Icoane pe sticlă din Transilvania Colecţia Szöcs Foto: Siluan Timbuş, Victor Bortaş ISBN 978-973-117-374-0 © Ana Dumitran Finalizarea cercetării a fost posibilă prin proiectul Ştiinţele socio‐umaniste în contextul evoluţiei globalizate – dezvoltarea şi implementarea programului de studii şi cercetare postdoctorală, cod contract: POSDRU/1.5/S/61104, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007‐2013. ANA DUMITRAN SZÖCS FŰLÖP KÁROLY ELENA BĂJENARU Icoane pe sticlă din Transilvania Colecţia Szöcs Alba Iulia, 2012 SUMAR Justificare ….. 6 Colecţia Szöcs ..... 7 Repertoriul pictorilor ..... 10 Repertoriul icoanelor ..... 21 Deisis ..... 22 Dumnezeu Savaoth ..... 24 Rugăciunea lui Iisus în grădina Ghetsimani ..... 26 Încoronarea Fecioarei ..... 28 Sfânta Treime (Cina de la Mamvri) ..... 34 Sfânta Treime nou‐testamentară ..... 36 Iisus Hristos Mare Arhiereu şi Învăţător ..... 40 Iisus Hristos Mare Arhiereu .....42 Iisus Hristos Pantocrator ..... 43 Iisus Hristos – viţa de vie ..... 46 Maica Domnului cu Pruncul ..... 48 Izvorul Tămăduirii ..... 62 Naşterea Maicii Domnului ..... 63 Buna Vestire ..... 64 Naşterea Domnului ..... 65 Întâmpinarea Domnului ..... 67 Botezul Domnului ..... 68 Cina cea de taină ..... 70 Schimbarea la faţă ..... 72 Răstignirea lui Iisus ..... 73 Coborârea de pe cruce ..... 78 Plângerea lui Iisus ..... 79 Maica Domnului îndurerată ..... 85 Învierea lui Iisus ..... 90 Prăznicar cu patru scene ..... 96 Adormirea Maicii Domnului ..... 97 Apariţia Fecioarei la Lourdes ..... 99 Arhanghelul Mihail ..... 100 Arhanghelii Mihail şi Gavriil ..... 103 Sf. Ioan Botezătorul ..... 108 Sf. Antonie cel Mare şi Sf. Nicolae ..... 109 Sf. Nicolae ..... 110 Sf. Gheorghe ..... 122 Sf. Gheorghe şi Sf. Teodor Tiron ..... 136 Sf. Dumitru ..... 138 Înălţarea Sfintei Cruci ..... 140 Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena ..... 142 Sf. Arhidiacon Ştefan ..... 147 Sf. Prooroc Ilie ..... 148 Sf. Haralambie ..... 152 Sf. Paraschiva ..... 154 Sf. Grigore Teologul ..... 155 Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel ..... 156 Sfinţii 40 de mucenici ..... 158 Sfinţii Mina, Nicolae şi Vasile cel Mare ..... 159 Sfinţii trei ierarhi ..... 160 Sfinţii trei ierarhi, Sf. Nicolae şi Sf. Haralambie ..... 161 Judecata de apoi ..... 162 Facerea Evei ..... 164 Adam şi Eva ..... 165 Masa Raiului ..... 166 Sententia ... 168 6 JUSTIFICARE Cercetarea icoanei transilvănene pictată pe sticlă se află încă în faza de pionierat. O asemenea realitate devine evidentă mai ales atunci când se pune problema publicării unei colecţii, altfel spus a unui grup eterogen, constituit sub presiunea împrejurărilor şi a ofertelor întâmplătoare. Desigur, există o bibliografie de referinţă, există modele, căci întotdeauna s‐a mai confruntat cineva cu aceeaşi situaţie. Dar ceea ce transmit aceste repere este mai ales sentimentul de incertitudine, imaginea unei realităţi care îţi poate scăpa foarte uşor de sub control, datorită diversităţii formelor de exprimare a artiştilor şi a pericolului confuziei între stereotipie şi particularitate stilistică. Pe lângă aceste neajunsuri, concretizate de obicei în distribuirea operei unui singur pictor către mai multe ateliere, se adaugă nevoia unei nuanţări a terminologiei folosite şi a unei raportări la fenomenul artistic european şi de pe alte poziţii decât aceea a mimetismului unor comportamente sau competenţe profesionale. Imaginea liniară, aproape didactică, a introducerii picturii pe sticlă în Transilvania ca efect al pelerinajului la icoana Maicii Domnului de la mănăstirea Nicula şi dispersia sa apoi, prin meşteri niculeni, către celelalte regiuni ale provinciei, cu deosebire spre cele unde s‐au dezvoltat glăjării, este doar una dintre realităţi, peste care s‐au suprapus altele, identificate sau încă ascunse, dar cel puţin tot atât de importante în efortul de înţelegere a succesului meşteşugului, deopotrivă printre artişti ca şi printre beneficiari. Surprinderea încrengăturii de relaţii şi interpretări, ca şi a multitudinii întrebărilor condamnate să rămână deocamdată fără răspuns, au constituit întotdeauna apanajul, dar şi piatra de încercare, a celor care au avut şansa studierii unor colecţii constituite cu profesionalism, într‐o vreme în care încă se mai putea alege între piesele de duzină şi cele cu adevărat de valoare artistică ori documentară. O astfel de şansă este şi colecţia care face obiectul acestui volum şi care este capabilă, prin bogăţie şi diversitate, să ofere ea singură material ilustrativ pentru o sinteză de istorie a picturii pe sticlă în Transilvania, dar şi argumente suficient de elocvente că scrierea acesteia mai trebuie să aştepte până la recuperarea integrală a biografiei pictorilor, atâta câtă se mai poate, prin cercetarea arhivelor, a colecţiilor muzeale şi a patrimoniului bisericilor, acolo unde el se mai păstrează. Pentru împlinirea acestui deziderat, publicarea unor asemenea colecţii este esenţială, prin completările care devin posibile, prin verificarea unor ipoteze şi, mai ales, prin accesul la informaţia pe care o conţin. Iată de ce am considerat oportună împărtăşirea tezaurului adunat, în ciuda obstacolelor presupuse de studiul său şi a neputinţei atât de a avea întotdeauna răspunsuri, cât şi de a le accepta pe unele dintre cele care au fost deja date. Iată şi de ce am rezistat acum tentaţiei de a rescrie istoria picturii pe sticlă practicate de românii din Transil‐ vania, chiar dacă, prin reflecţiile asupra acestei colecţii, o nouă viziune capătă contururi tot mai clare. În acest moment sunt mult mai importante concluziile la care fiecare poate ajunge prin propria analiză. Conştienţi că fiecare nouă zi de cercetare le poate zdruncina, am preferat să nu le oferim încă pe ale noastre. 7 COLECŢIA SZÖCS Icoanele pe sticlă sunt, astăzi, doar o mică parte din tezaurul adunat pe parcursul a aproape şase decenii1, dar datorită lor a fost descoperită pasiunea pentru valorile trecutului. Astfel, prima piesă adusă acasă cu intenţia de a‐i asigura condiţii optime de păstrare a fost o asemenea icoană, mai bine spus cioburile în care a fost spartă din neglijenţă de o fetiţă. Plânsul ei şi cuvintele de reproş ale mamei, rostite undeva într‐un sat subcarpatic într‐o zi din vara anului 1957, au fost cele care au deschis perspectiva spre un univers cu o bogăţie de semnificaţii extraordinară, dar care tocmai îşi trăia ultimele clipe. Lovit în plin, în anii ’60 ai veacului trecut, de fenomenul de urbanizare a locuinţei tradiţionale, după ce, în perioada interbelică, mai suferise o gravă pierdere, datorită succesului cromolitografiilor, acest univers, în care icoana pe sticlă a avut un loc la mare cinste, s‐a prăbuşit cu totul sub impactul transfomărilor provocate de industrializare, care a antrenat ample mişcări ale populaţiei, atât din zona rurală spre oraşe, cât şi dintr‐o provincie în alta, precum şi o nivelare a comporta‐ mentelor, sub presiunea imperativelor ideologice ateist‐comuniste. Noul mod de viaţă, cu avantajele şi dezavantajele sale, a exilat icoana mai întâi în spatele mobilierului modern, apoi în depozitele muzeelor sau ale colecţionarilor, transformând rapid o imagine cotidiană într‐o raritate extremă. Acest context istoric a favorizat dezvoltarea colecţiilor, dar a avut o contribuţie şi mai mare la distrugerea fizică a obiectelor vechi, care, odată stabilit că nu mai erau folositoare, au fost, la propriu, aruncate la gunoi. Unele dintre piesele colecţiei discutate aici au fost recuperate după ce parcurseseră deja integral acest traseu, cazul cel mai flagrant fiind al icoanei prezentate la nr. 1, a cărei valoare documentară este inestimabilă, fiind, la această dată, cea mai veche icoană pe sticlă româ‐ nească datată pusă în circuitul ştiinţific. În aceeaşi situaţie, chiar dacă involuntar, ajunsese şi prima icoană, cea pe care s‐a clădit colecţia şi care nu se mai numără astăzi printre compo‐ 1 Pentru referinţe la colecţia de sticlărie vezi: Bunta Magda, Katona Imre, Az erdélyi üvegművesség a századfordulóig, Bukarest, Kriterion Kiadó, 1983; Ligia Fulga, Sticla transilvăneană în secolele XVII‐ XVIII. Soluţii tehnice, tendinţe artistice, Bucureşti, Editura Economică, 2004; Ligia Fulga, Das siebenbür‐ gische Glas im 17. und 18. Jahrhundert. Technische Lösungen, kunstlerische Tendenzen, în seria “Kultur‐ denkmäler Siebenbürgens”, vol. 6, Dößel, Janos Stekovics Verlag, 2007. Pentru referinţe la colecţia de ceramică vezi: Szöcs Fűlöp Károly, Karla Roşca, Mărturii ale civilizaţiei transilvănene. Colecţia de cahle a Muzeului ASTRA, Sibiu, Editura Astra Museum, 2006; Csupor István, Erdélyi népi kerámiaművészete. A Kárpát‐medence kerámiaművészete, Budapest, Novella Könyvkiadó, 2008. Pentru colecţia de textile vezi: Rose Schmidt, Der Hände Fleiß. Siebenbürgische Haustextilien als Wohnungsschmuck, München, Wort und Welt, 2001. Pentru obiectele de cositor vezi: Gheorghe Mitran, Cositorul transilvănean, Braşov, Editura C2 design, 2002. O parte din piese (icoane, sticlărie, ceasuri, cahle, textile) au putut fi admirate, periodic, la diverse expoziţii, organizate începând din 1970 de Muzeul ării Făgăraşului, Complexul Naţional Muzeal “Astra” din Sibiu, Muzeul Colecţiilor de Artă din Bucureşti, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia şi alte instituţii de profil din Braşov, Cluj‐Napoca, Hunedoara, Târgu‐Mureş. 