul nostru de valori,
nu este mai putin adevarat ca am fost in intregime de acord cu el. Conditionarea este atat
de puternica incat chiar daca intelegem ca ceea ce credem noi nu este adevarat, daca ne
impotrivim convingerilor noastre, ne simtim vinovati si rusinati.
La fel cum guvernele au carti ale legii cu care conduc visul societatii, sistemul
nostru de convingeri este Cartea Legii care guverneaza visul nostru personal. Toate
aceste legi exista in mintea noastra, noi credem in ele, iar Judecatorul din interiorul nostru
actioneaza conform acestor reguli. Judecatorul da sentinte, iar Victima sufera din cauza
vinovatiei si a pedepsei. Dar cine spune ca exista justitie in acest vis? Adevarata justitie
inseamna sa platesti pentru fiecare greseala pe care o faci. Adevarata justitie inseamna sa
platesti pentru fiecare greseala care o faci. Adevarata injustitie inseamna sa platesti de
mai multe ori pentru fiecare greseala.
De cate ori platim noi pentru o greseala? Raspunsul este: de mii de ori. Omul este
singurul animal de pe pamant care plateste de mii de ori pentru aceeasi greseala. Restul
animalelor platesc o data pentru fiecare greseala. Dar nu si oamenii. Noi avem o memorie
puternica. Facem o greseala, ne judecam pe noi insine, ne gasim vinovati si ne pedepsim.
Daca ar exista o justitie, acest lucru ar fi suficient; noi nu am mai repeta pedeapsa. Dar de
fiecare data cand ne aducem aminte, noi ne judecam pe noi insine, ne gasim din nou
vinovati si ne pedepsim din nou, si din nou, si din nou. Daca avem o sotie sau un sot,
acestia ne reamintesc greselile noastre, astfel incat ne putem judeca pe noi insine din nou,
ne pedepsim din nou si ne gasim vinovati din nou. Este acest lucru corect?
De cate ori nu i-am facut pe sotia noastra, pe copii nostri sau pe parintii nostri sa
plateasca pentru aceeasi greseala? De fiecare data cand ne amintim greseala, noi ii
acuzam din nou si le trimitem toata otrava noastra emotionala, constienti ca am fost
nedreptatiti, facandu-i astfel sa plateasca din nou pentru greseala comisa. Este aceasta
dreptate? Judecatorul din mintea noastra greseste tocmai pentru ca sistemul de convingeri
– Cartea Legii – este gresit. 95% din convingerile care au fost inmagazinate in mintea
noastra nu sunt altceva decat minciuni, iar noi suferim din cauza faptului ca trebuie sa
credem in aceste minciuni.
Visul planetei este de asa maniera incat oamenilor li se pare normal sa sufere, sa
traiasca in frica si sa creeze drame emotionale. Visul exterior nu este un vis frumos; este
un vis al violentei fricii, al razboiului, al nedreptatii. Visele personale ale oamenilor
variaza de la unul la altul, dar la modul global el este aproape un cosmar. Daca ne uitam
la societatea umana, vedem ca este atat de greu de trait tocmai pentru ca ea este guvernata
de frica. In toata lumea vedem oameni suferind, nervosi, furiosi, razbunatori, violenti pe
strada, si pretutineni vedem nedreptati de neimaginat. Injustitia exista pe diferite nivele si
in tari diferite de pe glob, dar frica este ceea ce ne controleaza visul exterior.
Daca vom compara visul societatii umane cu descrierea iadului din religiile ce au
fost promulgate pe pamant, vom descoperi ca exista o identitate perfecta. Religiile spun
ca iadul este un loc al pedepsei, un loc al fricii, al durerii si al suferintei, un loc in care
focul te va arde. Focul este generat de emotiile care provin din frica. De fiecare data cand
simtim emotii precum mania, furia, gelozia, invidia sau ura, noi experimentam un foc
care arde in noi. De aceea, putem spune ca traim intr-un vis al iadului.
11
Daca privim iadul ca pe o stare mentala, atunci nu este greu sa ne dam seama ca el
este in jurul nostru. Degeaba ne mai ameninta ceilalti ca daca nu vom face ceea ce spun ei
ca trebuie sa facem, vom ajunge in iad. Ce sa spunem, ce veste proasta! Noi suntem deja
in iad, dar tot acolo sunt si cei care ne ameninta. Nici o fiinta umana nu ne poate
condamna pe cealalta sa ajunga in iad pentru ca noi suntem deja acolo. Ceilalti ne pot
impinge intr-un iad mai adanc, este adevarat. Dar acest lucru este valabil pentru ca noi le
permitem.
Fiecare om are visul sau personal, dar la fel ca si visul societatii, acesta este
guvernat de frica. Noi invatam sa visam iadul in viata noastra, in visul nostru personal.
Evident, aceasta frica se manifesta diferit pentru fiecare in parte, dar cu totii
experimentam aceeasi manie, gelozie, ura, invidie si alte emotii negative. Visul nostru
personal poate deveni un cosmar in care suferim si traim intr-o continua stare de frica.
Dar noi nu trebuie sa visam un cosmar. Este la fel de posibil sa ne bucuram de un vis
placut.
Intreaga umanitate cauta adevarul, dreptatea si frumusetea. Suntem cu totii intr-o
eterna cautare a adevarului numai pentru ca noi credem doar in minciunile pe care le-am
inmagazinat in mintea noastra. Suntem in cautarea dreptatii din cauza ca in sistemul
nostru de convingeri nu gasim nicaieri dreptatea. Suntem in cautarea frumusetii deoarece
indiferent cat de frumoasa ar fi o persoana, ea nu crede ca este frumoasa cu adevarat.
Cautam si cautam, dar totul se afla deja in noi. Nu exista un alt adevar care trebuie gasit.
Oriunde intoarcem capul, tot ceea ce vedem este adevarat, dar din cauza credintelor si a
conditionarilor pe care le-am inmagazinat in mintea noastra, noi nu avem ochi pentru
acest adevar.
Noi nu vedem adevarul pentru ca suntem orbi. Ceea ce ne orbeste sunt acele false
credinte pe care le avem in mintea noastra. Simtim nevoia sa stim ca noi avem dreptate,
iar toti ceilalti gresesc. Credem in convingerile noastre, dar tocmai ele ne pregatesc
pentru suferinta. Este ca si cum am trai in mijlocul unei ceti atat de dense incat nu ne lasa
sa vedem dincolo de varful nasului. Traim intr-o ceata care nici macar nu este reala.
Ceata este un vis, visul nostru personal, care include tot ceea ce credem, toate conceptiile
pe care le avem despre ceea ce suntem cu adevarat. Toate compromisurile facute cu
ceilalti, cu noi insine si chiar cu Dumnezeu.
Mintea noastra nu este altceva decat o ceata pe care toltecii au numit-o mitote.
Mintea noastra este un vis in care mii de oameni vorbesc in acelasi timp, dar nici unul nul intelege pe celalalt. Aceasta este starea mintii umane – un mare mitote, care ne impedica
sa vedem cine suntem cu adevarat. Indienii numesc aceste mitote: maya, ceea ce
inseamna iluzie. Este credinta personalitatii ca: “Eu sunt”. Tot ceea ce credem despre noi
si despre lume, toate conceptiile si programarile pe care le avem in minte, toate sunt
mitote. Noi nu putem vedea cine suntem cu adevarat; nu putem vedea ca nu suntem liberi.
Asa se explica de ce oamenii se impotrivesc vietii. De nimic nu se tem mai mult
oamenii decat de a fi vii. Moartea nu este cea mai mare frica a noastra; cea mai mare frica
pe care o avem este sa ne asumam riscul de a trai, riscul de a fi vii si de a exprima ceea ce
suntem cu adevarat. A fi noi insine este cea mai mare frica a noastra, a oamenilor. Noi am
invatat sa ne traim viata incercand sa le satisfacem celorlalti cererile. Am invatat sa traim
in functie de viziunea celor din jur, din cauza fricii de a nu fi acceptati si de a nu fi
suficient de buni pentru ei.
12
In timpul procesului de indoctrinare, noi ne-am format o imagine despre ceea ce
este perfectiunea, in dorinta noastra de a fi suficient de buni. Ne-am creat astfel o imagine
despre cum ar trebui sa fim pentru a fi acceptati de toata lumea. Am incercat mai ales sa
le facem placere celor care ne iubesc, mama si tata, fratii si surorile mai mari, preotii si
profesorii. Incercand sa fim suficient de buni pentru ei, ne-am creat o imagine despre
perfectiune, dar noi nu ne potrivim cu aceasta imagine, sau aceasta nu ni se potriveste
intotdeauna. Noi am creat o imagine, dar imaginea nu este reala. Nu vom fi niciodata
perfecti din acest punct de vedere. Niciodata!
Datorita faptului ca nu suntem perfecti, am ajuns sa ne respingem propria
persoana. Iar nivelul de autorespingere depinde de cat de eficienti au fost adultii in
distrugerea identitatii noastre reale. Dupa incheierea procesului de indoctrinare, a fi
suficient de bun pentru cei din jur nu mai este suficient. Noi nu mai suntem suficient de
buni pentru noi insine, doarece am ajuns sa nu mai corespundem, sa nu ne mai incadram
in propria noastra imagine despre perfectiune. Noi nu ne putem ierta deoarece nu suntem
ceea ce am dori sa fim, sau mai bine zis, nu suntem una cu ceea ce credem ca ar trebui sa
fim. Nu ne putem ierta pentru ca nu suntem perfecti.
Noi stim ca nu suntem ceea ce credem ca trebuie sa fim si ne simtim falsi,
frustrati si nesinceri. Incercam sa ne ascundem si pretindem ca suntem ceea ce nu suntem.
Rezultatul este ca nu ne simtim autentici si purtam masti sociale pentru a nu-i lasa pe
ceilalti sa observe acest lucru. Ne este atat de frica de faptul ca altcineva va observa ca nu
suntem ceea ce pretindem a fi. Ii judecam pe ceilalti in concordanta cu imaginea noastra
despre perfectiune, dar ei nu se vor ridica niciodata la nivelul asteptarilor noastre.
De multe ori, ajungem chiar sa ne facem rau, doar pentru a face placere altor
oameni. Ne ranim trupul fizic, doar pentru a fi acceptati de ceilalti. Cati adolescenti nu
iau droguri doar pentru a evita sa fie respinsi de catre ceilalti adolescenti. Ei nu isi dau
seama ca adevarata lor problema este ca nu se accepta singuri pe ei insisi, ca se
autoresping deoarece nu sunt ceea ce pretind ca sunt. Ei doresc sa fie intr-un anumit mod,
dar nu sunt, si din aceasta cauza sufera de vinovatie si rusine. Oamenii se pedepsesc la
nesfarsit deoarece nu sunt ceea ce cred ei ca ar trebui sa fie. Ei devin foarte abuzivi fata
de propria persoana si ii folosesc si pe ceilalti pentru a abuza de ei.
Nimeni nu abuzeaza insa de noi mai mult decat noi insine, iar aici apar
Judecatorul, Victima si sistemul de convingeri care ne fac sa procedam in acest fel. Sunt
oameni care spun ca sotia lor sau sotul lor, ori mama sau tata, au abuzat de ei, dar este
evident ca isi fac rau singuri. Modul in care ne judecam este cea mai cumplita judecata
din cate exista. Daca facem o greseala in fata oamenilor, noi incercam sa negam greseala
in fata oamenilor, noi incercam sa negam greseala si sa o acoperim. Dar atunci cand
suntem singuri, Judecatorul preia comanda, vinovatia devine atat de puternica, iar noi ne
simtim atat de prosti, sau atat de rai, sau atat de putin merituosi...
In intreaga noastra viata, nimeni nu a abuzat de noi mai mult decat am abuzat de
noi insine. Iar limita acestor autoabuzuri este exact limita care o toleram din partea celor
din jur. Daca cineva abuzeaza de noi doar un pic mai mult decat o facem noi insine,
probabil ca vom fugi de acea persoana. Dar daca cineva ne abuzeaza de noi mai putin
decat o facem noi in mod obisnuit, vom pastra probabil relatia si o vom tolera la nesfarsit.
Daca noi abuzam foarte mult de noi insine, putem tolera ca altcineva sa ne bata,
sa ne umileasca si sa ne trateze ca pe un gunoi. De ce? Deoarece sistemul nostru de
13
convingeri afirma: “Merit acest lucru. Aceasta persoana imi face de fapt o favoare, caci
este alaturi de mine. Nu merit dragostea si respectul ei. Nu sunt suficient de bun”.
Noi avem nevoie sa fim acceptati si iubiti de ceilalti, dar nu ne putem accepta si
iubi pe noi insine. Cu cat ne iubim mai mult pe noi insine, cu atat experimentam mai
putine abuzuri in viata noastra. Autoabuzul
provine din autorespingere, iar
autorespingerea se naste din faptul ca avem o imagine a perfectiunii si nu ne ridicam
niciodata la inaltimea acestui ideal. Imaginea noastra despre perfectiune este motivul
pentru care ne respingem singuri; este motivul pentru care nu ne acceptam asa cum
suntem si pentru care nu-i acceptam pe ceilalti asa cum sunt.
Preludiul unui nou vis
Exista mii de compromisuri pe care le-am facut cu noi insine, cu ceilalti oameni,
cu visul nostru despre viata, cu Dumnezeu, cu societatea, cu parintii, cu sotia, sau cu
copiii. Dar cele mai importante compromisuri sunt cele pe care le facem cu noi insine.
Aceste compromisuri ne spun cine suntem cu adevarat, ce trebuie sa simtim, ce trebuie sa
credem si cum trebuie sa ne comportam. Rezultatul este ceea ce noi numim personalitatea
noastra. Aceste compromisuri afirma: “Acesta sunt eu. Aceasta este ceea ce cred eu. Pot
face anumite lucruri, iar altele lucruri nu le pot face. Aceasta este realitate, iar aceasta
este fantezie; acest lucru este posibil, celalalt este imposibil”.
Un singur compromis nu ar fi o problema, dar exista multe asemenea
compromisuri care ne fac sa suferim, sa cadem, sa gresim in viata. Daca dorim sa traim o
viata plina de bucurie si implinire, trebuie sa avem curajul sa rupem aceste compromisuri
care sunt bazate pe frica si sa ne proclamam propria putere personala. Compromisurile
nascute din frica incuma o mare pierdere de energie din partea noastra, dar legamintele
care se nasc din dragoste ne ajuta sa ne conservam si chiar sa castigam mai multa energie.
Fiecare din noi este nascut cu o anumita cantitate de putere personala pe care o
recapata in fiecare zi, dupa ce se odihneste. Din pacate, noi cheltuim o mare parte din
puterea noastra personala mai intai pentru a face acele compromisuri, iar apoi pentru a le
respecta. Puterea noastra personala este disipata de toate compromisurile pe care le-am
creat, iar rezultatul este ca ne simtim fara putere. Tot ce ne mai ramane este doar atata
putere cat sa supravietuim in fiecare zi, caci risipim cea mai mare parte din ea pentru a
pastra compromisurile care ne tin legati de visul planetar. Cum am putea transforma
intregul vis al vietii noastre cand nu avem puterea de a schimba nici cel mai mic
compromis?
In cazul in care constientizam compromisurile care ne guverneaza viata si
constatam ca visul vietii noastre nu ne place, este necesar sa ne schimbam legamintele.
Daca suntem dispusi sa facem acest lucru, exista patru legaminte foarte puternice care ne
vor ajuta sa eliminam din viata noastra compromisurile si conditionarile nascute din frica
si care ne golesc de energie.
Atunci cand rupem un compromis, cand depasim o conditionare, toata puterea pe
care o folosim pentru a le crea se intoarce la noi. Daca vom adopta aceste patru noi
legaminte, ele vor genera suficienta putere personala pentru a ne ajuta sa ne schimbam
intregul sistem al vechilor noastre conventii.
14
Pentru a adopta Cele patru legaminte este nevoie de multa vointa, dar daca vom
incepe sa respectam legaminte, transformarea care se va produce in viata noastra va fi
incredibila. Drama iadului va disparea in curand din fata ochilor nostri. In loc sa traim
intr-un vis al iadului, vom putea sa ne cream un nou vis, visul nostru personal al raiului.
15
PRIMUL LEGAMANT
Fii impecabil in tot ceea ce spui
Primul legamant este cel mai important dintre toate, si totodata cel mai greu de
respectat. Este atat de important, incat doar prin respectarea acestui prim legamant vom
putea deveni capabili sa trecem pe nivelul existential pe care eu l-am numit raiul pe
pamant.
Primul Legamant este urmatorul: fii impecabil in tot ceea ce spui. Suna foarte
simplu, dar este o lege extrem de puternica.
De ce pornim de la cuvinte? Cuvantul este puterea prin care noi cream. Cuvantul
este darul care vine direct de la Dumnezeu. In Evanghelia dupa Ioan din Biblie se spune,
referitor la crearea universului: “La inceput a fost cuvantul si cuvantul era la Dumnezeu,
si Dumnezeu era cuvantul”. Prin cuvant, noi ne exprimam puterea creatoare. Prin cuvant
putem manifesta totul. Indiferent de limba pe care o vorbim, intentia noastra se manifesta
prin cuvant. Tot ceea ce visam, tot ceea ce simtim si ceea ce suntem cu adevarat – toate
acestea se manifesta doar prin puterea cuvantului.
Cuvantul nu este doar un sunet sau un simbol scris. Cuvantul este o forta; este
puterea care o avem de a ne exprima si de a comunica, de a gandi si de a crea
evenimentele din viata noastra. Singur omul poate vorbi. Ce alt animal de pe planeta
poate vorbi? Cuvantul este cea mai puternica unealta pe care o are omul; este unealta
magiei. Dar, la fel ca si o spada cu doua taisuri, cuvantul nostru poate crea cel mai frumos
vis, dar poate si sa distruga tot ce exista in jurul nostru. Un tais al sabiei il constituie asa
dar folosirea gresita a cuvantului, ceea care creeaza iadul pe pamant. Celalalt tais il
constituie impecabilitatea cuvantului, care creeaza doar frumusete, iubire si raiul pe
pamant. In functie de modul in care este folosit, cuvantul ne poate elibera, sau ne poate
inlantui mai mult decat ne inchipuim. Intreaga magie de care dispunem se bazeaza pe
cuvintele noastre. Cuvantul nostru este magie pura, iar folosirea lui gresita este magie
neagra.
Cuvantul este atat de puternic incat un simplu cuvant poate schimba o viata sau
poate distruge vietile a milioane de oameni. Cu cativa ani in urma un om din Germania a
manipulat prin folosirea cuvantului unul din cele mai inteligente popoare din lume. El i-a
condus pe germani in iadul razboiului prin simpla folosire a cuvantului. I-a convins sa
comita cele mai atroce acte de violenta. A activat frica oamenilor doar prin puterea
cuvantului, iar rezultatul au fost crimele si un razboi mondial. Oamenii din intreaga lume
au inceput sa ii distruga pe ceilalti oameni deoarece le era frica unul de celalalt. Cuvantul
lui Hitler, bazat pe convingeri si compromisuri generatoare de frica, va ramane pentru
totdeauna in istorie.
