FLORIN CONSTANTINIU PARTEA a III-a ISTORIA MODERN O ISTORIE SINCERA A POPORULUI ROMÂN UNIVERS ENCICLOPEDIC BUCUREŞTI, 1997 CAPITOLUL 1 FRĂMÂNTĂRI SOCIAL-POLITICE „MERSUL REVOLU IEI" ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASC Încheierea aventurii napoleoniene şi instituirea Sfintei Alian e (având ca nucleu Austria, Rusia şi Prusia) în 1815 au pus continentul european sub semnul unei viguroase reac ii conservatoare, aflate sub egida cur ilor de la Viena, Petersburg şi Berlin. Spa iul românesc s-a aflat astfel inclus într-un triunghi geopolitic având unghiurile la Viena, Petersbug şi Istanbul (sultanul, fiind musulman, nu fusese invitat s se al ture Sfintei Alian e, întemeiat , în principiu, pe principiile moralei creştine), triunghi în care Rusia era for a hot râtoare. Asumându-şi supravegherea continentului şi reprimarea oric ror tulbur ri ce ar fi putut pune în primejdie statu-quo-ul sociopolitic, Sfânta Alian delega unul din statele membre pentru a restaura ordinea când ea era în primejdie (Austria în Peninsula Italic , Fran a în Spania). Pilon al Sfintei Alian e şi mare putere cu interese continentale, Rusia c p ta tacit un „droit de regard" (drept de supraveghere) asupra spa iului sud-est european, devenit zon de inters a împ r iei ruseşti, fascinat şi obsedat de „oraşul arilor" — arigrad —, în care st tea îns sultanul. Men inerea integrit ii Imperiului otoman era îns unul din principiile de baz ale echilibrului de for e (balance of power), fundamentul politicii britanice. Anglia, care nu se al turase Sfintei Alian e, veghea ca înving torul lui Napoleon — arul Alexandru I — s nu se substituie teribilului corsican. La rândul ei, Curtea de la Viena — a c rei politic era condus de un foarte abil partizan 197 al aceluiaşi echilibru de putere, Metternich — nu era dispus s accepte c derea Balcanilor sub controlul rusesc. Aşa cum s-a v zut, arul Alexandru I, care voise, la începutul r zboiului ruso-turc din anii 1806-1812, s anexeze Principatele dun rene, fusese constrâns, în cele din urm , s se limiteze la teritoriul dintre Prut şi Nistru. Devenit, dup c derea lui Napoleon, suveranul cel mai puternic al continentului, Alexandru I dispunea acum de mijloacele de a-şi adjudeca moştenirea balcanic a „omului bolnav" care era Imperiul otoman. De ast dat , arul nu mai inten iona s recurg la r zboi — sistemul Sfintei Alian e îl excludea — ci la o nou form , insidioas , compatibil cu noile realit i politice europene: preg tirea unei mişc ri de emancipare a popoarelor din sud-estul Europei, aflate sub domina ia Por ii, la a c rei izbucnire Rusia s fie mandatat pentru a restabili ordinea. Prezen a militar rus în Balcani avea s fie premisa rezolv rii Problemei orientale în conformitate cu interesele Cur ii de la Petersburg. Între aceste interese şi cele ale popoarelor sud-est europene aspirând la independen exista o convergen , c reia i se ad uga comunitatea de confesiune ortodox . Spre deosebire de Curtea de la Viena, care înso ea expansiunea politic de prozelitismul catolic, Curtea de la Petersburg, pravoslavnic , beneficia de creditul unei lupte dezinteresate pentru eliberarea fra ilor întru ortodoxie. Între popoarele sud-est europene supuse Por ii, grecii erau cei mai avansa i din punct de vedere economic şi cultural, cei mai implica i în structurile administrative şi politice ale Imperiului otoman, şi de in torii celei mai vechi tradi ii de neatârnare. Era, aşadar, firesc ca ei s se situeze în fruntea efortului de emancipare. Societatea secret „Eteria", constituit la Odessa în 1814, şi-a asumat preg tirea şi conducerea r scoalei eliberatoare, iar re eaua de consuli şi agen i ruşi din Imperiul otoman a desf şurat o intens activitate de sus inere a prepara ivelor secrete greceşti. 198 TUDOR DIN VLADIMIRI Principatele dun rene reprezentau pentru aristocra ia fanariot obiectivul suprem şi încununarea carierei administrative, în slujba Por ii. în rândurile fanario ilor s-a produs o sciziune: „colaboraioniştii" au r mas fideli patronului otoman, care tolera, în fapt, existen a unei Turco-Grecii; ceilal i s-au al turat Eteriei şi au luptat pentru independen a patriei lor. Boierimea moldo-muntean , ostil regimului fanariot şi domina iei otomane, s-a integrat curentului de eliberare na ional care cuprinsese sud-estul Europei. Angajarea ei în lupta de emancipare era asociat de credin a c Rusia va da concursul s u hot râtor popoarelor ortodoxe. F r sprijinul rus, o ridicare împotriva Por ii era un act de sinucidere. în al doilea rând, participarea Rusiei era o garan ie a stabilit ii sociale, a anihil rii oric rei manifest ri — fie şi timide — a „duhului fran ozesc", adic a unui program de restructurare a societ ii moldo-muntene. Rusia ap rea, astfel, în dubla ipostaz , de protector militar şi de garant al monopolului politic de inut de elita boiereasc . Omul asupra c ruia şi-au îndreptat privirile fruntaşii boierimii a fost slugerul Tudor (Theodor) din Vladimiri, numit de aceea şi Vladimirescu. Originar din zona de rani liberi (moşneni), el dobândise experien militar , luptând ca voluntar în armata rus în r zboiul din anii 1806-1812 (meritele sale au fost recunoscute în numeroase atestate date de comandan ii ruşi şi prin decorarea cu crucea Sf. Vladimir). Dup încheierea r zboiului, Tudor Vladimirescu s-a angajat atât în activit i negustoreşti cât şi în cariera administrativ . Era un om energic, decis, cu spirit de ini iativ şi cu lecturi istorice. Capacitatea de comand şi prestigiul de care se bucura în Oltenia erau temeiuri hot râtoare de a-i încredin a lui conducerea mişc rii de emancipare. Nimeni nu concepea atunci ieşirea de sub domina ia Por ii doar a unui singur popor: eliberarea trebuia s fie rodul luptei tuturor, v* astfel c libertatea avea s fie câştigat simultan. Dac în Eterie erau 199 admişi numai greci, în schimb leg turile eteriştilor cu Europa de Sud-Est erau foarte întinse. Principatele dun rene, beneficiind de un statut — fie şi drastic limitat — de autonomie şi devenite una din zonele preferate de reşedin ale grecit ii postbizantine, s-au aflat între spa iile de intens activitate eterist , unii fanario i, ca de pild însuşi domnul Scarlat Callimachi (1812-1819), apar inând acestei societ i secrete. La 15 ianuarie 1821, cei trei mai mari boieri ai rii Româneşti, Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica şi Barbu V c rescu, care peste câteva zile aveau s devin , al turi de al i mari boieri, membri ai C im c miei constituite în urma mor ii domnului Alexandru Su u, au dat o împuternicire lui Tudor pentru a declanşa ac iunea militar : „Fiindc este s se fac obştescul folos neamului creştinesc şi patriei noastre, drept aceea ca nişte buni şi credincioşi fra i creştini to i şi iubitori neamului [pe] dumneata sluger Teodore te-am ales s r dici norodul în arme şi s urmezi precum eşti pov uit". Evocarea „neamului creştinesc" şi a „patriei noastre" în al c ror interes era pornit ac iunea arat limpede c lupta românilor se integra efortului de eliberare a popoarelor creştine supuse Por ii, adic a celor balcanice. Formula „s urmezi precum eşti pov uit" — voit imprecis din motive de conspirativitate — dezv luie existen a unor în elegeri şi instruc iuni prealabile. Între aceste preliminarii ale ridic rii la arme s-a aflat şi în elegerea — secret şi ea — dintre Tudor Vladimirescu şi fruntaşii eterişti, Iordache Olimpiotul şi Ioan Farmache; cei trei se angajau: „s ducem, prin cea mai dârz activitate, la îndeplinire planul nostru cel spre obştescul folos şi anume ca, prin puterea armelor noastre, s ne eliber m de sub jugul ap s tor al barbarilor şi s ridic m semnul biruitor al crucii izb vitoare". Semnatarii acordului erau autoriza i „s se prefac a provoca dezordini, a stârni complica ii interne şi externe şi a se folosi de toat viclenia, care poate duce la atingerea scopului nostru comun". Formularea las s se întrevad c semnatarii inten ionau s recurg — pentru a utiliza o formul de ast zi — la „intoxicarea strategic " a adversarului, adic s -1 induc în eroare în ceea ce priveşte elurile şi.diversele componente ale mişc rii. Acordul sublinia obligativitatea consult rilor şi a deciziilor 200 comune („Nimeni dintre noi nu e îndrept it a lucra de capul lui, f r ştirea şi consim mântul tuturor fra ilor") şi condamna dinainte orice discriminare etnic : „nimeni s nu îndr zneasc prin vorbe sau fapte echivoce, sem nând zâzanie, a insinua c , de exemplu, românul de baştin nu trebuie s se supun arn utului, nici arn utul grecului, grecul sârbului, sârbul macedoneanului, ci to i s lucreze de comun acord şi unitar". În planul ini ial al Eteriei, Peloponesul trebuia s fie locul de izbucnire a r scoalei; ulterior, conduc torul Eteriei, Alexandru Ipsilanti, a decis s dea semnalul de începere a luptei în Principatele dun rene. Misiunea încredin at lui Tudor Vladimirescu era de a crea o diversiune în ara Româneasc , f când Poarta s cread c este vorba de o mişcare împotriva domnilor fanario i şi a clasei boiereşti, mişcare r mas îns în limitele supunerii fa de Poart . Proclama ia lansat de Tudor Vladimirescu de la m n stirea Tismana (intrat în conştiin a public drept cea de la Padeş!) era redactat în acelaşi spirit, denun ând culpele elitei politice: „Dar pre balaurii care ne înghit de vii, c peteniile noastre, zic, atât cele bis riceşti, cât şi cele politiceşti, pân când s -i suferim a ne suge sângele din noi? Pân când s le fim robi", retoric destinat s înfl c reze popula ia stoars de o fiscalitate nemiloas . Proclama ia introducea îns o rezerv , menit s evite obişnuitele — în astfel de împrejur ri — acte de jaf şi, în aceleşi timp, s ac ioneze ca un mijloc de presiune asupra boierilor care nu s-ar fi al turat mişc rii: „s şti i c niminea dintre noi nu este slobod, în vremea aceştii Adun ri — obştii folositoare — ca s s ating m car de un gr un i, de binele sau de casa vreunui negu tori, oroşan sau ran, sau de al vreunui l cuitori, decât numai binele şi averile cele r u agonisite ale tiranilor boieri s s j rtfeasc : îns ale c rora nu vor urma noa — precum sânt f g dui i — numai ale acelora s s ia, pentru folosul de obşte". Asigurându-şi baze înt rite în m n stirile oltene (Tismana, Crasna, Polovraci, Hurezi, Bistri a, Cozia), Tudor Vladimirescu s-a îndreptat spre Bucureşti în fruntea armatei sale, denumit „Adunarea norodului". C im c mia, în care se aflau şi boierii „f g dui i", a luat m suri pentru potolirea tulbur rii. Este greu de descifrat în „dialogul epistolar" angajat de cârmuire cu Tudor cât este atitudine adev rat şi cât mimat , pentru a p stra aparen a de ap rare a legalit ii, precum şi cât este — în ac iunile lui Tudor Vladimirescu — urmare a instruc iunilor triumviratului Brâncoveanu-Ghica-V c rescu şi cât ini iativ pus în slujba propriei promov ri. Pentru c este evident — din fapte şi din textele redactate de el — c Tudor Vladimirescu nu era dispus s fie un instrument al grup rii boiereşti antiotomane, ci voia s fie p rtaş la putere şi — de se putea — de in torul singur al puterii. El îşi d dea seama c are în „Adunarea norodului" o solid baz socio-militar , capabil s -1 poarte spre putere. Scrisoarea din 11 februarie 1821, adresat marelui vornic Nicolae V c rescu, început : „Cu mult plec ciune s rut mâna cinstit dumitale", se transform într-un rechizitoriu la adresa clasei politice şi cu relevarea legitimit ii autorit ii sale, conferit de adeziunea popular : „Dar, cum nu socoti i dumneavoastr c patrie se cheam popolul, iar nu tagma j fuitorilor? Şi cer ca s -mi ar i dumneata ce înpotrivire ar t eu înpotriva popolului? C eu alta nu sunt decât numai un om luat de c tr tot norodul rii cel am rât şi dos dit din pricina j fuitorilor ca s le fiu chivernisitor în treaba cererii drept ilor!" Deplasarea „Adun rii norodului" spre Bucureşti a avut caracterul unui „marş strategic", disciplinat (Tudor a reprimat sever dezordinile) al unei armate ale c rei cadre de conducere erau furnizate de moşnenii din nordul Olteniei. Formula de revolu ie r neasc folosit pentru ac iunea lui Tudor este corect în m sura în care „Adunarea norodului" apare ca manifestare politic a r nimii libere, vizând la eliberarea rii de sub domina ia otoman şi restructurarea organiz rii politice. În afara zonei aflate sub controlul lui Tudor, r nimea cl caş (f r p mânt) a în eles s profite de starea de confuzie din ar pentru a ataca şi pr da bunurile st pânilor de p mânt. Au existat, aşadar, dou paliere de desf şurare a evenimentelor în 1821: o ac iune organizat , urm rind scopuri politice, şi o alta anarhic , f râmi at în r fuieli domaniale. La o lun de la lansarea Proclama iei lui Tudor, la Iaşi şi-a f cut apari ia conduc torul Eteriei, Alexandru Ipsilanti, fiul fostului 202 domn Constantin Ipsilanti şi, pân de curând, aghiotant al arului Alexandru I, dar nu cu sprijinul armatei ruse, cum se aşteptau „ini ia ii" mişc rii, ci în fruntea unui modest corp de oaste. în timp ce eteriştii masacrau pe turcii din Gala i şi din Iaşi, Alexandru Ipsilanti a lansat o proclama ie, ar tând c scopul s u este trecerea în Grecia şi c , dac turcii ar invada ara, o „straşnic putere se afl g tit s pedepseasc îndr zneala lor". în aceeaşi zi (23 februarie), ministrul de Externe al Rusiei, contele Capodistria, anun a desolidarizarea „straşnicei puteri" — pentru c Alexandru Ipsilanti spusese tuturor c sosirea armatei rase este iminent — de faptele şi declara iile lui Ipsilanti şi exprima acordul pentru interven ia militar otoman . Câteva zile mai târziu, la 28 februarie, triumviratul Brâncoveanu-Ghica-V c rescu lua cunoştin c arul însuşi, aflat la Congresul Sfintei Alian e de la Laybach (Ljubljana), dezavuase ac iunea lui Tudor. Era ora adev rului: f r asisten a Rusiei, totul era pierdut. Cei care îndrumaser pe Tudor s ridice poporul la arme au fugit la Braşov, l sându-1 pe conduc torul „Adun rii norodului" f r ghidajul politic pe care şi-1 asumaser . Tudor, r mas acum singur, avea — deşi în alte condi ii decât celei imaginate la începutul ac iunii sale — o total libertate de ac iune. El a intrat în Bucureşti (21 martie) şi, pentru a p stra continuitatea politic şi cadrul legal, ambele necesare, din momentul spulber rii speran ei în „umbrela protectoare" a Rusiei, a încheiat o în elegere cu boierii r maşi — între care figura cea mai proeminent era marele vistier Alexandru Filipescu-Vulpe —, l sându-le lor aparen a puterii. Câteva zile mai târziu, Tudor s-a întâlnit cu Alexandru Ipsilanti, dar cei doi conduc tori, afla i acum cu totul în afara scenariului ini ial, nu s-au putut pune de acord decât asupra unei delimit ri teritoriale a autorit ii lor: zona de sub munte din Muntenia intra sub controlul eterişilor, Oltenia şi jude ele din Câmpia muntean sub acela al lui Tudor. Dezavuat şi el de ar, Alexandru Ipsilanti inten iona s -şi organizeze o baz de rezisten în teritoriul aflat sub controlul lui, ceea ce a determinat plecarea sa la Târgovişte. Mitropolitul rii, 203 Dionisie Lupu, şi boierii r maşi în Bucureşti, prin vechiul reflex al refugiului, în fa a n v lirii, în aceeaşi zon de „podgorie" (sabmontan ), ar fi vrut s -1 urmeze pe Ipsilanti, dar Tudor, preocupat s -şi asigure „scutul legal" acum, când se afla, practic, singur în fa a puterii otomane, i-a împiedicat s fug şi le-a fixat un domiciliu obligatoriu în casa lui Dinicu Golescu, „Belvedere". Avându-şi principala sa tab r la m n stirea Cotroceni, Tudor a c utat solu ia în noul context creat de dezavuarea sa de c tre Alexandru I: atât timp cât, aşa cum se specificase în acordul cu Iordache şi Farmache, el fusese autorizat „s se prefacă (subl. n.) a provoca dezordini", adic s camufleze r scoala antiotoman într-una antifanariot şi antiboiereasc , el mai putea n d jdui la o în elegere cu Poarta, mai ales c , formal, la Bucureşti continua s exercite o autoritate legal (mitropolitul şi boierii, afla i la casa „Belvedere"). Tudor a intrat în negocieri cu paşalele de la Vidin, Silistra şi Br ila, dar turcii au cerut, mai întâi, depunerea armelor, apoi şi al turarea la anihilarea detaşamentelor eteriste. Tudor a preferat s temporizeze şi, dup ce for ele turceşti au trecut Dun rea, el a p r sit Bucureştii, îndreptându-se spre Piteşti, în oastea pandurilor se produsese o ruptur profund între Tudor şi ostaşii s i: disciplina sever , absen a unor beneficii şi perspectivele întunecate subminaser încrederea în comandant. Tudor a voit ca to i c pitanii s -şi formuleze în scris totala lor subordonare fa de el, dar patru au refuzat. Blocat de trupele lui Iordache Olimpiotul, care ocupau podul peste Argeş, Tudor s-a dus la Goleşti, unde a executat pe unul din c pitanii recalcitran i. A fost pic tura care a umplut paharul: un complot care mijea în rândurile armatei sale s-a închegat imediat şi leg tura a fost stabilit cu Iordache Olimpiotul. Comandantul eterist a venit în tab ra lui Tudor şi, dup ce a prezentat pandurilor coresponden a lui Tudor cu turcii, 1-a arestat, f r ca vreun pandur s încerce m car s -şi apere conduc torul. El a fost dus la Târgovişte şi, dup ce a fost torturat, a fost t iat cu s biile. For ele otomane au zdrobit detaşamentele eteriste din ara omâneasc (o lupt s-a dat la Dr g şani) şi Moldova şi au instituit un regim de ocupa ie deosebit de ap s tor. Alexandru Ipsilanti s-a refugiat în Transilvania, unde a fost arestat de autorit ile austriece. Istoriografia regimului comunist a purtat o îndelungat şi steril discu ie despre evenimentele din 1821: care a fost caracterul lor, r scoal , mişcare revolu ionar sau revolu ie? Scolastica unui marxism osificat cerea încadrarea într-o defini ie pe cât de rigid pe atât de discutabil . Ironia situa iei a fost creat de faptul c deşi marxismleninismul exclude posibilitatea revolu iilor f cute de r nime (doar burghezia şi proletariatul ar avea aceast „capacitate"!), Marx a numit ac iunile lui Tudor „revolu ie r nesc ". Desf şurarea ac iunii lui Tudor Vladimirescu a fost mai întâi ab tut de la cursul ei ini ial de dezavuarea de c tre ar, apoi întrerupt de execu ia liderului şi de interven ia otoman . Ceea ce se anun a o revolu ie a r mas o r scoal . De re inut este solidaritatea, din faza de preg tire şi de debut, a tuturor for elor social-politice ale societ ii româneşti în efortul de emancipare de sub domina ia Por ii, solidaritate care a unit sub acelaşi steag pe marele boier şi pe pandurul ran. Evident, „a doua zi" dup ce Principatele dun rene ar fi devenit libere, unitatea for elor combatante s-ar fi destr mat şi conflictul dintre programele şi aspira iile claselor şi categoriilor sociale participante la lupt ar fi fost inevitabil. Sfârşitul r scoalei din 1821 a fost urmat de abolirea regimului fanariot şi restaurarea domniilor p mântene. Raport de cauz -efect? Mai mult decât nemul umirea localnicilor, exprimat de evenimentele din ara Româneasc şi Moldova, în decizia Por ii a cânt rit evaluarea defec iunii unor familii fanariote, care s-au al turat revolu iei greceşti precum şi revolu iei înseşi din Grecia, care avea s aduc acestei ri independen a în 1829. Principatele dun rene nu mai puteau fi cârmuite cu elemente care pierduser complet încrederea Por ii; ea a revenit, dup 110 ani de regim fanariot, la domnii autohtoni, numind în Moldova pe Ioni Sandu Sturdza, iar în ara Româneasc pe Grigore Ghica. 204 205 Schimbarea de regim politic survenit în 1822 nu a adus cu sine lichidarea tuturor practicilor nefaste, introduse sau consolidate de regimul fanariot, între care, în primul rând, se afla corup ia. într-o vreme, îns , când conştiin a na ional f cea rapide progrese, revenirea p mântenilor în scaunele de domnie de la Iaşi şi Bucureşti a fost perceput , mai ales în perspectiva desf şur rilor ulterioare, ca începutul „renaşterii na ionale". Epilogul anului 1821 a fost constituit de dou evenimente: unul de ordin intern, cel lalt de ordin extern. For ele social-politice intrate în ac iune în 1821 nu mai puteau fi oprite în manifestarea lor. Mica boierime, blocat în afirmarea ei socio-politic de marii boieri, revendica o participare mai important în conducerea statului. Domnia moldoveana a lui Ioni Sandu Sturdza (1822-1829), ridicat din rândurile ei, a oferit cadrul pentru manifestarea voin ei de putere a micii boierimi. Obiectivele ei şi-au g sit expresia în proiectul de constitu ie zis a „C rvunarilor" (aluzie la societatea revolu ionar secret italian a Carbonarilor), în care A.D. Xenopol a v zut „cea dintâi manifestare politic a cuget rii liberale", întrucât în textul ei formula f r echivoc „principiul constitu ional: domnia legilor", în în elesul c autoritatea domnului, era limitat şi subordonat organismului reprezentativ — Sfatul obştesc. „Constitu ia" cuprindea un şir de principii şi drepturi, precum respectul propriet ii, egalitatea în fa a legilor, libertatea persoanei etc, care se inspirau, evident, din ideologia Revolu iei franceze. Aceste principii nu erau aplicate îns consecvent, întrucât, în problema esen ial — cea a puterii — mica boierime se ar ta preocupat exclusiv de a-şi asigura un cuvânt decisiv în Sfatul obştesc. Constitu ia C rvunarilor a fost violent comb tut de marea boierime şi ea a r mas un simplu proiect. Victoria protipendadei a fost asigurat şi de în elegerea turco-rus fixat prin conven ia de la Akkerman — numele turcesc al Cet ii Albe (1826). Acordul confirma restabilirea domniilor p mântene, stabilea alegerea domnilor de divan şi fixa durata domniei la şapte ani; rolul Rusiei era consolidat; se prevedea elaborarea unor regulamente generale care s reglementeze şi s amelioreze situa ia celor dou principate. 