8 nentele ei, la fel ca multe altele, care au trecut între timp fie în patrimoniul unor muzee, fie în cel al altor colecţionari, pentru că oferta, fiind atât de generoasă, îţi permitea să alegi exemplarele cele mai bine realizate şi chiar să refuzi, în bloc, întreaga producţie a unor centre, din considerente de gust sau pentru că prezentau o formă prea naivă de exprimare artistică. Aşa se explică numărul mic de icoane pictate la Nicula, puţinul interes pentru icoanele pictate de familia Poienaru din Laz şi de iconarii din Şcheii Braşovului şi lipsa totală a icoanelor pictate în Maierii Albei Iulia. Achiziţionarea cu predilecţie din comunităţile aparţinând judeţelor Sibiu şi Braşov explică şi ea, parţial, predominarea icoanelor produse în sudul Transilvaniei, cu deosebire în ara Făgăraşului, iar pentru studierea centrelor artistice de aici sperăm ca publicarea acestei colecţii să aducă substanţiale contribuţii. Şansa de a putea alege se reflectă nu doar în valoarea artistică remarcabilă a câtorva piese, ci şi în deţinerea unor lucrări care pot fi considerate rarităţi şi chiar unicate, precum icoana pictată în 1778 deja menţionată, datorată neîndoielnic lui Ioniţă din Braşov2, apoi icoana cu nr. 31, a Maicii Domnului cu Pruncul, pictată la 1831 de Ion Zugravul, artist care nu poate fi asociat niciunui centru de pictură pe sticlă, remarcabil prin acurateţea execuţiei libere, a tuşelor groase care ţin locul desenului, semn că autorul practica cu dexteritate pictura murală. De asemenea nr. 81, Sf. Ioan Botezătorul, creaţie a lui Vasile Zugravul, a cărui semnătură a mai fost identificată doar pe o icoană descoperită în biserica din Lancrăm3, dar căreia astăzi nu i se mai cunoaşte locaţia. Specială este şi Răstignirea de la nr. 46, care aproape şochează prin modernitatea compoziţiei şi prin siguranţa liniei desenului, dar pentru care nu putem oferi nici măcar o sugestie în ceea ce priveşte paternitatea. Nu în ultimul rând sunt speciale toate icoanele realizate de Ioan Pop de la Făgăraş, Savu Moga şi Matei âmforea, artiştii cei mai apreciaţi de literatura de specialitate şi, astăzi, cei mai bine cotaţi pe piaţa de antichităţi. Un caz aparte îl constituie ultima piesă, cea cu nr. 141, care nu este o icoană, ci doar o pictură pe sticlă, dar care este deosebit de preţioasă datorită vechimii şi rarităţii. Noţiunea de icoană, care acoperă în primul rând caracterul sacral al obiectului pictat, este operabilă doar pentru mediul românesc din Transilvania. În celelalte zone ale Europei unde s‐a practicat pictura pe sticlă nu s‐au produs icoane, ci tablouri cu subiect religios. În mediul protestant, cu deosebire în cel german, interzicerea imaginii sfinte a făcut loc unor reprezentări care, în ultimă instanţă, au jucat acelaşi rol de a aminti continuu ceea ce este important în viaţă, doar că au făcut‐o prin intermediul cuvântului, a unor sententia, în jurul cărora au fost dezvoltate motive decorative de obicei geometrice şi florale4. 2 O icoană împărătească similară ca execuţie, cu reprezentarea Maicii Domnului cu Pruncul, a fost văzută cu decenii în urmă în biserica din Nou Român (jud. Sibiu). Acum nu se mai păstrează acolo. O alta cu aceeaşi temă, semnată de Ioniţă Zugravul, a fost semnalată în biserica din Crihalma (Cornel Irimie, Marcela Focşa, Icoane pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1968, p. 10). 3 Pentru ilustraţie vezi Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975, p. 88. 4 Pentru exemplificare vezi: Józef Grabowski, Ludowe malarstwo na szkle, Wrocław – Warszawa – Kraków, 9 În cazul nostru, avem de‐a face cu o compoziţie realizată cu multă minuţiozitate, într‐o tehnică diferită de cea a iconarilor români, care presupune folosirea foiţei de argint şi de aur gravată în prealabil cu diverse forme, procedeu foarte răspândit în decorarea mobilierului de lux produs în secolele XVII‐XVIII5, dar despre care nu avem ştiinţă să fi fost cunoscut şi artiştilor transilvăneni de etnie germană şi maghiară. Este, deci, foarte greu de stabilit dacă tabloul discutat aici, datat în 1780, este sau nu o piesă de import, mai ales că nu dispunem nici de un material comparativ suficient de ilustrativ pentru producţia atelierelor din străinătate. Alte consideraţii credem că sunt, deocamdată, premature. Nu ne îndoim că cercetătorii interesaţi de istoria picturii pe sticlă în Transilvania, precum şi colecţionarii şi chiar şi cei care doar ocazional vor răsfoi acest album, vor găsi în el mult material inedit, nu doar în sensul că nu a mai fost până acum publicat, ci mai ales pentru noutatea informaţională pe care o conţine şi care va ridica, suntem siguri, foarte multe semne de întrebare şi va contribui, de asemenea suntem siguri, la elucidarea măcar a unora dintre enigmele nedezlegate până acum. 1968, p. 32, fig. 13, şi pl. 66; Malarstwo na szkle. XVIII‐ i XIX‐wieczne ludowe malarstwo na szkle w zbiorach Muzeum Karkonoskiego w Jeleniej Górze, Jelenia Góra, 2009, p. 392‐397. 5 Pentru detalii vezi Jeannine Geyssant, Peintures sous verre de l’ántiquité à nos jour. Églomisés, fixés et estampes, Paris, 2008, p. 47‐49, 64‐68, 234‐237. 10 REPERTORIUL PICTORILOR Acest capitol are un rost mai degrabă didactic, pentru a facilita construirea unei imagini de ansamblu asupra valorii colecţiei. Desigur, cele mai multe icoane nu au fost semnate şi doar o parte pot fi atribuite, dar o tratare a celor rămase fără paternitate în funcţie de zona unde bănuim că a activat pictorul considerăm că este la fel de utilă, deoarece colecţia abundă în piese care deschid realmente noi perspective de abordare a fenomenului artistic. Caţavei, Nicolae – născut în 1815 la Făgăraş, fiul cantorului bisericii greco‐catolice, ucenicul lui Ioan Pop, ale cărui modele le‐a urmat îndeaproape, este atestat cu lucrări datate între 1840‐1855. Icoana datată în 1824 semnalată de Valeriu Literat a fost, destul de probabil, o creaţie a lui Nicolae Grecu. Valeriu Literat, Biserici vechi româneşti din ara Oltului, Cluj‐Napoca, Editura Dacia, 1995; Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran, Károly Fűlöp Szöcs, ... Prin mine, Ioan Pop Zugravul, Alba Iulia, Editura Altip, 2008; Elena Băjenaru, Nicolae Caţavei – un zugrav de icoane în umbra unui maestru, în vol. 720 de ani de istorie a Făgăraşului, Alba Iulia, Editura Altip, 2011. Costea Verman, Ioan – originea acestui artist este, deocamdată, necunoscută, dar asocierea unui al doilea cognomen, alături de Costea, trimite în primul rând spre Lancrăm şi spre necesitatea delimitării de celălalt Ioan Costea, pictor de icoane pe sticlă cu lucrări datate între 1822 şi 1841. Semnăturile lui Ioan Costea Verman descoperite în bisericile din Mogoş (jud. Alba) pe două icoane pictate pe lemn şi pe o cruce destinată mesei altarului, toate datate 1835, permit atribuirea unui grup de icoane pe sticlă important din punct de vedere cantitativ, dar între care nu se află nici o piesă semnată. Gelu‐Mihai Hărdălău, Zugravii din secolele al XVIII‐lea şi al XIX‐lea în judeţul Alba, în Apulum, XIX, 1981; Ioana Cristache‐Panait, Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate şi creaţie românească, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1987. Făgăraş‐Rupea ‐ zonă unde a fost depistat un grup compact de icoane realizate începând cu deceniul al doilea al secolului al XIX‐lea. Stilistic, arta acestor creaţii se apropie foarte mult de cea a Şcheilor, iar absenţa lor după 1850 o interpretăm ca o posibilă mutare a iconarilor la Braşov. Locaţia atelierului poate fi satul Comăna de Sus, unde au fost identificate cele mai multe icoane, dar absenţa altor indicii ne obligă să privim cu rezervă această ipoteză. Valentina Popa, Contribuţii la cunoaşterea picturii pe sticlă din ara Oltului, în Revista Muzeelor şi Monumentelor. Muzee, 1981, nr. 9. 11 Gherla – oraş cu multiple semnificaţii în istoria artei româneşti din Transilvania, în care au activat deopotrivă gravori, xilografi şi pictori. Pictura pe sticlă produsă aici, dependentă de cea din Nicula, dar inferioară calitativ, se datează începând din a doua jumătate a secolului XIX şi se caracterizează prin stridenţa între fondul albastru şi decorul floral realizat cu roşu, precum şi prin folosirea cu predilecţie a literelor latine pentru textele ce însoţesc compoziţiile. Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975; Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania. Secolele XIII‐XVIII, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1998; Ioan Podea, Icoanele pe sticlă şi iconarii de la Nicula, Cluj‐Napoca, Editura Gedo, 2002. Grecu – familie de pictori originară, conform tradiţiei, din Arpaşu de Jos, stabilită în Săsăuş încă din veacul al XVIII‐lea. Ca muralişti şi pictori de icoane pe lemn sunt cunoscuţi Nicolae şi Alexandru Grecu, probabil fraţi, activi începând cu ultimele decenii ale secolului al XVIII‐lea, Nicolae fiul lui Nicolae şi Gheorghe – ca a doua generaţie, şi Vasile Grecu, ultimul descendent, activ în a doua jumătate a secolului XIX. Este dificil de stabilit care dintre zugravii Grecu a pictat pe sticlă sau căruia dintre ei îi aparţine o anume icoană, deoarece, deocamdată, avem doar semnături comune, care, oricum, se referă numai la fresce. Elementul ce individualizează creaţia acestor artişti este coloritul surprinzător de viu, în tonalităţi rafinate. Valeriu Literat, Biserici din ara Oltului şi de pe Ardeal şi O familie de zugravi: familia Grecu, în Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice. Secţia pentru Transilvania, 1932‐1938; Ioana Cristache‐ Panait, Cu privire la unele monumente din ara Făgăraşului în lumina relaţiilor cu ara Româ‐ nească, în Buletinul Monumentelor Istorice, an XXXIX, 1970, nr. 2; Vasile Drăguţ, O dinastie de zugravi din ara Oltului, în Astra, 1968, nr. 5; Ştefan Meteş, Din istoria artei religioase româneşti. Zugravii bisericilor româneşti, în Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice. Secţia pentru Transilvania, 1926‐1928; Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975; Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche românească din Transil‐ vania. Secolele XIII‐XVIII, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1998. Ion Zugravul – pictor muralist şi iconar activ în prima jumătate a secolului al XIX‐lea în sudul Transilvaniei, cunoscut deocamdată doar prin intermediul unei icoane pe sticlă datată 1831, piesă aparţinând colecţiei Szöcs. Ioniţă din Braşov – meşterul de la care s‐au păstrat cele mai timpurii icoane pe sticlă datate şi semnate, artist înzestrat, care foarte probabil a pictat şi pe lemn, după cum dovedeşte calitatea execuţiei icoanelor cunoscute, precum şi modelele de inspiraţie brâncovenească folosite. 