Mintea umana este ca un sol fertil in care sunt plantate continuu seminte.
Semintele sunt pareri, idei si concepte. Plantezi o samanta, un gand, si acesta rodeste.
Cuvantul este ca o samanta, iar mintea umana este atat de fertila! Drama este ca oamenii
folosesc prea des aceasta fertilitate pentru a planta semintele fricii. Fiecare minte umana
este fertila, dar numai pentru acele seminte pentru care este pregatita. Este important sa
16
observam pentru ce fel de seminte este fertila mintea noastra, pregatind-o apoi pentru
semintele iubirii.
Sa luam de pilda exemplu lui Hitler: acesta a trimis in exterior toate acele seminte
ale fricii, iar ele au crescut foarte puternice, producand distrugeri masive. Constientizand
forta cuvantului, putem intelege ce putere se poate manifesta prin cuvantul nostru. O
temere sau o indoiala plantata in mintea noastra poate crea o drama fara sfarsit. Un
cuvant este ca un blestem, iar oamenii folosesc cuvantul la fel ca magicienii negri,
blestemandu-se inconstient unii pe ceilalti.
Fiecare om este un magician si poate sa blesteme pe cineva prin cuvantul sau, la
fel cum poate elibera pe cineva de un blestem. Noi ii blestemam adeseori pe altii prin
parerile pe care le avem. Un exemplu: vedem un prieten si ii spunem o parere care tocmai
ne-a trecut prin minte. Ii spunem; “Mm! vad pe fata ta acea paloare pe care o au doar
oamenii bolnavi de cancer”. Daca el va asculta toate aceste cuvinte si va fi de acord cu
ele, el se va imbolnavi de cancer in mai putin de un an. Aceasta este puterea cuvantului.
In timpul indoctrinarii noastre, parintii si profesorii nostri ne-au silit sa le
asimilam parerile chiar fara sa se gandeasca la acestea. In acest fel, noi am crezut in
aceste pareri si am trait cu frica pe care au generat-o in noi, spre exemplu: ca nu suntem
buni la inot, sport sau la scris. Cineva isi da cu parerea si spune: “Uite, aceasta fata este
urata!” Fata asculta, crede ca este urata si creste cu ideea ca este urata. Nu are importanta
cat de frumaosa este; atat timp cat ea si-a asumat aceasta prejudecata, aceata conditionare
interioara, ea crede ca este urata. Aceata este blestemul sub influenta caruia se afla.
Prin fixarea atentiei, cuvantul poate intra in mintea noastra si poate schimba un
intreg sistem de convingeri in bine sau in rau. Un alt exemplu: putem crede ca suntem
niste prosti; eventual, putem crede acest lucru de cand ne stim. Aceasta conditionare
interioara poate fi foarte inselatoare, silindu-ne sa facem o gramada de prostii nmai
pentru a ne asigura ca suntem prosti. De pilda, facem ceva si gandim: “Cat mi-as dori sa
fiu inteligent, dar trebuie sa fiu tare prost de vreme ce am facut acest lucru”. Mintea
alearga in sute de directii diferite, iar noi putem petrece zile intregi sub hipnoza credintei
in propria noastra prostie.
Si totul pana intr-o zi cand altcineva ne capteaza atentia si ne spune ca nu suntem
prosti deloc. Noi credem ce spune aceasta persoana si ne facem un nou legamant. In
consectinta, nu ne mai simtim si nu ne mai actionam ca niste prosti. Intregul blestem s-a
destramat, doar prin puterea cuvantului. Invers, in cazul in care credem ca suntem niste
prosti si cineva ne capteaza atentia spunandu-ne: “Da, esti cu adevarat cea mai proasta
persoana pe care am intalnit-o”, convingerea interioara va fi intarita si va deveni chiar
mai puternica.
۞
Haideti sa vedem acum ce inseamna cuvantul impecabilitate. Impecabilitate
inseamna “fara de pacat”. Impecabil vine de la latinescul pecatus, care inseamna “pacat”.
Prefixul im de la impecabil inseamna “fara”, asa ca impecabil inseamna “fara de pacat”.
Religiile vorbesc despre pacat si pacatosi, dar haideti sa intelegem ce inseamna cu
adevarat a pacatui. Un pacat este orice faci impotriva ta. Tot ceea ce simti sau crezi
impotriva ta atunci cand te judeci sau cand te critici fara motiv. Cand esti impecabil, tu
esti responsabil pentru actiunile tale, dar nu te judeci si nu te blamezi.
17
Din acest punct de vedere, intregul concept de pacat se schimba, transformanduse din ceva moral sau religios intr-un aspect de bun simt. Pacatul incepe cu respingerea
propriei persoane. Autorespingerea este cel mai mare pacat pe care-l poti comite. In
termeni religiosi, autorespingerea (respingerea de sine) este un “pacat mortal”, care
conduce la moarte. Impecabilitatea, pe de alta parte, conduce la viata.
A fi impecabil in ceea ce spui inseamna a nu folosi cuvintele impotriva ta. Daca te
vad pe strada si iti spun ca esti prost, acest lucru poate aparea ca o folosire gresita a
cuvantului impotriva ta. Dar, de fapt, eu folosesc cuvantul impotriva mea, deoarece tu ma
vei uri pentru aceasta, iar ura ta nu este buna pentru mine. De aceea, daca ma supar si
prin cuvintele mele iti trimit toata otrava mea emotionala tie, eu folosesc cuvantul
impotriva mea.
Daca ma iubesc pe mine insumi, eu imi voi exprima aceasta iubire in interactiunea
cu tine, avand grija sa fiu impecabil in ceea ce spun, deoarece aceasta actiune a mea va
produce, la randul ei, o reactie. Daca te iubesc, tu ma vei iubi la randul tau pe mine. Daca
te insult, si tu ma vei insulta. Daca-ti sunt recunoscator, si tu imi vei fi recunoscator. Daca
sunt egoist, si tu vei fi egoist cu mine. Daca folosesc cuvantul si te voi blestema, ma vei
blestema la randul tau.
A fi impecabil cu cuvantul tau inseamna a-ti folosi corect energia; inseamna a-ti
folosi energia in directia adevarului si a iubirii fata de tine insuti. Daca faci un legamant
cu tine insuti, acela de a fi impecabil in ceea ce spui, aceasta simpla intentie este
suficienta pentru ca adevarul sa se manifeste prin tine si sa curete toata otrava emotionala
care exista in fiinta ta. Dar a face acest lucru este dificil, deoarece noi am invatat sa
facem exact opusul. Comunicarea cu ceilalti ne-a invatat sa mintim, iar apoi am preluat
aceasta obisnuinta, mintindu-ne chiar pe noi insine. Noi nu suntem impecabili in ceea ce
spunem.
In iad, puterea cuvantului este folosita complet gresit. Noi folosim cuvantul
pentru a jigni, pentru a blama, pentru a gasi vinovati, pentru a distruge. Bineinteles, il
folosim si asa cum trebuie dar nu prea des. Cel mai adesea folosim cuvantul pentru a
imprastia emotiile noastre otravite, pentru a exprima furia, gelozia, invidia si ura.
Cuvantul este pura magie, cel mai pretios si mai puternic dar pe care-l are umanitatea, dar
noi il folosim impotriva noastra. Planuim razbunari. Cream haos prin cuvintele noastre.
Folosim cuvantul pentru a crea ura intre diferite rase, intre diferiti oameni, intre diferite
familii, intre natiuni. Atat de des folosim cuvantul in mod gresit, incat aceasta folosire
gresita a cuvantului a devenit chiar modul in care cream si perpetuam visul iadului.
Folosirea gresita a cuvantului este modul in care noi ne impingem unii pe ceilalti in jos,
mentinandu-ne reciproc cu capul la fund, intr-o stare de frica si de indoiala. Deoarece
cuvantul este bageta magica pe care o poseda omul, folosire gresita a cuvantului
inseamna magie neagra, iar noi folosim magia neagra tot timpul, fara macar sa ne dam
seama de acest lucru.
De pilda, am cunoscut o femeie care era inteligenta si avea un suflet foarte bun.
Ea avea o fiica pe care o iubea cu adevarat foarte mult. Intr-o noapte, ea a venit acasa
dupa o zi de munca foarte dificila, obosita, plina de tensiuni emotioane si cu o durere de
cap teribila. Tot ce isi dorea in acea clipa era o stare de liniste si multa pace, dar fata ei
canta si sarea fericita prin casa. Fiica ei nu era constienta de modul in care se simtea
mama ei; ea era in lumea ei, asa ca sarea si canta din ce in ce mai tare, exprimandu-si
bucuria si dragostea. Ea canta atat de tare incat a facut ca durerea de cap a mamei sale sa
18
se inteteasca, iar la un moment dat mama ei s-a pierdut controlul. Suparata, ea s-a uitat la
frumoasa sa fetita si i-a spus: “Taci! Ai o voce urata. Nu poti sa taci odata din gura?”
Adevarul este ca la acea ora, mama sa nu ar fi suportat nici un fel de zgomot –
nicidecum faptul ca vocea fetei era urata. Dar fata a crezut ceea ce i-a spus mama ei si in
acel moment ea a luat o hotarare fata de ea insasi. Dupa aceasta nu a mai cantat niciodata,
convinsa ca vocea ei era urata si ca va deranja pe oricine o va auzi. Ea a devenit rusinoasa
la scoala, iar daca era rugata sa cante, refuza intotdeauna. Chiar si discutiile cu ceilalti au
devenit dificle pentru ea. Totul s-a schimbat pentru fetita din cauza acestei noi
conditionari: ea credea ca trebuie sa-si reprime emotiile pentru a fi acceptata si iubita.
De fiecare data cand auzim o parere pe care o acceptam si o credem, noi nu facem
nici un nou legamant, iar acesta devine o parte a sistemului nostru de valori. Aceasta
fetita a crescut, si desi mai tarziu a realizat ca avea o voce frumoasa, ea nu a mai cantat
niciodata. Mai mult, si-a creat un intreg complex din cauza blestemului. Acel blestem a
fost aruncat asupra ei de catre una din persoanele care le iubea cel mai mult: mama sa.
Mama sa nu a observat ceea ce a facut prin cuvintele sale. Ea nu a observat ca facuse un
act de magie neagra si ca a pus un blestem asupra propriei sale fiice. Ea nu era constienta
de forta cuvantului sau si de aceea nu trebuie acuzata. Ea a facut ceea ce-i facusera si ei
candva mama ei, tatal ei si toti ceilalti de atatea ori. Ea a folosit gresit cuvantul.
De cate ori nu facem si noi aceste lucruri cu copiii nostri? Le oferim tot felul de
sugestii, iar copiii nostri poarta aceasta magie neagra asupra lor ani si ani de zile.
Oamenii care ne iubesc realizeaza acte de magie neagra asupra noastra, fara macar sa fie
constienti ca fac acest lucru. De aceea, noi trebuie sa-i iertam; ei nu stiu ce fac.
Un alt exemplu: sa spunem ca te trezesti intr-o dimineata si te simti foarte fericita.
Te simti minunat si ramai o ora sau doua in fata oglinzii pentru a te face frumoasa.
Tocmai atunci, una din prietenele tale cele mai bune spune: “Ce ti s-a intamplat?” arati
atat de urat. Uita-te la rochia care o porti; esti ridicola”. Aceste cuvinte sunt suficiente
pentru a te tranti la pamant, pentru a te impinge in iad. Poate aceasta prietena ti-a spus ce
ti-a spus doar pentru a te rani. Si a reusit. Ea ti-a oferit o parere care era incarcata cu toata
forta cuvantului sau. Daca tu ii accepti parerea, ea va deveni un nou legamant, pe care il
vei incarca cu o parte din puterea ta. Aceasta parere va deveni un act de magie neagra.
Aceste tipuri de blesteme sunt dificil de depasit. Singura cale care poate rupe un
blestem consta in a face noi legaminte bazate pe realitate. Adevarul este cea mai
importanta parte a unei fiinte impecabile in cuvintele sale. De o parte a sabiei sunt
minciunile, care creeaza magia neagra, iar de cealalta parte a sabiei este adevarul, care
are puterea de a rupe blestemul magiei negre. Doar adevarul va va elibera!
۞
Daca privim felul in care interactionam unii cu altii in fiecare zi, putem constata
cu usurinta de cate ori aruncam un blesteme unul asupra altuia doar prin niste simple
cuvinte. De-a lungul timpului, aceasta interactiune a devenit cea mai rea dintre toate
formele de magie si a fost numita barfa.
Barfa este un act de magie neagra si este foarte rea deoarece este otrava pura. Cu
totii am invatat cum sa barfim acceptand barfa altora. Cand eram copii, ii auzeam pe
adultii din jurul nostru barfind tot timpul, exprimandu-si parerea in mod deschis despre
alte persoane. Ei exprimau pareri chiar si despre persoanele pe care nu le cunosteau.
Otrava emotionala era transferata odata cu acele pareri, iar noi am invatat ca aceasta este
modalitatea normala de comunicare.
19
Barfa a devenit principala forma de comunicare in societatea umana. A devenit
modalitatea de a ne simti aproape unul pe celalalt, deoarece ne face sa ne simtim mai bine
vazand ca altcineva se simte la fel de rau precum ne simtim si noi. Exista un vechi
proverb care spune: “Suferintei nu-i place sa fie singura”, iar oamenii care sufera in iad
nu vor sa fie singuri. Frica si suferinta o parte importanta din visul planetar; ele sunt
modalitatea prin care visul planetar ne mentine pe un nivel cat mai jos posibil.
Folosind analogia si asimiland mintea umana cu un computer, barfa poate fi
comparata cu virusul unui computer. Virusul unui computer este o parte limbajului
calculatorului, scris in acelasi limbaj cu celelalte coduri, dar cu o intentie rea, daunatoare.
Acest cod este introdus in programul computerului tau cand te astepti mai putin si de cele
mai multe ori cand nici nu esti constient de asta. Dupa ce acest cod a fost introdus,
computerul tau nu mai lucreaza corect, sau nu mai functioneaza deloc, deoarece codurile
contin in ele atat de multe mesaje conflictuale, incat acestea blocheaza efectuarea
operatiilor corecte.
Barfa umana functioneaza exact in acelasi mod. De exemplu, incepi o noua
materie cu un nou profesor si vrei sa urmezi acea materie pentru o perioada mai
indelungata. In prima zi in care participi la acel curs, te lovesti de cineva care a urmat
acel curs si care-ti spune: “Oh, acel profesor este un ignorant care nu stie despre ce
vorbeste; in plus, mai este si un ticalos, asa ca fii atent!”
Tu esti imediat marcat de cuvinte si de codul emotional al persoanei respective,
dar nu esti constient de motivatia pe care a avut-o atunci cand ti-a spus aceste lucruri.
Aceasta persoana poate fi furioasa deoarece nu a promovat in anul urmator, sau face
simple presupuneri bazata pe teama si prejudecati, dar intrucat tu ai invatat sa accepti
informatia la fel ca un copil mic, o parte din tine crede acea barfa. Ajungi apoi la cursul
respectiv.
Ori de cate ori profesorul vorbeste, tu simti cum otrava iese din interiorul tau, dar
nu realizezi ca-l vezi pe profesor prin ochii persoanei care ti-a furnizat respectiva barfa.
Apoi incepi sa vorbesti si cu ceilalti colegi de clasa despre acest lucru, iar ei incep sa-l
priveasca pe profesor in acelasi mod: ca pe un ignorant si un ticalos. Ajungi chiar sa
urasti aceasta materie, iar in curand te decizi sa renunti definitiv la acest curs. Iti blamezi
profesorul, dar unicul lucru pe care ar trebui sa-l blamezi este barfa.
Si singura cauza care provoaca aceasta neintelegere este un mic virus in calculator
o mica informatie gresita si comunicarea dintre oameni poate fi distrusa, infectand fiecare
persoana care este atinsa de el, si care devine apoi o fiinta contagioasa inclusiv pentru
ceilalti. Imaginati-va ca de fiecare data cand ceilalti va barfesc, ei introduc un virus de
computer in mintea dumneavoastra, producand o micsorare a claritatii dumneavoastra
mentale. Apoi imaginati-va ca in incercarea de a va curata si de a elimina confuziile,
indepartand o mare parte din otrava, dumneavoastra barfiti si imprastiati aceasta otrava la
cei din jur.
Imaginati-va in continuare ca aceasta propagare merge la nesfarsit, intr-un lant
care uneste intre ele toate fiintele de pe acest pamant. Rezultatul va fi o lume plina de
oameni care pot citi informatia prin circuite care sunt afectate de un virus otravitor si
contagios. Inca o data, acest virus este ceea ce toltecii au numit mitote, haosul miilor de
voci care incearca sa vorbeasca simultan in cadrul aceleiasi minti.
Chiar mai rai sunt magicienii negri sau hackerii de computere care imprastie
virusul in mod intentionat. Ganditi-va la o perioada in care erati suparat pe cineva si
20
doreati sa va razbunati pe acea persoana. Pentru a va razbuna pe ea, ati spus ceva despre
persoana respectiva cu intentia de a imprastia otrava si de a o face sa sufere. Am facut cu
totii asemenea lucruri cand eram copii, adeseori in mod inconstient, dar ca adulti am
devenit mai calculati in eforturile noastre de a-i distruge pe ceilalti. Apoi am invatat sa ne
mintim singuri, spunandu-ne ca persoana a primit o pedeapsa dreapta pentru greselile
sale.
Atunci cand vedem lumea prin virusul unui computer este usor sa ne justificam
chiar si cele mai crude comportamente. Ceea ce nu vedem este folosirea gresita a
cuvintelor noastre care ne imping tot mai adanc in iad.
Timp de ani de zile am primit barfe si blesteme de la ceilalti, dar acest lucru a fost
posibil inclusiv datorita modului in care noi am folosit cuvintele. In mintea noastra exista
un dialog interior constant, si de cele mai multe ori ne spunem singuri lucruri precum:
“Vai, sunt gras, sunt urat. Imbatranesc, imi cade parul. Sunt prost, nu am inteles niciodata
nimic. Nu voi fi niciodata perfect”. Vedeti cum folosim cuvintele impotriva noastra? De
aceea, este foarte important sa intelegem ce este cuvantul si ce poate face el. Daca accepti
primul legamant si devii impecabil cu cuvintele tale, incepi sa vezi toate schimbarile si
transformarile care pot aparea in viata ta. Apar mai intai schimbari in felul in care te
intelegi pe tine, iar mai tarziu schimbari in modul in care interactionezi cu ceilalti
oameni, mai ales cu cei care-i iubesti mai mult.