206 „ADO BANII! Anul conven iei de la Akkerman este şi cel al apari iei în tipografia de la Buda, a c r ii lui Dinicu Golescu, însemnare a călătoriei mele], cuprinzând impresiile autorului din c l toriile f cute în anii 1824-1826 în Transilvania, Ungaria, Austria şi Italia. însemn tatea c r ii st în dezv luirea şocului resim it de un boier, care are percep ia acut a catastrofalei înapoieri a rii sale. Compara iile f cute, de îndat ce trece Carpa ii, îi dezv luie consecin ele teribile ale procedeelor barbare ale administra iei locale, preocupate doar s stoarc de la contribuabil venituri pentru stat şi pentru slujbaşi, de la domn la cel mai m runt slujitor. Str b tând pusta ungar , bine cultivat de ranii obliga i la 104 zile de clac pe an — în Transilvania se f ceau 198 —, Dinicu Golescu face urm toarea constatare: „Şi cu toate acestea sunt mai ferici i decât românii noştri, care lucreaz numai 12 zile pe an. Acum judece fieşcare, care pot fi pricinile de a fi mai în bun stare aceia care muncesc altora peste 200 zile p an, de cei care lucreaz numai 12, decât numai c ci nu-i lipseşte din auzul urechii, de cum se naşte şi pân moare, cuvintele: «ado banii!» cu feliurimi de mijloace pref cute, în auzire numai drepte". Func ionarea poştelor la Viena, cu toate înlesnirile lor pentru cei care le foloseau, îi aduce în aminte dispre ul pentru solicitantul m runt din ara sa, pe care l-ar fi vrut sc pat de practicile de-acas , „s nu mai tremure cei ce vin la r spunsuri prin s li şi prin tinzi şi s vie şi de doa zeci de ori pentr-o treab ; şi s nu mai auz trimişii «Vino mâine la cutare vreme», când, viind, boieru a fost de mult plecat". Strângerea d rilor se f cea cu mijloace de constrângere vrednice de vremuri barbare: „S cutremur mintea omului când îş va aduce aminte c f ptura dumnezeirii, omenirea, fra ii noştri, au fost câte 10 aşternu i pe p mânt cu ochii în soare şi o bârn mare şi grea 1 Anul înscris pe coperta c r ii; în realitate ea a ap rut la începutul anului 1827. 207 CAPITOLUL 2 UNIREA ŞI DOMNUL EI Dum spiro, spero (Cât respir, sper), cunoscuta maxim latin , avea s -şi g seasc ilustrarea în desf şurarea evenimentelor postrevolu ionare. A „doua zi" dup reprimarea fenomenului revoluionar în spa iul românesc, împlinirea idealurilor paşoptiste p rea amânat pentru mult timp. Consolidat în rolul de „jandarm al Europei", Rusia era atotputernic , iar Moldova şi ara Româneasc p reau s r mân , pentru un viitor îndelungat, sateli i ai Petersburgului. întregul context politico-strategic şi, o dat cu el, prognoza geopolitic au fost profund modificate de R zboiul Crimeii (1853-1856), încheiat cu înfrângerea Rusiei. Victoria coali iei franco-anglo-turco-piemonteze a adus un nou raport de for e în Europa, privând Rusia de mijloacele de interven ie în Principatele dun rene. Statutul interna ional al Moldovei şi rii Româneşti a devenit o problem a echilibrului european. Importatoare de grâne româneşti, Anglia dorea s scoat circuitul cerealier de sub amenin area intercept rii sale de c tre Rusia, st pân a Deltei Dun rii, de îndat ce interesele Petersburgului ar fi cerut-o. în acelaşi timp, libertatea de naviga ie pe Dun re şi crearea unei zone tampon durabile între Rusia şi Imperiul otoman îndreptau interesul marilor puteri europene asupra statutului Principatelor dun rene. Aşa cum drumurile de nego au jucat un însemnat rol în apari ia statelor medievale ara Româneasc şi Moldova, tot astfel libertatea de naviga ie pe Dun re, pus sub control interna ional, a îndeplinit o func ie esen ial în crearea statului român modern. Cu adâncimea şi claritatea ce-i sunt caracteristice, Grigore Gafencu a fixat raporturile de determinare 229 cauzal dintre R zboiul Crimeii, statutul Dun rii şi apari ia României: „R zboiul Crimeii avusese drept scop s stabileasc în R s rit o ordine şi o limit . Tratatul de la Paris a fixat aceast limit la Dun rea de Jos: Dun rea, fluviu european, trebuia s apar in în întregime Europei; Basarabia, p mânt moldovenesc, urma s revin statului, care asigura libertatea Dun rii (de fapt, numai partea sa sudic — n.n.); Principatele dun rene trebuiau s se bucure, la fel ca şi Dun rea, de garan ia Europei. Aceste condi ii justificau şi asigurau constituirea României, unit şi liber . Noul stat, care urma s se nasc , avea drept baz un act ce stabilea un echilibru. Destinul său era legat de acest echilibru, după cum acest echilibru depindea de existenţa lui". Principatele dun rene au fost, aşadar, scoase de sub condominiul ruso-turc şi, r mânând sub suzeranitatea Por ii, au fost puse sub regimul garan iei colective a celor şapte puteri (Turcia, Fran a, Anglia, Prusia, Austria, Rusia, Sardinia). Pentru a asigura securitatea fluxului cerealier din principate spre Anglia, Rusia a fost îndep rtat de la gurile Dun rii: Delta şi Insula Şerpilor au revenit Imperiului otoman, iar sudul Basarabiei a fost restituit Moldovei. Tratatul de pace de la Paris (1856) a mai stabilit consultarea popula iei celor dou principate în privin a statutului şi organiz rii lor. Divanurile ad-hoc, alese în 1857, au cerut unirea Moldovei şi rii Româneşti într-un singur stat numit România, cârmuit de un prin apar inând unei dinastii europene şi beneficiind de autonomie şi neutralitate. Cererea domnului str in, care, ast zi, poate nedumeri, era determinat de dorin a de a pune cap t luptelor pentru domnie între familiile boiereşti, lupte folosite de marile puteri vecine pentru a interveni în afacerile interne ale principatelor. Dorin ele Divanurilor ad-hoc nu au fost decât par ial satisf cute. Turcia, Austria şi Anglia erau împotriva constituirii unui stat român: Istanbulul şi Londra, interesate în p strarea integrit ii Imperiului otoman, îl considerau un pas al moldo-muntenilor spre independen , iar Viena se temea de atrac ia pe care el avea s o exercite asupra românilor din Imperiul austriac. Conferin a de la Paris (1858) a hot rât ca principatele s r mân entit i politice separate, 230 ivându-şi fiecare domnul şi adunarea sa, dar s se numeasc Principatele Unite ale Moldovei şi rii Româneşti, singurele institu ii comune fiind Curtea de Casa ie şi o Comisie Central , cu sediul la Focşani, pentru elaborarea legilor de interes comun. Opozi iei marilor puteri europene, românii din principate le-au r spuns cu un act de mare abilitate politic . întucât Conven ia de la Paris nu interzicea explicit alegerea aceleiaşi persoane ca domn în ambele principate, unioniştii l-au ales pe colonelul Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei (5 ianuarie 1859), apoi şi al rii Româneşti (24 ianuarie 1859). Dubla alegere a lui Cuza a avut o îndoit semnifica ie: mai întâi, ea a fost manifestarea a ceea ce N. Iorga a numit „Sistemul «faptului împlinit», acest element de originalitate, creat de români"; în al doilea rând, ea a pus temeliile statului român modern. Sprijinul lui Napoleon al IlI-lea a fost decisiv pentru dezarmarea opozi iei Turciei şi Austriei fa de dubla alegere, astfel c la 1/13 aprilie 1859 Conferin a de la Paris a puterilor garante d dea recunoaşterea oficial a faptului împlinit de la 24 ianuarie 1859. De la începutul lui 1859, nucleul de baz al românimii — moldo-munteni sau Principatele Unite -- devine centrul polarizant şi — în perspectiv — unificator al întregii na iuni române, fragmente ale c reia se aflau sub st pânirea otoman , austriac şi rus . Ceea ce a reprezentat regatul Sardiniei (Piemontului) pentru unificarea Italiei şi Prusia pentru cea a Germaniei au fost şi Principatele Unite (numite tot mai frecvent, dar neoficial, România) pentru unitatea româneasc . Izbânda, pe cât de neaşteptat pe atât de lesnicioas , repurtat prin dubla alegere a lui Cuza, confer „decol rii" din 1859 spre modernitate o conota ie optimist . Dac românii au fost în m sur l -şi impun voin a lor Europei, de ce n-ar fi putut s recupereze rapid întârzierea lor şi s se integreze în civiliza ia occidental , în civiliza ia-pilot, cea francez , de aceeaşi esen latin ca şi cea româneasc . Drumul de parcurs se contureaz aproape de la sine: înl turarea scoriilor orientale, turceşti, fanariote, ruseşti şi introducerea structurilor şi institu iilor apusene. REFORMELE LUI CUZA VOD Domnia lui Cuza Vod st sub semnul acestei ner bd toare dorin e de a ajunge din urm Occidentul, dar efortul domnului şi al sprijinitorilor s i întâmpin rezisten a for elor conservatoare şi a iner iilor colective. Mai grav, el st sub semnul provizoratului, c ci domnia lui Cuza este perceput ca pasager ; ara a vrut domn str in, 1-a acceptat, faute de mieux, pe cel autohton, dar n-a renun at la vechea dolean ; în aşteptarea contextului prielnic, ea îng duie un provizorat. Sub aceast sabie a lui Damocles, Cuza realizeaz , în şapte ani, performan e ce fac din el un sem n tor — în sens evanghelic — al moderniz rii; nu exist ogor al vie ii publice în care el s nu fi aruncat s mân a înnoirii, doar c roadele nu vor fi întotdeauna însutite — ca în cunoscuta parabol — şi ele vor fi culese târziu, de al ii. Cuza este una din cele mai de seam personalit i ale istoriei româneşti. Inteligent, voluntar, abil, hot rât s mearg pân la cap t (sunt indicii c el s-a aflat la originea asasin rii primului-ministru Barbu Catargiu, în 1862), Cuza a l sat s -i fie umbrite calit ile de o via privat dezordonat şi de o camaril de joas calitate. începuturile domniei au fost anevoioase, domnul fiind obligat s fac naveta între Iaşi şi Bucureşti şi s foloseasc dou guverne. Abia la sfârşitul anului 1861 Poarta, urmat de celelalte puteri garante, a recunoscut unirea politico-administrativ a principatelor pe timpul domniei lui Cuza, care a anun at izbânda la 11/23 decembrie. Ea s-a materializat prin crearea unui singur guvern (22 ianuarie /3 februarie) şi a unui singur parlament, deschis la 24 ianuarie /5 februarie la Bucureşti, devenit capitala rii. Unirea, o dat realizat , diviziunile politice au reap rut cu puteri sporite de însemn tatea problemelor de rezolvat, între care cea mai dificil era, desigur, elaborarea legii rurale, câmpul de b t lie dintre conservatori şi liberali. Oratoria politic româneasc avea s cunoasc , în aceast confruntare, unele dintre cele mai izbutite mostre ale sale. 232 Deschizând marea dezbatere la 25 mai/6 iunie 1862, Mihail Kog lniceanu a cerut emanciparea cl caşilor prin împropriet rire şi s-a adresat reprezentan ilor moşierimii în termeni patetici, ca aceştia: „O, nu dr mui i brazda de p mânt trebuitoare hranei ranilor. Gândi i la durerile, la patimile, la lipsurile trecutului lor. Gândi i la originea averilor dv.; gândi i c cea mai mare parte din ele o datori i muncii şi sudoarelor lor. închipui i-v c p rin ii lor s-au luptat al turea cu p rin ii noştri pentru salvarea rii şi a altarului. Gândi i-v c mâine, poate, ora pericolului poate iar şi suna; c f r dânşii nu ve i putea ap ra nici Patria, nici averile, nici drepturile voastre şi c , o dat ara c zut , nu ve i fi decât slugile str inilor, când ast zi sunte i în capul României, în capul unei ri libere şi autonome". Barbu Catargiu a r spuns rece: „Dac voi i s face i pe ran liber, nu-1 înv a i a hr pi ce este a altuia" şi a cerut ca emanciparea s se limiteze la persoana ranului: „Da i ranilor libertatea şi ei vor cump ra p mânt, când vor socoti de trebuin [...]. Şi apoi ce crede i c numai în proprietatea cea mic st sc parea şi puterea unei ri?" A invocat apoi un argument de etnopsihologie: „românul nu are atât nevoie de p mânt cât de a scutura lenea care este la el un viciu de veci, acel al rasei latine, mai fiind înc adaos şi prin lipsa de trebuin i". Impasul era total. O alt problem a estompat temporar confruntarea în jurul legii rurale: secularizarea averilor m n stireşti, adic luarea pe seama statului a întinselor domenii, acumulate de-a lungul timpului, mai ales prin daniile domnilor şi boierilor. Un num r însemnat de m n stiri (35 din 69 în ara Româneasc , şi 29 din 122 în Moldova) fuseser închinate m n stirilor de la Muntele Athos, patriarhiilor şi altor aşez minte religioase din Orientul ortodox, astfel c avea loc o mare scurgere de venituri c tre aceste funda ii bisericeşti din afara rii, care îşi delegau reprezentan i pentru a gestiona ca egumeni sau a strânge veniturile realizate pe moşiile m n stirilor închinate. Ini ial a fost luat în considerare numai secularizarea averilor m n stirilor închinate, dar prin legea din 13/25 decembrie 1863 au fost trecute în proprietatea statului „toate averile m n stireşti din • 233 România". Aproximativ un sfert din teritoriul rii a devenit patrimoniul statului, ceea ce a m rit suprafa a de care dispuneau autorit ile pentru viitoarea împropriet rire. în acelaşi timp, dac secularizarea a readus sub autoritatea statului român marile întinderi de p mânt sustrase controlului s u, ea a privat şi Biserica ortodox român de propriet ile ei, f r a exista temeiuri pentru aceast etatizare. Satisfac ia cu care a fost întâmpinat secularizarea nu a îmbun t it climatul în vederea discut rii reformei agrare. Dispari ia violent a lui Barbu Catargiu nu a sl bit rezisten a conservatorilor. Pentru a elimina obstacolele din calea împropriet ririi, ca şi a altor reforme, Cuza a dizolvat Adunarea electiv — aşa-numita lovitur de stat din 2 mai (modelul era Napoleon al ni-lea, cu a sa lovitur de stat din 2 decembrie 1851) — şi a promulgat — camuflat — o nou constitu ie (Statutul dezvoltător), care înt rea puterea domnului în detrimentul legislativului şi o nou lege electoral , care sporea considerabil num rul aleg torilor. „Nici într-o ar din lume — scria A.D. Xenopol — nu se f cuse o s ritur aşa de uriaş de la un regim electoral atât de restrâns — încât în jude ul Ismail nu se g sea decât un singur aleg tor, care se alegea pe el însuşi ca deputat — la unul aşa de larg ca acel reprezentat prin noua lege electoral ." Dac în 1859 românii învinseser prin politica „faptului împlinit", de ast dat domnul punea el în practic aceeaşi politic şi cu acelaşi succes. Confirmat de rezultatul favorabil al plebiscitului organizat în problema Statutului dezvoltător, el a ob inut, în cursul unei vizite la Istanbul, recunoaşterea de facto a actului s u de autoritate. Drumul spre reforma agrar era acum liber. Ea a fost promulgat la 14/26 august 1864. ranii, împ r i i în cele trei categorii, dup num rul vitelor de munc , au primit: fruntaşii — 5 1/2 f lci; mijlocaşii — 4 f lci; p lmaşii — 2 1/2 f lci. în total, prin prevederile legii, 511 896 familii ( rani şi „însur ei") au primit 2 038 640,2 ha. Reforma, cu toate caren ele ei, a însemnat o cotitur în via a r nimii. A fost un adev rat şoc psihologic primirea de la stat a unui p mânt — chiar dac neîndestul tor — râvnit cu atâta sete. în memoria colectiv a satelor, Cuza a r mas ca marele binef c tor. 234 Reforma agrar aducea doar temporar rezolvarea problemei r neşti. Era limpede c , pe m sura sporului de popula ie şi a diviziunilor prin moştenire ale parcelelor primite, lipsa de p mânt îşi va face reapari ia în lumea r neasc . Solu ia adev rat st tea,în industrializare, care, prin crearea de întreprinderi, s absoarb bra ele de munc de la sate. Dincolo de limitele ei, reforma agrar a contribuit la progresul societ ii româneşti, angajând-o mai stabil pe f gaşul capitalismului. Politica extern a lui Cuza a fost la fel de îndr znea ca şi cea intern sau, cel pu in aşa poate fi ea interpretat de istoric. Noul stat românesc era prins între trei imperii — otoman, rus şi austriac —, toate trei st pânind teritorii locuite de români şi fiind interesate, în grade diferite, s intervin în treburile româneşti. România lui Cuza Vod nu dispunea de mijloacele eficace de rezisten . Domnul a sprijinit mişc rile celor care se opuneau din interior celor trei imperii: polonezii în Rusia, ungurii în Austria, bulgarii şi sârbii în Imperiul otoman. A avut Cuza un. plan de sl bire a presiunii imperiilor limitrofe, creându-le dificult i interne? Dac un r spuns cert nu poate fi dat acum, este sigur c Rusia, cea mai preocupat de desf şur rile româneşti, era preg tit s reac ioneze. Curtea de la Petersburg sprijinise unirea principatelor, convins c noul stat va gravita în orbita sa. De îndat ce ea a constatat c , dimpotriv , Cuza se str duia s împiedice p trunderea influen ei ruseşti, a hot rât s ac ioneze pentru a anula actul de la 24 ianuarie 1859 şi a separa principatele. Percep ia rus era c România lui Cuza şi-a dat un poten ial militar superior ponderii sale politice şi c , prin sprijinul acordat mişc rilor na ional-revolu ionare, a devenit un factor de instabiliate; în consecin , ea trebuia s dispar , revenindu-se la situa ia de dinainte de 1859. În timp ce uneltirile ruseşti preg teau „dezunirea" principatelor, for ele din interior, ostile domnului, se aliau în ceea ce s-a numit „monstruoasa coali ie": radicalii îşi d deau mâna cu conservatorii pentru a-1 r sturna pe Cuza. Primii îi reproşau modera ia, ceilal i un pretins revolu ionarism. Se n scuse o solidaritate temporar între * adversari, ce avea s fie fatal domnului Unirii. 235 ■ Câştigând sprijinul unor militari, care şi-au asumat înl tu&rea domnului, „monstruoasa coali ie" 1-a silit pe Cuza s abdice (11/23 februarie 1866) şi s p r seasc ara. în timp ce o locotenent domneasc (Lasc r Catargiu, N. Golescu şi colonelul N. Haralambie prelua puterea, agen ii ruşi organizau o mişcare separatist la * ş Sub lozinca „Jos unirea!", tân rul boier rusofil Nicolae Roseti Roznovanu (atât de identificat cu Rusia, încât şi pe moşia sa de k Roznov construise o biseric în cel mai pur stil rusesc!), devenit exponentul celor frustra i de pierderea suveranit ii moldoveneşti, a încercat s ia domnia, printr-o mişcare repede reprimat de locotenent (3/15 aprilie). Unirea din 1859 se dovedea ireversibil . CAPITOLUL 3 „DOMNUL STRĂIN" DEVINE SUVERAN ROMÂN În timp ce emisarii Bucureştilor c utau prin ul str in voit de ar (la început Filip de Flandra, care a refuzat, apoi Carol de Hohenzollern-Sigmaringen), locotenenta avea de f cut fa unei situa ii dificile. Austria adoptase o atitudine amenin toare, dar, spre norocul românilor, conflictul cu Prusia avea s -i abat aten ia de la România. în prim var , izbucniser mişc ri r neşti, urmate de cele ale gr nicerilor de la Dun re. Printr-o reac ie tipic de mentalitate r neasc , abdicarea lui Cuza, domnul care d duse p mânt ranilor, a fost perceput ca o amenin are la adresa recentei împropriet riri. Locotenenta a izbutit s traverseze cu bine cele trei luni de interimat. Ea s-a dovedit destul de sigur pentru a legifera în domenii ; tât de deosebite ca cel agrar şi cel cultural: legea învoielilor agricole (18/30 martie), favorabil moşierilor, care inaugura un capitol extrem de dureros pentru rani, obliga i de lipsa de p mânt îndestul tor s lucreze pe moşiile boierimii în condi ii vitrege şi crearea „Societ ii Literare Române" — viitoarea Academie Român (1/13 aprilie) — cu misiunea de a alc tui un dic ionar al limbii române şi de a-i fixa gramatica şi ortografia. Noul domn, principele Carol I, avea s cunoasc domnia cea nai lung (1866-1914) din istoria româneasc . Cu un remarcabil sim al datoriei, el avea s -şi îndeplineasc îndatoririle de suveran cu conştiinciozitate?, şi rigoarea caracteristice spiritului prusac. Deşi declara la venirea în ar : „punând piciorul pe acest sfânt p mânt, am devenit roman", Carol nu s-a integrat moravurilor bizantino237 orientale ale clasei politice româneşti, a r mas întotdeauna fidel patriei şi rasei sale şi a tratat altitudinar pe oamenii politici români. Puşi în paralel, cei şapte ani de domnie ai lui Cuza întrec, dac se ia în considerare amploarea problemelor abordate şi solu ionate, cei patruzeci şi opt de ani ai domniei lui Carol. Şi totuşi, rolul lui în edificarea României moderne a fost considerabil pentru c , aşa cum a relevat I.G. Duca: „el avea tocmai însuşirile care ne lipseau nou , românilor". Din portretul antologic f cut regelui în amintirile sale politice, rândurile de mai jos sunt, poate, cele mai edificatoare: „într-o ar care n-avea no iunea timpului, regele Carol aducea sim ul exactit ii matematice [...]