12 Maria Golescu, Icoana pe sticlă a zugravului Ioniţă ot Braşov, în Buletinul Comisiunii Monumen‐ telor Istorice, XXXVIII, 1945; Cornel Irimie, Marcela Focşa, Icoane pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1968; Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975; Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania. Secolele XIII‐XVIII, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1998. Lancrăm – localitate din apropierea Sebeşului unde s‐au păstrat câteva dintre cele mai vechi icoane pe sticlă transilvănene şi unde, cel mai târziu din prima jumătate a secolului al XIX‐lea, au activat ateliere în care s‐a pictat pe sticlă. Conform tradiţiei locale, meşterii au aparţinut unei singure familii, Costea, dar realitatea e posibil să fi fost mai diver‐ sificată. Sunt cunoscuţi cu numele Ioan Costea, pentru prima jumătate a secolului XIX, şi Ilie Costea, pentru ultimele decenii ale secolului XIX şi primele două decenii din secolul XX. Cel din urmă a pictat şi pe lemn. Un alt meşter activ în acest centru e posibil să fi fost Ioan Costea Verman, pentru care avem atestări din anul 1835, lucrări pictate pe lemn, care permit însă indicarea paternităţii pentru un grup consistent cantitativ de icoane pe sticlă. Un alt grup de icoane pe sticlă, foarte numeros, a fost asociat deopotrivă Lancrămului şi Mărginimii Sibiului, atelierul în care au fost produse neputând fi, deocamdată, localizat cu precizie. Gheorghe Pavelescu, Contribuţii pentru cunoaşterea picturii pe sticlă la românii din Transilvania, în Apulum, I, 1939‐1942; Gelu‐Mihai Hărdălău, Zugravi şi icoane pe sticlă în judeţul Alba, în Apulum, XVII, 1979; Gelu‐Mihai Hărdălău, Zugravii din secolele al XVIII‐lea şi al XIX‐lea în judeţul Alba, în Apulum, XIX, 1981; Gelu‐Mihai Hărdălău, Şcoli de zugravi pe raza Eparhiei de Alba Iulia, în Îndrumător Pastoral, V, 1981; Gelu‐Mihai Hărdălău, Colecţia de icoane a Muzeului din Sebeş, în Îndrumător Pastoral, VI, 1982; Gelu‐Mihai Hărdălău, Icoane pe sticlă şi lemn în colecţia Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia, în Îndrumător Pastoral, VII, 1983; Gelu‐Mihai Hărdălău, Din nou despre unii zugravi ce au activat în zona Sebeş, în Apulum, XXI, 1983; Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania. Secolele XIII‐XVIII, Bucureşti, Editura Academiei Ro‐ mâne, 1998; Ruth Fabritius, Joachim Nentwig, Hinterglasikonen. Die Sammlung Nentwig im Mu‐ seum am Dom, Regensburg, 2003; Irmgard Sedler, Marius J. Tătaru, Zerbrechliche Heiligenwelten. Rumänische Hinterglasikonen, Kornwestheim, 2004; Ana Dumitran, Icoanele bisericii din Lancrăm, în Apulum, series Historia et Patrimonium, XLVIII, 2011; Ana Dumitran, Icon Painters of Lancrăm, în Transylvanian Review, vol. XXI, supl. 1, 2012. Laz – important centru de pictură pe sticlă situat în vecinătatea Sebeşului, întemeiat prin stabilirea aici, la sfârşitul secolului al XVIII‐lea, a pictorului Savu Poienaru, originar probabil din Poiana Sibiului, format în preajma lui Vasile Munteanu din Sălişte. Şi Savu şi descendenţii săi au practicat atât pictura pe sticlă, cât şi cea pe lemn, pe pânză şi pictura murală, iar din a doua jumătate a secolului XIX şi pictura pe tablă. În afară de atelierul Poienarilor, în Laz au mai pictat Aurel Rodean, Pavel Zamfir şi fiul său Savu şi, pentru o vreme, Ioan Morar, care, în a doua jumătate a secolului al XIX‐lea, s‐a stabilit la Sălişte. 13 Gheorghe Pavelescu, Contribuţii pentru cunoaşterea picturii pe sticlă la românii din Transilvania, în Apulum, I, 1939‐1942; Gelu‐Mihai Hărdălău, Noi date privind activitatea unor zugravi din centrul Laz, în Apulum, XVI, 1978; Gelu‐Mihai Hărdălău, Zugravi şi icoane pe sticlă în judeţul Alba, în Apulum, XVII, 1979; Gelu‐Mihai Hărdălău, Zugravii din secolele al XVIII‐lea şi al XIX‐lea în judeţul Alba, în Apulum, XIX, 1981; Gelu‐Mihai Hărdălău, Şcoli de zugravi pe raza Eparhiei de Alba Iulia, în Îndrumător Pastoral, V, 1981; Gelu‐Mihai Hărdălău, Colecţia de icoane a Muzeului din Sebeş, în Îndrumător Pastoral, VI, 1982; Gelu‐Mihai Hărdălău, Icoane pe sticlă şi lemn în colecţia Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia, în Îndrumător Pastoral, VII, 1983; Gelu‐Mihai Hărdălău, Din nou despre unii zugravi ce au activat în zona Sebeş, în Apulum, XXI, 1983; Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania. Secolele XIII‐XVIII, Bucureşti, Editura Academiei Ro‐ mâne, 1998; Ruth Fabritius, Joachim Nentwig, Hinterglasikonen. Die Sammlung Nentwig im Mu‐ seum am Dom, Regensburg, 2003; Irmgard Sedler, Marius J. Tătaru, Zerbrechliche Heiligenwelten. Rumänische Hinterglasikonen, Kornwestheim, 2004; Ioana Rustoiu, Un zugrav al Lazului, Ioan Morar, în Patrimonium Apulense, IV, 2004; Ioana Rustoiu, Icoanele Lazului, Alba Iulia, Editura Altip, 2007; Ioana Rustoiu, Zugravii Lazului. Pictura murală, Alba Iulia, Editura Altip, 2008. Mărginimea Sibiului – pentru istoria icoanei pe sticlă, această sintagmă acoperă activitatea atelierelor din Ludoş, Miercurea Sibiului, Poiana Sibiului, Răşinari, Sălişte, Topârcea şi Vale. Pentru Ludoş, îl putem menţiona pe Nicolae Zugravul, pictor muralist şi iconar activ în ultimele decenii ale secolului XVIII şi primele decenii ale secolului XIX, la fel ca şi Petru din Topârcea, împreună cu care a semnat de mai multe ori. Din Poiana Sibiului a plecat Savu, întemeietorul atelierului din Laz, dar a fost înlocuit de Ioan Hândoreanu, venit din Hendorf, care a pictat şi el la graniţa dintre cele două secole. În Vale este atestat Popa Matei, în prima jumătate a secolului XIX, iar apoi Nicolae Oancea. Pentru Răşinari, important centru artistic românesc pentru întregul secol al XVIII‐lea, nu avem, deocamdată, semnalări că s‐ar fi pictat şi pe sticlă, dar unul dintre pictorii formaţi aici, Petru din Topârcea, deja amintit, a practicat şi această tehnică, pe care nu ştim însă unde şi‐a însuşit‐o. La Sălişte au pictat pe sticlă Vasile Munteanu, în deceniile de dinainte şi de după anul 1800, iar după 1860 s‐a stabilit aici Ioan Morar din Laz, a cărui activitate a fost continuată de fiicele sale până în perioada interbelică. Între Mărginimea Sibiului, Valea Sebeşului şi Orăştie a funcţionat un permanent şi foarte intens schimb comercial şi de populaţie, de aceea icoanele pe sticlă produse în oricare dintre comu‐ nităţile amintite sau în altele, până acum neştiute, se găsesc răspândite pretutindeni în acest areal, provenienţa diferitelor exemplare neputând fi privită ca un indiciu pentru locul unde au fost pictate. În plus, importante similitudini arată că artiştii au învăţat unii de la alţii, împrumuturile făcând destul de dificilă delimitarea contribuţiei fiecăruia. Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975; Alexandru Hamat, Contribuţii la cunoaşterea zugravilor icoanelor pe sticlă în veacul al XVIII‐lea din Transilvania, în Revista Muzeelor, 2, 1996; Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche româ‐ nească din Transilvania. Secolele XIII‐XVIII, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1998; Ioana Cristache‐Panait, Zugravul Petru de la Topârcea (judeţul Sibiu), în vol. Artă, istorie, cultură. Studii 14 în onoarea lui Marius Porumb, Cluj‐Napoca, 2003; Ruth Fabritius, Joachim Nentwig, Hinterglas‐ ikonen. Die Sammlung Nentwig im Museum am Dom, Regensburg, 2003; Irmgard Sedler, Marius J. Tătaru, Zerbrechliche Heiligenwelten. Rumänische Hinterglasikonen, Kornwestheim, 2004; Ioana Rustoiu, Un zugrav al Lazului, Ioan Morar, în Patrimonium Apulense, IV, 2004; Alina Geanina Ionescu, Icoanele pe lemn şi sticlă din principalele colecţii sibiene, Sibiu, 2009. Moga, Savu – născut în 1816 în Giurtelecu Hododului (jud. Sălaj), stabilit la Arpaşu de Sus (jud. Sibiu) în preajma anului 1844, decedat în 1899, artist deosebit de înzestrat, unanim apreciat de contemporani şi de specialişti. A pictat doar pe sticlă, deşi tradiţia păstrată în familie a reţinut şi execuţia unor cruci de lemn, distruse mai înainte de a apuca să fie studiate. Asemeni vechilor zugravi, şi‐a privit meşteşugul ca rezultat al inspiraţiei divine, pe care o invoca prin post şi rugăciune mai înainte de a se apuca de pictat. A fost un bun colorist şi un desenator îndemânatic, talentul său nativ suplinind lipsa unei pregătiri pe măsură. Personajele icoanelor sale sunt puternic individualizate, cu fizionomii distincte, expresive, şi gesturi precise, rezultate din urmarea atentă a modelelor folosite, atunci când acestea erau de bună calitate, precum gravurile athonite, dar şi din intenţia de a da fiecărei icoane un suflu propriu, care să o diferenţieze de creaţiile similare ca temă. Lena Constante, Iconarul Savu Moga, în Boabe de grâu, an III, 1932, nr. 11; Lena Constante, Pictura pe sticlă din satul Drăguş, în Artă şi Tehnică Grafică, caiet VI, Bucureşti, 1938; Valeriu Literat, Biserici vechi româneşti din ara Oltului, Cluj‐Napoca, Editura Dacia, 1995; I. C. Ioanidu, G. G. Rădulescu, Icoane pe sticlă, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXXV, 1942, fasc. 113‐ 114; Gheorghe Pavelescu, Pictura pe sticlă la Români, în Revista Fundaţiilor Regale, X, 1943, nr. 3; Vasile V. Niculescu, Contribuţii la cunoaşterea icoanelor pe sticlă şi a xilogravurilor ţăranilor români din Transilvania, în Studii şi Cercetări de Istoria Artei, 1957, nr. 3‐4; Ştefan Meteş, Zugravii şi icoanele pe hârtie (xilogravuri‐stampe) şi sticlă din Transilvania, în Biserica Ortodoxă Română, an LXXXII, 1964, nr. 7‐8; Dumitru Dancu, Juliana Dancu, Doi mari pictori din ara Oltului, în Steaua, 1967, nr. 4; Vasile Drăguţ, Un mare meşter iconar – Savu Moga, în Artă Plastică, 1967, nr. 8; Ioan Apostol Popescu, Pictura pe sticlă de la Nicula, Bucureşti, Editura Tineretului, 1969; Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975; Marcela Necula, Savu Moga şi Matei âmforea, în Îndrumător bisericesc, Sibiu, 1978; Ion Tătaru, recenzie la Cornel Irimie, Marcela Focşa, Icoane pe sticlă, în Studii şi Cercetări de Istoria Artei, tom 16, 1969, nr. 1; Mihaela Proca, Savu Moga – un iconar, Bucureşti, Editura Tehnică, 1994; Georgeta Stoica, Paul Petrescu, Dicţionar de artă populară, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1997; Ruth Fabritius, Joachim Nentwig, Hinterglasikonen. Die Sammlung Nentwig im Museum am Dom, Regensburg, 2003; Irmgard Sedler, Marius J. Tătaru, Zerbrechliche Heiligenwelten. Rumänische Hinterglasikonen, Kornwestheim, 2004; Cornel Tatai‐Baltă, Scrieri despre artă, Alba Iulia, Editura Altip, 2005; Olimpia Coman‐Sipeanu, Icoane pe sticlă din patrimoniul Muzeului Astra Sibiu, Colecţia “Cornel Irimie”, Sibiu, Editura Astra Museum, 2010; Simona Teodora Roşca, Icoana pe sticlă din Transilvania (sec. XVIII‐XX), Cluj‐Napoca, 2010. 