Ganditi-va de cate ori ati barfit cu cei care ii iubiti cel mai mult doar pentru a le
dovedi justetea punctului dumneavoastra de vedere. De cate ori nu ati captat atentia
celorlalti oameni si ati imprastiat otrava despre persoana care o iubiti, doar pentru a va
justifica parerea? Parerea noastra nu este altceva decat punctul nostru de vedere. Ea nu
este neaparat si adevarata. Parerea noastra se naste din credintele noastre, din ego-ul
nostru si din visul nostru. Noi cream toata otrava si o varsam asupra celorlalti doar pentru
ca sa ne simtim bine in ceea ce priveste punctul nostru de vedere.
Daca adoptam primul legamant si devenim impecabili cu cuvintele noastre, orice
otrava emotionala va fi curatata din mintea noastra si din modul nostru de comunicare
interpersonala, lucru valabil inclusiv in ceea ce priveste comunicarea noastra cu o pisica
sau cu un caine.
Impecabilitatea cuvantului ne va conferi imunitate fata de blestemele altora, fata
de oricine gandeste ceva urat despre tine. Nimeni nu poate recepta o idee negativa decat
daca mintea sa este un sol fertil pentru acea idee. Atunci cand devii impecabil in ceea ce
spui, mintea ta nu mai este un sol fertil pentru cuvintele ce provin din magia neagra. Ea
se deschide insa (devine fertila) pentru cuvintele care se nasc din dragoste. Noi putem
masura impecabilitatea cuvantului nostru prin nivelul iubirii de sine. Iubirea de sine si
bunastarea interioara sunt direct proportionale cu calitatea si integritatea cuvantului
nostru. Atunci cand esti impecabil in ceea ce spui, te simti bine; te simti fericit si impacat.
Noi nu vom putea transcende visul iadului decat luand decizia de a fi impecabili
in ce spunem. Eu plantez acum o samanta in mintea voastra. Daca samanta va creste sau
nu depinde de cat de fertila este mintea dumneavoastra la semintele de iubire. Depinde de
dumneavoastra daca veti face acest legamant cu dumneavoastra insiva: sunt impecabil in
tot ceea ce spun. Hraniti aceasta samanta, si pe masura ce va creste in mintea
dumneavoastra, ea va genera mai multe seminte de iubire care vor inlocui semintele
fricii. Primul legamant va schimba tipul semintelor fata decare este fertila mintea
dumneavoastra.
21
Fiti impecabil cu cuvantul dumneavoastra. Acesta este primul legamant pe care
trebuie sa-l faceti daca doriti sa fiti liber, daca doriti sa fiti fericit, daca doriti sa
transcendeti nivelul existential al iadului. Acest nivel este foarte puternic. El stie sa se
foloseasca de cuvant. De aceea, folositi cuvantul pentru a impartasi iubirea
dumneavoastra. Folositi magia alba, incepand chiar cu dumneavoastra insiva. Repetati-va
cat sunteti de minunat, cat de exceptional sunteti. Spuneti-va cat de mult va iubiti.
Folositi cuvantul pentru a rupe toate acele mici legaminte care va fac sa suferiti.
Acest lucru este posibil. Este posibil deoarece eu am facut acest lucru, iar eu nu
sunt mai bun ca dumneavoastra. Noi, oamenii, suntem cu totii la fel. Avem acelasi tip de
creier, acelasi tip de corp; suntem oameni. Daca eu am fost capabil sa rup toate vechile
legaminte si sa creez altele noi, atunci puteti face la fel. Daca eu pot fi impecabil in ceea
ce spun, atunci de ce nu ati fi si dumneavoastra impecabili in ceea ce spuneti? Acest
simplu legamant este suficient pentru a va transforma viata. Impecabilitatea cuvantului va
poate conduce catre fericirea personala, catre un mare succes si o mare abundenta; va
poate inlatura temerile si le poate transforma in bucurie si iubire.
Tot ce aveti de facut este sa va imaginati ce veti putea crea prin impecabilitatea
cuvantului. Impecabilitatea cuvantului este suficienta pentru a transcende visul fricii si
pentru a trai o viata fericita. Puteti trai in rai in mijlocul a mii de oameni care traiesc in
iad, deoarece ati devenit imun la tot acel rau. Puteti atinge imparatia lui Dumnezeu doar
prin intermediul acestui prim legamant: fii impecabil in tot ceea ce spui.
22
AL DOILEA LEGAMANT
Nu considera nimic ca fiind personal
Urmatoarele trei legaminte deriva din primul. Al doilea legamant este: nu
considera nimic ca fiind personal.
Orice s-ar petrece in jurul dumneavoastra, nu considerati ca este ceva personal.
Folosind un exemplu anterior, dar eu vad pe cineva pe strada si ii spun: “Esti un prost”,
fara sa-l cunosc, asta nu inseamna ca este ceva in neregula cu el, ci cu mine. Daca el va
lua cuvintele mele in serios, atunci probabil ca va crede ca este intr-adevar un prost.
Poate ca va gindi: “Cum de stie? O fi un clarvazator, sau chiar poate vedea toata lumea
cat de prost sunt?”.
Noi nu ne-am implica personal daca nu am fi de acord cu ceea ce ni se spune.
Imediat ce ai fost de acord, otrava se raspandeste in interiorul tau si tu te lasi prins in
visul iadului. Premisa acestei capcane este ceea ce numim importanta de sine. Importanta
de sine, sau faptul ca luam lucrurile la modul personal, este expresia suprema a
egoismului, deoarece noi facem presupunerea ca tot ce se petrece in jur are legatura cu
noi. Noi invatam sa devenim subiectivi (sa interpretam totul la modul personal) in timpul
educatiei noastre, al indoctrinarii noastre, cand ajungem sa credem ca suntem
responsabili pentru tot. Eu, eu, eu, intotdeauna eu!
Nimic din ce fac ceilalti oameni nu este din cauza noastra. Este din cauza lor. Toti
oamenii traiesc in propriul lor vis, in mintea lor; ei se afla intr-o lume complet diferita de
cea in care traim noi. Atunci cand interpretam personal realitatea, noi pornim de la
premisa ca lumea noastra este cunoscuta de ceilalti si incercam sa dominam lumea lor cu
lumea noastra.
Chiar atunci cand o situatie pare cu adevarat personala, chiar daca ceilalti ne
insulta direct, acest lucru nu are de-a face cu noi. Ceea ce spun ei, ceea ce fac ei si
opiniile pe care le au sunt intr-o stransa legatura directa cu legamintele pe care le-au facut
in mintile lor, cu propriile lor dogme. Punctul lor de vedere s-a nascut din toate
programarile pe care le-au primit pe parcusul indoctrinarii lor.
Daca cineva isi da cu parerea despre dumneavoastra si spune: “Vai, esti cam
gras”, nu trebuie sa luati acest lucru la modul personal, deoarece adevarul este ca acea
persoana se confrunta cu propriile sale sentimente, convingeri si pareri. Acea persoana
incearca sa va trimita o otrava, dar nu poate reusi acest lucru decat daca veti considera
parerea ei drept un afront personal, caz in care preluati acea otrava, care devine parte
integranta din fiinta dumneavoastra. Dand lucrurilor o interpretare personala deveniti o
prada usoara pentru acele animale de prada care sunt magicienii negri. Aestia va pot vraji
usor cu o mica parere, inoculandu-va astfel orice otrava doresc; acordand parerii lor o
interpretare personala, dumneavoastra inghititi otrava.
Va hraniti astfel cu gunoiul lor emotional, care devine in acest fel gunoiul
dumneavoastra. In cazul in care nu acordati insa acestor lucruri o interpretre personala,
veti ramane imun in mijlocul iadului. Imunitatea la otrava din mijlocul iadului este darul
acestui legamant.
23
Atunci cand luam lucrurile intr-un mod prea personal, ca pe un afront, noi ne
simtim ofensati, iar reactia noastra este de a ne apara credintele si de a crea conflicte. Noi
transformam astfel ceva lipsit de importanta in ceva de proportii gigantice, intrucat
simtim nevoia sa avem in permanenta dreptate si sa-i facem pe toti ceilalti sa inteleaga ca
gresesc. La fel procedam si atunci cand le oferim tuturor parerile noastre, incercand din
rasputeri sa-i convingem de justetea lor. In acest fel, tot ceea ce simtim si tot ceea ce
facem devine devine o proiectie a propriilor noastre legaminte. Tot ceea ce facem noi, tot
ceea ce spunem si toate parerile pe care le avem sunt rezultatul legamintelor pe care leam facut, iar aceste pareri nu au nimic de-a face cu ceilalti.
Pentru mine nu este important ceea ce simt ceilalti despre mine, nici ceea ce
gandesc ei. Indiferent daca imi spun: “Miguel, esti cel mai bun” sau “Miguel, esti
ingrozitor”, eu nu interpretez personal aceste pareri. Eu stiu foarte bine ca atunci cand
sunt fericiti, ei vin si-mi spun: “Miguel, esti un inger!” In schimb. Atunci cand sunt
suparati pe mine imi vor spune cu siguranta: “O, Miguel, esti un blestemat!” Esti atat de
dezgustator. Cum poti spune asemenea lucruri?”. Ambele modalitti nu ma pot afecta,
deoarece eu stiu cine sunt. Nu am nevoie sa fiu acceptat. Nu am nevoie sa vina cineva la
mine si sa-mi spuna: “Miguel, este foarte bine ceea ce faci!”, dar nici: “Cum de
indraznesti sa faci asa ceva?”.
Nu, eu nu iau nimic la modul personal, nu iau lucrurile ca pe un afront. Orice s-ar
gandi si orice ar simti ceilalti, eu stiu ca asta e problema lor si nu a mea. Este modul in
care vad ei lumea. Nu este nimic personal, deoarece ei au de-a face cu ei insisi si nu cu
mine. Parerile celorlalti depind de sistemul lor de valori, asa ca nimic din ceea ce gandesc
ei despre mine nu se refera cu adevarat la mine, ci la ei.
Unii ar putea chiar sa-mi spuna: “Miguel, ceea ce spui ma raneste”. Dar nu ceea
ce spun eu ii raneste; sunt ranile lor personale, pe care cuvintele mele le ating si le
zgandara. Oamenii se hranesc singuri. Eu nu pot interpreta dispozitiile lor la modul
personal, nu pentru ca nu as avea incredere in ei, ci pentru ca stiu ei vad lumea cu ochi
diferiti, cu proprii lor ochi. Orice om creeaza in mintea sa un intreg tablou sau un film, iar
in acel film el este regizorul, producatorul, si tot el este principalul actor. Oricine
altcineva este un actor intr-un rol secundar. Este filmul lui personal.
Felul in care privim acest film depinde direct de legamintele pe care le-am facut
cu viata. Punctul nostru de vedere este ceva foarte personal. El nu reprezinta decat
adevarul nostru, nu si al altcuiva. Astfel, daca cineva se supara pe mine, eu stiu ca acest
lucru il priveste. Eu sunt pretextul pentru ca el sa se enerveze. Si el se enerveaza deoarece
ii este frica, deoarece se confrunta cu frica. Daca nu i-ar fi frica, atunci nu ar mai avea de
ce sa se enerveze pe mine. Daca nu i-ar fi frica nu ar avea de ce sa ma urasca. Daca nu iar fi frica nu ar avea de ce sa fie gelos sau suparat.
Daca traiesti fara frica, daca iubesti, in sufletul tau nu mai exista nici un loc
pentru astfel de emotii, fiind evident faptul ca nu mai exista nici un loc pentru astfel de
emotii, fiind evident faptul ca te simti bine. Cand te simti bine, totul in jurul tau este bine.
Cand totul in jurul tau este excelent, totul te face fericit. Iubesti totul in jurul tau,
deoarece te iubesti pe tine, deoarece iti place modul in care esti, deoarece esti multumit
cu tine insuti, deoarece esti fericit cu viata ta, deoarece esti fericit cu filmul pe care-l
produci, deoarece esti fericit cu legamintele pe care le-ai facut fata de viata. Esti impacat
si esti fericit. Traiesti intr-o stare de beatitudine in care totul este minunat. In starea de
beatitudine tu faci dragoste tot timpul cu ceea ce percepi.
24
۞
Orice ar face oamenii, orice ar gandi sau ar spune ei, nu luati aceste lucruri la
modul personal. Daca ei va spun ca sunteti minunat, ei nu spun acest lucru din cauza
dumneavoastra, ci numai pentru a va face placere. Tu stii ca esti minunat, oricum. Nu
este necesar sa-i crezi pe ceilalti oameni care-ti spun ca esti minunat. Nu luati nimic la
modul personal. Chiar daca cineva ia o arma si va impusca in cap, nu a fost ceva
personal. A fost doar o actiune extrema.
Nici chiar parerile pe care le avem despre noi insine nu sunt in mod necesar
adevarate; de aceea noi nu ar trebui sa luam totul la modul personal nici chiar ceea ce
gandim noi. Mintea are capacitatea de a vorbi cu ea insasi, dar are si capacitatea de a
obtine informatii din alte lumi subtile. Se intampla uneori sa auzim in minte o voce si sa
ne intrebam de unde vine ea. Aceasta voce poate veni dintr-o alta realitate, in care exista
fiinte similare cu mintea umana. Toltecii au numit aceste fiinte Aliati. In Europa, Africa
si India, ele au fost numite Zei.
Mintea noastra exista inclusiv pe nivelul Zeilor. Ea traieste inclusiv in acea
realitate si poate percepe acea realitate. Mintea vede cu ochii si percepe trezirea acestei
realitati. Dar, la fel de bine, ea poate vedea si percepe fara ajutorul ochilor de aceea ne
este atat de greu sa devenim constienti de aceasta perceptie. Mintea traieste in mai multe
dimensiuni. In anumite momente noi putem avea idei care nu ne apartin mintii noastre,
dar pe care le percepem cu mintea. Orice om are dreptul sa creada sau sa nu creada in
aceste voci, si dreptul de a tine cont sau de a nu lua in consideratie ceea ce spun ele. Noi
avem dreptul de a alege intre a crede sau nu crede vocile care le auzim in mintile noastre,
tot asa cum putem alege intre a crede si a accepta sau nu visul planetar.
Uneori mintea poate sa vorbeasca si sa se asculte pe ea insasi. Ea este divizata, la
fel cum si corpul nostru este divizat. Tot asa cum putem spune: “Am o mana pe care o
pot atinge cu cealalta mana”, mintea poate vorbi cu ea insasi. O parte din mine vorbeste si
cealalta parte asculta. Adevarata problema apare atunci cand o mie de parti ale mintii
vorbesc in acelasi timp. Asa cum spuneam, toltecii au numit acest fenomen mitote.
Mitote poate fi comparat cu o piata foarte mare, in care mii de oameni vorbesc si
se targuiesc in acelasi timp. Fiecare dintre ei are ganduri si sentimente diferite; fiecare are
un punct de vedere diferit. In programarea mentala, toate legamintele pe care le-am facut,
toate conditionarile pe care le avem, nu sunt neaparat compatibile unele cu altele. Fiecare
legamant, fiecare conditionare este ca o fiinta vie separata; are propria sa personalitate si
propria sa voce. Exista legaminte conflictuale care se indreapta impotriva altor legaminte,
si astfel in mintea noastra incepe un adevarat razboi. Mitote este motivul pentru care
omul realizeaza cu greu ceea ce doreste, sau atunci cand doreste. Omul nu este de acord
cu el insusi deoarece sunt parti din mintea sa care doresc un anumit lucru, si alte parti
care vor exact opusul.
O parte din mintea noastra are obiectii fata de anumite ganduri si actiuni, iar o alta
parte sprijina actiunile gandurilor opuse. Tote aceste mici fiinte vii creeaza un conflict
interior, tocmai din cauza sunt vii si fiecare dintre ele are o voce. Noi nu vom putea
aplana conflictele din minte si nu vom reusi sa facem ordine in acest haos numit mitote
decat facand un inventar al conditionarilor noastre.
۞
Nu considerati nimic la modul personal, caci atunci cand luati lucrurile la modul
personal va expuneti la suferinta pentru nimic. Oamenii sunt dependenti de suferinta pe
25
diferite nivele si la diferite intensitati, dar noi ne sprijinim unii pe altii in mentinerea
acestor dependente. Oamenii sunt de acord sa se ajute unii pe altii pentru ca sa sufere.
Daca simti nevoia ca altcineva sa abuzeze de tine, vei gasi imediat pe cineva dispus sa
faca acest lucru. De exemplu, daca te afli in compania unor oameni care simt nevoia sa
sufere, ceva din tine te face sa abuzezi de ei. Este ca si cum ei ar avea un afis pe spate pe
care scrie: “Va rog sa ma loviti”. Ei cer justificari pentru suferinta lor. Dependenta lor de
suferinta nu este altceva decat un legamant pe care-l intaresc in fiecare zi.
Oriunde am merge vom gasi oameni care ne mint, iar pe masura ce devenim mai
constienti, observam cum ne mintim singuri. De aceea, nu ar trebui sa ne asteptam ca
oamenii sa ne spuna adevarul, deoarece ei se mint pe ei insisi. Cel mai bine este sa avem
incredere in sine si sa optam singuri intre ceea ce dorim sa credem sau sa nu credem,
atunci cand ni se spun diferite lucruri.
Atunci cand ii privesti pe ceilalti oameni exact asa cum sunt, fara a interpreta
nimic la modul personal, este imposibil sa fii ranit de ceea ce spun sau fac ei. Chiar daca
ceilalti te mint, acest lucru nu te poate deranja. Ei te mint deoarece le este frica. Le este
teama ca tu vei descoperi ca nu sunt perfecti. Renuntarea la masca sociala este
intotdeauna un proces dureros. Daca oamenii spun una, dar fac alta, cel mai bine este sa
te iei dupa faptele lor; in caz contrar, nu faci altceva decat te minti singur. Daca esti
sincer cu tine insuti, poti sa scutesti multe dureri emotionale. Recunoasterea adevarului
poate fi dureroasa, dar noi nu ar trebui sa fim atasati de durere. Vindecarea se va produce
oricum, si nu este decat o chestiune de timp pana cand lucrurile se vor indrepta de la sine.
Daca cineva nu ne trateaza cu dragoste si respect, indepartarea lui de langa noi
apare ca o binefacere. Daca acea persoana nu pleaca de langa noi, atunci vom indura cu
siguranta, multi ani de suferinta alaturi de el sau ea. Indepartarea poate sa doara pentru o
perioada de timp, dar inima noastra se va vindeca. Ntumai apoi vom putea alege ceea ce
dorim cu adevarat. Vom descoperi astfel ca nu trebuie sa avem tot atata incredere in
ceilalti cat in noi insine pentru a face ceea ce trebuie.