. într-o ar de aproxima ie în toate, el a adus conştiinciozitatea impus pân la meticulozitatea german , într-o ar de zvâcnituri, de entuziasm violent şi de descurajare pripit sau cel pu in de rapid plictiseal , el a adus o st ruin nezdruncinat , liniştit şi regulat ca b t ile numeroaselor orologii ce umpleau apartamentele sale. într-o ar plin de ner bdare şi de neastâmp r, el a adus r bdarea care ştie s preg teasc şi astâmp rul care ştie s -i men in senin tatea [...], într-o ar cu mentalitate oriental , el a adus un spirit occidental în vremea tocmai când acea ar se str duia s se avânte în marea vâltoare a civiliza iunii occidentale [...], într-o ar care, din cauza vicisitudinilor ei istorice, nu era obişnuit cu planuri dinainte f cute şi bine definitivate, el a venit urm rind un scop precis, a f cut un program şi 1-a îndeplinit întocmai". Programul lui Carol I a avut trei obiective fundamentale: stabilitate politic prin regim constitu ional, modernizare şi continuitate dinastic . în primii ani ai domniei, rodajul politic a fost foarte anevoios şi formula p rea s falimenteze. Caracterul acerb al luptei politice s-a r sfrânt şi asupra domnitorului, astfel c prin ul str in, cerut atât de st ruitor, a fost şi el atacat cu violen ele de limbaj al unei vie i politice înc primare. Mai grav, un grup de liberali radicali — în frunte cu Eugeniu Carada — a organizat o conspira ie republican , care a izbutit s instaureze o republic de o zi (8/20 august -1870) la Ploieşti, lipsit de sprijin popular şi rapid pulverizat de un batalion al armatei. (Pentru fermitatea convingerilor politice, de amintit c liderul 238 republican, Alexandru Candiano-Popescu, a devenit, zece ani mai târziu, aghiotant al regelui Carol!) În prim vara anului urm tor, o manifesta ie de simpatie pentru Fran a înfrânt (în r zboiul franco-prusac din anii 1870-1871) desf şurat la Bucureşti (ea a izbucnit când colonia german celebra ziua împ ratului Wilhelm I) a sfârşit prin a-1 exaspera pe domnitor, care a vrut s abdice. „Aiasta nu se poate, M ria Ta", i-a spus Lasc r Catargiu, fostul membru al Locotenentei domneşti din 1866, care a constituit un guvern conservator de lung durat (1871-1876). Momentul critic o dat dep şit, via a politic avea s intre pe f gaşul normalit ii, adic al altern rii la guvernare a celor dou partide: conservator şi liberal. I.L. Caragiale a formulat o evaluare aspr a partidelor din România: „Partidele politice, în în elesul european al cuvântului, adic întemeiate pe tradi iune, pe interese vechi sau nou de clas şi, prin urmare, pe programe de principii şi idei, nu exist în România". Formulare excesiv , dar, în esen , corect . Evident, identitatea politic a conservatorilor şi liberalilor r mâne inconfundabil . Ele pun, îns , înainte de realizarea programului lor politic, dobândirea puterii. O clientel fl mând de avantaje aşteapt „venirea la guvern" pentru a-şi spori veniturile prin exploatarea locului dobândit în ierarhia de stat (primar, prefect etc). Activitatea politic nu este desf şurat de partizanii de rând ai partidelor pentru a servi interesul na ional, ci ca un mijloc de chivernisire personal . „Bacşiş şi hatâr", coordonatele vie ii publice fixate în epoca fanariot , se dovedesc a apar ine duratei lungi. Manifest rile primitive ale setei de putere a partidelor au creat o imagine defavorabil românilor, na iunea fiind confundat cu clasa politic , bântuit de venalitate şi oportunism. „Românii nu sunt o na iune, ci o profesie", spunea Bismarck, care recomanda, pentru progresul societ ii româneşti, nu construc ia de c i ferate, ci folosirea biciului. În acest tablou sumbru r sar şi luminile unor personalit i excep ionale: liberalul Ion C. Br tianu, unul din marii artizani ai României modeme, servitor devotat şi eficace al interesului na ional, şi conservatorul-junimist Petre P. Carp, omul convingerilor ferme, 239 pentru care semnul autenticului om politic era capacitatea de a merge împotriva curentului de opinie politic , atunci când el era'greşit orientat. Începutul de domnie a lui Carol st sub semnul modelului belgian: România se voia o „Belgie a Orientului", adic prosper în interior, şi la ad post de primejdiile din exterior. Constitu ia României din 1866 a fost, în bun parte, o copie a celei belgiene din 1831. Aceasta din urm era croit pentru o ar în care secole de via urban creaser un climat de disciplin şi o tradi ie solid de ordine în via a public . Liberalismul constitu iei belgiene era perfect adecvat societ ii pe care era chemat s o cârmuiasc . Nu acesta era cazul în România, unde secole de-a rândul obiceiul p mântului fusese invocat împotriva legii, iar legea împotriva obiceiului p mântului, pentru ca arbitrarul domnesc şi corup ia dreg torilor s des vârşeasc haosul. Doamna Aurore Cornu (sora de lapte a lui Napoleon al III-lea), consultat la alegerea lui Carol, considera c lipseşte constitu iei un „mic gr unte de absolutism, de neap rat trebuin pentru a face s precump neasc bunele gânduri ale lui Carol." Domnitorul însuşi considera constitu ia inadecvat nivelului de educa ie politic a opiniei publice româneşti: „aceast nenorocit ar — scria el tat lui s u la 10/22 decembrie 1870 —, care a fost totdeauna sub jugul cel mai aspru, se pomeneşte trecând f r tranzi ie de la un regim despotic la o constitu ie atât de liberal , încât nici un popor din Europa n-are alta la fel. Dup experien a f cut , in aceasta drept o nenorocire cu atât mai mare cu cât românii nu se pot m guli c au vreuna din virtu ile civile ce apar in acestui fel de constitu ie a statelor quasi-republicane" (scrisoarea a fost publicat , ca fiind adresat unui prieten, în „AUgemeine Zeitung"). Societatea româneasc se angaja în via a parlamentar în straie ce nu erau croite pe m sura ei. Ea începea o şcoal — cea a parlamentarismului, apoi a democra iei — pe care, din pricina vicisitudinilor istorice, nu a absolvit-o nici ast zi. 240 INDEPENDEN A În timp ce lunga guvernare conservatoare d dea un r gaz de stabilitate rii, Problema oriental cunoştea o nou criz , ca urmare a tulbur rilor din Balcani. R scoala antiotoman din Bosnia şi Her egovina (1875), apoi din Bulgaria (1876), urmat de izbucnirea ostilit ilor dintre Serbia şi Muntenegru de o parte şi Turcia de alta (1876) a creat un cadru prielnic pentru interven ia Rusiei, al c rei ar, Alexandru al Il-lea, era hot rât s recupereze tot ce pierduse ara sa în urma tratatului de la Paris (1856). Decizia României de a folosi acest prilej pentru a dobândi independen a a fost precipitat de noua constitu ie otoman , care califica România drept „provincie privilegiat " (11/23 decembrie 1876). Înc de la 29 septembrie /l 1 octombrie 1876, în cursul unei întrevederi la Livadia între primul-ministru Ion Br tianu, secondat de ministrul de R zboi, generalul Gh. Sl niceanu, cu arul Alexandru al Il-lea şi cancelarul A.M. Gorceakov, a fost luat în considerare izbucnirea r zboiului ruso-turc şi trecerea trupelor ruse prin România. Colaborarea cu Rusia în vederea ob inerii independen ei era strâns asociat de problema sudului Basarabiei (jud. Bolgrad, Cahul şi Ismail), restituit Moldovei, prin tratatul de la Paris (1856), dar pe care Alexandru al Il-lea voia s -1 recupereze. Conven ia negociat de Br tianu cu diplomatul rus A.I. Nelidov p rea s înl ture aceast primejdie; ea asigura armatei ruse libera trecere prin România, iar Rusia îşi asuma obliga ia de „a men ine şi a face a se respecta drepturile politice ale statului român, cum rezult din legile interioare şi tratatele existente, precum şi a men ine şi a ap ra integritatea actual a României", formularea „integritatea actual " vizând apartenen a sudului Basarabiei la România. În memoriile sale, A. Ii Nelidov atribuie îns lui Ion Br tianu urm toarele cuvinte în leg tur cu sudul Basarabiei: „Am avut la Livadia sentimentul c aceasta este o chestiune de onoare pentru împ rat..., vom c uta o compensa ie şi eu voi putea s preg tesc opinia noastr public ". 241 O COOPERARE CU ECHIVOCUR1 Colaborarea româno-rus debuta cel pu in cu un echivoc. De fapt, de la începutul r zboiului (declarat de Rusia Turciei la 12/24 aprilie), atitudinea Rusiei era lipsit de bun voin : la intrarea trupelor ruse în România, marele duce Nicolae, comandantul-şef al armatei, a adresat un manifest „locuitorilor României", ignorând, aşadar, autorit ile statului. în ceea ce priveşte o posibil cooperare militar româno-rus , ea a fost categoric refuzat . A.M. Gorceakov a declarat generalului Iancu Ghica, agentul diplomatic al României la Petersburg: „Majestatea Sa m-a îns rcinat s v comunic c nu ine la coopera ia României şi n-o îndeamn la aceasta". P trunderea for elor ruse pe teritoriul României şi refuzul domnitorului de a se concerta cu comandantul-şef al armatei turceşti, în vederea ap r rii teritoriului românesc, a determinat bombardarea de c tre artileria turc a oraşelor de la Dun re: Calafat, Bechet, Olteni a şi C l raşi (26 aprilie/8 mai). A doua zi, artileria român a ripostat, bombardând Vidinul. Ostilit ile între România şi Turcia izbucniser . La 29 aprilie /l 1 mai şi 30 aprilie /12 mai cele dou camere au votat rezolu ii care declarau starea de r zboi între România şi Imperiul otoman. La 9/21 mai, Mihail Kog lniceanu, ministru de Externe, r spunzând unor interpel ri, a declarat: „în stare de rezbel, cu leg turile rupte (cu Poarta — n.n.), ce suntem? Suntem independen i, suntem na iune de sine st t toare". Participarea armatei române la opera iunile militare din sudul Dun rii s-a produs în urma unei telegrame a marelui duce Nicolae, care solicita domnitorului Carol asisten militar : „Turcii, adunând cele mai mari mase la Plevna, ne zdrobesc. Rog a se face fuziune demonstra iei şi, dac este posibil, trecerea Dun rii pe care tu doreşti s o faci, între Jiu şi Corabia. Aceast demonstra ie este indispensabil pentru a facilita mişc rile mele". Trupele române au trecut Dun rea numai dup ce comandamentul rus a acceptat ca ele s -şi p streze atât individualitatea cât 242 şi unitatea de comand . în urma unei întrevederi între Carol, Alexandru al II-lea şi marele duce Nicolae, prin ul român a primit comanda trupelor de la Plevna, avându-1 ca şef de stat major pe generalul rus Totleben. N. Iorga reproşeaz domnitorului şi sfetnicilor s i de a nu fi profitat de situa ia grea a armatei ruse pentru a pune anumite condi ii: „în momentul acela — scrie marele istoric —, turcii îi pr p deau pe ruşi; atunci trebuiau l murite lucrurile. Ai noştri n-au vrut s aduc îns — din acelaşi motiv de dureroas aprehensiune — chestiunea jude elor basarabene". Pentru cunoscutul istoric englez A J.P. Taylor, Plevna este „una din pu inele b t lii care au schimbat cursul istoriei"; el îşi motiveaz afirma ia prin faptul c rezisten a lui Osman paşa a oprit înaintarea n valnic a ruşilor, care ar fi putut ocupa întreaga Turcie european şi ar fi f cut ca şi ast zi Strâmtorile s apar in Rusiei. Ceea ce se poate afirma cu certitudine este c Plevna a pus cap t speran ei unui sfârşit rapid al r zboiului şi a devenit un adev rat abces de fixa ie al conflictului. La Plevna, trupele ruse, apoi şi cele române au întâlnit un adversar bine preg tit (turcii aveau tunuri Krupp, de care nu dispuneau ruşii) şi bine condus. O excelent îmbinare între organizarea genistic a terenului (tranşee, redute etc.) şi a unuifoc de mare densitate au prefigurat o situa ie ce se va întâlni în r zboiul de pozi ie de pe frontul de Vest din anii 1915-1917. Aşa se explic adev ratele hecatombe din rândurile atacatorilor, situa ie care se va repeta în primul r zboi mondial. Trupele române s-au confruntat, aşadar, cu o realitate nu numai deosebit de grea, dar inedit în raport cu modul de desf şurare a r zboiului în epoc . Conduita lor a fost remarcabil , cu atât mai mult cu cât experien a lor de r zboi era nul . Nu ocuparea Gri vi ei — succes par ial, c ci o alt redut aflat în vecin tate a r mas necucerit — ci dârzenia şi curajul ar tate sub focul ucig tor al turcilor — care a uimit pe observatori — a fost semnul maturit ii armatei române ren scute. Dup o încercare neizbutit de a sparge încercuirea, Osman paşa, r nit, a capitulat (el nu a remis îns sabia sa colonelului 243 Sub pretextul c independen a României nu era recunoscut şi c aliatul rus îi va reprezenta corect interesele, delegatul român nu a fost admis la discu iile de la San Stefano (în apropiere de Adrianopol). Clauzele armisti iului erau pentru România temei şi pentru satisfac ie şi pentru frustrare. Satisfac ie pentru c îi era recunoscut independen a; frustrare pentru c Rusia relua sudul Basarabiei — violând astfel conven ia din 4/16 aprilie prin care garantase integritatea teritorial a României, şi pentru c Rusia îşi aroga dreptul de tranzit prin teritoriul României spre Bulgaria, unde trupele ar fi urmat s r mân înc doi ani. Deşi Rusia a oferit drept compensa ie pentru Basarabia Dobrogea (ini ial, Gorceakov voise s dea României Delta Dun rii şi Vidinul), pierderea jude elor Bolgrad, Cahul şi Ismail a fost un adev rat şoc, dureros resim it de întreaga opinie public , de la domnitor, preocupat de soarta rii şi de prestigiul dinastiei, şi pân la ultimul locuitor, indignat de ingratitudinea fostului aliat. Unanimitatea for elor politice româneşti în a respinge atât cedarea sudului Basarabiei cât şi tranzitul armatei ruse a creat o acut tensiune în rela iile dintre Bucureşti şi Petersburg. arul Alexandru, care amenin ase cu ocuparea rii şi dezarmarea armatei române, a primit r spunsul de curaj şi demnitate al domnitorului Carol I: „armata care s-a luptat la Plevna sub ochii împ ratului şi ai Alte ei Sale Imperiale (marele duce Nicolae — n.n.) va putea fi zdrobit , dar nu va reuşi nimeni niciodat s o dezarmeze". Amenin rile nu erau un bluf: trupe ruse au fost aduse în jurul Capitalei; s-au p strat exemplarele tip rite în limbile rus , român şi francez ale decretului pentru introducerea st rii de asediu în Bucureşti, precum şi o proclama ie c tre locuitorii Capitalei, ce urmau s fie publicate de îndat ce Bucureştiul va fi fost ocupat de c tre trupele ruse. Armata român a ocupat un dispozitiv, pe linia Calafat-Craiova-Slatina-Piteşti-Târgovişte, care s -i permit s fac fa ac iunilor ostile ale for elor ruse. Foştii alia i se îndreptau spre o confruntare, când schimb rile din contextul interna ional au venit în sprijinul României. Marile avantaje pe care şi le asigurase Rusia prin tratatul de la San Stefano îngrijorau Anglia şi Austro-Ungaria. Pentru a evita noi conflicte a fost convocat congresul de la Berlin, care a revizuit clauzele de la San Stefano. România nu a fost admis ca stat participant, dar, nu f r eforturi şi str duin e din partea ei, s-a acceptat ca primul-ministru Ion Br tianu şi ministrul de Externe Mihail Kog lniceanu s prezinte dolean ele rii. Ei şi-au declarat dezacordul cu cedarea sudului Basarabiei şi au cerut Delta Dun rii şi Insula Şerpilor: „Trata i pu in cam dur" (dup opinia delegatului francez Waddington), cei doi delega i nu au putut modifica deciziile marilor puteri: independen a României era recunoscut , dar se puneau dou condi ii: s accepte încorporarea la Rusia a sudului Basarabiei şi s acorde cet enia român şi celor care nu erafu creştini (adic , în spe , evreilor). In schimbul teritoriului luat de Rusia, României i se atribuia Dobrogea (cu Delta Dun rii) şi Insula Şerpilor. Deşi avantajele economice rezultate din de inerea Dobrogei 244 245 Cerchez, ci generalului rus Gane ki, întucât, aşa cum se arat în memoriile lui Carol I, „colonelul Cerchez nu se crede competent s primeasc sabia mareşalului. Deoarece dânsul nu ştie unde se afl prin ul, trimite un ofi er la generalul Gane ki ca s -1 înştiin eze despre situa ie şi declar lui Osman paşa c aşteapt instruc ii de la cel mai apropiat general". Hot râre explicabil , poate, dar sigur regretabil , întrucât a privat armata român de un meritat gest — fie şi simbolic — al adversarului). Dup capitularea Plevnei, centrul de greutate al ac iunilor militare româneşti s-a deplasat spre Vidin, în imediata vecin tate a c ruia, în urma unui atac, imortalizat în celebrul tablou al lui N. Grigorescu, a fost cucerit Smârdanul (12/24 ianuarie 1878). La scurt timp dup ce artileria român a început bombardarea Vidinului, s-au început negocierile ruso-turce, încheiate prin armisti iul de la San Stefano (19 februarie li martie 1878). DE LA ALIAN LA CONFRUNTARE erau incomparabil mai mari decât cele oferite de sudul Basarabiei, România nu a acceptat principiul schimbului. Autorit ile române au p r sit jude ele Bolgrad, Cahul şi Ismail f r a semna vreun act cu cele ruseşti, venite s preia teritoriul recucerit. Delimitarea frontierei în Dobrogea de Sud a creat noi tensiuni în raporturile româno-ruse, cele dou p r i fiind în pragul unei ciocniri la Arab-Tabia, în apropiere de Silistra. Experien a cooper rii cu Rusia a fost traumatizant pentru România şi ea a avut repercusiuni pe planul politicii externe a proasp tului stat independent. Dac Unirea din 1859, prin succesul politicii „faptului împlinit", generase un sentiment colectiv de autoîncredere, independen a din 1877 a fost primit de opinia public — de îndat ce, în lunile urm toare, s-a manifestat atitudinea marilor puteri — cu un sim mânt de frustrare: frustrare fa de „ingratitudinea" Rusiei, frustrare fa de recea indiferen a Europei, frustrare fa de atitudinea rii de baştin a domnitorului Carol, Germania, al c rei „cancelar de fier", Bismarck (care nu ascundea c românii îl intereseaz tot atât de mult ca şi paharul s u de bere, când este...gol!), se ar ta preocupat, în primul rând, s ob in lichidarea afacerii Strousberg, p guboas pentru România. Modificarea articolului 7 din Constitu ie, care prevedea acordarea cet eniei române numai pentru str inii de religie creştin , a declanşat o vie dezbatere şi a generat un curent antisemit în societatea româneasc . Aşa cum a relevat A.D. Xenopol, curentul antisemit „se n scu în ar atunci când evreii începur a n zui la cet enia român ". Momentul istoric în'care a ap rut dorin a despre care scrie istoricul român a coincis cu apari ia statului român modern. Pân atunci evreii, ba chiar şi românii, preferau s beneficieze de avantajele statutului de supus (sudit) str in, care îi plasau sub jurisdic ia consulatelor str ine, punându-i astfel la ad post de abuzurile administra iei locale (termenul peiorativ de tartan provine din germanul Untertan — supus). O dat cu unirea principatelor şi abolirea jurisdic iei consulare, evreii au c utat s se „împ mânteneasc ", pentru a beneficia — acum — de avantajele situa iei de cet eni ai noului stat. Atitudine întru totul de în eles, dar care a provocat nemul umirea unor segmente ale popula iei din ra iuni economice. Num rul evreilor crescuse în chip însemnat, ca urmare a unui flux de popula ie iudaic venit din Gali ia în Moldova. Elemente energice şi dinamice, evreii şi-au asigurat repede o situa ie economic superioar localnicilor, în calitate de cârciumari, negustori, creditori. în oraşele din nordul Moldovei, ei alc tuiau o important parte — uneori chiar majoritatea — a popula iei. Frustrarea p mântenilor s-a transformat adesea în ostilitate. Pretutindeni şi oricând, antisemitismul — la fel ca şi şovinismul sau rasismul, cu care se confund — este manifestarea unui filon primitiv al spiritului. Primele izbucniri antisemite de amploare au fost prilejuite de elaborarea Constitu iei din 1866, când, ini ial, se acceptase principiul c „religiunea nu poate constitui un obstacol la împ mântenire". Proiectul a provocat o reac ie puternic , mergând pân la violen (la Bucureşti o sinagog a fost devastat ). Fa de aceast situa ie Ion Br tianu — care, ca marea majoritate a oamenilor politici, nu voia s -şi compromit popularitatea — a aderat la principiul contrar, potrivit c ruia cet enia român nu putea fi acordat decât str inilor de religie creştin şi a atacat în termeni violen i pe evrei, taxa i de el drept „plag social " şi „lepr ". Cu excep ia p r ii de nord a Moldovei, unde prezen a masiv a evreilor a generat animozit i în cercurile largi ale popula iei româneşti, antisemitismul s-a manifestat la nivelul elitei politice şi intelectuale. A nega antisemitismul românilor sub motiv c ei sunt un popor tolerant este fals. Nu a exista la noi un antisemitism de mas , de felul celui care, în anumite zone ale Rusiei, a f cut posibile pogromurile, dar, iar şi, nu se poate nega c personalit i de prim m rime ale culturii noastre (B.P. Hasdeu, M. Eminescu, V. Conta etc.) au avut atitudini antisemite. Discu ia în jurul articolului 7 din Constitu ie a prilejuit lui Eminescu