15 Morar, Ioan – ucenic al lui Simion Poienaru, Ioan Morar este, de departe, cel mai interesant pictor care poate fi asociat centrului Laz, deşi cea mai importantă parte a creaţiei sale a fost realizată după stabilirea la Săliştea Sibiului, unde fiicele sale, Emilia şi Elisabeta, i-au continuat meşteşugul. Născut în Laz, cel mai probabil în 1825, el a fost trimis de preotul local, Ioan Breaz, la studii la Viena. Informaţii documentare despre un asemenea stagiu nu s-au păstrat, dar că artistul a căpătat o învăţătură mai înaltă decât i-a putut oferi primul său maestru, Simion Poienaru, este sigur şi o demonstrează cu prisosinţă lucrările datate în a doua jumătate a secolului XIX, realizate pe lemn, pe pânză şi pe sticlă, precum şi faptul că s-a încumetat, cu reuşite remarcabile, să abordeze arta portretului. Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975; Ioana Rustoiu, Un zugrav al Lazului, Ioan Morar, în Patrimonium Apulense, IV, 2004. Munteanu, Vasile – pictor muralist şi iconar originar din Săliştea Sibiului, format în atelierul lui Stan din Orăştie, activ în ultimele decenii ale secolului XVIII şi în prima jumătate a secolului XIX. A pictat şi pe sticlă, dovadă icoanele semnate de la Lancrăm şi din colecţia Szöcs, dar semnătura sa, redată abreviat, a fost o vreme greşit citită, ceea ce a întârziat asocierea ei cu artistul. Compoziţii cu un remarcabil simţ al proporţiilor, cu un colorit plăcut, în tonuri deschise, inspirate uneori de arta occidentală, icoanele pe sticlă ale lui Vasile Munteanu sunt deocamdată rarităţi. Artistul a fost maestrul lui Simion Poienaru, întemeietorul centrului de pictură din Laz. Nicolae Iorga, Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramureşene, vol. II, Bucureşti, 1906; Ştefan Meteş, Note despre zugravii bisericilor române, Sibiu, 1932; Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975; Marius Porumb, Zugravi şi centre româ‐ neşti de pictură din Transilvania secolului al XVIII‐lea, în Anuarul Institutului de Arheologie şi Istorie Cluj‐Napoca, XIX, 1976; Gelu‐Mihai Hărdălău, Zugravii din secolele al XVIII‐lea şi al XIX‐lea în judeţul Alba, în Apulum, XIX, 1981; Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania. Sec. XIII‐XVIII, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1998; Ana Dumitran, Icoanele bisericii din Lancrăm, în Apulum, series Historia et Patrimonium, XLVIII, 2011. Nicula – în literatura de specialitate, numele acestei comunităţi din vecinătatea Gherlei este aproape sinonim cu noţiunea de pictură pe sticlă, începuturile acestui fenomen artistic şi dispersia sa spre celelalte zone ale Transilvaniei fiind puse, aproape exclusiv, pe seama artiştilor niculeni. Astăzi ambele consideraţii sunt contrazise de cercetările de arhivă, de analiza stilistică a producţiei celorlalte centre şi de realitatea că, până în acest moment, nu au fost descoperite icoane produse în Nicula anterioare anului 1796, dată la care erau demult active atelierele din sudul Transilvaniei ale lui Ioniţă din Braşov, Nicolae din Ludoş, Petru din Topârcea şi cel al lui Vasile Munteanu din Sălişte, iar pentru zona de nord îl cunoaştem pe Ursu Broina, care la 1784 era deja un meşter cu experienţă şi cu o reţea de distribuţie ce se întindea până la Sibiu. Icoana pe sticlă pictată la Nicula este singura despre care se poate spune că aparţine cu certitudine domeniului artei populare, 16 în celelalte cazuri artiştii selectându‐se totuşi dintre “profesionişti”. Dar autorii icoanelor datate în 1796 şi în anii imediat următori nu au fost nici ei simpli ţărani care au încercat să profite de pe urma pelerinajului la icoana făcătoare de minuni a bisericii din locali‐ tate, apucându‐se să picteze pe sticlă pentru că, materialele fiind mai ieftine şi tehnica mai rapidă, şi produsul se putea vinde mai ieftin decât o icoană pe lemn. Şi mai ieftin s‐ar fi putut produce şi vinde o gravură, iar ampla promovare prin astfel de creaţii a icoanei miraculoase din biserica iezuită de la Cluj, despre care deţinătorii săi susţineau că este adevărata icoană care a plâns la Nicula, nu le‐a fost străină artiştilor de aici, care au folosit ei înşişi ca modele frumoasele gravuri în cupru realizate la Tyrnavia, Bratislava, Buda şi Viena. Calitatea artistică incontestabilă a icoanelor de la 1796, comparativ cu ceea ce în mod obişnuit aparţine acestui centru, a şi fost, pentru unii cercetători, o seri‐ oasă piatră de încercare pentru atribuire, ele fiind astăzi cunoscute ca “icoane iernuţene” şi puse pe seama penelului Popii Sandu de la Iernuţeni (jud. Mureş), pictor de icoane pe sticlă şi pe lemn datate între 1803 şi 1833. Însă, diferenţele stilistice categorice între creaţia acestuia şi icoanele datate începând cu 1796 exclud o asemenea paternitate, iar folosirea ca model pentru icoana Maicii Domnului cu Pruncul a unei gravuri vieneze ilustrând‐o pe Fecioara de la Nicula, desigur în versiunea de la Cluj, trimite spre nordul Transilvaniei şi spre Nicula în primul rând. Autorii acestor icoane, pentru că sunt doi, au beneficiat de o pregătire similară cu a celorlalţi pictori de icoane pe sticlă contemporani amintiţi mai sus, au fost, deci, “profesionişti”, în limitele în care meşteşugul picturii putea fi însuşit în epocă de către români. Aceşti doi artişti au instruit la rândul lor o serie întrea‐ gă de ucenici, dintre care cei mai mulţi s‐au limitat la cunoştinţe sumare, creaţiile lor devenind, în cele din urmă, tiparele după care au fost executate icoanele atribuibile Niculei. Ion Muşlea, Icoanele pe sticlă şi xilogravurile ţăranilor români din Transilvania, Bucureşti, 1995; Cornel Irimie, Marcela Focşa, Icoane pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1968; Ion Apostol Popescu, Arta icoanelor de la Nicula, Bucureşti, Editura Tineretului, 1969; Ion Apostol Popescu, Studii de folclor şi artă populară, Bucureşti, 1970; Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975; Marius Porumb, recenzie la Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, în Studii şi Cercetări de Istoria Artei, tom 26, 1979; Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania. Sec. XIII‐XVIII, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1998; Ruth Fabritius, Joachim Nentwig, Hinterglasikonen. Die Sammlung Nentwig im Museum am Dom, Regensburg, 2003; Irmgard Sedler, Marius J. Tătaru, Zerbrechliche Heiligenwelten. Rumänische Hinterglasikonen, Kornwestheim, 2004; Valer Pop, Călin‐Ovidiu Pop, Icoanele pe sticlă de Iernuţeni, Târgu‐Mureş, Editura Nico, 2007; Poesie des Glaubens. Rumänische Hinterglasikonen aus dem 19. Jahrhundert, Ausstellung vom 8. September bis 19. Dezember 2010, Berlin; Simona Teodora Roşca, Icoana pe sticlă din Transilvania (sec. XVIII‐ XX), Cluj‐Napoca, 2010; Ana Dumitran, Despre icoanele pe sticlă aşa‐numite de Iernuţeni, în Annales Universitatis Apulensis, series Historica, 15/I, 2011; Ana Dumitran, Hegedüs Enikő, Vasile Rus, Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei. Preliminarii la o istorie ilustrată a toleranţei religioase, Alba Iulia, Editura Altip, 2011. 17 Nordul Transilvaniei – am denumit astfel locaţia artiştilor anonimi alţii decât cei care pot fi grupaţi în centrul de la Nicula. Activitatea lor este dovedită documentar foarte timpuriu, la 1784 producţia fiind deja de ordinul a sute de icoane pe sticlă la o singură comandă din partea negustorilor interesaţi de colportarea acestor poduse. Singurul pictor pe care îl putem indica deocamdată cu numele este Ursu Broina, a cărui localitate de origine nu este cunoscută, dar despre care ştim că a locuit vremelnic la Cătina (jud. Cluj) şi Stoboru (jud. Sălaj). Nu a fost identificată încă nici o icoană cu semnătura sa, dar este atestat ca muralist. Arhivele Naţionale. Serviciul Judeţean Alba, fond Mitropolia Română Unită Blaj, nr. 78/1784; Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania. Sec. XIII‐XVIII, Bucu‐ reşti, Editura Academiei Române, 1998. Pop, Ioan – născut în Galaţii Făgăraşului cu puţin înainte de 26 decembrie 1794, dată la care a fost botezat, cu lucrări datate între 1833 şi 1869, artistul a încetat din viaţă în 24 mai 1870. În literatura de specialitate a fost multă vreme confundat cu Ioan Pop‐Moldoveanu, iar o parte a creaţiei sale a fost pusă pe seama unui imaginar Irimie Ioan Pop, nume rezultat din lectura greşită a semnăturii “prin mine, Ioan Pop”. A pictat în special pe sticlă, dar sunt cunoscute şi lucrări pictate pe lemn şi pe pânză şi i se poate atribui şi colaborarea la execuţia unor picturi murale. Pictura sa pe sticlă, care se resimte de pe urma cunoaşterii celorlalte tehnici, beneficiază de o tratare mult mai realistă a volumelor, de o corectă distribuţie a proporţiilor şi o expresivitate a fizionomiilor care face icoanele sale incon‐ fundabile. A creat compoziţii ample, inspirate de surse diverse, iar caracterul insolit al unor teme face dovada interesului lui Ioan Pop pentru îmbogăţirea universului artistic al românilor. I. C. Ioanidu, G. G. Rădulescu, Icoane pe sticlă, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXXV, 1942, fasc. 113‐114; Valeriu Literat, Biserici vechi româneşti din ara Oltului, Cluj‐Napoca, Editura Dacia, 1996; Ştefan Meteş, Zugravii şi icoanele pe hârtie (xilogravuri‐stampe) şi sticlă din Transilvania, în Biserica Ortodoxă Română, an LXXXII, 1964, nr. 7‐8; Ion Tătaru, recenzie la Cornel Irimie, Marcela Focşa, Icoane pe sticlă, în Studii şi Cercetări de Istoria Artei, tom 16, 1969, nr. 1; Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975; Ruth Fabritius, Joachim Nentwig, Hinterglasikonen. Die Sammlung Nentwig im Museum am Dom, Regensburg, 2003; Irmgard Sedler, Marius J. Tătaru, Zerbrechliche Heiligenwelten. Rumäni‐ sche Hinterglasikonen, Kornwestheim, 2004; Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran, Károly Fűlöp Szöcs, ... Prin mine, Ioan Pop Zugravul, Alba Iulia, Editura Altip, 2008; Olimpia Coman‐ Sipeanu, Icoane pe sticlă din patrimoniul Muzeului Astra Sibiu. Colecţia “Cornel Irimie”, Sibiu, Editura Astra Museum, 2010; Simona Teodora Roşca, Icoana pe sticlă din Transilvania (sec. XVIII‐ XX), Cluj‐Napoca, 2010. Purcariu, Ioan Matei – fiul lui Matei âmforea, născut în 1869, cu o creaţie destul de restrânsă, deoarece, după căsătoria şi stabilirea în satul Bradu (jud. Sibiu), se pare că nu 18 a mai pictat. Icoanele cunoscute indică ucenicia pe lângă Savu Moga, mai degrabă decât pe lângă părintele său. Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975. Sudul Transilvaniei – este formula folosită pentru localizarea meşterilor pentru care nu avem nici un fel de reper, dar pe care anumite detalii stilistice îi apropie de artiştii din arealul cuprins între Alba Iulia şi Braşov. Şcheii Braşovului – în princiu, se consideră că pictura pe sticlă în suburbia românească a Braşovului a început cu iconarul niculean Ghimbă, el şi descendenţii săi adaptându‐se aici unui nou gust, pentru a‐şi face vandabile icoanele. Acest nou gust, care promovează un decorativism obsesiv şi un dezechilibru cromatic, îşi găseşte interesante analogii în pictura pe sticlă a huţulilor din estul Pocuţiei. Explicaţia cea mai la îndemână pentru această evoluţie este prezenţa la Şchei a pictorului Adolf Zajonczik, a cărui origine nu este cunoscută, fiind bănuit doar că era ceh sau slovac. Oricum, cele mai vechi icoane atribuibile centrului nu suferă încă de horror vacui, iar calităţile picturale nu sunt cu totul absente. Este, de asemenea, de presupus că nu a existat un hiatus între Ioniţă din Braşov şi primii iconari care au practicat un stil popular. A existat şi o predispoziţie pentru folosirea ca modele a gravurilor athonite, în special în reprezentarea Maicii Domnului Galactotrophousa şi a Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. Ion Muşlea, Pictura pe sticlă la românii din Şcheii Braşovului, în ara Bârsei, nr. 1, 1929; Cornel Irimie, Meşteşugul şi arta iconarilor din Şcheii Braşovului, în Astra, 1967, nr. 10; Józef Grabowski, Ludowe malarstwo na szkle, Wrocław – Warszawa – Kraków, 1968; Ruth Fabritius, Joachim Nentwig, Hinterglasikonen. Die Sammlung Nentwig im Museum am Dom, Regensburg, 2003; Irmgard Sedler, Marius J. Tătaru, Zerbrechliche Heiligenwelten. Rumänische Hinterglasikonen, Kornwestheim, 2004; Olimpia Coman‐Sipeanu, Icoane pe sticlă din patrimoniul Muzeului Astra Sibiu. Colecţia “Cornel Irimie”, Sibiu, Editura Astra Museum, 2010. Tămaş – familie de iconari originară din Făgăraş, nu din Nicula, cum s‐a presupus, fără nici un argument întemeiat. Tămaş, Ioan – prima consemnare documentară, datată 1821, ni‐l prezintă deja ca iconar. Nu s‐a păstrat nici o icoană semnată. Relaţia de rudenie spirituală cu Ioan Pop ni‐l indică pe acesta din urmă drept un posibil formator al artistului. Tămaş, Moise – numele său şi profesia de iconar apar în registrele de stare civilă începând din 1824. Nici de la el nu au rămas icoane semnate, dar a putut fi individualizat prin com‐ paraţie cu lucrările lui Petru Tămaş, pe considerentul că acesta a folosit şabloanele moştenite de la tatăl său. 19 Tămaş, Petru, tatăl – unul din cei patru descendenţi ai lui Moise Tămaş, născut la Făgăraş în 1841 şi decedat în 1915, a învăţat să picteze de la tatăl său, de care îl diferenţiază însă un puternic efect decorativ şi factura rudimentară a desenului. Tămaş, Petru, fiul – a învăţat să picteze în atelierul tatălui său. Mai puţin înzestrat, icoanele sale sunt mai degrabă creaţii ale artei populare decât ale celei sacre. Activ la sfârşitul secolului al XIX‐lea şi în primele decenii ale secolului XX, a pictat alături de sora sa, Ana Tămaş, căsătorită Deji. Lena Constante, Pictura pe sticlă din satul Drăguş, în Artă şi Tehnică Grafică, caiet VI, 1938; I. C. Ioanidu, G. G. Rădulescu, Icoane pe sticlă, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXXV, 1942, fasc. 113‐114; Valeriu Literat, Biserici vechi româneşti din ara Oltului, Cluj‐Napoca, Editura Dacia, 1995; Ioan Muşlea, Icoanele pe sticlă şi xilogravurile ţăranilor români din Transilvania, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet – Cultura Naţională, 1995; Ştefan Meteş, Zugravii şi icoanele pe hârtie (xilogravuri‐stampe) şi sticlă din Transilvania, în Biserica Ortodoxă Română, an LXXXII, 1964, nr. 7‐8; Cornel Irimie, Pictura populară, în vol. Arta populară românească, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1969; Cornel Irimie, Pictura populară pe sticlă, în ara Bârsei, vol. II, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1974; Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975; Ruth Fabritius, Joachim Nentwig, Hinterglasikonen. Die Sammlung Nentwig im Museum am Dom, Regensburg, 2003; Irmgard Sedler, Marius J. Tătaru, Zerbrechliche Heiligenwelten. Rumänische Hinterglasikonen, Kornwestheim, 2004; Olimpia Coman‐ Sipeanu, Icoane pe sticlă din patrimoniul Muzeului Astra Sibiu. Colecţia “Cornel Irimie”, Sibiu, Editura Astra Museum,2010; Simona Teodora Roşca, Icoana pe sticlă din Transilvania (sec. XVIII‐ XX), Cluj‐Napoca, 2010. ara Făgăraşului – în istoria picturii pe sticlă, acest areal – denumit şi ara Oltului – acoperă atelierele din Făgăraş, care produc începând din primele decenii ale secolului al XIX‐lea, pe cele ale membrilor familiei Grecu din Săsăuş, ale lui Savu Moga din Arpaşu de Sus şi Matei âmforea din Cârţişoara. Unele dintre ele şi‐au câştigat în timp o suficient de convingătoare individualitate, astfel că pot fi tratate separat, în funcţie de numele meşterului. âmforea, Matei – născut în 1836 în Cârţişoara (jud. Sibiu), a murit în localitatea natală în 24 ianuarie 1906. Celebru astăzi în special pentru icoanele ilustrând Judecata de apoi, în care caracterul narativ al creaţiei sale atinge cotele cele mai înalte, artistul a încercat şi pictura pe lemn, în special pe cea de mobilier. A fost atras şi de subiecte din universul laic. A pictat până în 1905. Nu a fost un desenator foarte înzestrat şi nici ca şi colorist nu a putut concura cu Savu Moga, despre care se spune că i‐a fost maestru, dar a avut curajul unor abordări personale, extrem de moderne pentru destinaţia pe care o aveau de fapt lucrările sale. 20 Lena Constante, Iconarul Savu Moga, în Boabe de grâu, an III, 1932, nr. 11; Lena Constante, Pictura pe sticlă din satul Drăguş, în Artă şi Tehnică Grafică, caiet VI, 1938; I. C. Ioanidu, G. G. Rădulescu, Icoane pe sticlă, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXXV, 1942, fasc. 113‐114; Valeriu Literat, Biserici vechi româneşti din ara Oltului, Cluj‐Napoca, Editura Dacia, 1995; Ioan Muşlea, Icoanele pe sticlă şi xilogravurile ţăranilor români din Transilvania, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet ‐ Cultura Naţională, 1995; Vasile V. Niculescu, Contribuţii la cunoaşterea icoanelor pe sticlă şi a xilogravurilor ţăranilor români din Transilvania, în Studii şi Cercetări de Istoria Artei, 1957, nr. 3‐4; Ştefan Meteş, Zugravii şi icoanele pe hârtie (xilogravuri‐stampe) şi sticlă din Transilvania, în Biserica Ortodoxă Română, an LXXXII, 1964, nr. 7‐8; Ion Tătaru, Un mare meşter iconar: Matei âmforea, în Arta, 1969, nr. 4; Ioan Apostol Popescu, Pictura pe sticlă de la Nicula, Bucureşti, Editura Tineretului, 1969; Cornel Irimie, Pictura populară, în vol. Arta populară românească, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1969; Cornel Irimie, Pictura populară pe sticlă, în ara Bârsei, vol. II, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1974; Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975; Marcela Necula, Savu Moga şi Matei âmforea, în Îndrumător bisericesc, Sibiu, 1978; Georgeta Stoica, Paul Petrescu, Dicţionar de artă populară, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1997; Ruth Fabritius, Joachim Nentwig, Hinterglas‐ ikonen. Die Sammlung Nentwig im Museum am Dom, Regensburg, 2003; Irmgard Sedler, Marius J. Tătaru, Zerbrechliche Heiligenwelten. Rumänische Hinterglasikonen, Kornwestheim, 2004; Olimpia Coman‐Sipeanu, Icoane pe sticlă din patrimoniul Muzeului Astra Sibiu. Colecţia “Cornel Irimie”, Sibiu, Editura Astra Museum, 2010; Simona Teodora Roşca, Icoana pe sticlă din Transilvania (sec. XVIII‐XX), Cluj‐Napoca, 2010. Zamfir, Pavel – născut în octombrie 1846 în Laz, a decedat în iunie 1918. A fost ucenicul Poienarilor, dar talentul său nativ a fost superior formaţiei primite. Lucrările cunoscute, pictate pe sticlă, lemn, tablă şi pânză, sunt datate între 1868 şi 1910. Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975; Gelu‐Mihai Hărdălău, Şcoli de zugravi pe raza Eparhiei de Alba Iulia, în Îndrumător Pastoral, V, 1981; Gelu‐Mihai Hărdălău, Zugravii din secolele al XVIII‐lea şi al XIX‐lea în judeţul Alba, în Apulum, XIX, 1981; Ioana Rustoiu, Icoanele Lazului, Alba Iulia, Editura Altip, 2007; Ioana Rustoiu, Zugravii Lazului. Pictura murală, Alba Iulia, Editura Altip, 2008. repertoriul icoanelor 22 1. Deisis Ioniţă din Braşov (atribuire) 1778 68,5 x 50 cm achiziţie din Iaşi (jud. Braşov) E Ioniţa Mucovici ot Iaşi. 1778 – inscripţie pe piciorul drept al tronului, referitoare mai degrabă la donatorul icoanei decât la autorul său. O alta a existat, cu siguranţă, şi pe piciorul stâng al tronului, dovadă litera e cu care începe textul păstrat şi care nu are nici o legătură cu conţinutul acestuia. Icoana este surprinzător de asemănătoare cu o achiziţie recentă a muzeului Mănăstirii Stavropoleos din Bucureşti, cu reprezentarea Maicii Domnului cu Pruncul aşezată pe un tron identic, pe ale cărui picioare se află următorul text: Ioniţă zugr/av Ielioovici. 