Daca ne vom face un obicei din a nu lua lucrurile la modul personal, vom evita
multe suparari in viata. Supararea, gelozia si invidia vor disparea, chiar si tristetea.
Daca ne vom face din al doilea legamant o obisnuinta, vom descoperi ca nimic nu
ne mai poate aduce in iad. Astfel apare o stare de mare libertate interioara. Noi devenim
imuni la magicienii negri si nici un blestem nu ne mai poate afecta, oricat de puternic ar
fi. Intreaga lume poate sa barfeasca in legatura cu noi, dar daca noi nu o punem la suflet,
vom deveni imuni la barfe. Daca cineva ne trimite in mod intentionat o emotie otravita,
dar noi nu o luam la modul personal, ea nu ne va afecta. Cand omul nu accepta emotia
otravita, aceasta se intoarce asupra celui care a trimis-o, pe care il afecteaza direct.
Ne dam astfel seama cat de important este acest legamant. Detasarea si nonimplicarea personala ne ajuta sa rupem multe obiceiuri si rutine care ne mentin in visul
iadului si ne produc suferinta inutila. Simpla practicare a acestui al doilea legamant ne
poate permite eliberarea de zeci de alte conditionari mai mici care ne produc suferinta. Iar
daca vom practica simultan primele doua legaminte, ne vom elibera de 75% din aceste
conditionari marunte care ne mentin in iad.
De aceea, notati din acest legamant pe o bucata de hartier si lipiti-o pe frigider,
pentru a va reaminti din cand in cand: nu interpreta nimic la modul personal.
Daca ne vom face un obicei din a nu considera nimic ca fiind personal, noi nu
vom mai depinde de ceea ce fac sau spun ceilalti. Nu vom mai depinde decat de noi
26
insine si de responsabilitatea propriilor noastre alegeri. Nimeni nu este vreodata
responsabil pentru actiunile celorlalti; orice om este responsabil doar pentru el insusi.
Cine intelege cu adevarat acest lucru, refuzand sa interpreteze realitatea intr-o maniera
personala, cu greu mai poate fi ranit de catre actiunile sau comentariile jignitoare ale
celorlalti.
Daca veti respecta acest legamant, veti putea calatori in jurul lumii cu inima
complet deschisa si nimeni nu va va putea rani. Veti pute spune: “Te iubesc” fara frica de
a fi ridicularizat sau respins. Veti putea cere ceea ce aveti nevoie. Veti putea spune da sau
nu, orice veti dori, fara sa simtiti vreo vina sau tendinta de autojudecare. Veti putea opta
pentru a va urma inima intotdeauna. In acest fel, chiar daca va veti afla in mijlocul
iadului, veti avea starea interioara de pace si de fericire. Va veti putea mentine in starea
dumneavoastra de beatitudine, iar iadul nu va va mai afecta deloc.
27
AL TREILEA LEGAMANT
Sa nu faci presupuneri inutile
A treia promisiune este urmatoarea: sa nu faci presupuneri inutile.
Noi avem tendinta de a face presupuneri asupra oricarui lucru. Necazul este ca
ajungem sa credem ca ele sunt chiar adevarate, ca sunt realitati. Noi facem presupuneri
asupra a ceea ce fac sau gandesc ceilalti, interpretam propriile noastre prezumtii la modul
personal, dupa care ii blamam pe ceilalti si reactionam negativ, transmitandu-le emotiile
noastre otravite si ranindu-i prin cuvintele noastre. Vesnicele scenarii pe care le cream nu
inseamna altceva decat noi probleme. Noi facem presupuneri, intelegem gresit,
interpretam totul la modul personal si sfarsim prin a crea o mare drama din absolut nimic.
Toate supararile si dramele pe care le-am trait in viata noastra isi au radacinile in
faptul ca am facut scenarii si le-am dat o interpretare personala. Ganditi-va macar o clipa
la adevarul acestei afirmatii. Tot acest autocontrol al oamenilor, lipsa de incredere
reciproca dintre relatiile ei, au la baza simple presupuneri si interpretari personale.
Intregul vis al iadului se bazeaza pe aceasta premisa.
Noi cream foarte multa otrava emotionala prin simplul fapt ca facem presupuneri
si le dam o interpretare personala, lasandu-ne afectati de ele, caci de cele mai multe ori
noi incepem sa barfim chiar in legatura cu propriile noastre presupuneri. Sa ne aducem
aminte: modul in care oamenii comunica unul cu celalalt in visul raului, transferandu-si
otrava de la unul la celalalt, este barfa. Din cauza ca ne este frica sa intrebam pentru a ne
lamuri, noi facem presupuneri si credem ca avem dreptate in legatura cu presupunerile
noastre; apoi ne aparam presupunerile si incercam sa facem pe altcineva raspunzator.
Este intotdeauna mai bine sa nu facem presupuneri, intrucat presupunerile pe care le
facem ne produc suferinta.
Marea mitote din mintea umana creeaza un haos complet, care ne face sa
interpretam totul si sa intelegem gresit totul. Noi nu vedem decat cea ce dorim sa vedem
si nu auzim decat ceea ce dorim sa auzim. Noi nu percepem lucrurile asa cum sunt ele cu
adevarat. Avem obiceiul de a visa fara nici o baza reala. De fapt, noi cream o intreaga
tesatura in imaginatia noastra. Atunci cand nu intelegem ceva, facem presupuneri despre
semnificatia sa, iar cand adevarul iese la iveala, balonul de spuma din visele noastre se
sparge si noi descoperim ca nu era deloc ceea ce crezusem noi.
Sa luam un exemplu: sa spunem ca mergem la magazin si vedem o persoana care
ne place. Ea se intoarce catre noi, ne zambeste si pleaca mai departe. Putem face o
multime de presupuneri asupra acestei experiente. Folosindu-ne de prezumtii, putem crea
o intreaga fantezie. Apoi, dorim cu adevarat sa credem in aceasta fantezie si sa o facem sa
devina realitate. Si astfel, un intreg vis incepe sa se formeze: “Oh, persoana respectiva ma
simpatizeaza”. In mintea noastra incepe sa se inchege o intreaga fantezie, un fel de
Disneyland. Poate chiar ne vom casatori cu persoana in cauza... Dar fantezia salasluieste
in mintea noastra, in visul nostru personal.
In relatiile de cuplu, prezumtiile nu pot aduce altceva decat probleme. De multe
ori, noi facem presupunerea ca partenerii nostri de cuplu stiu la ce ne gandim si ca nu mai
28
trebuie sa le spunem ce dorim. Noi pornim de la premisa ca ei vor face ceea ce asteptam
de la ei, pentru ca ne cunosc atat de bine. Daca nu fac ceea ce credem noi ca ar trebui sa
faca, ne simtim raniti si le spunem: “Ar fi trebuit sa stii...”.
Sa luam un alt exemplu: decidem sa ne casatorim si pornim de la premisa ca
partenerul sau partenera noastra de cuplu vede casnicia in acelasi fel ca si noi. Dupa ce
traim o vreme impreuna, descoperim ca acest lucru nu este adevarat. Se creeaza astfel un
conflict foart tensionat, dar nici unul din cei doi parteneri nu incearca sa clarifice
lucrurile. Sotul vine acasa si isi gaseste sotia disperata, fara sa inteleaga de ce. Poate ca ea
a facut o presupunere, iar el nu a corespuns. Ea nu-i spune ce doreste de la el, pornind de
la premisa ca – oricum – o cunoaste atat de bine, ca stie ce asteapta de la el, ca si cum el
i-ar putea citi gandurile. Se supara apoi pe el tocmai pentru ca nu i-a implinit asteptarile.
Aceste presupuneri in relatiile de cuplu conduc la numeroase conflicte, certuri si
neintelegeri, cu oamenii pe care se presupune ca ii iubim cel mai mult.
Indiferent de tipul relatiei, noi pornim de la premisa ca ceilalti stiu ce dorim de la
ei, asa ca nu mai trebuie sa le spunem deschis. Ei vor face ceea ce dorim pentru ca ne
cunosc atat de bine. Daca nu fac ceea ce am presupus noi ca vor face, ne simtim raniti si
ne gandim: “Cum a putut sa nu-si dea seama? Ar fi trebuit sa stie...”. Dar si aceasta este o
presupunere. Noi cream astfel intregi drame, din cauza fanteziilor in care traim si a
ipotezelor pe care le emitem, care conduc apoi la alte ipoteze, intr-un sir nesfarsit.
Este foarte interesant sa studiem felul in care opereaza mintea umana. Noi simtim
nevoia sa justificam totul, sa explicam si sa intelegem totul, caci numai asa ne putem
simti in siguranta. Avem milioane de intrebari la care trebuie sa raspundem, deoarece
sunt multe lucruri pe care nu ni le putem explica cu mintea rationala. Nu este important
daca raspunsul este corect; simplul fapt ca gasim un raspuns ne face sa ne simtim in
siguranta. Asa se explica de ce facem aceste presupuneri.
Daca ceilalti ne spun ceva, noi emitem o serie de presupuneri, iar daca ei nu ne
spun nimic, facem acelasi lucru, pentru a ne implini nevoia de cunoastere si pentru a
inlocui nevoia de comunicare. Atunci cand auzim ceva si nu intelegem despre ce este
vorba, noi ne dam cu parerea, dupa care ajungem sa credem in propriile noastre ipoteze.
Facem tot felul de presupuneri pentru ca nu avem curajul sa punem intrebari.
Aproape tot timpul, mintea noastra emite rapid si inconstient acste presupuneri,
deoarece asa am fost invatati sa gandim. Candva, noi am facut un legamant ca nu suntem
in siguranta daca punem intrebari; am acceptat faptul ca daca oamenii ne iubesc, ei
trebuie sa stie ceea ce dorim sau ce simtim noi. Atunci cand credem ceva, noi
presupunem ca este adevarat, mergand pana la punctul in care vom distruge o relatie doar
pentru a ne apara propria opinie.
Noi presupunem ca toata lumea vede viata in felul in care o vedem noi.
Presupunem ca toti ceilalti gandesc in felul in care gandim noi, judeca dupa felul in care
judecam noi, fac aceleasi abuzuri pe care le facem si noi. Aceasta este cea mai mare
eroare pe care o fac fiintele umane. Putem intelege acum de ce ne este frica sa fim noi
insine in prezenta celorlalti. Deoarece noi credem ca toata lumea ne judeca, ne
invinuieste, abuzeaza de noi si ne condamna in acelasi mod in care o facem noi insine.
Astfel, chiar inainte ca altii sa fi avut ocazia sa ne respinga, noi suntem primii care ne
respingem. Asa lucreaza mintea umana.
De asemenea, noi facem presupuneri despre noi insine, iar acest lucru creeaza o
multime de conflicte interioare, de tipul: “cred ca sunt capabil sa fac aceasta”. Sa spunem
29
ca facem aceasta presupunere iar apoi descoperim ca nu suntem capabili sa facem ceea ce
am afirmat. Ne supraestimam sau ne subestimam deoarece nu ne-am acordat suficient
timp pentru a ne pune anumite intrebari si pentru a raspunde la acestea. Probabil este
necesar sa adunam mai multe detalii despre o anumita situatie. Sau poate trebuie sa
incetam sa ne mintim singuri in legatura cu ceea ce dorim cu adevarat.
Adeseori, atunci cand intram intr-o relatie de cuplu cu cineva care ne place, noi
simtim nevoia sa ne justificam de ce ne place acea persoana. Noi nu vedem la ea decat
ceea ce dorim sa vedem si negam lucrurile care nu ne convin in legatura cu acea
persoana. Ne mintim singuri doar pentru a ne justifica si pentru a ne da singuri dreptate,
dupa care facem presupuneri, iar una dintre presupuneri este inevitabil aceasta:
“Dragostea mea va transforma aceasta persoana”. Dar nu este adevarat. Dragostea noastra
nu va transforma pe nimeni. Daca ceilalti se vor transforma, acest lucru se va produce
numai daca vor dori ei sa se transforme, nu pentru ca noi ii transformam. Apare apoi o
cearta, iar unul din noi este ranit sufleteste. Curand, descoperim ceea ce nu am dorit sa
vedem inainte, dar acum defectul respectiv este amplificat de emotiile noastre otravite.
Simtim acum nevoia sa ne justificam durerea emotionala si sa-l blamam pe celalalt pentru
propria noastra alegere.
Nici un om nu ar trebui sa-si justifice iubirea; ea exista sau nu exista. Adevarata
iubire este acceptarea totala a ceileilalte persoane, exact asa cum este aceasta, fara a
urmari neaparat sa o transformam. Atunci cand urmarim sa-i transformam pe ceilalti,
aceasta inseamna ca nu ne plac cu adevarat. Bineinteles, daca decizi sa traiesti cu cineva,
este bine sa iei aceasta hotarare alaturi de cineva care este exact in modul in care doresti
tu sa fie. Sa gasesti pe cineva care sa nu trebuiasca sa-l transformi deloc. Este mai usor sa
gasesti pe cineva care este asa cum doresti tu sa fie, decat sa incerci sa-l transformi. La
fel, acea persoana trebuie sa te iubeasca asa cum esti, deci sa nu incerce nici ea sa te
transforme. Daca cineva simte ca trebuie sa te transforme, inseamna ca nu te iubeste asa
cum esti. De ce sa stai atunci alaturi de cineva care nu e multumit de modul in care te
manifesti, de felul tau de a fi?
Noi trebuie sa ne manifestam exact asa cum suntem, nu trebuie sa prezentam o
imagine falsa. Daca ma iubesti asa cum sunt, “Foarte bine, hai sa stam impreuna”. Daca
nu ma iubesti asa cum sunt, “Foarte bine, la revedere. Voi gasi pe altcineva”. Poate sa
sune cinic, dar acest tip de comunicare inseamna ca relatiile noastre cu ceilalti sunt clare
si impecabile.
Imaginati-va ziua in care veti inceta sa mai faceti presupuneri in legatura cu
iubitul sau iubita voastra, si in cele din urma si cu celelalte persoane din viata
dumneavoastra. Modul dumneavoastra de comunicare se va transforma complet, iar
relatiile dumneavoastra nu vor mai suferi conflicte create de presupuneri gresite.
Calea de a inceta sa mai facem presupuneri consta in a pune intrebari, in a
comunica. Noi trebuie sa fim siguri ca felul in care comunicam este clar. Daca nu
intelegeti ceva, intrebati. Aveti curajul sa puneti intrebari pana cand va clarificati
complet, iar ulterior nu presupuneti ca stiti totul despre o anumita situatie data. Odata ce
auziti raspunsul, nu va mai trebui sa faceti presupuneri, deoarece veti sti adevarul.
De asemenea, nu ezitati sa cereti in cuvinte ceea ce doriti sau sa intrebati deschis
ceea ce doriti sa aflati. La fel, oricine are dreptul sa va intrebe, iar dumneavoastra aveti
dreptul de a raspunde prin da sau nu.
30
Daca nu intelegeti ceva, este mai bine pentru dumneavoastra sa intrebati si sa
obtineti un raspuns clar decat sa faceti o presupunere. In ziua in care veti inceta sa mai
faceti presupuneri veti incepe sa comunicati limpede si clar, eliberandu-va astfel de multe
emotii otravite. Fara presupuneri, lumea dumneavoastra va deveni impecabila.
Printr-o comunicare clara, toate relatiile dumneavoastra se vor transforma, nu
doar cele cu iubitul sau cu iubita dumneavoastra, ci cu toata lumea. Nu va mai trebui sa
faceti presupuneri, deoarece totul va deveni clar: iata ce doresc eu; iata ce doresti tu.
Daca vom comunica astfel, in cuvinte impecabile, nu vor mai exista razboaie, nu va mai
exista violenta, nu vor mai exista neintelegeri. Toate problemele umane s-ar rezolva daca
ar exista o comunicare clara si completa.
Acesta este asa dar cel de-al Treilea Legamant: nu faceti presupuneri. Aceast
afirmatie pare simpla, dar intelegerea sa este reala, si mai ales punerea sa in practica este
mult mai dificila. Este dificil deoarece de cele mai multe ori noi facem opusul. Cu totii
avem aceste obisnuinte de care nici macar nu suntem constienti. Constientizarea acestor
obiceiuri si intelegerea importantei acestui legamant este primul pas pe care trebuie sa-l
facem. Simpla intelegere este importanta, dar nu si suficienta. Informatia sau ideea este
doar un graunte ce a fost insamantat in mintea noastra. Cea care confera adevarata
eficienta este actiunea. Actionand mereu va veti intari vointa, veti hrani cu aceste seminte
si veti stabili un fundament solid pentru ca noua obisnuinta sa creasca. Practicand
suficient de des acest legamant el va deveni a doua dumneavoastra natura si veti vedea
cum magia cuvintelor dumneavoastra va va transforma dintr-un magician negru intr-un
magician alb.
Un magician alb foloseste cuvantul pentru creatie, daruire, impartasire si iubire.
Punerea in practica a acestui legamant va va transforma radical intreaga viata.
Prin transformarea intregului vis interior, magia patrunde in viata noastra. Tot
ceea ce ne este cu adevarat necesar se realizeaza in mod incredibil de repede, deoarece
spiritul se misca liber prin fiinta noastra. Aceasta este maiestria intentiei, a spiritului, a
iubirii, a recunostintei, arta de a trai. Acesta este scopul unui toltec. Aceasta este calea
catre libertatea personala.
31
AL PATRULEA LEGAMANT
Fa intotdeauna tot ce iti sta in
puteri (actioneaza impecabil)
Acesta este ultimul legamant, dar este cel care le permite celorlalte trei sa se
transforme in obisnuinte adanc inradacinate. Al patrulea legamant este asa dar: fa
intotdeauna tot ce iti sta in puteri.
Indiferent de circumstante, faceti intotdeauna tot ce va sta in puteri, nici mai mult
sau mai putin. Nu trebuie sa uitati insa ca randamentul nu poate fi intotdeauna acelasi.
Tot ce exista in jurul nostru este viu si se transforma tot timpul; la fel, randamentul nostru
maxim poate fi uneori la cote foarte inalte, iar alteori nu va fi cel asteptat. Atunci cand ne
trezim proaspat si energizat dimineata, randamentul nostru va fi superior celui de seara,
cand suntem obositi. Maximul nostru va fi diferit atunci cand suntem sanatosi de cel cand
suntem bolnavi, sau atunci cand suntem treji de cel cand suntem beti. Randamentul
maxim depinde de starea noastra, de felul in care ne simtim, fericiti sau suparati, nervosi
sau gelosi.