pagini de rar violen împotriva evreilor. Sentimentele antisemite au fost exacerbate de interven iile din str in tate în favoarea evreilor, c ci — în chip firesc — în fa a ostilit ii manifestate fa de împ mântenire ei au c utat sprijin la 246 247 influente organiza ii evreieşti interna ionale sau la guverne dispuse s -i sprijine. Din a doua jum tate a secolului al XK-lea, în gândirea politic româneasc apare un curent antisemit ce va fi exacerbat în anii '30-'40 iai secolului urm tor de Mişcarea legionar . CAPITOLUL 6 „ROMÂNIA MARE" ■:-.;,-i Izbucnirea primului r zboi mondial a g sit România într-o situa ie ambigu : aliat cu Puterile Centrale — Germania şi AustroUngaria (c rora din 1888 li se al turase şi Italia) —, dar cu opinia public , în majoritate, ostil Austro-Ungariei şi câştigat eliber rii teritoriilor româneşti, st pânite de dubla monarhie, în primul rând a Ardealului. Pacea de la Bucureşti consacrase rolul României, ca una din puterile mijlocii pe plan european şi cu mare pondere în Europa de Sud-Est, şi, în acelaşi timp, f cuse perceptibil falia dintre Bucureşti şi Viena. Consecvent principiului rota iei, regele Carol I l sase ca, dup liberalii asocia i cu proclamarea independen ei, conservatorii s patroneze acest moment de apogeu al prestigiului României. Reveni i la putere, liberalii au anun at dou mari reforme — agrar şi electoral —, dar primul r zboi mondial a pus România în fa a unei probleme cruciale: des vârşirea unit ii na ionale. NEUTRALITATEA Consiliul de Coroan (21 iulie/3 august 1914) a hot rât ca România s r mân neutr . Oficial, pozi ia era motivat de acelaşi argument, invocat şi de Italia: Austro-Ungaria avusese ini iativa declar rii r zboiului, nefiind victima unui atac neprovocat. în fapt, 272 regele, care v zuse întotdeauna destinul României solidar cu cel al Germaniei, voise — sprijinit de P.P. Carp — intrarea în r zboi al turi de Puterile Centrale, dar nici el nu putea ignora amploarea curentului popular, ostil Austro-Ungariei. Regele Carol a decis s abdice. în actul de justificare a abdic rii, el scrie: „Foşti miniştri, profesorii universit ilor şi ai şcolilor superioare, precum şi toate clasele societ ii au ast zi numai un singur el înaintea ochilor: acela de-a pune mâna pe Transilvania". Moartea 1-a oprit pe b trânul rege de la acest gest dezn d jduit. Timp de doi ani, scena politic româneasc a fost ocupat de o dezbatere aprins : al turi de cine trebuie s participe România la r zboi: de Puterile Centrale sau de Antant ? Confruntarea celor dou puncte de vedere a avut loc la nivelul elitei politice, pentru c la cel al opiniei publice ea era tranşat : „Vrem Ardealul!" S-au înfruntat atunci partizanii securit ii na ionale (P.P. Carp, C. Stere etc.) şi cei ai unit ii na ionale (Ion I.C. Br tianu, Take Ionescu, Nicolae l'ilipescu, N. Iorga etc). Evident, şi unii şi al ii voiau securitatea rii şi nimeni nu respingea idealul unit ii; era, prin urmare, vorba, de prioritatea acordat securit ii sau unit ii na ionale. P.P. Carp, C. Stere şi aderen ii lor atr geau aten ia asupra primejdiei reprezentat de Rusia pentru România, aflat în drumul ci spre arigrad şi Strâmtori. într-o dezl n uire pasionat , C. Stere îi explica lui I.G. Duca: „Rusia nu poate fi decât b tut , armatele arului, care acuma (discu ia a avut loc la 21 mai 1915 — n.n.) se retrag, nu vor fi niciodat în stare s se reorganizeze [...]. Rusia nu ne va da Transilvania, Rusia vrea Strâmtorile, va trece peste trupul nostru ca s le ob in . Alian a cu dânşii nu ne va duce decât Ia sclavie. Trebuie s fie cineva orb, incapabil, nu om politic ca s nu în eleag , ca s nu vad un lucru atât de sigur, de limpede [...]. Gândeşte-te la r spunderea ce o lua i în fa a istoriei, distruge i opera tuturor genera iilor de la 1848 încoace! Ele v-au l sat un stat neatârnat, având putin a de-a juca un rol aici, în Orientul Europei, voi îl transforma i într-o gubernie ruseasc . N-au s fie destule blesteme ca s pedepseasc în vecii vecilor crima ce o preg ti i azi împotriva românismului". 273 „Ardealul — exclama Stere la tribuna Camerei — nu a pierit într-o mie de ani (de st pânire str in — n.n.), nu va pieri nici de azi înainte." Partizanii Antantei, de fapt ai des vârşirii unit ii na ionale (dar f r Basarabia!), argumentau c România nu putea rata prilejul oferit de marele r zboi pentru a nu recupera teritoriile locuite de români şi st pânite de Austro-Ungaria; indiferent de deznod mântul conflictului, faptul c România îşi va fi prezentat revendic rile teritoriale şi va fi c p tat recunoaşterea unor mari puteri ca Anglia, Fran a şi Rusia avea o mare însemn tate pentru viitorul neamului: „nu ştiu cum se va desf şura r zboiul — încredin a Ion I.C. Br ianu pe fiul s u, Gheorghe, la 8 august 1916 —, putem avea soarta Serbiei (la data aceea complet ocupat — n.n.), dar vom fi confirmat, în mod imprescriptibil, drepturile noastre asupra p mântului nostru. Vezi, momentul de fa e hot râtor. Dac se încheie pacea f r noi, vom fi zdrobi i între o Ungarie mare şi o Bulgarie mare. Trebuie s vaz lumea ce voim şi pentru ce voim". În ceea ce priveşte Rusia, partizanii Antantei, f r s conteste amenin area venit din direc ia ei (experien a din 1878 nu fusese uitat ), considerau c tocmai de aceea e mai bine ca România s -i fie aliat , nu duşman . Timp de doi ani (1914-1916), Br tianii a preg tit intrarea în r zboi a României, preocupat ca satisfacerea revendic rilor ei s fac obiectul angajamentului ferm al Alia ilor, iar situa ia de pe fronturi s permit României o cât mai mare economie de sânge. Primul-ministru a ob inut un însemnat succes, când la 18 septembrie /l octombrie 1914, printr-un acord secret între ministrul de Externe al Rusiei, ST). Sazonov şi ministrul României la Petersburg, C. Diamandy, Rusia şi-a asumat obliga ia de a ap ra integritatea teritorial a României şi i-a recunoscut drepturile asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români, în schimbul neutralit ii rii noastre. Cu minu ia venit din profesia de inginer şi cu credin a ancestral — de sorginte r neasc — în angajamentul scris, Br ianu a negociat aproape doi ani, în secret, cu reprezentan ii Antantei pentru a g si redactarea cea mai favorabil intereselor României a tratatului de alian cu Antanta şi condi iile cele mai convenabile pentru intrarea armatei române în ac iune. O dat r zboiul început, combatan ii s-au str duit s atrag de partea lor pe neutrii, folosind o gam larg de mijloace, de la promisiunile ademenitoare la presiunile brutale. Dup intrarea în r zboi a Italiei şi Bulgariei, în 1915, România a devenit obiectul solicit rilor celor mai presante din partea celor dou coali ii. Puterile Centrale îşi d deau seama c , în cel mai fericit caz pentru ele, România va r mâne neutr , Antanta, aflat în progres statornic la Bucureşti, voia s gr beasc intrarea României în r zboi pentru a sl bi presiunea german pe frontul din Fran a. Fa de manevrele şi tergivers rile lui Br ianu, Antanta îşi va pierde r bdarea, în vara anului 1916, punând România în fa a alternativei „acum ori niciodat ". În fa a presiunilor Alia ilor (la 25 martie 1915, Br ianu, exasperat a exclamat: „Când vezi tonul cu care Alia ii ne vorbesc, regret timpul când Germania avea preponderen a în Europa"). Br ianu a trebuit s semneze la 4/17 august 1916 tratatul de alian cu Antanta, înso it de o conven ie militar . România se angaja s intre în r zboi împotriva Austro-Ungariei, iar Antanta îi recunoştea dreptul de a alipi teritoriile româneşti din Austro-Ungaria: Transilvania cu Crişana, de la v rsarea Someşului în Tisa pân la v rsarea Mureşului în Tisa, Bucovina şi Banatul (inclusiv cel sârbesc). Alia ii se angajau s declanşeze, cu opt zile înainte de intrarea României în r zboi, o ofensiv cu trupele de la Salonic, pentru a re ine trupele germano-bulgare, şi s desf şoare, de asemenea, o ofensiv pe frontul austriac, pentru a înlesni viitoarele ac iuni ale armatei române în Transilvania. Rusia urma s trimit trei divizii (dou de infanterie şi una de cavalerie); România urma s primeasc ,.prin Rusia, zilnic, câte 3001 de muni ie şi materiale de r zboi. Br ianu se putea declara satisf cut pentru condi iile ob inute, pentru c ele asigurau deopotriv interesele pe termen lung şi pe termen scurt ale României. Ceea ce primul-ministru român omisese s ia în considerare era lipsa de bun -credin a Alia ilor, care nu vor îndeplini — sau când o vor face, cu totul neîndestul tor — obliga iile asumate. 274 275 În preg tirea armatei române pentru r zboi, Br tianu a s vârşit mari erori. întocmai cum la Ministerul de Externe îl pusese pe slabul Emanoil Porumbaru pentru a conduce el întreaga activitate diplomatic , tot astfel, la Marele Stat Major, în locul unui general capabil, 1-a numit pe generalul Dumitru Iliescu (titular era generalul Zottu, bolnav <Ie nervi, care s-a sinucis la intrarea României în r zboi), total obedient fa de primul-ministru, tipul generalului fanfaron şi iresponsabil, anun ând c tot este preg tit şi c victoria e sigur . Br tianu însuşi evalua eronat viitoarea campanie: el îi spunea generalului Averescu, în 1915, c eliberarea Transilvaniei se va face în 15 zile! Aprovizionarea armatei a dat naştere la un boom afacerist, în care venalitatea a c p tat propor ii considerabile. Un publicist nota în jurnalul s u la 13 august: „Nu mai e nimic de .. .operat. Aproape dou miliarde de lei ai Ministerului de R zboi s-au mistuit pentru ca, peste o lun de zile, s se adreseze acel apel dezn d jduit ca s -şi fac poman şi s d ruiasc obiele pentru solda i. Samsarii, deci, au intrat în vacan — nu se mai cump r , nu se mai vinde, şi bursa permiselor de export s-a închis". Guvernul liberal a angajat România în r zboi cu armata nepreg tit , a subevaluat capacitatea de ripost a adversarului şi şi-a întemeiat planurile de lupt pe promisiunile Alia ilor. Corup ia şi dezordinea din anii neutralit ii şi-au spus cuvântul la începerea opera iilor militare, haosul c p tând, în anumite segmente ale articula iilor militare şi civile, propor ii uriaşe. C. Argetoianu ofer o imagine sugestiv a coloanei sanitare, care urma s se organizeze în Parcul Carol: „Un talmeş-balmeş de ambulan e vechi şi noi, de furgoane, de c ru e rechizi ionate, de automobile hodorogite, de cuptoare şi de buc t rii de campanie amestecate unele cu altele, în voia Domnului. O forfoteal de ofi eri, de grada i şi de civili, zbierând şi înjurându-se între ei, ierarhic, blestemând cu to ii «organizarea» (ar fi fost mai exact «dezorganizarea»), încurcau şi mai r u, parc dinadins, ceea ce fusese deja atât de bine încurcat în zilele precedente". Generalul Berthelot, şeful misiunii militare franceze, a sintetizat corect situa ia g sit , când a spus c eram „admirabil de dezorganiza i". 276 Planul de campanie — ofensiv în Transilvania, ap rare pe Dun re şi în Dobrogea — avea în vedere mai mult starea de spirit a popula iei decât necesit ile militare. Nu atât eliminarea primejdiei ca adversarul, str pungând liniile româneşti de la cotul Carpa ilor, s separe Moldova de Muntenia, cât mai ales satisfacerea sentimentului public obsedat de eliberarea Ardealului a determinat op iunea strategic a ofensivei peste Carpa i. Acest masiv muntos, lesne de ap rat cu efective reduse, ar fi putut s constituie o pav z sigur pentru o ofensiv în sud care s scoat Bulgaria din r zboi, s întrerup leg tura dintre Puterile Centrale şi Turcia şi s asigure securitatea flancului sudic românesc pentru a permite desf şurarea opera iilor din Transilvania (aşa cum se va vedea mai jos, debutul fericit al ofensivei în Ardeal a fost compromis la câteva zile de catastrofa de la Turtucaia). Intrarea în r zboi a fost decis formal (c ci hot rârea fusese deja luat de rege şi de guvern) la Consiliul de Coroan din 14/27 august, inut la Palatul Cotroceni, unde ş-a desf şurat o dezbatere , dramatic , situat , prin m re ia ei, la în l imea momentului istoric. Partizanii celor dou orient ri — securitate na ional şi unitate na ional — şi-au expus din nou argumentele, de ast dat protagoniştii duelului de idei fiind P.P. Carp şi regele Ferdinand. „Din acest r zboi va ieşi sau egemonia german sau egemonia ruseasc . Egemonia german înseamn pentru noi mântuirea, cea ruseasc sfârşitul, fiindc vom sta în drumul Rusiei c tre Constantinopole. Iat de ce nu putem, oricum ar fi şi în orice împrejur ri, s fim decât împotriva ruşilor. De altminteri, Sire, acesta nu este numai interesul rii, el este şi interesul dinastiei. S nu-şi închipuiasc Majestatea Voastr c o Rusie înving toare va tolera vreodat în România o dinastie Hohenzollern". Şi într-o suprem consecven cu convingerile sale — rarisim în clasa noastr politic din toate timpurile — P.P. Carp a rostit cuvinte coborâte parc din tragedia unui mare scriitor din Grecia veche: „Am trei fii, îi dau Majest ii Voastre s se bat şi s moar . Iar eu m voi ruga lui Dumnezeu ca armata român s fie b tut , c ci numai astfel România va putea s fie sc pat ". 277 Replica regelui Ferdinand a fost pe m sura acestei admirabile afirm ri de onestitate politic şi intelectual , dus pân la ultimele ei consecin e, care îl condamna în ochii posterit ii pe cel r mas credincios sie însuşi: „A i greşit şi adineauri — a spus suveranul, dup ce încercase s -1 fac pe P.P. Carp s -şi retrag cuvintele despre înfrângerea armatei — când a i vorbit de interesele Dinastiei, nu cunosc decât interesele rii. în conştiin a mea aceste dou interese se confund . Dac m-am hot rât s fac acest pas grav, e fiindc , dup matur chibzuin , eu am ajuns la convingerea adânc şi nestr mutat , c el corespunde cu adev ratele aspiratiuni ale neamului a c ror r spundere o port în ceasul de fa . Dinastia va urma soarta rii, înving toare cu ea say-învrrrs cu ea. Deoarece, mai presus de toate, s şti i, domnule Carp, c Dinastia mea este român . R u a i f cut când a i numit-o str in , german . Nu, e româneasc ! Românii nu au adus aici pe unchiul meu, regele Carol, ca s intemeieze o dinastie german la gurile Dun rii, ci o dinastie na ional , şi revendic pentru casa mea cinstea de a fi îndeplinit în întregime misiunea pe care acest popor i-a încredin at-o." O SUCCESIUNE DE ÎNFRÂNGERI Zarurile erau aruncate. In aceeaşi zi, ministrul României la Viena prezenta declara ia de r zboi a României.iPentru a releva c intrarea sa în vâltoarea curentului era.determinat exclusiv de un obiectiv legitim — eliberarea românilor din Austro-Ungaria — România a declarat r zboi numai dublei monarhii, subliniind, în declara ia de r zboi, c speran ele într-o ameliorare a situa iei cona ionalilor din Austro-Ungaria, dup alian a României cu Puterile Centrale, nu se împliniser , românii — era vorba de cei din Transilvania şi Banat — fiind trata i ca o „ras inferioar " şi supuşi unui grup minoritar (referire la situa ia minoritar a ungurilor în raport cu na ionalit ile nemaghiare). 278 Declara ia de r zboi a României — deşi începea s fie aşteptat — a produs totuşi surpriz , întrucât se credea c ea se va produce în toamn , dup strângerea recoltei. împ ratul Wilhelm al II-lea a avut o pr buşire nervoas , iar cancelarul Bethmann-Hollweg a crezut c r zboiul era pierdut. Şeful Marelui Stat Major, generalul von Falkenhayn a fost demis, iar cuplul militar Hindenburg-Ludendorff a fost adus în avanscen pentru a reda încrederea popula iei (dup restabilirea situa iei militare cei doi nu au mai permis civililor s de in pârghiile puterii, astfel c la originea instaur rii puterii Cartierului General în detrimentul autorit ii împ ratului şi a cancelarului, situa ie ce avea s dureze pân la sfârşitul r zboiului, s-a aflat intrarea României în marea conflagra ie). Începutul campaniei a fost foarte promi tor. Unit ile române 4 au intrat în Transilvania într-o atmosfer de entuziasm, atât în rândul trupei cât şi al românilor ardeleni. Ocuparea Braşovului (16/29 august) a fost punctul culminant al ofensivei din Transilvania, unde nu au lipsit îns şov ielile precau iei exagerate, ca acelea care au f cut ca Sibiul, evacuat de adversar, s r mân neocupat de trupele române. Bucuria şi încrederea victoriei din Transilvania au fost spulberate de ruşinoasa înfrângere de la Turtucaia (24 august /6 septembrie). Incompeten a şi laşitatea comandan ilor (generalii Aslan şi Teodorescu) au f cut ca trupele române din „capul de pod f r pod", abandonate de comandantul lor, s fie încercuite şi anihilate (160 ofi eri şi 6 000 solda i mor i şi r ni i, fa de 480 ofi eri şi 28 000 solda i prizonieri şi 5 500 militari sc pa i din încercuire). C. Argetoianu a în eles cel mai bine însemn tatea dezastrului de la Turtucaia: „Turtucaia înseamn o dat mare în evolu ia politic a rii noastre. [...] Cu Turtucaia a început la noi ura împotriva partidelor. Turtucaia a pus în plin lumin goliciunea oamenilor c rora ara le încredin ase soarta ei, aproape f r nici un control. Cu Turtucaia a luat naştere la noi o mentalitate nou şi se poate zice c , o dat cu dezastrul de la Turtucaia, s-a trezit şi opinia noastr public la conştiin a datoriilor ei." Catastrofa de la Turtucaia a obligat factorii de decizie politici şi militari s în eleag c efortul de r zboi avea s fie de lung durat 279 şi c el trebuia temeinic preg tit; în al doilea rând, prin discreditarea clasei politice şi prin frustrare, care avea s fie amplificat » de desf şur rile ulterioare, ea s-a aflat la originea curentului totalitarist de extrem dreapt . Pentru a face fa situa iei amenin toare create pe frontul de sud, generalul Averescu a preg tit singura opera ie militar a armatei române, având la baz o idee strategic ingenioas : trecerea Dun rii, pe la Fl mânda, pe teritoriul bulgar, şi încercuirea trupelor inamice printr-un atac conjugat dat de for ele trecute pe malul drept al fluviului şi de cele româno-ruse din Dobrogea. Punctul slab al opera iei îl constituia dependen a ei de situa ia meteorologic : atât timp cât apele Dun rii r mâneau sc zute, monitoarele austro-ungare aflate la Orşova nu puteau coborî pentru a ataca podul de vase construit peste Dun re. Început la 18 septembrie /l octombrie, trecerea trupelor române pe malul drept a provocat derut în comandamentul bulgaro-german al feldmareşalului von Mackensen. Ca şi cum soarta s-ar fi înverşunat împotriva noastr , dup acest început promi tor, ploaia toren ial , înso it de o furtun , a rupt podul de vase şi — ceea ce a fost mult mai grav —, f când s creasc apele Dun rii, a permis venirea monitoarelor austro-ungare, care au început s bombardeze podul. Agravarea situa iei pe frontul din Transilvania, unde for ele germano-austro-ungare conduse de generalul E. von Falkenhayn trecuser la ofensiv , s-a repercutat asupra frontului din sud. La 22 septembrie /5 octombrie opera ia a fost oprit şi trupele readuse pe malul stâng al Dun rii, iar mare parte trimise pe frontul din nord. La întâlnirea sa cu Averescu, în 1918, Mackensen i-a spus: „Ştii d-ta c , dac continuai, eram pierdut?", iar când generalul român a explicat c situa ia din nord determinase oprirea opera iei, interlocutorul german a replicat: „A i fi avut vreme, dup ce m-a i fi nimicit". Dup o rezisten la trec tori, în care capacitatea de a îndura a ranului român şi-a spus cuvântul (mai ales pe Valea Jiului, unde popula ia din Tg. Jiu s-a al turat armatei), for ele Puterilor Centrale au izbutit s p trund pe Valea Jiului, au cucerhvTg. Jiu (2/15 noiembrie), au ocupat Oltenia şi au p truns apoi în Muntenia 280 (11 /24 noiembrie). Cu o zi mai înainte, for ele germano-bulgare au liccut Dun rea la Zimnicea. Situa ia României a devenit critic . { l'entru a nu ceda Capitala f r a se fi încercat ap rarea ei, s-a hot rât n& se dea o b t lie pe Neajlov şi Argeş, destinat a fi o „Marna român ". început cu succese promi toare, ea s-a încheiat cu înfrângerea for elor noastre (neşansa a f cut ca planul de opera ii al armatei române s fie capturat de inamic la G eşti). Autorit ile au p r sit Capitala, în care trupele Puterilor Centrale şi ale alia ilor lor au intrat In 23 noiembrie 16 decembrie Retragerea popula iei din Oltenia şi Muntenia s-a f cut în condi ii cumplite.