1778. Provenienţa acestei icoane nu este cunoscută, dar similitudinea modelelor şi datarea susţin ipoteza că au împodobit împreună acelaşi iconostas. Autorul lor este incontestabil acelaşi, iar identificarea lui cu Ioniţă ot Braşov, semnatarul icoanei de la 1780 din colecţia Romalo1, este confirmată de particularităţile grafiei, în special de forma slovelor ţ şi u. Cele două piese sunt, în acest moment, cele mai vechi icoane pe sticlă datate cunoscute. În rama icoanei de la Iaşi, care nu a putut fi achiziţionată, au fost găsite două file dintr‐o cronică rimată a ării Româneşti, în care se fac referiri la anii 1765 şi 1769, alte file pe care au fost notate sumele plătite unei persoane nenumite şi o scrisoare în limba germană. 1 Pentru ilustraţie vezi Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Bucureşti, Editura Meridiane, 1975, pl. 49. 23 24 2. Dumnezeu Savaoth Matei âmforea (atribuire) 1862 65 x 43 cm ramă originală, revopsită capac din trei bucăţi de lemn achiziţie din Arpaşu de Jos (jud. Sibiu) Sfinţilor îngeri şi arhangheli şi Mihaili. 1862 – pe mediana icoanei, în partea dreaptă După Domnul Savao[th] – în colţul inferior stâng Judecăţile tale mă mântuieşte şi mă mil[u]iaşte, ca un bun şi de oameni iubitoriu – în colţul inferior drept Cromatica, ductul anumitor slove, caracteristicile fizionomice, greşelile de redactare a textelor, pe de o parte, iar de cealaltă parte stângăcia proporţiilor ne pun în faţa celei mai timpurii creaţii cunoscute a lui Matei âmforea. Reprezentarea este insolită, deoarece această ipostază solitară a lui Dumnezeu Savaoth nu este întâlnită în pictura bisericească de tradiţie bizantină şi post‐bizantină, iar în compoziţiile împrumutate din Occident, Tatăl este întotdea‐ una redat împreună cu Fiul şi cu Sfântul Duh – porumbel. Modelul l‐a putut constitui o ima‐ gine a lui Hristos tronând, dar iniţiativa ilustrării rămâne o enigmă. Suntem, deocamdată, în faţa unui unicat în pictura românească pe sticlă. 25 26 3. Rugăciunea lui Iisus în grădina Ghetsimani Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire) prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Calbor (jud. Braşov) 37 x 32,5 cm ramă originală, băiţuită capac dintr‐o singură bucată de lemn Rugarea lui Is Hs în munte – în jumătatea superioară a icoanei Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran, Károly Fűlöp Szöcs, ... Prin mine, Ioan Pop Zugravul, Alba Iulia, Editura Altip, 2008, p. 116, nr. 107 Compoziţia în ansamblu, proporţiile, efectele picturale deosebite fac din această icoană una dintre cele mai mari reuşite ale pictorului Ioan Pop de la Făgăraş. Reprezentarea, preluată din repertoriul occidental, este deocamdată unicat printre icoanele pe sticlă. 27 28 4. Încoronarea Fecioarei atelier neidentificat; sudul Transilvaniei prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Colun (jud. Sibiu) 46,5 x 41 cm ramă originală, lăcuită capac din două bucăţi de lemn lanţ şi lacăt pentru protecţie Icoana prezintă unul din foarte rarele cazuri de pictură realistă, care urmează, din toate punctele de vedere, un model occidental. Calitatea de excepţie a execuţiei a făcut‐o deosebit de preţioasă în ochii comunităţii, care a luat mă‐ suri de protecţie suplimen‐ tare, păstrând‐o legată cu un lanţ încuiat cu lacăt. Această grijă a dispărut după ce sticla s‐a spart, astfel că, în momen‐ tul în care s‐a hotărât demo‐ larea bisericii de lemn în care era păstrată şi împărţirea ce‐ lor câtorva icoane printre cre‐ dincioşi, nu a vrut‐o nimeni. A păstrat‐o un bătrân, de la care a fost achiziţionată în anii ’60 ai secolului trecut, cu promisiunea că nu va fi înstră‐ inată. Artistul nu este, deocamdată, cunoscut. Icoana cu nr. 29 din acest repertoriu este tot opera lui. Creaţiei sale i mai pot fi adăuga două icoane din muzeul Mitropoliei Clujului, pictate de asemenea pe sticlă, ambele datate în 1845, una ilustrând scena Deisis, cealaltă pe Maica Domnului cu Pruncul tronând, flancată de Arhangheli şi având dedesubt un fragment dintr‐un proskinetarion pentru a cărui realizare s‐a folosit o gravură athonită din 1806, după cum mărturiseşte textul în limba greacă ce însoţeşte imaginea. 29 30 5. Încoronarea Fecioarei Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire); a doua jumătate a secolului XIX 50,5 x 46 cm; ramă originală, băiţuită; capac de şindrilă Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran, Károly Fűlöp Szöcs, ... Prin mine, Ioan Pop Zugravul, Alba Iulia, Editura Altip, 2008, p. 92, nr. 60 31 6. Încoronarea Fecioarei Matei âmforea (atribuire); cca 1875‐1880 achiziţie din Sebeş (jud. Sibiu) 59 x 54 cm; ramă originală, băiţuită; capac de şindrilă 32 7. Încoronarea Fecioarei Moise Tămaş (atribuire); cca 1840 46 x 40,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 33 8. Încoronarea Fecioarei Şcheii Braşovului; cca 1880‐1890 71,5 x 61 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 34 9. Sfânta Treime (Cina de la Mamvri) Ioan Costea Verman (atribuire) începutul secolului al XIX‐lea achiziţie din Lancrăm (jud. Alba) 40,5 x 34 cm ramă originală, băiţuită capac dintr‐o singură bucată de lemn, consolidată cu o traversă, ca la icoanele pe lemn Pentru indicarea autorului, de o foarte mare utilitate s‐au dovedit a fi două icoane pe lemn cu aceeaşi reprezentare destinate bisericilor din Mogoş‐Micleşti şi Mogoş‐Mămăligani (jud. Alba), semnate de Ioan Costea Verman în 18352. Originea din Lancrăm a artistului este, indirect, confirma‐ tă de provenienţa acestei icoane. El nu trebuie însă confundat cu iconarul care a semnat doar Ioan Costea, din creaţia căruia se mai păstrează încă, în biserica din Lan‐ crăm, câteva icoane pictate pe sticlă3. Similitudinea fizionomii‐ lor, în special modul personal de reprezentare a nasului, nu lasă du‐ bii în privinţa atribuirii. Icoana trebuie să fie, însă, una de început. 2 Păstrate la Arhiepiscopia Ortodoxă din Alba Iulia, inv. 150 şi 158. Pentru ele vezi Ana Dumitran, Icoanele bisericii din Lancrăm, în Apulum, series Historia et Patrimo‐ nium, XLVIII, 2011. 3 35 36 10. Sfânta Treime nou‐testamentară Nordul Transilvaniei, începutul secolului XIX 51 x 45,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 37 11. Sfânta Treime nou‐testamentară Nicula, începutul secolului XIX 31 x 25,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 38 12. Sfânta Treime nou‐testamentară Nicula, prima jumătate a secolului XIX 32 x 26 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 39 13. Sfânta Treime nou‐testamentară Matei âmforea (atribuire), 1875 – în colţurile inferioare achiziţie din Hendorf (jud. Sibiu) 70,5 x 59,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac de şindrilă 40 14. Iisus Hristos Mare Arhiereu şi Învăţător după o gravură de Hăşdate Nordul Transilvaniei, începutul secolului XIX achiziţie din zona Agnita (jud. Sibiu) 43,5 x 37 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 41 15. Iisus Hristos Mare Arhiereu şi Învăţător după o gravură de Hăşdate Nicula; cca 1805‐1810 achiziţie din Sălişte (jud. Sibiu) 45 x 38 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 42 16. Iisus Hristos Mare Arhiereu Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire); a doua jumătate a secolului XIX 45 x 39 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 43 17. Iisus Hristos Pantocrator atelier neidentificat, sudul Transilvaniei; sfârşitul secolului XVIII achiziţie din Drăguş (jud. Braşov) 29 x 23,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 44 18. Iisus Hristos Pantocrator Nicula; începutul secolului XIX 28 x 22 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 45 19. Iisus Hristos Pantocrator Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire); prima jumătate a secolului XIX achiziţie din anii 1960‐1970, de la Comăna de Sus (jud. Braşov) 48,5 x 39 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 46 20. Iisus Hristos – viţa de vie Nicolae Caţavei (atribuire); mijlocul secolului XIX achiziţie din Boholţ (jud. Braşov) 51,5 x 46 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 47 21. Iisus Hristos – viţa de vie Petru Tămaş, tatăl (atribuire); 1899 – în colţul inferior stâng achiziţie din Beclean (jud. Braşov) 51,5 x 46,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 48 22. Maica Domnului cu Pruncul după o gravură cu imaginea icoanei miraculoase din biserica iezuită de la Cluj Nordul Transilvaniei; începutul secolului XIX achiziţie din Veneţia de Jos (jud. Braşov) 39 x 33 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 49 23. Maica Domnului cu Pruncul după o gravură cu imaginea icoanei miraculoase din biserica iezuită de la Cluj Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire) prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Felmer (jud. Braşov) 40 x 33 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 50 24. Maica Domnului cu Pruncul după o gravură cu imaginea icoanei miraculoase din biserica iezuită de la Cluj Nordul Transilvaniei; începutul secolului XIX 39 x 34 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 51 25. Maica Domnului cu Pruncul Nordul Transilvaniei; cca 1800‐1810 achiziţie din Cincu (jud. Braşov) 48 x 37,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 52 26. Maica Domnului cu Pruncul după o gravură cu imaginea icoanei miraculoase din biserica iezuită de la Cluj Nicula; începutul secolului XIX 26,5 x 21,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 53 27. Maica Domnului cu Pruncul Nicula; începutul secolului XIX 41 x 35,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o sigură bucată de lemn 54 28. Maica Domnului cu Pruncul după o gravură cu imaginea icoanei miraculoase din biserica iezuită de la Cluj Ioan Pop de la Făgăraş; prima jumătate a secolului XIX achiziţie din 31 decembrie 1966, de la Felmer (jud. Braşov) 42 x 35 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran, Károly Fűlöp Szöcs, ... Prin mine, Ioan Pop Zugravul, Alba Iulia, Editura Altip, 2008, p. 75, nr. 28 55 29. Maica Domnului cu Pruncul după o gravură cu imaginea icoanei miraculoase din biserica iezuită de la Cluj atelier neidentificat, sudul Transilvaniei; prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Sălişte (jud. Sibiu) 42,5 x 37 cm; ramă originală, băiţuită şi pictată; capac dintr‐o singură bucată de lemn 56 30. Maica Domnului cu Pruncul Şcheii Braşovului; cca 1830‐1840 45 x 40 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 57 31. Maica Domnului cu Pruncul Ion Zugravul; 1831 – semnătură şi datare pe picioarele tronului, cu o parte a slovelor redate “în oglindă”; achiziţie din anii 1960 de la Grid (jud. Braşov) 66 x 60 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn Deocamdată, unica lucrare cunoscută a artistului. 