In viata de zi cu zi noi trecem de la o stare la alta, ceea ce face ca si randamentul
nostru maxim sa se schimbe de la un moment la altu. La fel, randamentul maxim se
schimba de-a lungul timpului. Cert este ca atat timp cat veti aplica cele patru legaminte,
facand din ele niste obisnuinte, randamentul dumneavoastra maxim se va imbunatati fata
de cel din momentul prezent.
Indiferent de calitatea faptelor dumneavoastra, urmariti sa faceti tot ce ca sta in
puteri. Daca veti face eforturi prea mari, va veti risipi inutil energia, iar in cele din urma
rezultatul nu se va ridica la inaltimea eficientei dorite. Cel care exagereaza cu faptele
sale, depasindu-si puterile firesti, isi suprasolicita corpul si actioneaza astfel impotriva sa;
de astfel, acest gen de actiune nu il ajuta cu nimic sa isi atinga scopul. Daca faceti insa
mai putin de cat va sta in puteri, va veti supune astfel fustrarilor, incriminarii interioare,
vinovatiei si regretelor.
De aceea, faceti tot ce va sta in puteri – in toate imprejurarile vietii. Nu conteaza
daca sunteti bolnav sau obosit, daca veti face intotdeauna ceea ce va sta in puteri nu va
mai exista nici o modalitate prin care sa va simtiti vinovat. Si daca nu va veti simti
vinovat, nu va mai exista nici o modalitate de a suferi de remuscari si autopedepsire.
Facand intotdeauna tot ce va sta in puteri, veti ridica astfel unul din marile blesteme care
planeaza asupra dumneavoastra.
Se spune ca era odata un om care dorea sa-si transceanda starea de suferinta, asa
ca a mers la un templu budist pentru a gasi un maestru care sa-l ajute. El a mers la
maestru si l-a intrebat: “Invatatorule, daca voi medita patru ore pe zi, cat de mult imi va
lua pentru a reusi sa-mi transcend suferinta?”.
Maestrul l-a privit si a spus: “Daca vei medita opt ore pe zi, probabil vei ajunge la
starea de transcedenta in 20 de ani”.
“Dar de ce imi va lua mai mult daca voi medita mai mult?” a intrebat omul.
32
Maestrul i-a raspuns: “Tu nu te afli aici pentru a-ti sacrifica bucuria vietii. Te afli
aici pentru a trai, pentru a fi fericit si pentru a iubi. Daca nu poti sa dai un randament
maxim in doua ora de meditatii, ci ai nevoie de opt ore pentru acest lucru, vei obosi, te
vei indeparta de scop si nu te vei mai bucura de viata. Actioneaza cu eficienta si vei
ajunge sa-ti dai seama ca indiferent de timpul alocat meditatiei, poti trai, poti iubi, poti fi
fericit”.
۞
Actionand cu randament maxim iti vei trai viata foarte intens. Vei fi productiv,
vei fi bun cu tine insuti, deoarece te vei darui familiei, comunitatii, intregii manifestari.
Iar actiunea are darul de a te face extrem de fericit. Atunci cand esti obisnuit sa actionezi
cu eficienta maxima, esti predispus catre actiune, pentru simplul motiv ca iubesti
actiunea, nu pentru ca astepti o recompensa. Cei mai multi oameni fac exact opusul: ei
actioneaza, ce-i drept, dar numai pentru ca asteapta o recompensa, si de aceea nu se
bucura de actiune. Si acesta este movitul pentru care nu dau un randament maxim.
De exemplu, cei mai multi oameni merg la serviciu in fiecare zi doar pentru ca se
gandesc la ziua de salariu, iar banii care-i vor lua pentru serviciul pe care il presteaza sunt
tot ceea ce-i intereseaza. Ei asteapta cu nerabdare ziua de vineri sau de sambata, sau orice
alta zi in care isi vor primi salariul si vor pute sa-si ia liber. Ei muncesc pentru
recompensa, si drept urmare, ei se impotrivesc de fapt muncii. Ei incearca sa evite
actiunea, si in mod firesc, aceasta devine din ce in ce mai dificila, iar ei nu mai actioneaza
la randamentul maxim.
Ei muncesc din greu pe parcusul saptamanii, sunt dispusi sa presteze anumite
servicii, sa actioneze, dar nu pentru ca le place ce fac, ci pentru ca asa considera ei ca
trebuie. Ei stiu ca trebuie sa munceasca pentru ca trebuie sa-si plateasca chiria, pentru ca
trebuie sa-si intretina familia. Sunt plini de fustrari, iar daca nu-si primesc banii, sunt
nefericiti. Au doua zile de odihna pentru a face ceea ce doresc, dar ce-si doresc cu
adevarat? Singurul lucru pe care-l incearca este sa evadeze. Multi beau si se imbata,
deoarece nu sunt multumiti de ei insisi. Nu le place viata lor. Sunt atatea moduri in care
ne putem rani atunci cand nu ne place ceea ce suntem.
Pe de alta parte, daca actionati doar din placerea actiunii, fara a astepta vreo
recompensa, veti descoperi ca va puteti bucura de orice actiune veti face. Recompensa va
veni, dar nu veti mai fi atasati de ea. Este posibil chiar sa primiti mai mult decat v-ati fi
imaginat singur ca ar putea fi recompensa. Daca ne place ceea ce facem, daca actionam
intotdeauna dand tot ce e mai bun in noi, atunci inseamna ca ne bucuram cu adevarat de
viata. Ne distram, nu ne plictisim, nu suntem fustrati.
Atunci cand faci tot ce iti sta in puteri, nu ii dai Judecatorului launtric ocazia de a
te gasi vinovat sau a te condamna. Daca dai tot ce este mai bun in tine, iar Judecatorul
incearca sa te judece in concordanta cu Cartea Legii, ii poti oferi raspunsul: “Am facut tot
ce mi-a stat in puteri”. Nu vor exista regrete, asa se petrec intotdeauna lucrurile atunci
cand actionezi la randamentul maxim. Nu este un legamant usor de respectat, dar este un
legamant care te elibereaza cu adevarat.
Atunci cand actionezi la maximum, inveti sa te accepti pe tine insuti. Dar trebuie
sa fii constient si sa inveti din greselile tale. A invata din greseli inseamna a practica, a
privi cu sinceritate rezultatele, dar mai ales a actiona neincetat. Acest gen de actiune
amplifica continuu gradul de constientizare.
33
Actiunea facuta cu pasiune nu este resimtita ca o munca, deoarece te bucuri de
orice ai face. Cand stim ca actionam conform capacitatii noastre maxime? Atunci cand
ne bucuram de actiune sau cand nu apar nici un fel de repersiuni negative asupra noastra.
Noi actionam cu eficienta maxima deoarece dorim sa procedam astfel, si nu pentru ca ne
propunem sa scapam de condamnarea Judecatorului, nici pentru ca dorim sa facem pe
plac altor oameni.
Daca actionam pentru ca asa trebuie (din necesitate), in nici un caz nu vom
actiona cu eficienta maxima. Intr-un asemenea caz, cel mai bine ar fi sa nu actionam
deloc. Singura actiunea detasata, din pura placere, ne face sa ne simtim fericiti. Atunci
cand actionam cu eficienta maxima din pura placere, noi facem acest lucru deoarece ne
bucuram de ceea ce facem.
Actiunea inseamna sa traiesti plenar. Inactivitatea este practic o contestare a vietii.
Inactivitatea inseamna sa stai in fata televizorului in fiecare zi, ani si ani la rand, deoarece
te temi sa fii viu si sa-ti asumi riscul de a exprima ceea ce esti cu adevarat. Exprimarea de
sine inseamna a actiona. Poti avea multe idei fantastice in capul tau, dar singura care
conteaza este actiunea. Fara actiune, orice idee va ramane abstracta si nu va exista nici o
manifestare, nici un rezultat si nici o recompensa.
Un bun exemplu pentru a ilustra acest lucru este povestea lui Forrest Gump (film
american de la sfarsitul anilor `90, laureat cu premiul Oscar). Acest personaj ciudat nu a
avut idei marete, dar a actionat in permanenta. A fost tot timpul fericit deoarece a actionat
intotdeauna cu daruire, indiferent de ce facea. A si fost recompensat din plin, dar tocmai
pentru ca nu a asteptat sa fie recompensat deloc. A actiona inseamna sa fii viu. Inseamna
sa te manifesti in exterior si sa-ti exprimi visul. Aceasta nu inseamna sa-ti impui visul tau
in fata altcuiva, caci orice om are dreptul de a-si exprima visele in egala masura.
A actiona cu maximum de intensitate este o obisnuinta pe care orice om ar trebui
sa o cultive. Eu actionez cu eficienta maxima in tot ceea ce fac si in tot ceea ce simt.
Actiunea daruita a devenit un ritual in viata mea, tocmai pentru ca am facut aceasta
alegere. Este o credinta la fel ca oricare alta credinta pentru care am optat. Am facut din
orice actiune un ritual si intotdeauna imi consacru toate puterile actiunilor mele. Un
simplu dus este un ritual pentru mine, caci prin aceasta actiune ii spun corpului meu cat
de mult il iubesc. Simt si ma bucur de apa care curge pe corpul meu. Raspund cu daruire
necesitatilor corpului meu, si de aceea primesc cu bucurie tot ceea ce imi ofera acestea.
In India se practica un ritual numic puja. In acest ritual, indienii iau idolii care-l
reprezinta pe Dumnezeu in diferitele sale forme si ii imbaiaza, ii hranesc si le ofera toata
iubirea lor. Ei incanteaza chiar mantra-e acestor idoli. Idolii in sine nu sunt importanti.
Ceea ce este important este ceea ce fac ei pe parcusul acestui ritual, felul in are spun: “Te
iubesc, Doamne”.
Dumnezeu este viata. Dumnezeu este viata in manifestare, deci este actiune. Cea
mai buna modalitate de a spune “Te iubesc, Doamne” consta in a renunta sa mai traim in
trecut, incepand sa traim in prezent, in fiecare moment, in fiecare clipa. Daca viata va
rapeste ceva, renuntati cu draga inima la acel ceva. Cand va abandonati si renuntati la
trecut, va permiteti sa fiti cu adevarat viu in acest moment. A te detasa de trecut inseamna
sa te poti bucura de visul care se petrece chiar acum.
Daca traiesti intr-un vis din trecut, nu te vei mai bucura de ceea ce se petrece in
viata ta chiar in aceasta clipa, caci mereu vei dori ca prezentul sa fie astfel de cat este.
Atata timp cat esti viu, este absurd sa regreti ceva sau pe cineva care nu mai este, caci nu
34
ai timp de asa ceva. A nu te bucura de ceea ce se petrece in clipa de fata inseamna a trai
in trecut si a fi doar pe jumatate viu. Acest proces conduce la autocompatimire, la
suferinta si la lacrimi.
Noi am fost nascuti sa fim fericiti. Ne-am nascut cu dreptul la dragoste, de a ne
bucura si de a ne impartasi dragostea. Esti viu, asa ca bucura-te de viata ta, traind-o
plenar. Nu te opune vietii si nu o lasa sa treaca pe langa tine, caci in acest fel il lasi pe
Dumnezeu sa treaca pe langa tine. Singura dovada a existentei lui Dumnezeu este propria
ta existenta. Ea este cea care dovedeste existenta vietii si a energiei.
Nu este necesar sa stim sau sa dovedim nimic. Este suficient sa existam, sa ne
asumam riscul si sa ne bucuram de viata noastra; aceasta este tot ceea ce conteaza. sa spui
nu cand vrei sa spui nu, si da cand vrei sa spui da. Ai dreptul sa fii tu insuti. Poti fi tu
doar atunci cand actionezi dand tot ce este mai bun in tine. Aceasta este samanta pe care
trebuie sa o hranim in mintea noastra. Pentru aceasta nu este nevoie de multa cunoastere
sau de mari viziuni fizolofice. Nu este nevoie nici de acceptarea celorlalti. Este o expresie
a lui Dumnezeu sa spui: “Hei, te iubesc”.
Primele trei legaminte vor lucra pentru voi doar daca veti actiona dand tot ce este
mai bun in voi. Nu va asteptati sa reusiti sa fiti intotdeauna impecabili in afirmatiile
voastre. Obiceiurile rutinelor zilnice sunt foarte puternic si profund inradacinate in mintea
voastra. Dar puteti sa actionati la maximum. Nu va asteptati sa reusiti sa va detasati
perfect de tot si de toate, fara a lua nimic la modul personal; puteti insa sa actionati cu
eficienta maxima. Nu va asteptati sa reusiti sa nu mai faceti niciodata vreo presupunere.
Dar puteti sa va implicati in ceea ce intreprindeti cu toata fiinta voastra.
Daca veti actiona in acest fel, facand tot ce va sta in puteri, obisnuinta de a nu va
pastra promisiunile, interpretarea realitatii la modul personal si emiterea de presupuneri
se vor estompa si vor deveni mai putin frecvente in timp. Nu trebuie sa va judecati, sa va
simtiti vinovat sau sa va pedepsiti daca nu puteti tine acest legamant. Daca faceti –
intotdeauna – tot ce va sta in puteri, va veti simti impacat chiar daca veti mai face inca
presupuneri, chiar daca veti continua sa dati din cand in cand interpretari personale
lucrurilor, chiar daca nu sunteti inca impecabil in ceea ce afirmati.
Daca va veti implica cu daruire in actiunile dumneavoastra, mereu si mereu, veti
deveni un adevarat maestru al transformarii. Maestrul se naste din practica. Actionand
intotdeauna la capacitatea maxima puteti deveni un maestru. Tot ceea ce ati invatat
vreodata, ati invatat prin repetitie. Ati invatat sa scrieti, sa conduceti, chiar si sa mergeti –
prin repetitie. Un mare orator (sau scriitor) devine un maestru al vorbirii in limba materna
deoarece a practicat foarte mult. Actiunea este singurul lucru care conteaza.
Daca veti face tot ce-ti sta in puteri pentru a-ti descoperi iubirea de sine, vei
realiza in curand ca nu este decat o chestie de timp inainte de a descoperi ceea ce cauti.
Nu este suficient insa sa visezi cu ochii deschisi sau sa stai ore intregi in meditatie.
Trebuie sa te ridici si sa actionezi, dovedind astfel ca esti o fiiinta umana. Trebuie sa
onorezi femeia sau barbatul care esti tu. Respecta-ti corpul, bucura-te de el, iubeste-l,
hraneste-l, curata-l si vindeca-l.
Fa exercitii fizice si tot ceea ce-i face placere corpului tau. Aceasta este o puja
pentru corpul tau, cale de comuniune intre tine si Dumnezeu.
Nu este suficient sa adori niste idoli, fie ei Fecioara Maria, Iisus Christos sau
Buddha. Poti face acest lucru daca doresti, iar daca te face sa te simti bine, este chiar
recomandabil. Trebuie sa intelegi insa ca propriul tau trup este o manifestare a lui
35
Dumnezeu, iar daca iti vei onora corpul totul se transforma pentru tine. Cand faci tot
posibilul sa-i oferi iubire fiecarei parti a corpului tau, tu plantezi semintele iubirii in
mintea ta, iar cand acestea se vor dezvolta, vei ajunge sa-ti iubesti, sa-ti onorezi si sa-ti
respecti la maximum corpul.
Fieare actiune a ta va deveni astfel un ritual prin care tu il slavesti pe Dumnezeu.
Dupa aceasta, urmatorul pas este sa-l onorezi pe Dumnezeu cu fiecare gand, cu fiecare
emotie, cu fiecare convingere, si chiar cu ceea ce este “bine” sau “rau”. Fiecare gand
devine o comuniune cu Dumnezeu, iar tu vei trai un vis in care nu vei mai judeca pe
nimeni, nu te vei mai autocondamna si te vei elibera de nevoia de a te barfi si a-ti face
singur rau.
۞
Daca pastrezi aceste patru legaminte, iadul dispare. Este imposibil sa traiesti in
iad. Daca est impecabil in ceea ce spui, daca nu iei nimic personal, daca nu faci
presupuneri inutile, daca iti dai intotdeauna osteneala sa faci tot ce iti sta in puteri, atunci
vei avea o viata frumoasa. Iti vei putea controla viata in proportie de 100%.
Cele Patru Legaminte reprezinta sinteza unei arte a transformarii pe care am
mostenit-o de la maestrii tolteci. Orice om care le respecta poate transforma iadul in rai.
Visul planetar se va transforma in propriul sau vis despre rai. Cunoasterea este aici; ea ne
asteapta sa o folosim. Cele Patru Legaminte sunt aici; trebuie doar sa adoptam aceste
legaminte si sa le respectam semnificatia si puterea.
Asadar, tot ce aveti de facut este sa respectati cat puteti de bine aceste legaminte.
Va puteti lua acest angajament chiar astazi: aleg sa respect Cele Patru Legaminte. Ele
sunt atat de simple si de logice incat chiar si un copil le poate intelege. Este insa nevoie
de o vointa puternica pentru a pastra aceste legaminte. De ce? Deoarece oriunde am
merge vom descoperi ca in calea noastra avem o multime de obstacole. Cei din jur ne vor
sabota decizia de a respecta aceste noi legaminte. Iar totul in jurul nostru este de
asemenea natura incat ne imbie sa le incalcam. Problema este legata de celelalte
legaminte care fac parte din visul planetar. Ele sunt vii si sunt foarte puternice.
De aceea, va trebui sa deveniti un mare vanator, un mare luptator, ca sa aparati
aceste Patru Legaminte cu viata dumneavoastra. Fericirea dumneavoastra, libertatea
dumneavoastra, intregul dumneavoastra mod deviata depinde de asta. Scopul luptatorului
este de a transcende aceasta lume, de a scapa din acest iad si a nu se mai intoarce
niciodata. Dupa cum sustin invataturile traditionale toltece, recompensa consta in
transcenderea experientei umane a suferintei, devenind incarnarea lui Dumnezeu. Aceasta
este recompensa.
Pentru a reusi sa respectam aceste Patru Legaminte va trebui sa utilizam fiecare
picatura de putere pe care o avem. Personal, la inceput nu credeam sa pot face acest
lucru. Am cazut de multe ori, dar m-am ridicat si am continuat sa merg mai departe. Am
cazut din nou, dar am continuat sa merg mai departe. Nu mi-a parut rau pentru mine. Miam spus mereu: “Nu conteaza ca am cazut; sunt suficient de puternic, sunt suficient de
inteligent pentru a reusi!”. M-am ridicat si am continuat sa merg. Am cazut, dar am
continuat sa merg, si de fiecare data a devenit din ce in ce mai usor, chiar daca la inceput
parea atat de dificil.
De aceea, chiar daca veti cadea din cand in cand, nu va judecati prea aspru. Nu-i
oferiti Judecatorului dumneavoastra satisfactia de a va transforma din nou intr-o victima.