-) Iat descrierea zguduitoare a lui I.G. Duca: „Spectacolul drumurilor era de nedescris: b rba i, femei, copii, bolnavi, b trâni, schilozi, pe jos, în tr suri, în c ru e, c l ri, umblau în ploaie, pe vânt, pe frig, pe ninsoare. Unii adunaser în grab ce putuser din avutul lor şi îl târau dup ei. Al ii nu mai puteau înainta şi c deau slei i de puteri şi lihni i de foame de-a lungul şoselelor. Al ii mureau prin şan uri şi trupurile lor descompuse erau l sate în prada corbilor. Pe Iflng aceasta, exodul popula iei civile se amesteca cu convoiurile urmatei în retragere, solda ii, gr bi i s treac spre a executa ordinele ce aveau, r sturnau tot ce le st tea în cale, se n şteau astfel înv lm şeli îngrozitoare, în dep rtare se auzeau focurile inamicului, copiii ipau, femeile plângeau, oamenii r cneau, ploaia nu mai înceta, gerul se înte ea, într-o parte un sat era bombardat, într-alta se vedeau fl c ri de incendiu. Era o viziune de infern". În jurnalul s u personal, Octavian Goga, refugiat din Transilvania în Regat, a scris cele mai aspre rânduri de condamnare B clasei politice româneşti: „ ar de sec turi, ar minor , c zut ruşinos la examenul de capacitate în fa a Europei... Aici ne-au adus politicienii ordinari, ho ii improviza i ast zi în moralişti, miniştrii cari s-au vândut o via întreag , deputa ii contrabandişti. [...] Nu ne pr buşim nici de num rul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşat de meningit moral . ara în care un Mor un e ministru de Interne, un aşa-zis Porcu (Al. Constantinescu — n.n.) stâlp de partid, cu conduc tori simpli ho i la drumul mare, trebuia s ajung la marginea pr pastiei". Dup c derea Capitalei, Goga noteaz : „Piramida noastr social e 281 morbid — vârful bolnav de sifilis, temelia de pelagr . A trebuit acest cataclism ca s crape mincinoasa fa ad occidental , ca s vedem în dosul ei... într-o asemenea situa ie tragic , cu elementele de-aici, nefiind o ar de opinie public sau de libertate constitu ional , nu se aşteapt nimeni la o schimbare de politic intern . Guvernul, care în Fran a ar fi c zut din primele zile, şi în Italia ar fi fost asasinat, e tot atât de sigur la locul lui". Goga avea dreptate: schimb rile s-au m rginit la constituirea unui nou guvern, prezidat de Ion I. C. Br tianu, în care au intrat şi conservatorii lui Take Ionescu (devenit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri), iar compromisul general D. Iliescu, în loc s fie trimis la Curtea Mar ial , a plecat în Fran a ca reprezentant al armatei române! Şi totuşi, campania din 1916 a jucat un rol capital în viitoarea destr mare a Austro-Ungariei: „Intrarea României [în r zboi] — scrie Glenn Torrey — a adus liderilor Antantei constatarea amar c recrutarea de noi alia i îi obligase vrând, nevrând şi f r un plan prestabilit la distrugerea Austro-Ungariei. Mai târziu, aceste angajamente (fa de Serbia, Italia şi România, privind teritorii din Austro-Ungaria — n.n.) au devenit o obliga ie când au început ini iativele de pace de la Viena. [...] Astfel campania României din 1916, deşi terminat cu o înfrângere, a pecetluit soarta AustroUngariei şi a f cut posibil unitatea na ional a românilor". \ Iarna 1916-1917 a fost iarna durerii, dar şi a speran ei. Muntenia şi Oltenia ocupate, Moldova plin de refugia i şi bântuit de o epidemie de tifos exantematic, aliatul rus din ce în ce mai nesigur se scufunda în haosul tulbur rilor interne, care aveau s duc la c derea arismului (2/15 martie), iar, câteva luni mai târziu, la instaurarea regimului uwnunist-bolşevic (25 octombrie / 7 noiembrie 1917).> În momentul celor mai devastatoare îndoieli asupra deznod mântului, N. Iorga, cu acea experien venit istoricului din cunoaşterea trecutului na ional şi universal, a rostit în parlamentul refugiat la Iaşi poate cel mai frumos discurs din cariera sa politic , reamintind cuvintele lui Petru Rareş, când se afla şi el în pribegie: „Vom fi ce-am fost şi mai mult decât atât". 282 REÎNVIEREA MILITAR Lunile de iarn şi de prim var au constituit totodat şi perioada de refacere a armatei române. înfrângerile din 1916 au adus şi o dureroas „epurare" a elementelor incapabile, dintre care unele s-au eliminat de la sine. Misiunea militar francez condus de generalul Henri Berthelot, deşi uneori a r nit orgoliul ofi erilor români (generalul Averescu a fost criticul cel mai acerb al misiunii franceze), a insuflat, mai ales, încredere şi a contribuit la buna desf şurare a refacerii armatei. Se înt rea tot mai mult convingerea c , o dat cu reluarea opera iilor militare, armata român va fi în m sur s câştige victoria. Pentru a ridica moralul solda ilor, dar şi din team c Averescu, cel mai popular general, b nuit tot timpul la Curtea regal de mari ambi ii politice, ar putea s fac agita ie în armat , regele Ferdinand, venit în inspec ie la Armata 2 a lui Averescu, a inut, la R c ciuni (23 martie / 5 aprilie) un discurs în care le-a promis reforma agrar şi votul universal: „Vou , fiilor de rani care a i ap rat cu bra ul vostru p mântul unde v-a i n scut, unde a i crescut, v spun eu, regele vostru, c pe lâng r splata cea mare a izbândei, care va asigura fiec ruia recunoştin a neamului nostru întreg, a i câştigat totdeodat dreptul de a st pâni într-o m sur mai larg p mântul pe care v-a i luptat. Eu, regele vostru, voi fi întâiul a da pilda. Vi se va da şi o larg participare la treburile politice". Cuvântul regal a avut o extraordinar for de consolidare şi amplificare a motiva iei solda ilor- rani de a continua lupta. Pentru ei, sfârşitul r zboiului trebuia s însemne, în primul rând, împropriet rirea. Este ceea ce explic soliditatea „frontului intern" — absen a oric ror tulbur ri în rândurile popula iei şi a armatei — precum şi imunitatea manifestat fa de propaganda comunist , desf şurat de solda ii ruşi, câştiga i de ideile lui Lenin. Generalul Constantin Prezan, numit şef al Marelui Stat Major şi secondat de maiorul Ion Antonescu, „bra ul drept al generalului Prezan [...], un element de o deosebit valoare şi care prin inteligen a, priceperea şi activitatea sa şi-a adus personal, dar a adus 283 şi rii nepre uite servicii" (I.G. Duca), a fost un bun organizator, astfel c , în vara anului 1917, armata român avea s dovedeasc alia ilor şi adversarilor c reprezint o for vrednic de respect. În vara anului 1917 s-au desf şurat o opera ie ofensiv — M r şti (11/24 iulie—19 iulie/l august) şi dou opera ii defensive — M r şeşti (24 iulie/6 august-6/19 august) şi Oituz (26 iulie/ 8 august-9/22 august). Cea dintâi, desf şurat de Armata 2, condus de generalul Averescu, în cooperare cu Armata 4 rus , a luat prin surprindere pe adversar, convins c nici solda ii români, nici cei ruşi nu mai erau capabili de un efort ofensiv. Deşi a trebuit s fie întrerupt din cauza ordinului guvernului lui Kerenski de a suspenda ac iunile ofensive ale armatei ruse pe toate fronturile şi a situa iei ^reate în Bucovina, unde trupele austro-ungare au ocupat Cern u ii Jb t lia de la M r şti, f r s fi avut o mare însemn tate strategic (au fost cuceri i 500 km2 cu 30 de sate), a însemnat totuşi o cotitur , întrucât, cum se arat în istoria oficial a r zboiului, „pentru întâia oar , dup 11 luni de la intrarea României în r zboi, ei au v zut c inamicul atacat fuge din fa a lor, c el le cedeaz terenul, c -i iau prizonieri, c -i captureaz material (arme, mitraliere, tunuri)". Înaintarea Armatei 2 a creat un ieşind ale c rui baze au fost atacate violent de inamic, decis s rup frontul, s ocupe Moldova şi s scoat astfel România din r zboi (B t lia de la M r şeşti a fost episodul cel mai glorios al R zboiului de întregire şi ea se aşaz al turi de cele mai mari izbânzi din istoria militar a românilor. Meritul acestei victorii revine generalilor Constantin Cristescu — schimbat, în urma neîn elegerilor cu comanda ii ruşi — şi Eremia Grigorescu.\Rezisten a eroic a trupelor şi rapida înlocuire a unit ilor ruse, intrate în panic sau f r voin de lupt , ca urmare a propagandei bolşevice, au f cut ca planul inamicului s se n ruie. România a rezistat şi a continuat lupta, iar autorit ile — regele, parlamentul, guvernul — au r mas pe teritoriul na ional (existase inten ia retragerii în sudul Rusiei; înc de la sfârşitul lui 1916 începuse transportul tezaurului B ncii Na ionale şi a altor valori, între care bijuteriile reginei M ria, la Moscova). 284 Încheierea b t liei Moldovei — cum s-a propus s fie numite cele trei încleşt ri de la M r şti, M r şeşti şi Oituz — p rea s ofere un r gaz României, dar evenimentele din Rusia au creat un nou cadru militar şi politic, cu totul defavorabil rii noastre. îndat dup luarea puterii, Lenin a anun at inten ia noii puteri, comuniste (bolşevice), de a încheia pacea. Dispozitivul mixt româno-rus pe front, dar, mai ales, pozi ia Moldovei, prins între Rusia, AustroUngaria şi teritoriile româneşti ocupate de Puterile Centrale şi alia ii lor, f ceau, practic, imposibil continuarea r zboiului. O PACE DRACONIC Br tianu a avut abilitatea de a-i trece puterea lui Averescu pentru a negocia pacea (înc de la 22 noiembrie/5 decembrie se încheiase un armisti iu la Focşani, dar el avea un caracter strict militar). Discu iile începute la Buftea au relevat disensiuni între Germania şi Austro-Ungria ce se sperau a fi exploatate, dar şi duritatea condi iilor impuse României, c reia i se cerea cedarea Dobrogei, rectificarea frontierei cu Austro-Ungaria şi concesii economice. S-a crezut atunci c un guvern prezidat de Alexandru Marghiloman r mas la Bucureşti, sub ocupa ie, şi bine v zut la Viena şi Berlin (P.P. Carp se pronun ase r spicat pentru schimbarea dinastiei) ar putea ob ine condi ii mai bune de pace. Liderul conservator, convins de victoria german , a crezut c poate asigura României o situa ie mai bun , prin cooperarea cu Germania şi prin desolidarizarea clar de politica lui Br tianu, al c rui guvern a fost dat în judecat . C. Argetoianu a explicat eroarea acestei proceduri: „Br tianu şi guvernul lui meritau s fie da i în judecat pentru uşuratica lips de preg tire cu care s-a intrat în r zboi, pentru neruşinatele potlog rii pe care unii miniştri şi partizanii lor le comiseser înaintea şi în timpul r zboiului; Br tianu şi guvernul lui meritau s fie aspru osândi i pentru sutele de mii de oameni mor i de frig, de foame şi de boal , f r nici un folos pentru 285 scopul urm rit — dar Br tianu şi guvernul lui nu puteau fi da i în judecat şi cu atât mai pu in osândi i de prepuşii inamicului şi de slugile Komandaturilor nem eşti". I Pacea de la Bucureşti (24 aprilie/7 mai 1918), semnat la Palatul Cotroceni, în aceeaşi sal unde se decisese intrarea României în r zboi, a impus rii învinse condi ii deosebit de aspre: Dobrogea era pierdut , Cadrilaterul şi o parte a jude ului Constan a erau anexate de Bulgaria, iar restul trecea sub condominiul Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei şi Turciei, statutul definitiv al acestui teritoriu urmând a fi reglementat mai târziu; în regiunea mun ilor, Austro-Ungaria, invocând securitatea frontierei carpatine, a anexat circa 5 600 km2, adic aducând grani a pe versantul sudic şi estic şi luând în st pânire masivele muntoase; principalele ramuri ale economiei — agricultura, industria petrolier , p durile etc. — treceau, practic, sub controlul Puterilor Centrale. // O dat cu semnarea p cii de la Bucureşti, r zboiul României, astfel cum el fusese preg tit de guvernul liberal, lua sfârşit. Iresponsabilitatea şi corpu ia au lipsit armata de preg tirea necesar , iar când ea s-a ref cut, contextul militar şi politic (defec iunea rus ) a împiedicat-o s dea m sura calit ilor ei. • h Când idealul des vârşirii unit ii na ionale p rea compromis, au început s dea roadele dou procese istorice la care nu se gândise nimeni la începutul r zboiului, dar care aveau s joace rolul decisiv în apari ia României Mari (este adev rat c , îndat dup izbucnirea r zboiului, perspicacele Take Ionescu, printre multe preziceri.corecte, anun ase şi o „cascad a tronurilor" şi o cotitur spre stânga, dar nu intrase în detalii): c derea autocra iei ariste, urmat de instaurarea regimului comunist şi destr marea monarhiei austro-ungare. Haosul provocat în Rusia de marile prefaceri politice au atins şi Basarabia, unde se aflau depozite ale armatei române şi c i de omunica ii prin care veneau — atât timp cât Rusia era în r zboi — uni ii şi material de lupt . Securitatea spa iului basarabean era o omponent a securit ii spa iului moldovean, care, în acel moment, eprezenta statul român liber. Dincolo de considerentele militare, existau şi cele politice: runtaşii români din Basarabia în elegeau c , în condi iile create de ispari ia autocra iei, apoi de hot rârea guvernului prezidat de Lenin e a recunoaşte dreptul la autodeterminare (pân la desp r ire) a opoarelor din fostul Imperiu rus ap rea posibilitatea unirii asarabiei cu România; în acelaşi timp, Puterile Centrale, pentru a a o compensa ie României, în schimbul teritoriilor ce aveau s fie edate prin pacea de la Bucureşti, acceptau încorporarea Basarabiei a România. Pentru a proteja depozitele şi c ile de comunica ie, dar şi pentru a r spunde apelului autorit ilor româneşti din Chişin u, amenin ate de for ele bolşevice, în Basarabia au intrat patru divizii române (dou de infanterie şi dou de cavalerie). înainte de venirea trupelor române, în Basarabia mişcarea româneasc de emancipare na ional cunoscuse un remarcabil progres. Marele congres ost şesc, reunit la Chişin u (2-7 noiembrie 1917), într-o atmosfer de avânt (era prezent pe lâng militarii moldoveni şi un batalion de voluntari ardeleni, proveni i din foştii prizonieri din armata austro-ungar , afla i în Rusia), a proclamat autonomia politic şi teritorial a Basarabiei, a hot rât constituirea for elor armate proprii şi convocarea unui organ reprezentativ, destinat s conduc Basarabia: Sfatul rii. Întrunit la 21 noiembrie/4 decembrie, Sfatul rii era alc tuit din 120 reprezentan i ai diverselor categorii socio-profesionale şi etnice, aleşi de diverse partide, organiza ii, comitete; sub aspect etnic, în Sfatul rii se aflau 84 deputa i moldoveni şi 36 ai diverselor minorit i (ruşi, evrei, bulgari etc); zece locuri erau destinate românilor/moldovenilor transnistreni. în func ia de preşedinte al Sfatului rii deputa ii l-au ales pe Ion Incule . Conferen iar la Universitatea din Petrograd, el fusese trimis, în iunie 1917, împreun cu Pantelimon Erhan, în Basarabia de guvernul provizoriu al lui Kerenski pentru a încuraja schimb rile revolu ionare, 286 287 O GEAN DE LUMIN dar nu pe baze na ionale, ci sociale, ambii fiind ini ial ostili separ rii de Rusia şi apropierii sau unirii cu România. Curentul favorabil unirii cu România a avut ca exponen i pe Pantelimon Halippa, editorul gazetei „Cuvânt Moldovenesc" (potrivit unor informa ii, el ar fi discutat în prim vara lui 1917 şi cu Lenin, pe atunci doar liderul bolşevicilor, care i-ar fi spus: „proceda i cum v dicteaz conştiin a na ional şi interesul politic, dar hot rârea s fie luat prin Sfatul rii") şi pe Ion Pelivan, sprijini i de inimosul şi energicul transilv nean Onisifor Ghibu, stabilit din martie 1917 la Chişin u, unde a editat ziarele „Ardealul" şi „România Nou ", având ca redactor pe foarte tân rul Andrei O etea, transilv nean şi el. La 2/15 decembrie 1917 Sfatul rii proclam Republica Democratic Moldoveneasc Autonom în cadrul Federa iei Ruse, iar la 24 ianuarie/6 februarie 1918 independen a noii republici (în Basarabia folosindu-se stilul vechi, Pantelimon Halippa a propus ca proclamarea independen ei s se fac în ziua Unirii Principatelor). Preşedintele Republicii era Ion Incule , iar guvernul, numit Consiliu de directori, îl avea în frunte pe Pantelimon Erhan, apoi pe Daniel Ciuhureanu. Paralel cu structurile de putere, organizate în virtutea dreptului la autodeterminare recunoscut de regimul comunist, în Basarabia ac ionau detaşamente înarmate ale Rumcerod (abreviere de la Comitetul Executiv Central al Sovietelor Frontului român, Flotei M rii Negre şi regiunii Odessa), care, la sfârşitul anului 1917, trecuse sub controlul bolşevicilor şi ac iona pentru instaurarea puterii sovietice, sub preşedin ia lui V.G. Ludovski, dar adev ratul conduc tor era Christian Rakovski, fostul fruntaş al PSD român, fugit în Rusia, dup ce fusese eliberat din deten ie, în urma manifesta iei de 1 mai 1917 de la Iaşi, şi hot rât s impun regimul sovietic şi în România. Într-un haos total, creat de forma iunile înarmate ale Rumcerod-ului şi de ezit rile unora dintre fruntaşii politici de la Chişin u, trupele române au intrat în Chişin u, iar generalul Ernest Broşteanu, comandantul lor, invitat în Sfatul rii (14/27 ianuarie) a atras aten ia c rostul prezen ei militare româneşti este exclusiv p strarea ordinii. „Crea i-v via a dvs. cum crede i şi nimeni nu se va amesteca în ea, în organizarea ei, noi nu v vom împiedica", a spus generalul membrilor Sfatului rii. Dezarmarea trupelor sovietice aflate în Basarabia a atras o replic dur din partea guvernului sovietic: dup ce la 1/14 ianuarie 1918, ministrul României la Petrograd, C. Diamandy, şi membrii misiunii militare române au fost aresta i (ceea ce provocat protestul întregului corp diplomatic acreditat la Petrograd, întrucât ministrul beneficia de imunitate diplomatic ), la 13/26 ianuarie guvernul sovietic a decis ruperea rela iilor diplomatice cu România şi confiscarea tezaurului. („Rezervele de aur ale României — se ar ta ta declara ia sovietic — în p strare la Moscova se declar intangibile pentru oligarhia român . Regimul sovietic îşi ia r spunderea integrit ii acestor rezerve şi le va remite în mâinile poporului român".) La Odessa, Rumcerod a început s fac arest ri printre românii refugia i, amenin ându-i cu deportarea sau executarea. Pentru a salva pe ostaticii lua i la instigarea lui Rakovski, generalul Averescu a semnat un acord cu Rumcerod (5 martie, confirmat la 9 martie st. n. la Odessa), interpretat de partea sovietic drept un angajament de retragere a trupelor române din Basarabia în decurs de dou luni (cu excep ia a 10 000 militari pentru paza depozitelor) şi, implicit, de recunoaştere a autorit ii Rumcerod. Acest acord, invocat mereu de sovietici ca un argument în favoarea recunoaşterii apartenen ei Basarabiei la URSS şi considerat de I.G. Duca o grav eroare a lui Averescu, cuprinde în fapt „o greşeal de redactare datorat grabei" (F. Nanu), în în elesul c Averescu acceptase cererile Rumcerodului pentru a-i salva pe ostatici, cu excep ia celei privind retragerea Ilupelor române din Basarabia, dovad c în telegrama trimis generalului Broşteanu Averescu preciza c „linia noastr de demarca ie, dincolo de care nici m car patrulele nu vor trece, va fi malul drept al Nistrului". Intensificarea curentului unionist s-a manifestat prin numeroase adrese trimise de zemstve, organiza ii, studen i etc. Sfatului rii de a proclama unirea cu România. Venit în Basarabia, C. Stere a desf şurat o prodigioas activitate de sprijinire a acestui curent. La 27 martie/9 aprilie 1918, cu 86 de voturi pentru, 3 contra şi 36 288 289 ab ineri (întrucât deputa ii nu aveau mandat de la aleg tori s voteze în problema unirii), Sfatul rii a decis unirea condi ionat a Basarabiei cu România: „Republica Democratic Moldoveneasc (Basarabia) — se arat în declara ie — în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagr şi vechile grani e cu Austria, rupt de Rusia acum o sut şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi al dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure s -şi hot rasc soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România". Declara ia specific , în continuare, c Sfatul rii avea s -şi continue activitatea de înf ptuire a reformei agrare; Basarabia îşi va p stra „autonomia având un Sfat al rii (dieta), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administra ie proprie"; celelalte prevederi urm reau s consolideze libertatea şi drepturile câştigate în 1917. Dup vot, primul-ministru, Al. Marghiloman, venit la Chişin u, a fost invitat în sala de şedin e a Sfatului rii, unde, într-o atmosfer de emo ie şi entuziasm, a declarat: „în numele poporului român şi al regelui s u, M.S. Ferdinand I, iau act de hot rârea Sfatului şi proclam Basarabia unit , de data aceasta pentru totdeauna, cu România una şi nedivizibil . S ne înclin m în fa a geniului rasei noastre, care a permis poporului Basarabiei s -şi p streze vie, prin veacuri, scânteia care la prima suflare a libert ii a aprins inimile lor şi s salut m adânc pe aceşti oameni (cei din conducerea Republicii Moldoveneşti — n.n.), care f r preocup ri egoiste, putând s r mân conduc torii unui stat, au voit mai bine s fie servitorii unei na iuni". Votul Sfatului rii privind unirea Basarabiei cu România nu a fost determinat de prezen a şi cu atât mai pu in de o pretins presiune a armatei române, trecute peste Prut. Aveam s înv m mai târziu, din „experien a" Armatei Roşii, c în condi iile prezen ei militare sovietice s-au ob inut surprinz toare unanimit i sau voturi de 99,9%! Trupele române au f cut imposibil ac iunea unei minorit i agresive — cea comunist — care ac iona la ordinele bolşevicilor, dar nu au intervenit, direct sau indirect, în discu iile din Sfatul rii. Mai mult, aşa cum remarc Ştefan Ciobanu, Sfatul rii 290 | votat legea reformei agrare, v dit inspirat din decretul lui Lenin .1. ipre p mânt, lege care abolea „proprietatea «asupra p mântului, p durilor, subsolului