58 32. Maica Domnului cu Pruncul Ioan Matei Purcariu (atribuire); 1888 – pe laterala dreaptă a icoanei achiziţie din Scorei (jud. Sibiu) 45 x 40,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn (cea din mijloc, recuperată dintr‐o icoană pictată de Matei âmforea, oferă pentru prima dată indicii că artistul a pictat şi icoane pe lemn) 59 60 33. Maica Domnului cu Pruncul după o gravură athonită Ioan Matei Purcariu (atribuire); începutul secolului XX achiziţie din Avrig (jud. Sibiu) 55 x 44,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 61 34. Maica Domnului cu Pruncul după o icoană a lui Ioan Pop de la Făgăraş sau o gravură athonită atelier din ara Făgăraşului; după 1870 achiziţie din Râuşor (jud. Braşov) 79,5 x 69 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 62 35. Izvorul Tămăduirii Matei âmforea (atribuire); 1886 – pe laterala dreaptă a icoanei 50,5 x 45 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 63 36. Naşterea Maicii Domnului Nicula; începutul secolului XIX 27 x 22 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 64 37. Buna Vestire Moise Tămaş (atribuire); prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Toderiţa (jud. Braşov) 51 x 45 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 65 38. Naşterea Domnului Nordul Transilvaniei; începutul secolului XIX 43 x 38 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 66 39. Naşterea Domnului Nicula; prima jumătate a secolului XIX 42,5 x 35,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 67 40. Întâmpinarea Domnului Nicula; prima jumătate a secolului XIX 27,5 x 22 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 68 41. Botezul Domnului artist din Lancrăm sau Mărginimea Sibiului; începutul secolului XIX 42,5 x 38 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 69 42. Botezul Domnului Şcheii Braşovului; cca 1840 achiziţie din Dumbrăviţa (jud. Braşov) 52,5 x 47 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 70 43. Cina cea de taină Matei âmforea (atribuire); 1862 – în partea inferioară a icoanei 55 x 50,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 71 44. Cina cea de taină Gherla; 1862 – a doua jumătate a secolului XIX achiziţie din Porumbacu de Jos (jud. Braşov) 35,5 x 26,5 cm; ramă originală, băiţuită; capacul original pierdut 72 45. Schimbarea la faţă Nordul Transilvaniei; începutul secolului XIX 36,5 x 30,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 73 46. Răstignirea lui Iisus atelier neidentificat, sudul Transilvaniei; sfârşitul secolului XVIII 55 x 43 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 74 47. Răstignirea lui Iisus Nicula; prima jumătate a secolului XIX 35,5 x 29,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 75 48. Răstignirea lui Iisus Nicula; prima jumătate a secolului XIX 31 x 25,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 76 49. Răstignirea lui Iisus zona Făgăraş‐Rupea; cca 1830‐1840 47 x 41,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 77 50. Răstignirea lui Iisus zona Făgăraş‐Rupea; cca 1830‐1840 41,5 x 36 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 78 51. Coborârea de pe cruce Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire); prima jumătate a secolului XIX 48 x 43 cm; ramă originală, băiţuită şi vopsită; capac din două bucăţi de lemn Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran, Károly Fűlöp Szöcs, ... Prin mine, Ioan Pop Zugravul, Alba Iulia, Editura Altip, 2008, p. 123, nr. 118 79 52. Plângerea lui Iisus Nicula; prima jumătate a secolului XIX 31 x 25,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 80 53. Plângerea lui Iisus artist din familia Grecu din Săsăuş; prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Calbor (jud. Braşov) 49 x 54 cm; rama a fost înlocuită 81 54. Plângerea lui Iisus Moise Tămaş (atribuire); cca 1830‐1840 54 x 49 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 82 55. Plângerea lui Iisus zona Făgăraş‐Rupea; cca 1830‐1840 61 x 54,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 83 56. Plângerea lui Iisus Matei âmforea (atribuire); 1897 – în partea inferioară, în dreapta 58 x 52 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 84 57. Plângerea lui Iisus Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire); a doua jumătate a secolului XIX 45 x 40 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran, Károly Fűlöp Szöcs, ... Prin mine, Ioan Pop Zugravul, Alba Iulia, Editura Altip, 2008, p. 127, nr. 125 85 58. Maica Domnului îndurerată după o gravură cu imaginea icoanei miraculoase de la Akhtyrka Petru Tămaş, tatăl (atribuire); a doua jumătate a secolului XIX 68 x 63 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 86 59. Maica Domnului îndurerată după o gravură cu imaginea icoanei miraculoase de la Akhtyrka Matei âmforea (atribuire); 1874 – pe laterala dreaptă a icoanei, în colţul inferior achiziţie din Feldioara (jud. Braşov) 52,5 x 47 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 87 60. Maica Domnului îndurerată după o gravură cu imaginea icoanei miraculoase de la Akhtyrka Matei âmforea (atribuire); 1875 – pe laterala dreaptă a icoanei, în colţul inferior 70 x 60 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 88 61. Maica Domnului îndurerată după o gravură cu imaginea icoanei miraculoase de la Akhtyrka Matei âmforea (atribuire); cca 1875‐1880 50,5 x 48 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 89 62. Maica Domnului îndurerată după o gravură cu imaginea icoanei miraculoase de la Akhtyrka Gherla; sfârşitul secolului XIX 28 x 22,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 90 63. Învierea lui Iisus Nicula; prima jumătate a secolului XIX 39 x 33 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 91 64. Învierea lui Iisus Nicula; prima jumătate a secolului XIX 34 x 30,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 92 65. Învierea lui Iisus artist din familia Grecu din Săsăuş; prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Oprea‐Cârţişoara (jud. Sibiu) 48,5 x 42 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 93 66. Învierea lui Iisus artist din familia Grecu din Săsăuş; prima jumătate a secolului XIX 48 x 43 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 94 67. Învierea lui Iisus Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire); a doua jumătate a secolului XIX achiziţie din Calbor (jud. Braşov) 58,5 x 53 cm; ramă originală, băiţuită; capac din patru bucăţi de lemn 95 68. Învierea lui Iisus, cu 10 scene din ciclul Patimilor Ioan Matei Purcariu; 1900 Ioan pi[c]toru din Oprea Carţisora. 1900 – pe chenarul inferior al scenei centrale achiziţie din Arpaşu de Jos (jud. Sibiu) 83 x 62 cm; ramă originală, băiţuită; capac de şindrilă; chenare pictate cu bronz 96 69. Prăznicar cu patru scene (Învierea lui Iisus, Maica Domnului cu Pruncul, Proorocul Zaharia, Proorocul Ieremia) artist din Lancrăm sau Mărginimea Sibiului; prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Lancrăm (jud. Alba) 43 x 38,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 97 70. Adormirea Maicii Domnului Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire); 1862 Anul 1862. Maria Tonia – în partea inferioară a icoanei achiziţie din Felmer (jud. Braşov) 44 x 38 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran, Károly Fűlöp Szöcs, ... Prin mine, Ioan Pop Zugravul, Alba Iulia, Editura Altip, 2008, p. 138, nr. 145 98 71. Adormirea Maicii Domnului Petru Tămaş, tatăl; 1888 1888 PT – în partea inferioară a icoanei, text redat “în oglindă” achiziţie din Beclean (jud. Braşov) 51,5 x 46 cm; ramă originală, băiţuită; capac din patru bucăţi de lemn 99 72. Apariţia Fecioarei la Lourdes Matei âmforea (atribuire); sfârşitul secolului XIX achiziţie din Porumbacu de Jos (jud. Sibiu) 52 x 41,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn Ana Dumitran, Colecţia de icoane pe sticlă a Muzeului Naţional al Unirii, Alba Iulia, vol. I. Maierii Bălgradului, Alba Iulia, Editura Altip, 2011, p. 26 100 73. Arhanghelul Mihail Nicula; începutul secolului XIX 27,5 x 24 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 101 74. Arhanghelul Mihail Nicolae Caţavei (atribuire); mijlocul secolului XIX 50,5 x 44,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 102 75. Arhanghelul Mihail atelier neidentificat, sudul Transilvaniei; mijlocul secolului XIX achiziţie din Sălişte (jud. Sibiu) 51 x 46 cm; ramă originală, băiţuită; capac de şindrilă 103 76. Arhanghelii Mihail şi Gavriil Nicula; începutul secolului XIX 31 x 26 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 104 77. Arhanghelii Mihail şi Gavriil atelier neidentificat; începutul secolului XIX achiziţie din Răşinari (jud. Sibiu) 46,5 x 42 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 105 78. Arhanghelii Mihail şi Gavriil Şcheii Braşovului; mijlocul secolului XIX 45,5 x 39 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 106 79. Arhanghelii Mihail şi Gavriil artist din familia Grecu din Săsăuş; prima jumătate a secolului XIX 52 x 46 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 107 80. Arhanghelii Mihail şi Gavriil artist din familia Grecu din Săsăuş; mijlocul secolului XIX 54,5 x 48,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 108 81. Sf. Ioan Botezătorul Vasile Munteanu din Sălişte; sfârşitul secolului XVIII Vasil[e] Zug[rav] – în partea inferioară a icoanei achiziţie din Lancrăm (jud. Alba) 23 x 19,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 109 82. Sf. Antonie cel Mare şi Sf. Nicolae Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire); a doua jumătate a secolului XIX achiziţie din Toderiţa (jud. Braşov) 51,5 x 46 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran, Károly Fűlöp Szöcs, ... Prin mine, Ioan Pop Zugravul, Alba Iulia, Editura Altip, 2008, p. 156, nr. 181 110 83. Sf. Nicolae Nicula; prima jumătate a secolului XIX 34 x 30 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 111 84. Sf. Nicolae Nicula; prima jumătate a secolului XIX 36,5 x 30,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 112 85. Sf. Nicolae atelier neidentificat, ara Făgăraşului; a doua jumătate a secolului XIX achiziţie din Viştea de Jos (jud. Braşov) 55,5 x 51 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 113 86. Sf. Nicolae Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire); a doua jumătate a secolului XIX 48,5 x 38 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 114 87. Sf. Nicolae Şcheii Braşovului; a doua jumătate a secolului XIX 71 x 61 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 115 88. Sf. Nicolae Şcheii Braşovului; prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Veneţia de Jos (jud. Braşov) 70,5 x 65,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 116 89. Sf. Nicolae Nordul Transilvaniei; începutul secolului XIX achiziţie din Veneţia de Jos (jud. Braşov) 56 x 43 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 117 90. Sf. Nicolae Savu Moga; 1887 – în partea inferioară a icoanei Aceasta sfântă icoană s‐au zugrăvit de Savu Moga diin Arpaşu de Sus, prin cheltuiala dumnealui George Monea din Beşimbacu. 