Nu fiti prea aspru cu dumneavoastra. Ridicati-va si faceti din nou legamantul de a fi
36
impecabil in ceea ce spun, dar am s-o iau din nou de la inceput. Astazi imi propun sa
respect cele Patru Legaminte. Astazi voi fi impecabil in ceea ce spun, nu voi lua nimic la
modul personal, nu voi mai face presupuneri si voi urmari sa fac tot ceea ce pot mai
bine”.
Daca incalcati si acest legamant, reincepeti din nou in ziua urmatoare, si din nou
in cea care urmeaza. La inceput va fi greu, dar in fiecare zi va deveni din ce in ce mai
usor, pana cand, intr-o buna zi, veti descoperi, ca va veti conduce viata in conformitate cu
cele Patru Legaminte. Si veti fi surprins de modul in care viata dumneavoastra s-a
transformat.
Nu este important sa fiti un om religios sau sa mergeti la biserica in fiecare zi.
Iubirea si respectul de sine vor deveni din ce in ce mai mari. Acest lucru este posibil.
Daca eu nu am putut sa fac acest lucru, la fel puteti face si dumneavoastra. Nu va faceti
probleme in legatura cu viitorul; traiti ziua de astazi si fiti atent la clipa prezenta. Puteti
trai doar clipa prezenta. Faceti tot ce va sta in puteri pentru a respecta aceste legaminte si
curand veti descoperi ca este foarte usor.
Astazi este inceputul unui nou vis.
37
CALEA TOLTECA A LIBERTATII
Incalcarea vechilor legaminte
Toata lumea vorbeste despre libertate. In toata lumea, diferiti oameni, diferite
rase, diferite tari se lupta pentru libertate. Dar ce este libertatea? In America se vorbeste
despre viata intr-o tara libera. Dar suntem noi cu adevarat liberi? Suntem noi liberi sa ne
manifestam cu adevarat personalitatea? Raspunsul este nu, nu suntem liberi. Adevarata
libertate este legata de spiritul uman – este libertatea de a fi cu adevarat.
Cine ne opreste sa fim liberi? Noi condamnam guvernul, vremea, parintii, religia,
il condamnam pe Dumnezeu. Dar cine ne opreste sa fim liberi? Noi suntem singurii care
ne opunem acestei libertati. Ce inseamna sa fii cu adevarat liber? Uneori ne casatorim si
spunem ca ne-am pierdut libertatea, apoi divortam si tot nu suntem liberi. Ce ne opreste?
De ce nu putem fi noi insine?
Orice om are amintiri indepartate despre o perioada cand eram liberi si cand
iubeam aceasta libertate, dar noi am uitat ce inseamna cu adevarat libertatea.
Daca privim un copil de doi sau trei ani, vom constata ca suntem in fata unei
fiinte umane cu adevarat libere. De ce este copilul atat de viu? Deoarece el face exact
ceea ce doreste sa faca. El este complet salbatic. La fel ca o floare, un copac un animal,
care nu a fost inca domesticit, este perfect natural! Si daca observam copiii care au doi
ani, descoperim ca majoritatea au un zambet larg pe fata si se distreaza. Ei explora lumea.
Lor nu le este frica sa se joace. Le este frica atunci cand se ranesc, cand le este foame,
cand unele din nevoile lor nu sunt indeplinite, dar nu le este teama de trecut si nici nu le
pasa de viitor; ei traiesc doar clipa prezenta.
Copiilor mici nu le este teama sa exprime ceea ce simt. Ei sunt atat de plini de
iubire incat daca percep dragostea, ei se topesc in ea. Lor nu le este deloc teama sa
iubeasca. Aceasta este, de fapt, descrierea unei fiinte normale. Atat timp cat suntem copii,
noua nu ne este frica de viitor si nici nu ne este rusine de trecutul nostru. Singurele
noastre tendinte sunt de a ne bucura de viata, de a ne juca, de a explora, de a fi fericiti si
de a iubi.
Dar, ce se petrece cu omul care a devenit adult? De ce este el atat de diferit? De
ce nu mai este natural? Daca privim lucrurile din perspectiva Victimei, am putea spune ca
ni s-a petrecut ceva foarte trist, dar daca le privim din perspectiva Luptatorului, putem
spune ca tot ceea ce ni s-a petrecut este normal. Ceea ce ni s-a petrecut este faptul ca am
descoperit Cartea Legii, pe Marele Judecator si Victima care ne guverneaza viata. Noi nu
mai suntem liberi deoarece Judecatorul, Victima si sistemul de convingeri nu ne permit sa
ne manifestam asa cum suntem cu adevarat, sa fim noi insine. Dupa ce mintile noastre au
fost indoctrinate cu toate aceste aberatii, noi nu mai suntem fericiti.
Acest lant se transmite de la o fiinta umana la alta, de la o generatie la alta, fiind
perfect normal in societatea umana. Nu trebuie sa ne acuzam parinti pentru ca ne-au
invatat sa fim la fel ca ei. Ce puteau sa ne invete daca ei nu stiau decat acest lucru? Ei au
facut tot ceea ce au putut mai bine, iar daca au avut uneori un comportament abuziv,
aceasta s-a datorat, acesta s-a datorat educatiei lor, temerilor lor, propriilor lor convingeri.
38
Ei nu au avut nici un control asupra indoctrinarii exterioare pe care au primit-o, astfel
incat ei nu ar fi putut sa se comporte diferit.
Nu trebuie sa ne acuzam parintii sau pe altcineva care a avut fata de noi o
atitudine abuziva, nici chiar pe noi insine. Dar este timpul sa incetam cu aceste abuzuri.
Este timpul sa ne eliberam de tirania Judecatorului prin schimbarea legamintelor noastre.
Este timpul sa ne eliberam de rolul Victimei. Adevarata noastra fiinta este inca un copil
care nu a crescut niciodata. Uneori, acest copil iese la suprafata, atunci cand ne distram
sau ne jucam, cand suntem fericiti, cand pictam sau cand scriem poezii, ori cand cantam
la pian, sau ne manifestam cu adevarat fiinta interioara. Aceastea sunt cele mai fericite
momente ale vietii noastre – in care realitatea iese la suprafata, cand nu ne mai pasa de
trecut si nu ne facem griji in legatura cu viitorul. Atunci suntem exact ca un copil.
Aceasta este starea noastra naturala. Dar ce anume o face sa dispara? Ceea ce noi
numim responsabilitati. Judecatorul spune: “Hei, ce faci? Ai niste responsabilitati, ai
multe lucruri de facut, trebuie sa muncesti, trebuie sa mergi la scoala, trebuie sa castigi
bani pentru ca sa traiesti”. Toate aceste responsabilitati ne trec prin minte. Fata noastra se
schimba atunci instantaneu si devine din nou serioasa. “Sa zicem ca eu sunt un avocat”.
Si imediat expresia fetei sale se schimba; ii ia locul fata de adult. Daca mergem la
tribunal, acesta este genul de mimici pe care le vedem, si ele ne reprezinta. Suntem inca
copii, dar ne-am pierdut libertatea.
Libertatea pe care o cautam este libertatea de a fi noi insine, de a ne exprima liber.
Daca ne uitam la vietile noastre, vom veea ca in majoritatea timpului actionam doar
pentru a le fi pe plac altora, pentru a fi acceptati de ceilalti, in loc sa ne traim viata si sa
ne facem pe plac noua insine. Acelasi lucru se petrece si cu libertatea noastra. Si dupa
cum putem vedea in societatea noastra si in toate societatile din lume, dintr-o mie de
oameni, 999 sunt complet “civilizati”.
Cel mai rau este ca marea majoritate a oamenilor nu sunt constienti de faptul ca
nu sunt liberi. Exista inauntrul fiecarui om ceva care ii sopteste ca nu este liber, dar el nu
intelege despre ce este vorba si de ce nu este liber.
Drama majoritatii oamenilor este ca ei isi traiesc vietile si nu descopera niciodata
ca Judecatorul si Victima le conduc mintea, si de aceea nu au nici o sansa de a fi liberi.
Primul pas catre libertatea personala este luciditatea. Pentru a putea rezolva o problema,
este necesar sa o constientizam mai intai.
Constientizarea este intotdeauna primul pas deoarece daca nu esti constient,
atunci nu poti transforma nimic. Daca nu esti constient ca mintea ta este plina de rani si
de emotii otravite, nu poti incepe sa cureti si sa vindeci ranile si vei continua sa suferi.
Noi nu avem nici un motiv pentru a suferi. Daca am fi constienti, ne-am putea
revolta si am putea spune: “Gata!”. Putem incepe oricand sa cautam o modalitate prin
care sa ne vindecam si sa ne transformam visul personal. Visul planetei este doar un vis.
Nici macar nu este real. Daca intri in vis si incepi sa-ti pui la indoiala convingerile, vei
descoperi ca majoritatea convigerilor care te conduc catre suferinta nici macar nu sunt
adevarate. Vei descoperi ca ai suferit toti acesti ani din cauza unei drame care nici macar
nu este reala. De ce? Din cauza ca sistemul de convingeri care ti-a fost sadit in minte se
bazeaza pe minciuni.
De aceea, este important sa devenim stapanul propriului nostru vis; asa se explica
de ce toltecii au devenit maestri ai viselor. Viata ta este manifestarea visului taul este o
opera de arta. Daca nu-ti mai place visul, poti sa-ti schimbi viata oricand. Maestrii visului
39
fac din viata o capodopera; ei controleaza visul facand alegeri constiente. Orice alegere
are consectinte, si un maestru al visului este constient de consectinte.
A fi toltec este un mod de viata. Este modul de viata in care nu exista conducatori
si supusi, in care fiecare isi are propriul sau adevar si isi traieste propria realitate. Un
toltec devine intelept, devine natural si devine liber din nou.
Exista trei modalitati prin care oamenii pot deveni tolteci. Prima este de a fi un
Maestru al Constiintei. Aceasta inseamna sa fii constient de cine esti cu adevarat, cu toate
posibilitatile aferente. A doua consta in a fi un Maestru al Transformarii – in a studia cum
te poti transforma, ce poti face ca sa nu fii imblanzit. A treia consta in a fi un Maestru al
Intentiei. Din perspectiva toltecilor, intentia este acel aspect al vietii care face posibila
transformarea energiei; este acea fiinta vie care detine in ea intreaga energie
nediferentiala a lumii, sau ceea ce noi numim Dumnezeu. Intentia este chiar viata; este
iubirea neconditionata. De aceea, Maestrul Intentiei este Maestrul Iubirii.
Atunci cand vorbim despre calea tolteca a eliberarii, ne dam seama ca exista o
intreaga harta care ne ghideaza perfect catre eliberarea de “civilizatie”. Toltecii compara
Judecatorul, Victima si sistemul de convingeri cu un parazit care invadeaza mintea
umana. Din perspectiva toltecilor, toate fiintele care s-au lasat imblanzite sunt bolnave.
Ele sunt bolnave deoarece exista in ei un parazit care le controleaza mintea si creierul.
Hrana parazitului sunt emotiile negative care se nasc din frica.
Daca studiem felul in care este descris un parazit, vom descoperi ca acesta este o
fiinta vie care traieste in alte fiinte, sugandu-le energia, dar care nu le aduce in schimb
nici un folos; mai mult, parazitul isi ucide gazda incetul cu incetul. Impreuna,
Judecatorul, Victima si sistemul de convingeri se potrivesc perfect descrierii anterioare.
Ele reprezinta intr-adevar o fiinta vie alcatuita din energia psihica sau emotionala, iar
aceasta energie este vie. Evident ca nu este o energie materiala, dar nici emotiile nu sunt
o energie materiala. Nici visele noastre nu reprezinta o energie materiala, dar stim ca ele
exista.
Una din functiile creierului nostru este aceea de a transforma energia materiala in
energie emotionala. Creierul nostru este o uzina de emotii. Si asa cum am afirmat la
inceput, principala functie a mintii noastre este aceea de a visa. Toltecii cred ca parazitul
– Judecatorul, Victima si sistemul de convingeri – detine controlul asupra mintii noastre;
el ne controleaza visele personale. Parazitul viseaza prin intermediul mintii noastre si isi
traieste viata prin intermediul corpului nostru. El supravietuieste datorita emotiilor ce se
nasc din frica si se hraneste din drame si din suferinte.
Libertatea pe care o cautam inseamna sa ne folosim mintea si corpul pentru a ne
trai propria viata, nu sa traim viata unui sistem de convingeri. Atunci cand descoperim ca
mintea ne este controlata de catre Judecator si de catre Victima, iar “eu-l” nostru real este
pus la colt, nu avem decat 2 posibilitati. Una consta in a continua sa traim in modul in
care ne-am obisnuit, sa-i sustinem pe Judecator si pe Victima, sa continuam sa traim in
visul planetar. Cea de-a doua consta in a face ceea ce faceam atunci cand eram copii,
atunci cand parintii incercau sa ne educe (adica sa ne indoctrineze). Putem sa ne revoltam
si sa spunem “Nu!”. Putem declara razboi impotriva parazitului, impotriva Judecatorului
si a Victimei, un razboi pentru independenta, un razboi pentru dreptul de a ne utiliza
mintea si creierul asa cum credem noi.
Asa se explica de ce in toate traditiile samane din America, din Canada pana in
Argentina, oamenii se numesc luptatori, deoarece ei se afla in razboi impotriva
40
parazitilor. Acesta este adevaratul inteles al conceptului de luptator. Luptator este acela
care se revolta impotriva invaziilor parazitului. Luptatorul se rezolva si declara razboi.
Dar a fi un luptator nu inseamna ca intotdeauna castigam razboiul; noi putem invinge sau
pierde, dar daca facem tot ce putem, avem cel putin sansa de a fi liberi din nou. Alegand
acest drum, ne aratam cel putin demnitatea de a ne revolta, demonstrand ca nu suntem
niste biete victime in fata emotiilor noastre negative sau care reactionam la emotiile
otravite ale celorlalti.
Chiar daca ne vom numara printre victimele inamicului nostru, parazitul, cel putin
nu vom fi printre victimele care nu au reactionat.
Transformarea noastra intr-un luptator ne da sansa de a transcende visul planetar
si de a ne schimba visul personal intr-un vis pe care il putem numi paradis. La fel ca si
iadul, paradisul este un loc care exista in interiorul mintii noastre. Este un loc al bucuriei,
un loc in care suntem fericiti, in care suntem liberi sa iubim si sa fim cei care suntem cu
adevarat. Putem atinge paradisul chiar in aceasta viata; nu trebuie sa asteptam pana
murim. Dumnezeu este prezent pretutindeni, iar paradisul exista peste tot, dar inainte de
toate trebuie sa avem ochi si urechi pentru a vedea si pentru a auzi acest adevarat.
Trebuie sa ne eliberam de parazit.
Parazitul poate fi comparat cu un monstru cu o mie de capete. Fiecare cap al
parazitului este una din temerile pe care le avem. Daca dorim sa fim liberi, va trebui sa
distrugem parazitul. O solutie de a ataca fiecare cap al parazitului, ceea ce inseamna sa ne
infrangem fiecare teama, una cate una. Acesta este un proces lent, dar functioneaza. De
fiecare data cand ne infrangem o temere suntem putin mai liberi.
O a doua modalitate de abordare ar fi sa incetam sa hranim parazitul. Daca nu-i
mai oferim parazitului nici un fel de hrana, il vom ucide prin infometare. Pentru a face
acest lucru treubie sa ne controlam emotiile, astfel incat sa nu mai generam emotii care
sunt starnite de frica. Usor de zis, dar foarte greu de facut. Este dificil deoarece
Judecatorul si Victima ne controleaza mintea.
O a treia solutie este asa-numita initiere prin moarte. Initierea prin moarte se
regaseste in numeroase traditii si scoli ezoterice din lume. O regasim in Egipt, India,
Grecia si America. Aceasta este moartea simbolica care ne omoara parazitul fara a
produce nici un rau corpului nostru fizic. Cand corpul fizic “moare” simbolic, parazitul
trebuie de asemenea sa moara. Aceasta solutie este mai rapida decat celelalte doua solutii,
dar si mai dificila decat ele. Este necesar sa avem un mare curaj pentru a intampina pe
Ingerul Mortii. Trebuie sa fim foarte puternici.
Haideti sa privim mai indeaproape fiecare dintre aceste solutii.
ARTA TRANSFORMARII:
VISUL CELEI DE-A DOUA ATENTII
Pana acum, am invatat ca visul pe care-l traim este rezultatul unui vis exterior
care ne capteaza atentia si ne hraneste toate convingerile. Procesul de civilizare poate fi
numit visul primei atentii, deoarece se refera la modul in care ne-a fost folosita atentia
pentru prima data pentru a crea acest vis prin viata noastra.
Una din caile prin care ne putem schimba convingerile consta in a ne focaliza
atentia asupra acestor dogme si convingeri, transformand legamintele pe care le-am facut
41
cu noi insine. Altfel spus, noi ne putem folosi de atentie pentru a doua oara, creand astfel
visul celei de-a doua atentii, sau un nou vis.
Diferenta consta in faptul ca acum nu mai suntem inocenti. Cand eram copii, acest
lucru nu era adevarat; atunci nu aveam alta alternativa. Dar acum nu mai suntem copii.
Acum depinde numai de noi ce credem sau ce nu credem. Putem fi liberi pentru orice fel
de credinta, inclusiv pentru credinta in noi insine.
Primul pas consta in a deveni constienti de ceata care este in mintea noastra.
Trebuie sa devenim constienti ca visam tot timpul. Aceasta este singura cale prin care
putem transforma visul daca suntem constienti ca intreaga drama a vietii noastre este
rezultatul convingerilor noastre, iar ceea ce credem nu este real, atunci putem incepe sa
transformam ceva. Mai departe, pentru a ne transforma convingerile este necesar sa ne
focalizam atentia asupra a ceea ce dorim sa transformam. Trebuie sa stim exact la ce
conditionari dorim sa renuntam si ce anume dorim sa transformam in fiinta noastra.
Asadar, urmatorul pas consta in a deveni din ce in ce mai constienti de limitarile
noastre, de temerile bazate pe convingeri personale care ne fac fericiti. Putem face un
inventar al tuturor convingerilor noastre, al tuturor legamintelor pe care le-am facut
candva, si prin acest proces putem incepe transformarea. Toltecii numeau Arta
Transformarii si considerau ca stapanirea acestei arte necesita o mare maestrie. Orice om
poate atinge maestria transformarii prin inlocuirea legamintelor bazate pe frica, ce produc
suferinta, si asta doar prin reprogramarea mintii. Una din caile de atingere a acestei
maestrii consta in exploatarea si adoptarea unor convingeri alternative, cum ar fi de
exemplu Cele Patru Legaminte.