şi apelor» f r desp gubiri. Ar fi putut oare o ,u mat chemat «pentru ap rarea boierilor» s permit votarea unei Irgi de aceast natur ?" Dup des vârşirea unit ii na ionale, la 27 noiembrie/10 decembrie 1918, Sfatul rii a adoptat o declara ie prin care renun Iu condi iile fixate în actul de unire, „fiind încredin at c , în România li umor românilor, regimul curat democratic este asigurat pe viitor". Tu consecin , el a hot rât s se autodizolve. BUCOVINA REDOBÂNDIT În Bucovina, diviziunile din rândul elitei politice româneşti şi, mai ales, agresivitatea na ionaliştilor ucraineni au creat obstacole în calea realiz rii unirii cu România, obstacole în înl turarea c rora rolul armatei române a fost de cea mai mare însemn tate. For ele aliate în prezen erau autorit ile austriece, întruchipate în persoana guvernatorului Etzdorf, mişcarea unionist româneasc , avându-1 în Irunte pe energicul Iancu Flondor, şi separatiştii ucraineni, beneficiind de sprijinul unui român (Aurel Onciul). În timpul r zboiului, Bucovina fusese teatru de opera iuni militare, fiind ocupat — total sau par ial — în trei rânduri de trupele ruse şi de tot atâtea ori recucerit de for ele austro-ungare (în partea ei sudic , dup 1916, când România a intrat în r zboi s-au aflat, pentru prima dat de la anexarea provinciei de c tre Austria, solda i români). Convinse c popula iile român şi rutean nu sunt fidele monarhiei (în timpul ocupa iei ruse, ele manifestaser o atitudine amical fa de trupele ariste), autorit ile imperiale au luat m suri deosebit de aspre — mergând pân la execu ii — împotriva celor vinova i sau numai b nui i de necredin fa de Viena. . Procesul de dezagregare a dublei monarhii a desc tuşat şi în Bucovina energiile na ionale. Spre deosebire de Basarabia, unde • 291 popula ia român , majoritar , nu a l sat loc tendin elor separatiste, în Bucovina, p trunderea masiv a elementului rutean/ucrainean, mai ales, în partea nordic a provinciei, între Nistru şi Prut, a modificat raportul demografic între autohtonii români şi nou-veni ii slavi, iar în zona amintit l-au inversat în defavoarea p mântenilor. Curtea din Viena avusese, la începutul lui 1918, inten ia de a reuni într-o unitate administrativ distinct p r ile bucovinene, locuite masiv de ucraineni cu teritoriile est-gali iene, dar precipitarea evenimentelor a f cut imposibil realizarea proiectului. Când na ionalit ile din Austro-Ungaria au început, în toamna anului 1918, s -şi revendice drepturile, Bucovina era amenin at cu divizarea, întrucât ucrainenii erau hot râ i s -şi asigure controlul asupra zonei dintre Nistru şi Prut şi, în m sura posibilit ilor, şi a unor p r i ale zonei dintre Prut şi Şiret. Întocmai ca în Basarabia, unde, la sfârşitul anului 1917, se impusese, pentru scurt timp, formula republicii autonome în cadrul Federa iei Ruse, tot astfel, ini ial, C. Isopescu-Grecul, preşedintele Consiliului Na ional Român din Viena (de fapt Clubul celor şase parlamentari români din parlamentul de la Viena, transformat în Consiliu), s-a pronun at în favoarea constituirii unui stat autonom bucovinean în cadrul imperiului federalizat. Obiectivul reprezentan ilor români era de a salva integritatea teritorial a Bucovinei, amenin at de inten ia ucrainenilor de a înfiin a şi ei un stat autonom, care ar fi cuprins Bucovina în întregime sau numai partea ei nordic . Pentru împ r irea Bucovinei între români şi ucraineni se pronun a şi deputatul Aurel Onciul, care, în întreaga perioad de pân la unirea Bucovinei cu România, a ac ionat ca un factor de subminare a mişc rii unioniste româneşti. Spre deosebire de români, ucrainenii s-au organizat în forma iuni paramilitare, în rândurile c rora au intrat şi militari ucraineni, proveni i din armata austro-ungar . De mare însemn tate în organizarea for elor româneşti unioniste a fost ziarul „Glasul Bucovinei", condus de eminentul filolog Sextil Puşcariu. în primul s u num r din 22 octombrie 1918 erau fixate obiectivele mişc rii na ionale a românilor bucovineni: „Vrem s r mânem români pe p mântul nostru str moşesc şi s ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre româneşti". în privin a unei posibile uniri cu România, textul f cea o vag aluzie: (Pretindem ca, împreun cu fra ii noştri din Transilvania şi din I ln§aria, cu care ne g sim în aceeaşi situa ie, s ne pl smuim viitorul . RTC ne convine nou în cadrul românismului (subl.n.)". În acest spirit s-au desf şurat la Cern u i, în ziua de 14/27 octombrie 1918, lucr rile Adun rii Na ionale a românilor, care s-a declarat, „în puterea suveranit ii na ionale, Constituant a acestei ri române" şi a hot rât „unirea Bucovinei integrale cu celelalte ari româneşti într-un stat na ional independent", în care scop va ac iona „în deplin solidaritate cu românii din Transilvania şi I Ingaria". Absen a unei referiri clare la unirea cu România se explic plin situa ia politic şi militar din acel moment: Puterile Centrale Drau înc în r zboi, la Viena se men inea — oricât de şubred ar fi fost — o autoritate imperial (reprezentat la Cern u i de contele I il/dorf), iar România se afla sub regimul p cii de la Bucureşti, adic nu era liber pe mişc rile ei. A fost constituit Consiliul Na ional Român, alc tuit din 50 de membri, având un comitet executiv prezidat de Iancu Flondor. De a doua zi, el a cerut guvernatorului Etzdorf s transfere puterea noului organism, ceea ce contele a refuzat. În aşteptarea momentului când ar fi putut ac iona în for , ucrainenii au r mas, ini ial, în expectativ , apoi, la 31 octombrie/ 12 noiembrie Adunarea Na ional a ucrainenilor a refuzat s recunoasc hot rârile Adun rii Na ionale a românilor pentru icritoriile în care ucrainenii erau majoritari. De îndat ce haosul a cuprins Austro-Ungaria, ei au declanşat ac iunile de înst pânire asupra zonelor ce pretindeau c le apar in. Reprezentan ii ucraineni au cerut — şi ei — guvernatorului Etzdorf s le transmit puterea, având concursul lui Aurel Onciul, partizanul împ r irii Bucovinei fntre români şi ucraineni. Confruntat cu primejdia diviz rii provinciei şi a dezordinilor ce amenin au — din cauza agresivit ii legiunii ucrainene — s escaladeze pân la v rs ri de sânge, Iancu Flondor a decis s fac apel la guvernul român pentru a restaura ordinea şi a trimis la Iaşi pe unul din membrii Consiliului Na ional Român, Vasile Bodn rescu, care s-a întâlnit în dou rânduri cu Alexandru Marghiloman. Aflat în 292 293 ultima zi de existen a guvernului s u (24 octombrie/6 noiembrie), primul-ministru şi-a dat acordul şi a informat, în acest sens, cabinetul din Viena, dat fiind tratatul de la Bucureşti. Noul guvern, prezidat de generalul Coand , care avea s trag concluzia din schimb rile dramatice ce se preg teau la Viena şi Berlin, ca urmare a eşecurilor militare ale Puterilor Centrale, era hot rât s ofere tot concursul românilor bucovineni, inclusiv trimiterea de trupe, în care scop s-a ordonat Diviziei 8 infanterie a generalului I. Zadik s intre în Bucovina. încerc rile lui Aurel Onciul de a opri venirea trupelor române — el amenin a chiar cu o baie de sânge — au eşuat. Legiunea ucrainean s-a retras precipitat, iar ostaşii români s-au bucurat de o c lduroas primire. Consiliul Na ional Român, asumându-şi rolul de Adunare Constituant , a hot rât, la 31 octombrie / 12 noiembrie, crearea unui guvern, condus de Iancu Flondor, preşedinte al Consiliului Na ional fiind ales Dionisie Bejan. în timp ce secretarul de stat pentru Afacerile Externe, Sextil Puşcariu, şi profesorul Dimitrie Marmeliuc perfectau în ar m surile pentru unire (cel din urm va merge şi la Chişin u, unde se afla un grup de refugia i bucovineni, printre care istoricul Ion Nistor, în vederea revenirii lor în Bucovina), la Cern u i se continuau preg tirile în acelaşi scop. Guvernul bucovinean a convocat pentru 15/28 noiembrie Congresul General al Bucovinei, la care, în afar de Consiliul Na ional Român şi guvernul bucovinean, au luat parte reprezentan i ai Consiliilor Na ionale german şi polon, popula ia ucrainean fiind reprezentat de 13 primari şi delega i din localit i unde ea forma majoritatea. în unanimitate, Congresul a votat „unirea necondi ionat şi pe veci a Bucovinei, în vechile ei hotare, pân la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României". Dup entuziasmul unei zile istorice, autorit ile bucovinene aveau de îndeplinit integrarea administrativ în Regatul României, unde Ion I. C. Br tianu, revenit la putere, era exponentul inflexibil al politicii de centralizare. 294 * ALBA IULIA: UN VIS DEVINE REALITATE În Transilvania, mişcarea na ional român era cea mai pulcrnic din toate teritoriile locuite de români şi aflate sub st pânire sir in . Aici exista o puternic burghezie român , cu solid cultur politic , iar cele dou biserici, ortodox şi greco-catolic , peste Rnumi e suspiciuni şi neîn elegeri între ele, d duser un sprijin masiv Cloriului de emancipare na ional ; se manifestase, de asemenea, ca (» for politic , vrednic de luat în seam , sec ia român a Partidului Social-Democrat din Ungaria, care, în toamna anului 1917, pentru ft-şi marca individualitatea, a luat numele de „Comitetul Central român al Partidului Social-Democrat din Ungaria". Intrarea României în r zboi şi primirea entuziast f cut de românii transilv neni trupelor eliberatoare au determinat m suri represive ale autorit ilor maghiare: arestarea şi internarea în lag re a unui mare num r de români, îndeosebi intelectuali (între care istoricul Ioan Lupaş), suspendarea publica iilor româneşti, maghiarizarea şcolilor confesionale româneşti din zona de frontier ; au fost luate în considerare şi au cunoscut un început de aplicare planuri de colonizare maghiar în zonele româneşti. Situa ia românilor transilv neni, obliga i s lupte în armata lustro-ungar , drama lor de conştiin au fost ilustrate de personajul Valeiîtt Bologa din romanul Pădurea spânzuraţilor al lui Liviu Rebreanu. Cei ajunşi în prizonierat, pe frontul rus, au putut s -şi exprime liber convingerile politice. Ei s-au constituit în detaşamente de voluntari pentru a lupta pe frontul din România. Transilv nenii şi b n enii din lag rul de la Darni a (în apropiere de Kiev) au redactat un manifest în aprilie 1917, în care se spunea: „cerem cu voin nestr mutat încorporarea noastr la România liber , pentru a forma împreun cu ea un singur stat na ional român, pe care îl vom zidi pe bazele celei mai înalte democra ii". Declara ia de la Darni a d glas asocierii dintre aspira iile na ionale şi cele sociale; revolu ia din Rusia şi orientarea spre stânga, generat de suferin ele r zboiului, au poten at curentele favorabile schimb rilor economice şi sociale — unele radicale, mergând pân 295 la instaurarea unor regimuri comuniste. Astfel de orient ri se f ceau sim ite şi în Ungaria, unde criza militar şi politic era v zut ca un prilej prielnic de ieşire din monarhia habsburgic . Apari ia unei Ungarii independente însemna deopotriv împlinirea unei aspira ii ce urca la revolu ia din 1848 şi desprinderea de o Austrie considerat a fi, al turi de Germania, culpabil de declanşarea r zboiului. Agita iile de la Budapesta şi asasinarea contelui Tisza, fostul prim-ministru identificat ca simbol al conservatorismului şi ultrana ionalismului ungar, au deschis calea spre putere contelui Mihâly K rolyi, un aristocrat veleitar, cu simpatii de stânga. înc înainte de a fi numit prim-ministru, el intrase, prin Oszk r Jâszi, un intelectual, ce se manifestase înc dinainte de r zboi ca ap r tor al na ionalit ilor nemaghiare oprimate, în leg tur cu fruntaşii mişc rii na ionale române. Discu iile cu na ionalit ile nemaghiare şi recunoaşterea, în principiu, a dreptului lor la autodeterminare urma, aşa cum se ar ta în Declara ia din 26 octombrie 1918 a Consiliului Na ional Ungar (ce reunea partidele Independent, Radical şi Social-Democrat) „s asigure o baz mai solid integrit ii teritoriale a Ungariei". Partidul Na ional Român, al c rui Comitet Executiv îşi afirmase înc de la 12 octombrie inten ia de a asigura românilor transilv neni statutul unei „na iuni libere" şi de a-şi asuma conducerea Transilvaniei, ca organ de putere, a învestit pe Alexandru VaidaVoevod s prezinte în parlamentul de la Budapesta pozi ia partidului şi a constituit o delega ie permanent — o adev rat conducere operativ — alc tuit din Iuliu Maniu, Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Theodor Mihali, Al. Vaida-Voevod şi Aurel Vlad. La 18 octombrie, într-o cuvântare inut în atmosfera tensionat a parlamentului ungar, Al. Vaida-Voevod a rostit cuvintele care aveau s declanşeze furia deputa ilor ostili, gata s -1 linşeze: „Na iunea român aşteapt şi pretinde, dup multe suferin e de veacuri, afirmarea şi valorizarea drepturilor ei nestr mutate şi inalienabile la deplina via na ional ". Era întâia afirmare oficial a dreptului românilor la autodeterminare, în concordan cu principiul inclus de preşedintele Wilson în cele 14 puncte ale sale, destinate a deveni fundamentul p cii ce urma a fi încheiat . în acest timp, venit la Viena de pe frontul italian, Iuliu Maniu giisca capitala imperial prad haosului şi descuraj rii. Hot rât s pun bazele unei armate române, el a g sit nucleul ei în Regimentul fi4 din Or ştie, care cu un efectiv de 5 000 de militari, r m sese singura unitate militar unde disciplina continua s fie respectat . Preluând comanda regimentului — deşi avea doar gradul de It icotenent —, Maniu s-a prezentat ministrului de R zboi, generalul Sioger-Steiner, pentru a-1 informa c îşi asumase comanda unit ilor i umane din armata austro-ungar (în Capital şi la Wiener-Neustadt ,c aflau circa 60 000 militari români). Unit ile române, al c ror roinandament s-a instalat în Ministerul de R zboi, au fost, în acele /ilc, singurele for e de ordine într-o capital anarhizat , pe ale c rei str zi r suna „Deşteapt -te, române!". Pamfil Şeicaru consider c , m acel moment, „Iuliu Maniu înlesnea revanşa lui Avram Iancu şi a unchiului s u (al lui I. Maniu — n.n.) Simeon B rnu iu. Niciodat in cursul vie ii lui politice Iuliu Maniu nu a mai atins culmea la care s-a în l at în octombrie şi noiembrie 1918". La ini iativa fruntaşului socialist Ion Flueraş, s-a constituit la 31 octombrie 1918, pe baze paritare — şase reprezentan i ai Partidului Na ional Român şi şase ai Partidului Social-Democrat — Consiliul Na ional Român, organism destinat s coordoneze eforturile' celor dou partide în conducerea luptei na ionale. Câteva /ilc dup crearea lui la Budapesta, Consiliul şi-a mutat sediul la Arad si a dat publicit ii un manifest, în care, dup ce denun a politica de oprimare şi dezna ionalizare dus de guvernul ungar, declara: „Na iunea român din Ungaria şi Transilvania nu urm reşte s st pâneasc asupra altor neamuri. Lipsit cu des vârşire de orice clas sl pânitoare istoric , na iunea român , prin fiin a ei îns şi, este întruparea democra iei celei mai des vârşite. Pe teritoriul s u str moJ şese, na iunea român este gata a asigura fiec rui popor libertatea na ional , şi organizarea sa în stat liber şi independent o va întocmi pe temeiurile democra iei, care va asigura tuturor indivizilor afl tori pe teritoriul s u egalitatea condi iunilor de via , unicul mijloc al des vârşirii omeneşti". Manifestul respingea, în termeni categorici, orice form de men inere a românilor în frontierele unui stat maghiar, indiferent de regimul s u: „Na iunea român din Ungaria 296 297 şi Transilvania [...] nu mai voieşte, sub nici o conditiune, s tr iasc în leg tur de stat cu na iunea maghiar , ci este hot rât a-şi înfiin a pe teritoriul locuit de români statul s u liber şi independent". În Transilvania şi în Banat, în timp ce maghiarii încercau, mai ales dup r sturn rile din Budapesta, în urma c rora puterea fusese luat de Mih ly Kârolyi (iar Oszk r J szi devenise ministrul Na ionalit ilor), s -şi asigure controlul, românii se organizau atât pe plan politic cât şi militar. Simultan cu lupta na ional se desf şurau şi ac iuni violente de caracter economic şi social. La F get, ranii români, care atacaser nişte magazii cu alimente — potrivit versiunii ungare — au fost supuşi focului jandarmilor, dar, în imposibilitate de a restabili ordinea, s-a f cut apel la ...avia ie! Un avion a bombardat ranii revolta i, provocând 104 mor i. La Giurcu a, în urma atac rii de c tre ranii români a castelului lui Urmanczy, deputat maghiar, detaşamentul sosit pentru restabilirea ordinii a executat 44 de persoane, arse apoi pe un rug improvizat. Acte de violen s-au comis şi în Secuime, unde fruntaşi locali sau simpli locuitori români au fost oribil tortura i, înainte de a fi executa i.. Guvernul ungar a încercat s opreasc secesiunea românilor prin trimiterea ministrului Na ionalit ilor, Oszk r J szi, la Arad pentru a duce tratative cu fruntaşii Consiliului Na ional Român, încercarea reprezentantului Budapestei de a p stra Transilvania în cadrul statului ungar, beneficiind de un statut de autonomie, a eşuat: Iuliu Maniu a rezumat la 14 noiembrie în dou cuvinte obiectivul mişc rii na ionale române: „Separarea deplin ". Ea — separarea — trebuia s fie proclamat în cadrul unui for na ional repezentativ, a c rui convocare ar fi fost anun at de Consiliul Na ional Român. Guvernul ungar încheiase la 13 noiembrie un armisti iu, la Belgrad, cu generalul Franchet d'Esperey, comandantul trupelor Antantei, în urma c ruia ele puteau s înainteze, în Transilvania, pân la Mureş. în vederea desf şur rii Marii Adun ri Na ionale, în întreaga Transilvanie, în condi ii de insecuritate, create de atacurile unor cete înarmate maghiare, românii şi-au desemnat delega ii pentru adunarea ce urma s se desf şoare la Alba Iulia, oraşul înc rcat de amintiri lltorice: cârmuirea lui Mihai Viteazul asupra Transilvaniei şi martiriul lui Horea şi Cloşca. Pentru socialiştii români adeziunea politic unionist nu a fost lipsit de întreb ri asupra corectitudinii op iunii lor. Keith Hitchins a explicat corect dilema socialiştilor români: „puteau ei îns s abandoneze cu conştiin a împ cat o republic democratic (Ungaria dup 31 octombrie 1918 — n.n.) în care se câştigase cea mai ampl libertate pentru un regat cu o lung tradi ie a opresiunii de clas , Chiar dac el era de aceeaşi na ionalitate cu ei? Astfel de consilii-rente i-au determinat s st ruie ca Transilvania şi alte .zone din Ungaria, locuite de români, s r mân autonome pân când ar fi existat suficiente garan ii c România va deveni o ar democratic şi c liderii ei vor înf ptui reforma constitu ional şi cea agrar , garantând poporului bun starea şi o voce dominant în conducerea propriilor treburi. Hot rârea lor de a sprijini unirea final cu Komânia, dac aceasta era voin a poporului român, nu a şov it, Iul uşi, niciodat ". Socialiştii (Iosif Jumanca, Ion Flueraş şi al ii) au în eles c obicctivele lor social-economice nu puteau fi ob inute decât într-un Stat na ional, în cadrul c ruia, prin unificarea partidelor socialiste, .ivea s se creeze un partid socialist puternic, în m sur s promoveze interesele muncitorimii şi r nimii. Este un semn al maturit ii lor politice faptul de a nu fi cedat la cântecul de siren al socialiştilor unguri şi de a fi acordat prioritate na ionalului fa de social. La marea Adunare Na ional de la Alba Iulia din ziua de 18 tinicmbrie/1 decembrie 1918 au participat 1 228 delega i; prezidat tic Gh. Pop de B seşti, adunarea a ascultat mai multe cuvânt ri (Şt. Cicio Pop, Iuliu Maniu şi al ii) rostite şi primite într-o atmosfer de mare entuziasm, în timp ce în afara cl dirii peste 100 000 de români, veni i din întreaga Transilvanie, frem tau, în aşteptarea unei decizii care li se p rea înc a fi un vis minunat. Hot rârea de la Alba Iulia aducea o not distinct , în raport cu cele de la Chişin u şi Cern u i. în primul s u articol, ea proclama solemn c „Adunarea na ional a românilor din Transilvania, Banat şi ara Ungureasc , aduna i prin reprezentan ii lor îndrept i i la Alba Iulia, în ziua de 18 noiembrie (1 decembrie) 1918, decreteaz 298 299 unirea acelor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea na ional proclam îndeosebi dreptul inalienabil al na iunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dun re". în continuare, hot rârea formula un şir de prevederi destinate s asigure individualitatea acestor teritorii în faza de tranzi ie spre des vârşirea institu ional şi, mai ales, îndeplinirea dezideratelor de ordin social, economic şi politic, în care se recunoştea uşor programul socialiştilor. Cea de a doua prevedere, imediat dup unire, era cea a autonomiei tranzitorii: „Adunarea na ional rezerv teritoriilor sus-indicate autonomia provizorie pân la întrunirea Constituantei aleas pe baza votului universal". Principiile pe temeiul c rora urma s fie organizat Transilvania erau riguros formulate: „Deplina