1887 – în partea inferioară achiziţie din Olteţ (jud. Braşov) 44 x 39,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 118 91. Sf. Nicolae Matei âmforea (atribuire); 1872 – pe laterala dreaptă a icoanei, în partea superioară 53,5 x 49,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 119 92. Sf. Nicolae Matei âmforea (atribuire); 1877 – pe mediana icoanei, în partea dreaptă 52,5 x 47,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 120 93. Sf. Nicolae Şcheii Braşovului; prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Ungra (jud. Braşov) 49 x 41 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 121 94. Sf. Nicolae, înconjurat de 12 prooroci zona Făgăraş‐Rupea; prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Veneţia de Jos (jud. Braşov) 54 x 49 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 122 95. Sf. Gheorghe Nicolae Caţavei (atribuire); mijlocul secolului XIX achiziţie din Calbor (jud. Braşov) 45 x 40 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 123 96. Sf. Gheorghe atelier neidentificat; sfârşitul secolului XVIII – începutul secolului XIX 30 x 29,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 124 97. Sf. Gheorghe Nicula; prima jumătate a secolului XIX 30 x 25,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 125 98. Sf. Gheorghe Nicula; prima jumătate a secolului XIX 33 x 27,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 126 99. Sf. Gheorghe Nicula; mijlocul secolului XIX 34 x 28 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 127 100. Sf. Gheorghe Nicula; mijlocul secolului XIX 30 x 26 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 128 101. Sf. Gheorghe Nordul Transilvaniei; începutul secolului XIX achiziţie din Comăna de Sus (jud. Braşov) 35 x 31,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 129 102. Sf. Gheorghe atelier neidentificat, sudul Transilvaniei; prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Răşinari (jud. Sibiu) 33,5 x 29 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 130 103. Sf. Gheorghe Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire); a doua jumătate a secolului XIX 51 x 45,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac de şindrilă 131 104. Sf. Gheorghe zona Făgăraş‐Rupea; prima jumătate a secolului XIX 39 x 34 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 132 105. Sf. Gheorghe Şcheii Braşovului; a doua jumătate a secolului XIX 52 x 47 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 133 106. Sf. Gheorghe Şcheii Braşovului; a doua jumătate a secolului XIX 45 x 41 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 134 107. Sf. Gheorghe Ioan Matei Purcariu (atribuire); sfârşitul secolului XIX achiziţie din Oprea‐Cârţişoara (jud. Sibiu) 38 x 32,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 135 108. Sf. Gheorghe, înconjurat de 12 prooroci zona Făgăraş‐Rupea; cca 1830‐1840 achiziţie din Veneţia de Jos (jud. Braşov) 49 x 44 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 136 109. Sf. Gheorghe şi Sf. Teodor Tiron artist din familia Grecu din Săsăuş; mijlocul secolului XIX 50 x 44 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 137 110. Sf. Gheorghe şi Sf. Teodor Tiron Nicolae Caţavei (atribuire); mijlocul secolului XIX 44,5 x 39,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 138 111. Sf. Dumitru Savu Moga (atribuire); 1862 – în colţul superior drept achiziţie din Arpaşu de Sus (jud. Sibiu) 45 x 40 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 139 112. Sf. Dumitru zona Făgăraş‐Rupea; mijlocul secolului XIX 46 x 41 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 140 113. Înălţarea Sfintei Cruci Nicula; prima jumătate a secolului XIX 28 x 22,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 141 114. Înălţarea Sfintei Cruci artist din familia Grecu din Săsăuş; a doua jumătate a secolului XIX 48,5 x 43,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 142 115. Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena Nicula; prima jumătate a secolului XIX 36,5 x 31 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 143 116. Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena Nicula; prima jumătate a secolului XIX 31,5 x 26 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 144 117. Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena Nicula; prima jumătate a secolului XIX 28 x 22,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 145 118. Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena Nicula; prima jumătate a secolului XIX 35 x 30 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 146 119. Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena Nicula; mijlocul secolului XIX 28,5 x 22,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 147 120. Sf. Arhidiacon Ştefan Nicula; prima jumătate a secolului XIX 30,5 x 25 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 148 121. Sf. Prooroc Ilie zona Făgăraş‐Rupea; cca 1830‐1840 achiziţie din Grid (jud. Braşov) 41,5 x 36,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 149 122. Sf. Prooroc Ilie Petru Tămaş, tatăl (atribuire); sfârşitul secolului XIX 52 x 46,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 150 123. Sf. Prooroc Ilie Matei âmforea (atribuire); 1872 – în partea inferioară a icoanei 49 x 44,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac de şindrilă 151 124. Sf. Prooroc Ilie Pavel Zamfir din Laz (atribuire); 1897 – în partea inferioară a icoanei achiziţie din Răşinari (jud. Sibiu) 52 x 40,5 cm; ramă originală, cu brânel, băiţuită; capac de şindrilă 152 125. Sf. Haralambie Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire); a doua jumătate a secolului XIX 43 x 37 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran, Károly Fűlöp Szöcs, ... Prin mine, Ioan Pop Zugravul, Alba Iulia, Editura Altip, 2008, p. 168, nr. 204 153 126. Sf. Haralambie Matei âmforea (atribuire); cca 1875 achiziţie din Sărata (jud. Sibiu) 56 x 48 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 154 127. Sf. Paraschiva Nordul Transilvaniei; prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Mândra (jud. Sibiu) 40 x 34,5 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran, Károly Fűlöp Szöcs, ... Prin mine, Ioan Pop Zugravul, Alba Iulia, Editura Altip, 2008, p. 20 155 128. Sf. Grigore Teologul Nordul Transilvaniei; începutul secolului XIX 27 x 22 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 156 129. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel Nicula; prima jumătate a secolului XIX 25 x 20 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 157 130. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel Ioan Morar (atribuire); a doua jumătate a secolului XIX achiziţie din Sălişte (jud. Sibiu) 36 x 31 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 158 131. Sfinţii 40 de mucenici Petru Tămaş, tatăl (atribuire); sfârşitul secolului XIX 53 x 48 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 159 132. Sfinţii Mina, Nicolae şi Vasile cel Mare Şcheii Braşovului; mijlocul secolului XIX 46,5 x 41 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn 160 133. Sfinţii trei ierarhi Matei âmforea (atribuire); 1868 – în partea inferioară a icoanei achiziţie din Scorei (jud. Sibiu) 60,5 x 54 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 161 134. Sfinţii trei ierarhi, Sf. Nicolae şi Sf. Haralambie Matei âmforea (atribuire); 1905 – în partea inferioară a icoanei achiziţie din Scorei (jud. Sibiu) 41 x 47 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 162 135. Judecata de apoi Şcheii Braşovului; prima jumătate a secolului XIX achiziţie din Veneţia de Jos (jud. Braşov) 71,5 x 66 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 163 136. Judecata de apoi Şcheii Braşovului; mijlocul secolului XIX achiziţie din zona Sibiului 70 x 64 cm; ramă originală, băiţuită; capac din trei bucăţi de lemn 164 137. Facerea Evei Ioan Pop de la Făgăraş (atribuire); prima jumătate a secolului XIX Când o dat Dumnezeu [lu]i Adam muere pe Eva achiziţie din Boholţ (jud. Braşov) 29 x 35 cm; ramă originală, băiţuită; capac din două bucăţi de lemn Ioana Rustoiu, Elena Băjenaru, Ana Dumitran, Károly Fűlöp Szöcs, ... Prin mine, Ioan Pop Zugravul, Alba Iulia, Editura Altip, 2008, p. 177, nr. 224 165 138. Adam şi Eva Nicula; prima jumătate a secolului XIX 35,5 x 30 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 166 139. Masa Raiului Nicula; prima jumătate a secolului XIX 28,5 x 23 cm; ramă originală, băiţuită; capac dintr‐o singură bucată de lemn 167 140. Masa Raiului Şcheii Braşovului; mijlocul secolului XIX achiziţie din Hălmeag (jud. Braşov) 46 x 40 cm; ramă originală, revopsită; capac din două bucăţi de lemn 168 141. Sententia atelier neidentificat; 1780 achiziţie din Nocrich (jud. Sibiu) 40 x 46 cm; ramă originală