Decizia de a adopta Cele Patru Legaminte este o declaratie de razboi pentru a va
recastiga libertatea si a va elibera de parazit. Cele Patru Legaminte va ofera posibilitatea
de a pune capat durerii emotionale, deschizand astfel o poarta noua prin care poate sa
patrunda bucuria si incepand astfel un nou vis. Depinde numai de dumneavoastra cum
veti explora posibilitatile visului dumneavoastra personal, daca sunteti interesat, in mod
real, de aceasta. Cele Patru Legaminte au fost create pentru a va ajuta sa depasiti
legamintele ce va limiteaza, pentru a castiga mai multa putere personala si a deveni mai
puternici. Cu cat veti fi mai puternici, cu atat mai multe conditionari veti putea rupe, pana
cand veti putea patrunde chiar in miezul tututor conditionarilor.
Patrunderea in miezul tuturor conditionarilor (legamintelor) este un proces pe care
l-am numit simbolic patrunderea in desert. Atunci cand patrunzi in desert, iti poti intalni
demonii fata in fata. La iesirea din desert, toti acesti demoni devin ingeri.
Practica Celor Patru Legaminte noi reprezinta un mare act de putere. Renuntarea
la vraja magiei negre din mintea noastra necesita o mare putere personala. De fiecare data
cand rupi unul dintre vechile legaminte, castigi o putere suplimentara. Veti putea incepe
prin ruperea unor conditionari mai mici, mai putin importante, si care necesita o putere
mai mica. Dupa ruperea acestor conditionari marunte, puterea dumneavoastra personala
va creste pana la punctul in care veti ajunge sa va confruntati cu marele demon din
mintea voastra.
De exemplu, fetita careia mama ei i-a spus sa nu cante, are acum 20 de ani si
continua sa nu cante. O modalitate ca ea sa-si depaseasca aceasta convingere ca vocea ei
este urata este de a spune:”Bine, imi propun sa cant, chiar daca nu cant atat de bine”.
Apoi, ia pretinde ca este aplaudata de oameni care ii spun: “Oh! Ce frumos a fost”. Acest
lucru ar putea-o face sa-si depaseasca conditionarea intr-o masura foarte mica, dar
42
aceasta nu va disparea in nici un caz. Insa acum ea are ceva mai multa putere si curaj
pentru a incerca din nou si din nou, pana cand va rupe complet aceasta conditionare.
Aceasta este o modalitate de a iesi din visul iadului. Dar fiecare conditionare care
va face sa suferiti si pe care o depasiti va trebui sa fie inlocuita cu un nou legamant care
sa va faca fericiti. Numai astfel veti putea impiedica vechile conditionari sa revina. Daca
veti ocupa acelasi spatiu cu un nou legamant, atunci vechea conditionare va disparea
pentru totdeauna, iar locul ei va aparea un legamant nou de credinta.
In mintea noastra exista atat de multe credinte puternice incat acest proces poate
parea complet lipsit de speranta. De aceea, trebuie sa o luam gradat si sa avem rabdare cu
noi insine, pentru ca acesta este un proces lent. Ceea ce traim acum este rezultatul multor
ani de civilizare. Nu ne putem astepta sa rupem lanturile civilizatiei intr-o singura zi.
Ruperea conditionarilor este foarte dificila, caci noi ne-am intarit fiecare legamant pe
care l-am facut vreodata prin puterea cuvantului nostru (care este puterea vointei).
De aceea, puterea de a depasi o conditionare, de a dezlega un legamant, trebuie sa
fie cel putin comparabila. Nimeni nu poate schimba un legamant cu o putere mai mica
decat cea investita in acel legamant, iar aproape toata puterea noastra personala este
investita in pastrarea legamintelor pe care le-am facut cu noi insine. Acest lucru se
datoreaza faptului ca noi suntem puternic dependenti de legamintele noastre. Ne-am
conditionat singuri sa fim ceea ce suntem. Ne-am conditionat sa fim gelosi, furiosi si sa
ne fie mila de noi insine. Ne-am conditionat sa credem in convingeri care ne spun: “Nu
sunt suficient de bun, nu sunt suficient de inteligent. Ce rost are sa mai incerc? Se vor
gasi intotdeauna altii care vor face acest lucru mai bine decat mine...”.
Toate aceste vechi legaminte care ne conduc visul vietii sunt rezultatul faptului ca
le-am repetat la nesfarsit. De aceea, pentru a adopta Cele Patru Legaminte, este necesar
sa aplicam acelasi principiu al repetitiei. Punerea in practica a noilor legaminte va face ca
viata dumneavoastra sa se imbunatateasca simtitor. Repetitia este cea care creeaza
maestria.
DISCIPLINA LUPTATORULUI:
CONTROLUL PROPRIULUI COMPORTAMENT
Imaginati-va ca intr-o dimineata va treziti devreme si sunteti plin de entuziasm
pentru ziua care urmeaza. Va simtiti bine. Sunteti fericit si plin de energie, gata sa faceti
fata zilei ce va urma. Apoi, la micul dejun va certati foarte tare cu sotia, si sunteti inundat
de emotii negative. Va enervati si in aceste emotii ale furiei pierdeti foarte mult din
puterea personala. Dupa cearta, sunteti epuizat si doriti doar sa plecati si sa plangeti. De
fapt, va simtiti atat de obosit incat mergeti in camera dumneavoastra, va simtiti distrus si
incercati sa va reveniti. Petreceti apoi tot restul zilei cufundat in aceste emotii negative.
Nu mai aveti energie pentru a continua si nu doriti decat sa fugiti de tot si de toate.
In fiecare zi, noi ne trezim cu o anumita cantitate de energie mentala, emotionala
si psihica pe care o cheltuim pe parcusul zilei. Daca permitem emotiilor noastre sa ne fure
energia, nu vom mai avea energie pentru a ne transforma viata sau pentru a o darui
celorlalti.
Modul in care percepem lumea depinde de emotiile pe care le simtim. Atunci
cand suntem suparati, totul in jurul nostru pare gresit, nimic nu este bine. Pana si vremea
43
trebuie condamnata; indiferent daca ploua sau daca soarele straluceste, nimic nu ne
multumeste. Atunci cand suntem suparati, totul in jurul nostru pare trist si ne face sa
plangem. Vedem copacii si ne simtim suparati; vedem ploaia si totul pare atat de trist.
Uneori, ne simtim vulnerabili si simtim nevoia sa ne protejam, deoarece nu stim
momentul in care cineva va dori sa ne atace. Nu avem incredere in nimeni si nimic din
jurul nostru. Si totul deoarece privim lumea prin ochii fricii!
Imaginati-va ca mintea umana este la fel ca pielea. Daca veti atinge o piele
sanatoasa, va veti simti minunat. Pielea este facuta pentru a percepe minunata senzatie a
atingerii. Acum imaginati-va ca sunteti ranit, pielea este taiata si se infecteaza. Daca
atingeti pielea infectata, aceasta va va produce o senzatie de durere, asa ca veti urmari sa
va acoperiti si sa va protejati pielea. Atingerea nu va va face nici o placere, deoarece
acum doare.
In continuare, imaginati-va ca toti oamenii sufera de boli de piele. Nici unul nu-l
poate atinge pe celalalt fara sa-l doara. Toata lumea are rani pe piele, astfel incat infectia
pare a fi ceva normal, durerea fiind considerata, de asemenea, normala; asa cred oamenii
ca trebuie sa stea lucrurile!
Va puteti imagina cum ne-am comporta unii cu ceilalti daca toti oamenii din lume
ar avea boli de piele? Evident ca nu ne-am mai imbratisa unii cu ceilalti, deoarece ar fi
dureros. Altfel spus, ar fi necesar sa punem o distanta destul de mare intre noi.
Mintea umana este exact ca aceasta descriere a pielii infectate. Fiecare om are un
corp emotional complet infectat de rani. Fiecare rana este infectata cu emotii otravite – cu
otrava tuturor emotiilor care ne-au facut sa suferim, precum ura, furia, invidia si
supararea. O actiune nedreapta deschide o rana in minte si noi reactionam cu o emotie
otravita din cauza conceptelor si credintelor pe care le avem despre ceea ce este drept si
ce nu. Mintea este ranita si plina de otrava din cauza procesului de civilizare si pentru ca
toata lumea descrie mintea ranita ca fiind ceva normal. Acest lucru este considerat
normal, dar eu va pot spune ca nu este asa.
Visul nostru planetar este gresit, iar oamenii sunt bolnavi mental de o boala care
se numeste frica. Simptomele acestei boli sunt toate emotiile care ii fac pe oameni sa
sufere: furia, ura, supararea, invidia si tradarea. Cand frica este prea mare, mintea
rationala cedeaza, iar noi numim acest proces boala psihica. Comportamentul psihotic
apare atunci cand mintea este atat de inspaimantata si ranile sunt atat de dureroase, incat
mintea prefera sa rupa contactul cu lumea exterioara.
Daca ne-am contempla mintea si am observa ca este bolnava, am putea descoperi
ca exista un tratament. Suferinta nu este necesara. Mai intai, este necesar sa ne deschidem
ranile emotionale prin intermediul adevarului, dupa care vom putea scoate otrava si ne
vom putea vindeca ranile complet. Cum putem face acest lucru? Simplu: trebuie sa-i
iertam pe cei care au gresit fata de noi, nu neaparat pentru ca merita sa fie iertati, ci
pentru ca noi ne iubim pe noi insine atat de mult incat nu dorim sa mai platim pentru
nedreptatea comisa de altii.
Iertarea este singura modalitate de vindecare. Noi putem opta pentru iertare pentru
ca simtim compasiune pentru noi insine. Putem lasa de-o parte resentimentele si putem
spune: “Gata! Nu voi mai fi marele Judecator si nici nu voi mai lupta impotriva mea. Nu
voi mai abuza de mine si nu ma voi mai trata cu violenta. Nu voi mai fi Victima”.
Va trebui sa incepem prin a ne ierta parintii, fratii, surorile, prietenii si pe
Dumnezeu. Cine il iarta pe Dumnezeu se poate ierta si pe sine. Cine se iarta pe sine
44
renunta practic la autorespingerea din mintea sa. Incepe astfel un proces de autoacceptare
si de iubire de sine, care va creste atat de mult incat in final omul ajunge sa se accepte
exact asa cum este. Acesta este inceputul vietii de om liber. Iertarea este cheia.
Dar cum putem sti cans am iertat pe cineva? Atunci constatam ca nici el nici noi
nu mai avem nici o reactie emotionala. Auzi numele persoanei si nu ai nici o reactie
emotionala. Auzi numele persoanei si nu ai nici o reactie emotionala. Cand cineva poate
atinge ceea ce era candva o rana fara a mai simti nici o durere, atunci poate fi sigur ca a
iertat cu adevarat si definitiv.
Adevarul este la fel ca un bisturiu. El este dureros, deoarece deschide toate ranile
care sunt acoperite de minciuni, si astfel ne putem vindeca. Aceste minciuni alcatuiesc
ceea ce eu numesc sistemul negarii. Acest sistem al negarii nu este in sine ceva rau,
doarece ne permite sa ne acoperim ranile si sa functionam in continuare. Dar daca ranile
sau otrava dispar, noi nu mai trebuie sa ne mintim. In acest fel, nu mai avem nevoie nici
de sistemul negarii, caci o minte sanatoasa este la fel cu o piele sanatoasa. Este placut sa
o atingi.
Necazul cu cei mai multi dintre oameni este isi pierd controlul emotiilor. Emotiile
sunt cele care controleaza comportamentul uman, nu omul este cel care controleaza
emotiile. Atunci cand ne pierdem controlul, noi spunem lucruri pe care nu am fi dorit sa
le spunem si facem lucruri pe care nu am fi dorit sa le facem. De aceea este atat de
important sa devenim impecabili in gandire si vorbire, transformandu-ne astfel intr-un
luptator spiritual. Noi trebuie sa invatam sa ne controlam emotiile astfel incat sa avem
suficienta putere personala pentru a ne transforma legamintele bazate pe frica, pentru a
scapa din iad si pentru a ne crea raiul nostru personal.
Dar cum putem deveni un luptator spiritual? Exista anumite trasaturi ale
luptatorului spiritual care sunt aproximativ la fel in intreaga lume. Inainte de toate,
luptatorul spiritual este constient. Acest lucru este foarte important. Suntem constienti ca
mergem la razboi, si in razboi mintea noastra necesita disciplina. Nu disciplina unui
soldat, ci disciplina unui luptator. Nu o disciplina exterioara care sa ne spuna ce sa facem
si ce sa nu facem, ci disciplina de a fi noi insine, indiferent de ceea ce se petrece.
Luptatorul spiritual detine controlul. Nu controlul asupra unei alte fiinte umane, ci
controlul asupra propriilor sale emotii, controlul asupra propriei sale persoane. Emotiile
sunt reprimate prin pierderea controlului, nu prin controlul lor. Marea diferenta dintre
luptator si victima consta in faptul ca victima isi reprima emotiile, in timp ce luptatorul si
le domina. Victima isi reprima emotiile deoarece ii este frica sa si le arate, deoarece se
teme de ceea ce va spune. A controla nu este acelasi lucru cu a reprima. A controla in
seamna a-ti retine emotiile si a le exprima la momentul oportun, nici mai devreme, nici
mai tarziu. Asa se explica de ce luptatorii se considera impecabili. Ei au un control
complet asupra propriilor lor emotii, si implicit asupra intregului lor comportament.
45
INITIEREA PRIN MOARTE:
IMBRATISAREA INGERULUI MORTII
Modalitatea suprema de a atinge libertatea consta in a ne pregati pentru initierea
mortii, in a considera moartea ca fiind profesorul nostru. Ingerul mortii ne poate invata
cum sa fim cu adevarat vii. Nimeni nu stie cand va muri. De regula, oamenii au ciudata
idee ca au mai multi ani de trait in viitor. Dar oare chiar avem?
Daca mergem la spital si doctorul ne spune ca mai avem o saptamana de trait, ce
vom face atunci? Asa cum am spus mai devreme, avem doua alegeri de facut. Una este sa
suferim deoarece vom muri si le spunem tuturor: “Bietul de mine, voi muri”, iar cealalta
este sa folosim fiecare moment care ne-a mai ramas pentru a fi fericit, pentru a face ceea
ce ne place cu adevarat sa facem in viata. Daca mai avem doar doua saptamani de trait,
hai sa ne bucuram de viata. Hai sa traim. Putem spune: “De acum inainte voi fi eu insumi.
Nu voi mai incerca sa traiesc doar pentru a le face pe plac altora. Nu-mi va mai fi frica de
ceea ce gandesc ei despre mine. Si ce daca voi muri intr-o saptamana? In aceasta
saptamana voi fi eu insumi”.
Ingerul mortii ne poate invata cum sa traim in fiecare zi ca si cum ar fi ultima zi a
vietii noastre, ca si cum s-ar putea sa nu mai existe un maine. Putem incepe in fiecare zi
prin a ne spune: “Sunt treaz, vad soarele. Imi voi arata recunostinta fata de soare, fata de
toti si de toate. Mai am inca o zi pentru a fi eu insumi”.
Aceasta este modalitatea corecta de a privi viata, este ceea ce m-a invatat Ingerul
mortii despre mine – sa fiu complet deschis, sa stiu ca nu exista nimic de care sa iti fie
frica. Mai mult, am invatat sa ii tratez pe oamenii pe care-i iubesc cu multa dragoste,
deoarece aceasta s-ar putea sa fie ultima zi in care sa le pot spune cat de mult ii iubesc.
Nu stiu daca te voi mai vedea, asa ca nu vreau sa ma lupt cu tine. Daca ma voi certa
ingrozitor cu tine si imi voi revarsa asupra ta emotiile otravite pe care le am impotriva ta,
si tu vei muri maine? Niciodata! O, Doamne, Judecatorul ma va judeca atat de aspru si
ma voi simti atat de vinovat pentru ceea ce ti-am spus. Ma voi simti si mai vinovat pentru
ca nu ti-am spus cat de mult te iubesc. Dragostea care ma face fericit este dragostea pe
care o pot impartasi cu tine. De ce sa neg ca te iubesc? Nu este important daca tu ma
iubesti la randul tau. S-ar putea sa mor maine sau s-ar putea ca tu sa mori maine. Ceea ce
ma face fericit acum este sa-ti spun cat de mult te iubesc.
Cu totii ne putem trai viata in acest fel, pregatindu-ne pentru initierea mortii. Ce
se petrece in procesul de initiere a mortii? Visul vechi pe care-l aveai inaintea ta moare
pentru totdeauna. Vechile amintiri parazite, ale Judecatorului, ale Victimei si a fostelor
tale convingeri nu dispar, dar parazitul va fi mort.
Iata asadar cine moare in procesul de initiere a mortii: parazitul. Nu este usor sa
accepti initierea mortii, deoarece Judecatorul si Victima se vor lupta din toate puterile lor.
Ei nu vor dori sa moara. Vom simti atunci ca noi suntem cei care urmeaza sa moara si ne
va fi frica de aceasta moarte.
Atunci cand traim in visul planetar noi suntem ca si cum am fi morti. Oricine
supravietuieste initierii mortii primeste cel mai minunat dar dintre toate: invierea. Pentru
a primi invierea este necesar sa te ridici din moarte, sa fii viu, sa fii tu insuti din nou.
Invierea inseamna sa fii ca un copil, sa fii salbatic si liber, dar cu o singura diferenta.
Diferenta este ca am devenit liberi prin intelepciune, nu din inocenta. Suntem capabili
46
acum sa distrugem sistemul de civilizare, sa devenim liberi din nou si sa ne vindecam
mintea. Ne abandonam Ingerului mortii stiind ca parazitul va muri si noi vom fi inca in
viata, cu o minte sanatoasa si cu un rationament perfect. Apoi vom fi liberi sa ne folosim
mintea si sa ne conducem viata asa cum dorim.
Aceasta este, in viziunea tolteca, ceea ce ne invata Ingerul mortii. Ingerul mortii
vine la noi si ne spune: “Vezi tu, tot ceea ce exista aici este al meu; nu este al tau. Casa ta,
sotia ta, copii tai, masina ta, cariera ta, banii tai, totul este al meu si pot sa-ti iau totul
oricand doresc, dar pentru moment le poti folosi”.
Daca ne abandonam Ingerului mortii, vom fi fericiti odata pentru totdeauna. De
ce? Deoarece Ingerul mortii ne ia trecutul pentru a face ca viata sa continue. Pentru
fiecare clipa care a trecut, Ingerul mortii da deoparte ceea ce a murit si ne face sa traim in
prezent. Parazitul doreste sa ne ducem trecutul cu noi, ceea ce face ca viata sa devina atat
de dificila. Daca nu incetam sa traim in trecut, cum putem sa ne bucuram de prezent?
Daca visam la viitor, de ce trebuie sa ducem cu noi greutatea trecutului? Si atunci, cand
vom mai trai in prezent?
Ceea ce ne invata Ingerul mortii este sa traim in prezent.