libertate na ional pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul s u şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea rii în propor ie cu num rul indivizilor ce-1 alc tuiesc"; egalitatea şi autonomia confesional : „înf ptuirea des vârşit a unui regim curat democratic pe toate terenurile vie ii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod propor ional, pentru ambele sexe în vârst de 21 de ani la reprezentare în comune, jude e ori parlament". O aten ie deosebit era acordat viitoarei împropriet riri a ranilor: „Reforma agrar radical . Se va face conscrierea tuturor propriet ilor, în special a propriet ilor mari. în baza acestor conscrieri, desfiin ând fideicomisele şi în temeiul dreptului de a se micşora dup trebuin latifundiile, i se face posibil ranului s -şi creeze o proprietate (ar tor, p şune, p dure), cel pu in atât cât s o poat munci el şi familia lui. Principiul conduc tor al acestei politici agrare e pe de-o parte promovarea nivel rii sociale, pe de alt parte potenarea produc iunii". în privin a condi iilor de via ale muncitorilor, hot rârea prevedea: „Muncitorimii industriale i se asigur aceleaşi drepturi şi avantagii care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus". Hot rârea de la Alba Iulia apare ca o sintez între programul na ional şi cel social şi o sintez între unirea necondi ionat şi unirea condi ionat . (Exist m rturii c un grup de tineri ofi eri ardeleni alarma i de zvonurile despre o unire condi ionat au p truns în camera în care se redacta hot rârea şi au exercitat presiuni pentru proclamarea unirii necondi ionate. în cele din urm , Iuliu Maniu avea s l' sesc formula final , dar numai dup lungi discu ii cu Al. VaidaVoevod, partizan ferm al unirii necondi ionate.) Ea exprima o anumit rezerv critic fa de rânduielile din Vechiul Regat, rezultat dintr-un amestec de repulsie fa de orientalismul moravurilor, mizeria r nimii şi imaginea creat de îndelungata propagand maghiar , ostil României. Teama de politica de centralizare autoritar , atribuit lui Ion I. C. Br tianu, i-a f cut pe basarabeni s voteze ini ial 0 unire condi ionat , pe bucovineni s fac referiri la viitorul regim democratic şi pe transilv neni s expliciteze am nun it libert ile democratice, reforma agrar radical şi drepturile muncitorimii. Românii din Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Banat voiau unirea cu Vechiul Regat şi crearea statului na ional român, dar, în acelaşi timp, voiau şi garan ii c acele aspecte negative din societatea româneasc de peste Prut şi Carpa i — adic din patria-mam — nu se vor extinde şi asupra lor. Dincolo de aceste rezerve — lesne de în eles şi, în fond, benefice pentru na iunea român —, Marea Unire din 1918 a fost — şi r mâne — pagina cea mai sublim a istoriei româneşti. M re ia ei st în faptul c des vârşirea unit ii na ionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istoric a întregii na iuni române, realizat într-un elan âşnit cu putere din str fundurile conştiin ei unit ii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-1 c l uzi cu inteligen politic remarcabil spre elul dorit. Marea Unire nu a fost rezultatul particip rii României la r zboi. Nici partizanii Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revolu ia din Rusia şi destr marea monarhiei austro-ungare. Ra ionamentul lor s-a înscris formulei tradi ionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruin o excludea pe cealalt , astfel c nimeni nu vedea cum ar fi cu putin ca toate aceste provincii s intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. 300 301 Marea Adunare Na ional de la Alba Mia a încheiat în 1918 procesul început în 1859, de creare a statului na ional român. Ceea ce se ştie mai pu in este c , în lunile urm toare, el a trecut printr-o mare primejdie, ale c rei dimensiuni sunt puse în lumin de documentele date la iveal în ultimii ani. Nici Rusia Sovietic , nici Ucraina Sovietic nu acceptau unirea Basarabiei şi a Bucovinei cu România. La Kiev, în fruntea Consiliului Comisarilor Poporului, Lenin îl numise pe bulgarul Christian Rakovski, adversar înverşunat al României, convins c o interven ie militar împotriva acestei ri avea s se soldeze cu pr buşirea regimului „claselor exploatatoare" şi instaurarea unei republici sovietice. Înc din a doua jum tate a lui ianuarie 1919 au avut loc în zona Hotinului incursiuni în dreapta Nistrului ale detaşamentelor sovietice care au beneficiat de complicitatea unor localnici. Generalul Stan Poetaş, comandantul Brig zii 17 infanterie, a fost ucis de elemente comuniste, în apropiere de Atachi (jud. Soroca), iar trupele române dispuse la frontier au fost, temporar, constrânse s bat în retragere. Abia fusese restabilit situa ia în aceast parte, când s-a produs un nou atac în regiunea Hotin-Atachi, dat de for ele sovietice, care au reuşit s ocupe Hotinul (23 ianuarie), unde puterea a fost preluat de un directorat sovietic, ce şi-a exercitat autoritatea pân la 1 februarie, când trupele române au expulzat, dup lupte grele, pe invadatori şi au restabilit ordinea. Situa ia s-a agravat considerabil dup instituirea regimului sovietic în Ungaria, unde, la 21 martie 1919, a fost proclamat „Republica Sfaturilor" (sovietelor), conduc torul de fapt al noului regim fiind Bela Kun, comunist, originar din Transilvania. Republica Sovietic Ungar crea pentru România primejdia de a fi atacat din est şi din vest, de Armata Roşie sovietic şi de cea ungar . Christian Rakovski st ruia pentru un atac conjugat sovieto-ungar împotriva României, convins c , de îndat ce jonc iunea celor dou Armate Roşii avea s se fac pe teritoriul acestei ri, ea avea s devin o republic sovietic . Fa de diviziunile şi şov ielile Consiliului Suprem Interaliat de la Paris şi de amenin area care plana asupra Transilvaniei, ca urmare a prezen ei unit ilor militare ungare în Crişana, înaltul Comandament român a hot rât s treac la ofensiv . în ziua de 16 aprilie, dup ce respinseser un atac ungar, dat în cursul nop ii, trupele române str bat defileurile Mun ilor Apuseni şi, câteva zile 302 303 R zboiul început de România în 1916 s-a încheiat prin pacea de la Bucureşti din 1918. Prost preg tit, el a cunoscut înfrângerile din 1916 şi izbânzile din 1917, care nu au mai putut modifica îns situa ia frontului, aşa cum el fusese fixat în iarna 1916/1917; ieşirea Rusiei din r zboi a f cut imposibil continuarea opera iilor militare de c tre România, singur , şi a impus, ca urmare a p cii de la Brest-Litovsk, pe cea de la Bucureşti. În acele zile, când se pl teau deopotriv p catele guvernului liberal din anii 1914-1916 şi se îndurau urm rile defec iunii ruse, au intervenit cele dou evenimente de însemn tate continental şi universal , gra ie c rora românii din teritoriile st pânite de Rusia şi Austro-Ungaria au putut s -şi exprime şi s înf ptuiasc voin a lor de a se uni cu ara, cu România. Nu o victorie militar a stat la temelia României Mari, ci actul de voin al na iunii române de a-şi da arm tura teritorial-institu ional care este statul na ional. Aşa cum în secolul al XlX-lea, în Peninsula Italic , atunci când se discutau modalit ile de unificare a statelor italiene (sub egida Papei, a Regatului Sardiniei etc.) se spunea Italia fără da se (Italia se va face prin ea îns şi), tot astfel, România — c reia îi spunem Mare pentru a o deosebi de cea mic (Vechiul Regat), dar care este, de fapt, România nu mare, ci fireasc , un stat ce corespunde frontierelor ei fireşti — aceast Românie s-a f cut de la sine, peste erorile şi îndoielile clasei politice. O necesitate istoric — na iunea trebuie s tr iasc într-un stat na ional — s-a dovedit mai puternic decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompeten , şi, punând în mişcare na iunea, i-a dat acea for uriaş ca peste toate adversit ile s dea via aspira iei sale: statul na ional. DIN NOU ÎN PRIMEJDIE Dac frontul de est a cunoscut, în urma desf şur rii r zboiului civil din Rusia, un calm relativ, dup atacul de la Tighina, cel de vest a înregistrat o escaladare a confrunt rii cu un final la care pu ini se aşteptau. încurajat de succesele ob inute împotriva Cehoslovaciei, guvernul ungar a hot rât s treac la ofensiv pe frontul românesc de la Tisa, prezentându-se ca executor al cererii adresate de Consiliul Suprem Interaliat guvernului român de a-şi retrage trupele de la Tisa pe linia de demarca ie din Crişana. La Paris, atitudinea Alia ilor fa de România era ambigu . Pe de o parte preşedintele SUA, Wilson, şi premierul britanic, Lloyd George, puneau c derea guvernului Kârolyi — pentru ei un moderat — pe seama ofensivei trupelor române şi reproşau luT Br tianu înaintarea pân la Tisa; pe de alt parte, fa de succesele ungare împotriva cehoslovacilor, mareşalul Foch considera necesar o campanie militar împotriva Ungariei, pentru care doar România nu f cea rezerve şi nu prezenta cereri. Atitudinea Bucureştilor era determinat de dou considerente: primejdia ungar şi dorin a de a ameliora rela iile cu Alia ii — nemul umi i de fermitatea lui Br tianu în refuzul de a accepta clauze ce atingeau suveranitatea rii. Istoriografia ungar (chiar cea postcomunist !) prezint Republica Sovietic Ungar drept „alternativa socialist " — spre deosebire de cea „burghez " — a rezolv rii problemei na ionale. Referindu-se la Republica Sfaturilor, proclamat la 21 martie 1919, Histoire de la Transylvanie (1992) scrie c „s-a v zut constituindu-se, dup Rusia, al doilea stat proletar, care a f cut ca na iunile din bazinul dun rean s întrevad o cotitur istoric ". Autorii sus in c „Republica Sfaturilor a instaurat o nou orientare în politica extern şi în politica na ionalit ilor. Ea nu se mai fonda pe integritatea teritorial — se desolidariza clar de politica na ional a regimului democratic al lui Kârolyi —, dar ea refuza de asemenea s cedeze f r condi ii anumite regiuni ale rii armatelor rilor vecine cu intenţii vădit imperialiste (subl.n.)". De re inut terminologia autorilor maghiari, moştenit de la istoriografia marxist ! Ei amintesc faptul c Republica Sfaturilor „a promis de asemenea lupta «împotriva boierilor români», invitând proletariatul din România s constituie o alian " şi c liderii de la Budapesta v^erau ferm convinşi c mişcarea muncitoreasc revolu ionar avea s aboleasc frontierele şi s creeze un stat interna ional imit a c rei 304 305 mai târziu, ocup oraşele Satu Mare, C rei, Salonta şi Oradea Mare, dup care continu ofensiva pân la Tisa, pentru a aşeza un obstacol natural în m sur s asigure securitatea teritoriului controlat de trupele române (1 mai). În timp ce situa ia se stabiliza pe frontul de vest, Rakovski şi Cicerin, comisarul poporului pentru Afaceri Str ine în guvernul sovietic de la Moscova, au trimis note ultimative guvernului român, cerând imediata evacuare a trupelor române din Basarabia şi Bucovina (1-2 mai). Moscova şi Kievul preg teau astfel interven ia militar , coordonat cu autorit ile de la Budapesta, destinat s includ România în sistemul republicilor sovietice. Pentru a testa rezisten a trupelor române şi franceze a fost preg tit o incursiune pe malul drept al Nistrului, în timp ce for ele ungare dezl n uiser ofensiva împotriva recent constituitului stat cehoslovac (20 mai). La 27 mai, trupele sovietice au trecut Nistrul şi au ocupat Tighina. Speran a atacatorilor c solda ii francezi (în Basarabia se aflau şi trupe franceze) li se vor al tura din considerente ideologice s-a spulberat, replica militarilor algerieni fiind pe cât de prompt pe atât de eficace. Solda ii roşii au fost constrânşi s se retrag , cu mari pierderi, înso i i — totuşi — de circa 60 de francezi. Ofensiva for elor anticomuniste în Rusia, conduse de generalul A.I. Denikin, a pus cap t încerc rilor de organizare a atacului conjugat sovieto-ungar împotriva României. Rakovski s-a resemnat s renun e la acest proiect numai dup ce a primit de la Lenin o telegram prin care era f cut r spunz tor dac trupele destinate atacului împotriva României nu erau trimise imediat s apere puterea sovietic , amenin at de înaintarea albilor. LA BUDAPESTA condi ie prealabil ar fi fost «alian a fr easc a muncitorilor, republica federativ »". Este de net g duit c la Budapesta existau socialişti şi comunişti cu vederi „interna ionaliste", c cei din urm aşteptau izbucnirea revolu iei mondiale, pr buşirea statelor burgheze şi fraternitatea universal a proletariatului. Na ionalismul îns era mai puternic decât ideologiile de stânga. Şeful Misiunii militare franceze la Praga, generalul Pelle, scria, la 6 iulie 1919, c „ungurii arat c sunt hot râ i s restabileasc vechile hotare ale rii lor": aşadar nu abolirea frontierelor, ci restaurarea lor. Consiliul Suprem Interaliat, divizat şi indecis, nu d duse curs propunerii mareşalului Foch, când autorit ile de la Budapesta au luat ini iativa, declanşând, la 20 iulie, ofensiva pe frontul de pe Tisa. Deşi aşteptat, şocul a fost resim it de dispozitivul românesc: trupele ungare au trecut Tisa şi au reuşit s -şi creeze un cap de pod. Dup o s pt mân de lupte înverşunate, ofensiva ungar a fost st vilit , şi inamicul aruncat peste Tisa» De ast dat , ignorând îndemnurile — uneori imperative — ale Consiliului Suprem Interaliat ca trupele române s nu înainteze, Br tianu şi înaltul Comandament erau decişi s mearg pân la cap t în confruntarea româno-ungar . Decizia avea o dubl motiva ie: de securitate şi de prestigiu. Pân în ajunul c derii sale, Bela Kun nu a abandonat speran a c România poate fi eliminat din lupt prin atacul conjugat sovietoungar şi a p strat un neîntrerupt contact telegrafic cu Lenin în acest scop. Amenin area unui r zboi pe dou fronturi exista atât timp cât Budapesta şi Moscova formau o alian roşie. Era, aşadar, imperativ necesar ca guvernul controlat de comunişti — în spe , de Bela Kun — s fie înl turat. Interven ia român împotriva regimului sovietic ungar era solicitat pân şi de reprezentan ii fostei clase politice, înl turate de la putere. înc de la 10 iulie, fostul prim-ministru Gyula Andr ssy, prin ul de Windischgr tz şi fostul ministru Vâzsonyi Vilmos au solicitat lui N. Petrescu-Comnen (pe atunci şeful Biroului român de pres de la Berna) s contribuie, al turi de for ele anticomuniste din Ungaria (un guvern conservator se constituise la Szeged), la 306 r sturnarea regimului comunist prin ocuparea Budapestei. Dup opinia lui Vâzsonyi, „singura putere în m sur de a lichida bolşevismul, în centrul Europei, este România". Şi tot el sus inea: „Numai cu concursul Dvs. (al României — n.n.) putem s ne salv m ara şi s se restabileasc pacea şi ordinea în inima Europei". Lichidarea focarului comunist din Ungaria — un fel de sucursal a Moscovei la Dun rea de Mijloc — corespundea deopotriv intereselor României ca şi stabilit ii în Europa. Prezen a trupelor române în capitala ungar era îns şi o problem de prestigiu. Când ele şi-au f cut, la 4 august 1919, intrarea în Budapesta, în locul guvernului controlat de Bela Kun se afla, de la 1 august, aşa-numitul guvern „sindical", condus de socialiştii de dreapta Gyula Peidl şi Kâroly Peyer, ambii ostili comuniştilor. Ocuparea Budapestei de c tre armata român avea, pentru români, o valoare simbolic : era r scump rarea secolelor de oprimare şi umilin îndurate în Transilvania. F r o astfel de satisfac ie oferit opiniei publice româneşti, reconcilierea între cele dou popoare şi state ap rea anevoioas . Ocuparea Budapestei nu a fost un act de r zbunare (autorit ile militare române au avut o atitudine corect şi au întreprins ac iuni umanitare în beneficiul popula iei), personalit i politice ca Al. Vaida-Voevod luând în considerare raporturi bilaterale normale sau chiar amicale: „Ungurii — spunea fruntaşul ardelean amintit — sunt inamicii noştri de ieri, sunt învinşii de ast zi şi vrem ca ei s fie prietenii noştri de mâine". Astfel de inten ii aveau s se dovedeasc irealizabile. Dup patru luni, când armata român s-a retras din Ungaria, for ele conservatoare, eliberate de teama comunismului, au reluat tradiionala politic de ostilitate fa de România. în octombrie 1919, amiralul Mikl6s Horthy, viitorul regent al Ungariei, afirma c : „Inamicul num rul unu al Ungariei este România, pentru c cele mai mari preten ii teritoriale sunt împotriva ei şi pentru c ea este cea mai puternic dintre statele vecine. De aceea, principalul el al politicii noastre externe este rezolvarea problemelor cu România prin recurgerea la arme". C derea regimului lui Bela Kun nu a însemnat, aşadar, decât diminuarea, nu dispari ia primejdiei de la frontiera vestic . Regimul 307 comunist de la Budapesta însemna — cum s-a ar t tat — posibilitatea prinderii României în cleştele sovieto-ungar. El „nu prezenta o amenin are serioas din punct de vedere ideologic. Keith Hitchins a relevat lipsa de ecou în mediul socialist şi muncitoresc din România a propagandei „interna ionaliste" a regimului condus de Bela Kun: „Eşecul Republicii Sovietice Ungare de a ob ine sprijinul nu mai mult decât al unui pumn de socialişti români trebuie atribuit, în primul rând, puternicului sentiment na ional al celor din urm şi credin ei c socialismul se poate dezvolta în chipul cel mai bun în cadrul statului na ional". Aceeaşi constatare este valabil — cum se va vedea mai jos — şi în cazul Rusei Sovietice şi a chem rilor sale interna ionaliste. LUPTA DIPLOMATIC DE LA PARIS În timp ce România îşi ap ra noile frontiere de la est şi vest, la Paris se desf şura Conferin a de pace, unde reprezentan ii rii noastre au avut de dat o lupt diplomatic îndârjit , care spulber afirma iile tenden ioase despre crearea României Mari ca un fel de recompens teritorial acordat de Antant . Pozi ia României a fost, de la început, anevoioas , întrucât Antanta considera c tratatul din 1916 îşi pierduse valabiliatea ca ,, urmare a semn rii p cii de la Bucureşti, iar SUA refuzau s recunoasc orice acord încheiat înainte de intrarea lor în r zboi, aşadar şi tratatul din 1916. Aceast situa ie era agravat de principiul de baz al Conferin ei de pace, ierarhia de putere: statele erau împ r ite în dou categorii — marile puteri, cu interese nelimitate, şi micile puteri, cu interese speciale (România figura, bineîn eles, în cea de a doua grup ). Marile puteri înving toare au constituit un adev rat directorat al celor patru (Clemenceau, W. Wilson, Lloyd George şi Orlando), Japonia fiind „partenerul t cut". Cei patru „chirurgi" chema i s „taie" frontierele noii Europe erau de o ignoran des vârşit . 