47
NOUL VIS
Raiul pe pamant
Uitati tot ceea ce ati invatat de-a lungul vietii. Acesta este inceputul unei noi
intelegeri, al unui nou vis.
Visul in care traim este creatia noastra. Este perceptia noastra asupra realitatii pe
care o putem schimba oricand. Noi avem puterea de a crea iadul, dar si puterea de a crea
raiul. De ce nu am visa un vis diferit? De ce nu ne-am folosi mintea, imaginatia si
emotiile pentru a visa paradisul?
Folositi-va imaginatia si se vor petrece lucruri extraordinare. Imaginati-va ca aveti
capacitatea de a vedea lumea cu ochi diferiti, oricand doriti acest lucru. De fiecare data
cand deschideti ochii, priviti lumea din jurul vostru intr-un mod diferit.
Inchideti ochii, iar apoi deschideti-i si priviti in jur. Ceea ce vedeti este dragostea
care vine din copaci, dragostea care vine din cer, dragostea care vine din lumina.
Percepeti dragostea ce emana de pretutindeni, inclusiv cea care provine din voi si din alte
fiinte umane. Chiar si atunci cand oamenii sunt suparati sau furiosi, in spatele acestor
sentimente puteti vedea ca ei emit si multa dragoste.
Folosindu-va imaginatia si deschizandu-va ochii in fata noilor perceptii, va veti
putea vedea pe voi traind o noua viata, un nou vis, o viata in care nu trebuie sa va
justificati existenta si in care sunteti liberi sa fiti exact asa cum sunteti.
Imaginati-va ca aveti permisiunea sa fiti fericiti si sa va bucurati cu adevarat de
viata. Viata noastra este libera de orice conflict cu sine si cu ceilalti.
Imaginati-va ca traiti fara frica de a va exprima visele. Stiti tot ce doriti, ce nu
doriti si cand doriti ceea ce doriti. Sunteti liberi sa va transformati viata in felul in care
doriti. Nu va este frica sa cereti ceea ce nu aveti nevoie, sa spuneti da sau nu fata de
oricine sau orice.
Imaginati-va ca traiti o viata fara frica de a fi judecat de ceilalti. Incetati sa va mai
conduceti viata in functie de ceea ce gandesc ceilalti despre voi. Nu mai sunteti
raspunzatori pentru parerea nimanui. Nu mai trebuie sa controlati pe nimeni si nimeni nu
va mai controleaza pe voi.
Imaginati-va ca traiti fara a-i judeca pe ceilalti. Puteti sa-i iertati usor pe ceilalti si
puteti sa nu-i mai judecati. Nu trebuie sa aveti dreptate si nu trebuie sa faceti ce altcineva
sa simta ca a gresit. Va respectati pe voi si pe cei din jur, iar ei va respecta la randul lor.
Imaginati-va ca traiti fara frica de a iubi si de a nu fi iubit. Nu va mai fie frica de
faptul ca veti fi respinsi sau nu mai simtiti nevoia de a fi acceptat. Puteti spune: “Te
iubesc” fara nici o rusine si fara nici o justificare. Puteti merge in lume cu inima complet
deschisa si fara frica de a fi ranit.
Imaginati-va ca traiti viata fara teama de a va asuma riscuri si de a explora viata
cu adevarat. Nu va fie frica de faptul ca veti pierde ceva. Nu va fie frica sa fiti vii in lume
si nu va fie frica sa muriti.
Imaginati-va ca va iubiti exact asa cum sunteti. Va iubiti corpul exact asa cum
este si va iubiti emotiile exact asa cum sunt ele. Sunteti constienti ca sunteti perfecti exact
asa cum sunteti.
48
Imaginati-va aceste lucruri pentru ca ele sunt perfect posibile! Puteti trai visul
raiului in starea de gratie, in starea de beatitudine. Dar pentru a experimenta acest vis,
trebuie mai intai sa-l intelegeti.
۞
Singura iubirea are capacitatea de a va face sa intrati in starea de beatitudine.
Starea de beatitudine inseamna a fi indragostit. A fi indragostit inseamna a trai
beatitudinea. Simti atunci ca plutesti printre nori. Percepi dragostea oriunde te duci. Este
in intregime posibil sa traiti in acest mod tot timpul. Este posibil deoarece si altii au putut,
iar ei nu sunt diferiti de voi. Ei traiesc in beatitudine deoarece si-au schimbat legamintele
si viseaza un alt vis.
Atunci cand simti ce inseamna sa traiesti starea de beatitudine, incepi sa o iubesti.
Stii ca raiul pe pamant este un adevar, ca raiul exista cu adevarat. Dupa ce ai aflat ca raiul
exista, ca este posibil sa te mentii acolo, depinde doar de tine sa faci efortul de a te
mentine, de a ramane acolo. Cu doua mii de ani in urma, Iisus le-a vorbit oamenilor
despre imparatia lui Dumnezeu, despre imparatia iubirii, dar putini l-au auzit, deoarece
oamenii nu erau pregatiti. Ei spuneau: “Despre ce vorbesti? Inima mea este goala, nu simt
iubirea despre care vorbesti; nu simt pacea pe care tu o ai”. Nu faceti la fel. Imaginati-va
ceea ce vi se cuvine.
Lumea este frumoasa si minunata. Viata poate deveni foarte usoara atunci cand
iubirea devine o maniera de a trai. Iubirea este posibila tot timpul. Este alegerea voastra.
Chiar daca nu aveti nici un motiv sa iubiti, puteti totusi iubi, pentru ca iubirea va face
fericiti. Fericirea nu poate aparea decat acolo unde exista iubire in actiune. Iubirea este
singura care poate sa va ofere pacea interioara. Ea va transforma perceptia voastra despre
lume.
Puteti privi intreaga lume prin ochii iubirii. Puteti fi constienti ca tot ceea ce va
inconjoara este iubire. Atunci cand traiesti astfel, ceata din minte dispare. Mitote a plecat
intr-o vacanta permanenta. Acesta este idealul pe care il cauta oamenii de sute de ani. De
mii de ani suntem in cautarea fericirii. Fericirea este paradisul pierdut. Oamenii au
muncit atat de greu pentru a ajunge in acest punct, dar numai evolutia mintii ii poate
conduce aici. Acesta este viitorul umanitatii.
Acest mod de viata este posibil si este in mainile voastre. Moise l-a numit
Pamantul Fagaduintei, Buddha l-a numit Nirvana, Iisus l-a numit Rai, iar Toltecii l-au
numit Noul Vis. Din pacate, identitatea voastra este amestecata cu visul planetei. Toate
credintele si legamintele voastre sunt in ceata. Simtiti prezenta parazitului si va
identificati cu el. Acest lucru face ca renuntarea la el, eliberarea de parazit si crearea
spatiului in care este experimentata iubirea, sa fie dificile. Sunteti atasati de Judecator si
de Victima. Suferinta va face sa va simtiti in siguranta, caci vai!, o cunoasteti atat de
bine.
In realitate, nu exista nici un motiv pentru care sa suferiti. Singurul motiv pentru
care suferim este propria noastra optiune. Daca va veti uita la viata voastra, veti gasi
multe pretexte pentru a suferi, dar nu veti gasi nici un motiv adevarat. Acelasi lucru este
adevarat si in ceea ce priveste fericirea. Singurul motiv al fericirii este propria noastra
optiune. Fericirea este o alegere, la fel ca si suferinta.
Poate ca nu putem scapa de destinul de a fi oameni, dar avem totusi la dispozitie
doua optiuni: de a ne bucura de destinul nostru sau de a suferi din cauza lui. A suferi, sau
49
a iubi si a fi fericit. A trai in iad sau a trai in rai. Alegerea mea a fost de a trai in rai. Care
este alegerea voastra?
50
Rugaciuni
Inchide-ti pentru o clipa ochii, deschideti-va inima si simtiti iubirea ce vine din
inima voastra.
Fuzionati cu aceste rugaciuni in mintea si in inima voastra, topiti-va in iubire.
Impreuna, vom face o rugaciune foarte speciala pentru a experimenta comuniunea cu
Creatorul nostru. Focalizati-va atentia asupra plamanilor, ca si cum nimic nu ar mai
exista decat plamanii. Simtiti placerea atunci cand plamanii se expansioneaza pentru a
implini cea mai mare necesitate a corpului uman – respiratia.
Respirati adanc si simtiti aerul care va umple plamanii. Simtiti ca aerul nu este
altceva decat iubire. Observati legatura care exista intre aer si plamani, o legatura de
iubire. Umpleti-va plamanii cu aer pana cand corpul vostru simte nevoia sa elimine acel
aer. Apoi expirati si simtiti din nou placerea. Ori de cate ori implinim o necesitate a
corpului uman, acest proces ne produce placere. Simpla respiratie este suficienta pentru
noi pentru a putea fi fericiti, pentru a ne bucura de viata. Simplul fapt ca traim este
suficient. Simtiti asadar placerea de a fi viu, placerea de a simti iubirea...
RUGACIUNE PENTRU LIBERTATE
Creator al Universului, ne rugam tie sa vii printre noi si sa impartasesti cu noi o
puternica comuniune de iubire. Noi stim ca adevarul tau nume este Iubire, ca a fi in
comuniune cu tine inseamna a impartasi aceeasi vibratie, aceeasi frecventa care o ai tu,
doarece tu esti singurul lucru care exista in univers.
Astazi, ajuta-ne sa fim la fel ca tine, sa iubim viata, sa fim una cu ea, sa fim
iubire. Ajuta-ne sa iubim la fel cum iubesti tu, neconditionat, fara asteptari, fara obligatii,
fara judecati. Ajuta-ne sa iubim si sa ne acceptam pe noi insine fara a ne judeca, deoarece
daca ne judecam pe noi, ne vom gasi vinovati si va trebui sa fim pedepsiti.
Ajuta-ne sa iubim tot ceea ce ai creat tu, neconditionat, dar mai ales pe celelalte
fiinte umane, indeosebi pe ceilalti oameni pe care incercam atat de mult sa-i iubim.
Deoarece atunci cand ii respingem pe ei, noi ne respingem de fapt pe noi insine. Iar
atunci cand ne respingem pe noi insine, iar atunci cand ne respingem pe noi, te respingem
pe tine.
Ajuta-ne sa-i iubim pe ceilalti asa cum sunt ei, neconditionat. Ajuta-ne sa-i
acceptam asa cum sunt, fara a-i judeca, deoarece daca-i judecam pe ei, ii vom gasi
vinovati si vom simti nevoia de a-i pedepsi.
Astazi, curata-ne inimile de orice emotie otravita pe care o mai avem, elibereazane mintea de orice judecata, astfel incat sa putem trai in pace si iubire.
Astazi este o zi foarte speciala. Astazi ne deschidem inimile pentru a iubi din nou,
asa ca ne putem spune unul altuia: “Te iubesc”, fara nici o frica, si cand spun aceasta o
spun din tot sufletul. Vino la noi, foloseste vocile noastre, foloseste ochii nostri, foloseste
mainile noastre si foloseste-ne inimile pentru a ne oferi celorlalti intr-o comuniune de
iubire cu toata lumea. Astazi, Creatorule, ajuta-ne sa fim la fel cum esti tu. Iti multumim
pentru tot ceea ce primim astazi, dar mai ales pentru libertatea de a fi cei care suntem cu
adevarat. Amin.
51
RUGACIUNE PENTRU IUBIRE
Haideti sa traim impreuna un vis frumos – un vis in care tu vei iubi tot timpul. In
acest vis tu esti in mijlocul unei zile frumoase si insorite de vara. Auzi pasarile, vantul si
un paraias. Mergi catre rau. Pe malul râului sta un batran in meditatie, iar tu vezi ca din
capul sau emana raze de lumina de diferite culori. Iti propui sa nu-l deranjezi, dar el iti
observa prezenta si deschide ochii. Are ochii plini de iubire si un zambet larg. Il intrebi
cum de este capabil sa radieze o lumina atat de frumoasa. Il intrebi daca te poate invata si
pe tine ceea ce face el. El iti raspunde ca in urma cu multi, multi ani el si-a pus aceeasi
intrebare invatatorului sau.
Batranul incepe sa-ti povesteasca povestea vietii sale: “Invatatorul meu si-a
deschis pieptul si si-a scos inima, apoi a luat o flacara frumoasa din inima sa. In
continuare mi-a deschis pieptul, mi-a deschis inima si a pus acea mica flacara in inima
mea. Apoi mi-a pus inima inapoi in piept si in curand inima mea a inceput sa se manifeste
o iubire foarte intensa, deoarece flacara pe care o pusese in inima mea era chiar iubirea
lui.
Flacara a crescut in inima mea si a devenit un foc mare, mare, un foc care nu arde,
ci purifica tot ceea ce atinge. Si acel foc a atins fiecare din celulele corpului meu, iar
celulele din corpul meu mi-au trimis si ele iubirea lor. Am devenit una cu corpul meu, dar
iubirea mea a crescut mai mult decat acesta. Acel foc a atins fiecare emotie a mintii mele,
iar toate emotiile s-au transformat intr-o iubire puternica si intensa. Si m-am iubit pe
mine insumi complet si neconditionat.
Dar focul continua sa arda si eu simteam nevoia sa-mi impartasesc iubirea. Am
decis sa pun cate o farama din iubirea mea in fiecare copac, iar copacii mi-au raspuns si
am devenit una cu copacii, dar iubirea mea nu s-a oprit aici, ci a crescut si mai mult. Am
pus cate o farama din iubirea mea in fiecare floare, in iarba, in pamant, si ele mi-au
raspuns si mi-au transmis iubirea lor si am devenit una cu ele. Iar iubirea mea a crescut
din ce in ce mai mult, pana cand a inclus in ea fiecare animal de pe glob. Si animalele miau raspuns iubirii mele si am devenit una cu ele. Dar iubirea mea a continuat sa creasca si
sa creasca.
Am pus o farama din iubirea mea in fiecare cristal, in fiecare piatra de pe pamant,
in praf, in metale, si ele mi-au raspuns si am devenit una cu pamantul. Apoi am decis sa
pun o farama din iubirea mea in apa, in oceane, in rauri, in ploaie, in zapada. Si ele mi-au
raspuns si am devenit una cu ele. Dar iubirea mea a crescut si mai mult si mai mult. Am
decis sa ofer iubirea mea aerului, vantului. Am simtit o comuniune puternica cu
pamantul, cu vantul, cu oceanele, cu natura, si iubirea mea a continuat sa creasca.
Mi-am indreptat capul catre cer, catre soare, catre stele, si am pus o farama din
iubirea mea in fiecare stea, in luna, in soare, si ele mi-au raspuns. Si am devenit una cu
luna, cu soarele si cu stelele, iar iubirea mea a continuat sa creasca si sa creasca. Si am
pus o farama din iubirea mea in fiecare om si am devenit una cu intreaga umanitate.
Oriunde mergeam, cu oricine ma intalneam, ma deveam pe mine in ochii lor, deoarece eu
sunt o parte a totului, deoarece iubesc”.
Dupa care, batranul isi deschide pieptul, isi scoate inima cu flacara cea frumoasa
din ea si o pune in inima ta. Si acum, acea iubire creste in interiorul tau. Acuma tu esti
una cu vantul, cu apa, cu stelele, cu toata natura, cu toate animalele si cu toate fiintele
umane. Simti caldura si lumina ce emana din flacara din inima ta. In jurul capului ai o
52
aureola care straluceste in culori numeroase si foarte frumoase. Radiezi de stralucirea
iubirii si te rogi:
Iti multumesc tie, Creator al Universului, pentru darul vietii pe care mi l-ai oferit.
Iti multumesc pentru ca mi-ai oferit tot ceea ce am avut cu adevarat nevoie. Iti multumesc
pentru ca imi folosesti cuvintele, pentru ca imi folosesti ochii, pentru ca imi folosesti
inima pentru a-ti imprastia iubirea oriunde as merge. Te iubesc asa cum esti, si pentru ca
eu sunt creatia ta, ma iubesc si pe mine asa cum sunt. Ajuta-ma sa pastrez iubirea si pacea
in inima mea si sa fac din aceasta iubire o noua viata, care sa-mi permita sa traiesc in
iubire tot restul vietii mele. Amin.
53
Despre CELE PATRU LEGAMINTE
In lucrarea Cele Patru Legaminte, Don Miguel Ruiz ne arata cum apar
convingerile noastre limitate, care ne rapesc bucuria de a trai si ne fac sa suferim inutil si
continuu. Avand la baza intelepciunea tolteca straveche, Cele Patru Legaminte reprezinta
un puternic cod de conduita care ne poate transforma rapid viata, permitandu-ne sa
experimentam libertatea personala, adevarata fericire si adevarata iubire.
“Cartea lui Don Miguel Ruiz prezinta o cale catre iluminare si libertate”.
Deepak Chopra, autor al lucrarii Cele Sapte Legi Spirituale ale Succesului si director al
Centrului Chopra pentru Bunastare Umana
“O carte care ne inspira si care ne ofera lectii profunde de viata...”.
Wayne Dyer, autor al lucrarii Adevarata magie
“Continuand traditia lui Castaneda, Ruiz distileaza esenta intelepciunii toltece,
definind cu claritate si impecabilitate ce inseamna sa traiesti ca un luptator pentru pace in
lumea moderna”.
Dan Millman, autor al lucrarilor Calea luptatorului pentru pace si Legile spiritului.
54
Don Miguel Ruiz
Don Miguel Ruiz s-a nascut intr-o familie de vindecatori si a fost crescut intr-o regiune
rurala din Mexic de catre o mama curandera (vindecatoare) si de catre un bunic nagual
(saman). Pe cand era copil, familia sa a crezut ca Miguel va continua mostenirea veche de
secole, ducand mai departe traditia esoterica a vindecarii si cunoasterii toltece. Furat insa
de viata moderna, Miguel a urmat universitatea de medicina si a devenit chirurg.
O experienta de moarte clinica i-a schimbat insa viata. Intr-o noapte de la
inceputul anilor 70, el a adormit la volan si s-a trezit exact cand masina sa intra intr-un
zid. Desi s-a grabit sa-si scoata cei doi prieteni din masina, Miguel isi aminteste ca nu se
afla in corpul fizic cand a facut acest lucru.
Uluit de experienta, el a inceput o serie de practici intense de cunoastere de sine.
S-a devodat in intregime practicii intelepciunii stravechi, a studiat alaturi de mama sa si
si-a completat ucenicia alaturi de un puternic saman din desertul mexican. Bunicul sau,
care intre timp murise, a continuat sa-l invete in visele sale.
In traditia tolteca, nagualul este cel care il ghideaza pe ucenic catre eliberare. Don
Miguel Ruiz este un nagual din lina Cavalerilor Vulturului, dedicandu-si astazi intreaga
viata pentru a raspandi mai departe cunoasterea referitoare la stravechea traditie tolteca.
55