308 Premierul britanic Lloyd George se întreba — potrivit lui „Daily Mail" — „unde dracu' este locul sta (Transilvania) pe care România este atât de ner bd toare s -1 aib ?" Ion I. C. Br tianu, st pânit de marea sa ambi ie, nu a vrut s 1 aib al turi, ca al doilea delegat, pe Take Ionescu, ale c rui întinse rela ii în lumea politic interna ional i-ar fi fost de cel mai mare folos. El a crezut c abilitatea sa politic va fi suficient pentru a-i face recunoscute drepturile României (potrivit diplomatului Dimitrie Ghica, premierul român, confruntat cu dârzenia şi agresivitatea lui Clemenceau — „Tigrul" —, ar fi încercat chiar s -i sl beasc pozi ia prin discu ii politice cu oamenii de stat francezi, ceea ce l-ar fi f cut pe premierul francez s spun c ar fi putut s -1 expulzeze pe Br tianu din Fran a între doi jandarmi). Superioritatea politico-diplomatic a lui Take Ionescu fa de Br tianu este dovedit de atitudinea sa în problema Banatului sârbesc. Br tianu se plasa pe pozi ia tratatului din 1916, cerând ca întreg Banatul s fie atribuit României. Take Ionescu a în eles nu numai c Alia ii nu vor da satisfac ie României în detrimentul Serbiei, aflat din prima clip şi f r înterupere în r zboi, dar — ceea ce era capital — c , având frontiere cu trei state ostile (Rusia Sovietic , Ungaria şi Bulgaria), România nu avea nici un interes s mai aib un vecin nemul umit. Iat de ce, f r nici un fel de împuternicire oficial , el a declarat primului-ministru sârb, Nikola Pasic, c România renun la Banatul sârbesc. Br tianu a fost îns omul politic român care a dovedit cea mai puternic rezisten fa de încerc rile marilor puteri de a-şi impune voin a în dauna independen ei României. Venit s ob in , la Paris, recunoaşterea noilor frontiere ale rii, el a scris aceste cuvinte (în scrisoarea din 3 iunie 1919 c tre M. Pherechide), ce ar trebui sa fie ştiute de fiecare român: „Am moştenit o ar independent şi chiar pentru a-i întinde grani ele, nu-i putem jertfi neatârnarea". Marea lupt a dat-o Br tianu în leg tur cu tratatul minorit ilor, care îl înso ea pe cel cu Austria. Marile puteri, preocupate de situa ia minorit ilor na ionale" de pe teritoriul statelor succesoare Austro-Ungariei (adic în frontierele c rora intraser teritorii ale fostei monarhii dualiste) şi, în primul rând, de situa ia minorit ii 309 evreieşti, au dorit s aib un drept de supraveghere asupra regimului aplicat acestor minorit i. în acelaşi timp, ele au voit s -şi asigure avantaje economice prin includerea unor clauze privind comer ul exterior şi de tranzit. Deosebit de sup r toare pentru România era referin a în preambulul tratatului minorit ilor (destinat s explici teze art. 60 al celui cu Austria) la faptul c „în tratatul de la Berlin, independen a Regatului României nu a fost recunoscut decât sub anumite condi iuni". Br tianu a protestat ferm împotriva unor astfel de demersuri. El a refuzat categoric condi ii şi limit ri impuse numai statelor succesoare ale Austro-Ungariei, nu şi marilor puteri (Marea Britanie, de exemplu, refuzase principiul protec iei minorit ilor ca incompatibil cu întinsul ei imperiu colonial). Premierul român a relevat primejdia diviz rii popula iei României în dou categorii — români şi minoritari: „unii încrez tori în solicitudinea statului, iar ceilal i îndemna i de a-i fi potrivnici şi a c uta protec ie în afara grani elor". Ion I.C. Br tianu a adoptat atitudinea omului de stat responsabil pentru ap rarea intereselor supreme ale na iunii. Pozi ia guvernului român nu era dictat decât de dorin a de a nu se aduce limit ri suveranit ii na ionale; el era hot rât, aşa cum declara la 27 mai 1919, „s recunoasc cele mai largi libert i minorit ilor etnice şi confesionale" şi propunea urm toarea formulare a articolului privind drepturile minorit ilor: „România acord tuturor minorit ilor de limb , ras şi religie care locuiesc înl untrul noilor sale grani e drepturi egale acelor pe care le au ceilal i cet eni români". În imposibilitate de a face acceptat pozi ia României, Br tianu a p r sit Parisul şi s-a angajat în politica de rezisten fa de cei patru mari, pân la 12 septembrie, când a demisionat. For ele erau inegale: la 15 noiembrie 1919, guvernul Al. Vaida-Voevod a primit un ultimatum al Consiliului Suprem Interaliat prin care i se cerea s accepte în termen de opt zile, „f r discu ie, f r rezerve şi f r ^condi ii", semnarea celor dou tratate (cu Austria şi cel al minorit ilor), în caz contrar urmând a p r si Conferin a de pace, iar rela iile diplomatice dintre rile membre ale Consiliului şi România aveau s fie rupte. Mai flexibil şi mai pragmatic decât Br tianu, Al. VaidaVoevod avea s dezamorseze criza din rela iile dintre Bucureşti şi Paris, şi, ob inând unele reformul ri aje textelor (între care dispari ia referirii la recunoaşterea independen ei României), a semnat tratatele incriminate. Des vârşirea unit ii na ionale a României a c p tat astfel recunoaştere interna ional prin tratatul de la Saint-Germain-enLaye, cu Austria — care recunoştea unirea Bucovinei cu România ,— semnat la 10 decembrie 1919 (celelalte puteri îl semnaser la 10 septembrie), prin tratatul de la Trianon, cu Ungaria — care recunoştea unirea Transilvaniei cu România, semnat la 4 iunie 1920, şi prin tratatul de la Paris, prin care Fran a, Marea Britanie, Italia şi Japonia (care nu 1-a ratificat îns ) recunoşteau unirea Basarabiei cu România, semnat la 28 octombrie 1920. Tratatul cu Bulgaria, de la Neuilly, semnat la 27 noiembrie (dar de România la 10 decembrie 1919), a reconfirmat, printre altele, frontiera româno-bulgar din 1913." în leg tur cu recunoaşterea interna ional a unirii Basarabiei cu România, sunt de f cut trei observa ii. Ratificarea tratatului semnat la 28 octombrie 1920 s-a f cut cu întârziere (Marea Britanie 1-a ratificat în 1922, Fran a în 1924, Italia în 1927). întârzierea Italiei şi refuzul Japoniei de a-1 ratifica au fost determinate de dorin a de a nu prejudicia rela iile cu URSS. între guvernele japonez şi sovietic a fost încheiat un acord secret privind neratificarea de c tre Tokio a tratatului din 28 octombrie 1920, ca parte a conven iei sovietojaponeze din 20 ianuarie 1920. Dup ce Italia a ratificat tratatul, Japonia a r mas singura putere semnatar care nu-1 ratificase, f cându-1 astfel inoperant, în continuare. Amenin at de URSS c va întrerupe discu iile privind tratatul de pescuit între cele dou ri (20 000 de pescari japonezi câştigau peste 24 milioane de dolari din pescuitul în apele sovietice!), Japonia nu a mai ratificat tratatul privind Basarabia. SUA au întârziat recunoaşterea unirii Basarabiei cu România .pân în 1933, şi atunci au f cut-o pe cale ocolit . în 1920, anul tratatului de la Paris privind Basarabia, SUA au decis s nu recunoasc nici un fel de schimbare teritorial afectând vechiul 310 311 Imperiu rus atât timp cât nu exista un guvern reprezentativ la Moscova. Recunoaşterea unirii Basarabiei cu România ar fi înc ftat acest principiu. Fa de repetatele proteste şi cereri ale guvernului român şi în dorin a de a p stra bune rela ii economice între cele dou ri, în 1933, la sugestia lui Cordell Huli, secretar de stat, Basarabia a fost inclus în cota de imigra ie a României pentru SUA, ceea ce echivala cu recunoaşterea suveranit ii româneşti asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru. Peripe iile recunoaşterii diplomatice a Marii Uniri relev dou realit i fundamentale: România Mare nu este crea ia artificial a tratatelor de pace din anii 1919-1920, o „pl smuire monstruoas " a Versaillesului şi a Trianonului, aşa cum a repetat în perioada interbelic (dar şi mai târziu) propaganda revizionist ungar şi sovietic . Des vârşirea unit ii na ionale a românilor s-a înf ptuit înainte de Conferin a de pace prin actele de unire de la Chişin u, Cern u i şi Alba Iulia, toate în 1918, în timp ce tratatele de pace, care le-au dat consacrarea interna ional , au fost semnate în anii 1919-1920 (în privin a tratatului de la Trianon, este de amintit c el a fixat şi frontiera româno-ungar , dup ce echipe de exper i francezi, englezi, italieni şi americani propuseser diferite trasee, cel mai defavorabil României fiind cel italian, iar cel mai favorabil cel francez). Tensiunile dintre România şi Alia i, în timpul Conferin ei de pace şi reticen ele lor în a recunoaşte una sau alta din noile frontiere ale României infirm o alt tez a propagandei ostile României, tez potrivit c reia România Mare a ap rut ca urmare a „bacşişului" dat de Antant aliatului român. Lupta lui Br tianu la Paris pentru a face recunoscute drepturile României dezminte categoric aceast afirma ie tenden ioas . Este îns adev rat c , dincolo de duelul acesta dintre Clemenceau şi Br tianu, Fran a a sprijinit consolidarea şi recunoaşterea României Mari. Interesul Parisului pentru România nu era îns dictat, în chip prioritar, de constituirea aşa-zisului cordon sanitar împotriva Rusiei Sovietice. în 1919-1920, pu ini erau acei care s întrevad viitoarea evolu ie a regimului sovietic şi ponderea pe care URSS (constituit la 30 decembrie 1922) avea s o aib în rela iile 312 interna ionale. Pentru Fran a, România prezenta interes, în primul rând, din perspectiva construirii unui flanc oriental antigerman. Din secolul al XVI-lea, de la alian a franco-otoman împotriva Imperiului german, Parisul a c utat permanent un aliat în Est, care s oblige Imperiul german la un r zboi pe dou fronturi. Dup declinul Imperiului otoman, Fran a a substituit aliatului otoman Rusia. Dup revolu ia bolşevic , Rusiei i s-a substituit lan ul de alia i r s riteni ai Fran ei: Polonia, Cehoslovacia, România şi Iugoslavia. La temelia acestei alian e se afla solidaritatea în men inerea statuquo-ului versaillez (configura ia teritorial , modelat de ansamblul tratatelor de pace din anii 1919-1920, dintre care primul, cel cu Germania, fusese semnat la Versailles, la 28 iunie 1919). Cele patru ri din Europa Central şi de Sud-Est ap ruser sau îşi realizaser unitatea na ional la sfârşitul r zboiului, ale c rui rezultate politicotcritoriale fuseser consacrate prin tratatele de pace din anii 1919-1920. în principiu, Fran a şi alia ii ei r s riteni trebuiau s ac ioneze solidar, în ap rarea frontierelor n scute din r zboiul mondial. Era, aşadar, în interesul Parisului ca alia ii s i r s riteni — între care si România — s fie puternici. PARTEA a IV-a ISTORIA CONTEMPORANĂ GENERALUL HAR1SMATIC Primele alegeri de dup constituirea României Mari, desf şurate dup sisteme diferite în Vechiul Regat şi în provinciile unite, au însemnat victoria coali iei „Blocului Democratic", reunind, practic, cele mai importante forma iuni politice, decise s -i conteste lui Br tianu controlul puterii: Partidul Na ional Român (din Transilvania), Partidul r nesc, Partidul Na ionalist-Democrat condus de N. Iorga, al c rui prestigiu politic era, dup st ruitoarea sa lupt pentru Unire, la apogeu. Victoria „Blocului Democratic" şi eşecul liberalilor putea s apar ca un semn de ingratitudine fa de Ion I. C. Br tianu, artizanul Marii Uniri, cum îl prezenta propaganda liberal . Ca şi Clemenceau, dup primul r zboi mondial, şi Churchill, dup cel de al doilea, Br tianu constata cu am r ciune c electoratul îşi întorcea fa a de la el: prea proaspete erau, în amintirea tuturor, r spunderile PNL pentru eşecurile României în r zboi, şi prea mult atotputernicia Br tianului se exercitase în ar , pentru ca acum, în condi iile noului „inaugural", opinia politic s nu doreasc „la vremuri noi, oameni noi". 330 Alian eterogen , Blocul Democratic nu putea face fa fluxului de greve şi demonstra ii de stânga, care amenin au stabilitatea social şi politic a rii. Omul providen ial a fost atunci generalul Averescu. Capitalul s u de popularitate a fost un adev rat st vilar de care s-au spulberat talazurile revolu ionare. Devenit prim-ministru în martie 1920, el a rezistat grevei generale din octombrie 1920, punându-i cap t prin mijloace dure (la 21 octombrie, a doua zi dup declanşarea ei, au fost aresta i liderii sindicali şi cei ai Partidului Socialist), iar la 17 iulie 1921 a fost adoptat legea pentru definitivarea reformei agrare în Vechiul Regat, începutul fiind f cut, în prezen a generalului, la Gurb neşti-Ilfov. într-o ar cu o popula ie rural atât de numeroas ca România, agita ia de stânga nu mai avea nici o şans de îndat ce setea de p mânt a ranului era — fie şi temporar — astâmp rat . Omul tranşeelor, p rintele solda ilor se dovedea, o dat pacea revenit , şi p rintele ranilor. România datoreaz generalului Averescu un M r şti social şi politic, în 1920-1921, mai important decât M r ştiul militar din 1917, în în elesul c prin persoana sa generalul Averescu a blocat curentele de stânga şi extrema-stâng . „Maurul şi-a f cut datoria, maurul poate s plece", a fost calculul lui Br tianu, care nu ar fi fost el, dac nu ar fi fost decis s revin la putere, pentru a modela România Mare, privit de el ca o crea ie a ostenelilor sale. Dup o scurt guvernare a lui Take Ionescu — acestei str lucite inteligen e politice destinul ostil nu i-a îng duit s fie prim-ministru, ceea ce îşi dorise o via întreag , decât o lun —, Br tianu şi liberalii au preluat cârma pentru patru ani. Marea guvernare liberal (1922-1926) a fost încercarea sistematic a clasei burgheze de a-şi da puterea economic şi politic în noul stat românesc, n scut din Marea Unire. Principiul de baz a fost „prin noi înşine", adic f urirea economiei capitaliste prin puterile burgheziei na ionale concurate de capitalul str in. Artizanul modest, dar tenace al acestei politici a fost fratele primului-ministru, Vintil Br tianu, a c rei discre ie a ascuns statura sa politic , nu mai pu in important decât a ilustrului s u frate. Aşa cum a observat un analist contemporan, „Vintil Br tianu a f cut pentru ar mai mult decât to i na ionaliştii la un loc. A fost aproape singurul om politic care a lucrat zi de zi şi în chip efectiv la prop şirea economiei na ionale". Drama sa a fost c efortul l udabil şi remarcabil pe care 331 1-a întreprins nu s-a bucurat de sprijinul beneficiarilor, c ci, aşa cum observ acelaşi analist, „Clasa burghez , în loc s -1 secondeze cu elan şi cu credin a, a preferat sa r mân indiferent . N-a avut nici instinctul, nici maturitatea s -şi dea seama c interesele sale îi dictau s -1 sus in din r sputeri" (Sterie Diamandi). Cântecul de siren al capitalului str in a acoperit apelul lui Vintil Br tianu de a edifica un capitalism na ional. Politica de consolidare a statului român, astfel cum ap rea dup unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei şi Banatului, şi de asigurare a de inerii pârghiilor economiei na ionale de c tre burghezie a f cut obiectul unei ample legisla ii înf ptuite de guvernul Br tianu. în fruntea ei s-a aflat noua constitu ie, care o înlocuia pe cea din 1866. CAPITOLUL 2 ROMÂNIA ŞI CEL DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL NORI AMENIN TORI La Bucureşti, Pactul Molotov-Ribbentrop a fost primit ca „o lovitur de teatru" sau „un tr snet din senin". Oamenii politici intuiau corect c partenerii s-au pus de acord şi asupra teritoriilor de împ r it între ei şi c Polonia şi România se aflau —vai! — între ele. Când a izbucnit r zboiul (1 septembrie), România nu putea fi decât neutr . Alian a cu Polonia nu era erga omnes (fa de to i), ea func iona numai în cazul unui atac sovietic. La 4 septembrie, a doua zi dup ce, prin declara ia de r zboi a Marii Britanii şi a Fran ei adresat Germaniei (3 septembrie), care invadase Polonia, conflictul se generalizase, un comunicat al guvernului român reafirma dorin a României de „a p stra mai departe atitudinea paşnic de pân acum, urm rind buna în elegere cu to i vecinii rii", fiind propuse din nou pacte de neagresiune, dar şi hot rârea de a veghea la „siguran a intereselor na ionale" şi „a face fa ap r rii fruntariilor". Dou zile mai târziu, la 6 septembrie un Consiliu de Coroan aproba şi reconfirma aceast atitudine. N. Iorga a exprimat cel mai corect pozi ia României: „Facem ast zi o alt politic decât aceea pe care o avem în inim . Nu o putem face decât pe aceea de azi!" într-adev r, înconjurat de vecini ostili (URSS, Ungaria, Bulgaria), nesiguri (Iugoslavia) sau pe punctul de a se pr buşi (Polonia), România nu-şi putea permite ac iuni ce i-ar fi periclitat securitatea, în cinismul s u obişnuit, Constantin Argetoianu a rezumat astfel situa ia: „Vom merge pân la cea mai josnic dintre josnicii pentru a ne p stra neutralitatea". 367 Fa de nenorocirile ab tute asupra Poloniei, autorit ile române au f cut tot ce le-a stat în putin , înc lcând uneori regulile neutralit ii, pentru a veni în ajutorul aliatului. Astfel, rezervele de aur ale Poloniei (circa 45 milioane de dolari) au putut tranzita teritoriului României şi ajunge la Constan a, de unde au fost duse, pe un vas englez, în Anglia. La 17 septembrie Armata Roşie a intrat, la rândul ei, în Polonia, pentru a participa la cea de a patra împ r ire a acestei ri. în principia, tratatul de alian din 1921 ar fi obligat România s ias de ast dat din neutralitate, şi s acorde asisten militar Poloniei. Refugierea celor mai înalte autorit i ale statului polonez (preşedintele, guvernul, comandantul-şef al armatei) au f cut f r obiect obliga ia asumat de România în 1921: „Pentru noi — scria Carol în jurnalul s u — este o fericire c s-a întâmplat aşa, c ci aceast dizolvare a statului polon ne scap de argumente oareşicum trase de p r, reac iunea noastr şi neintervenirea noastr fa de URSS. Este o laşitate practic . Vai ce ar urla neinterven ionişii dac ar şti aceast fraz ". Lui Ribbentrop, venit într-o a doua vizit la Moscova, pentru a definitiva linia de demarca ie dintre cele dou ri pe teritoriul Poloniei şi între sferele lor de influen (Germania a admis încadrarea şi a Lituaniei, rezervat prin Pactul Molotov-Ribbentrop Germaniei, în sfera sovietic ), Stalin i-a spus c „nu era de temut, în clipa de fa , nici un fel de escapad nici din partea României, nici a statelor baltice, deoarece tuturor acestor state le-a intrat frica în oase", ceea ce era perfect adev rat. În aceast stare de aşteptare anxioas , o echip de legionari 1-a asasinat pe primul-ministru Armând C linescu (21 septembrie) pentru a r zbuna asasinarea lui Codreanu. „Nu-1 pot înlocui cu nimeni!", a exclamat regele, şi avea dreptate. Aşa cum a spus, în primul Consiliu de miniştri, prezidat de noul prim-ministru, generalul Gheorghe Argeşanu — „Ghi Ostaşul" — ministrul de Interne Gavril Marinescu, instrumentul regelui pentru „Ies sales besognes"(treburile murdare), „represiunea va fi straşnic ". în afara celor 9 asasini executa i pe locul crimei lor şi expuşi publicului, în fiecare jude au fost executa i 3-5 legionari, desemna i de prefect, 368 şi expuşi apoi în pia a central , precum şi numeroşi lideri, afla i în închisoare. Num rul celor executa i s-a ridicat la 252. Mişcarea legionar a fost decapitat , dar procedeul a fost de o barbarie vrednic de Europa lui Hitler şi Stalin. Dup opt zile, cât au durat execu iile, „Ghi Sângerosul" a cedat locul de prim-ministru lui Constantin Argetoianu. Între timp, Uniunea Sovietic f cuse primul pas în direc ia anex rii rilor baltice, impunându-le tratate de „ajutor reciproc" care legalizau sta ionarea Armatei Roşii pe teritoriul lor. Un scenariu asem n tor pare a fi fost preg tit şi pentru România. La sfârşitul lui noiembrie 1939, Boris Stefanov, secretarul general al CC al PCR, a publicat un articol în organul Cominternului, în care scria c „interesele popoarelor României (sic!), dezvoltarea lor liber şi paşnic , viitorul lor mai bun sunt imposibile f r încheierea imediat a unui tratat de ajutor reciproc cu URSS, dup tipul tratatelor intervenite între Uniunea Sovietic şi rile baltice". Evident, autorul exprima punctul de vedere al patronilor s i de la Kremlin. România ar fi devenit inta presiunilor sovietice, în vederea încheierii unui tratat „de tip baltic", dac planurile lui Stalin nu s-ar fi lovit de un obstacol neaşteptat: rezisten a Finlandei fa de preten iile sovietice. Asigurat de militari c un conflict militar cu Finlanda va fi un „r zboi fulger" dus de Armata Roşie, Stalin şi-a dat acordul pentru solu ia de for , dar admirabila rezisten a armatei finlandeze a impus URSS un r zboi de durat (r zboiul sovieto-finlandez a început la 30 noiembrie 1939). Ca urmare a noului context, problema Basarabiei şi, în general, a României trebuia amânat : la 8 decembrie Comisariatul Poporului pentru Afacerile Externe a declarat c articolul lui B. Stefanov nu reflecta corect rela iile româno-sovietice. îns rcinatul cu Afaceri al URSS la Bucureşti, P.G. Kukolev, 1-a vizitat pe ministrul de Externe G. Gafencu pentru a-i da asigur ri asupra atitudinii paşnice a URSS fa de România. De îndat ce r zboiul sovieto-finlandez a luat sfârşit (12 martie 1940) Moscova a redeschis problema Basarabiei: la 29 martie, într-o cuvântare în fa a Sovietului Suprem, Molotov a declarat c URSS nu avea un tratat de neagresiune cu România deoarece exist o 369 problem nesolu ionat în rela iile bilaterale, „problema Basarabiei, a c rei cotropire de c tre România Uniunea Sovietic nu a recunoscut-o, deşi niciodat nu a pus problema înapoierii Basarabiei pe cale militar ". Era pentru prima dat , din 1924, când o înalt personalitate sovietic reafirma public preten iile URSS asupra Basarabiei. Declara ia lui Molotov a marcat debutul oficial al noii campanii de anexare a Basarabiei. Convins, în continuare, c r zboiul în Vest avea s dureze (practic, nici nu se desf şurau opera ii militare), Kremlinul lua din nou în considerare „modelul baltic" sugerat de Boris Stefanov, dar abandonat din cauza r zboiului sovieto-finlandez. La 9 aprilie 1940, V.M. Molotov i-a f cut reproşuri amare ministrului României la Moscova, Gh. Davidescu, în leg tur cu incidente de frontier puse în seama p r ii române şi 1-a avertizat asupra lor, dar nu s-a referit, în nici un fel, la problema Basarabiei, în schimb, la 19 aprilie îns rcinatul sovietic cu Afaceri în Italia, L.B. Helfand şi-a ar tat nemul umirea c Gh. Davidescu nu a folosit prilejul pentru o discu ie de ansamblu asupra rela iilor românosovietice: „de unde şti i c Molotov ar pune chestiunea Basarabiei în totalitatea ei? [...] s-ar putea s nu vi se cear nici o concesiune teritorial . De unde şti i c Molotov nu s-ar m rgini s propun , de pild , cedarea vreunei baze navale — ca Estoniei — menit ap r rii contra unei eventuale debarc ri a trupelor generalului Weygand?" La data conversa iei, Kremlinul era preocupat de o posibil ac iune a unui corp expedi ionar franco-britanic, condus de generalul Weygand, împotriva câmpurilor petrolifere din Caucaz şi c de inerea unei baze navale în spa iul românesc ar fi consolidat securitatea litoralului sovietic în Marea Neagr . Ceea ce se desprinde din sugestia lui Helfand este c , în prim vara anului 1940, atât-timp cât confruntarea militar din Vest p rea s fie înc de lung durat , URSS urma, atât în privin a rilor baltice, cât şi a României, un plan, în etape, de realizare a obiectivelor sale: încorporarea celor dintâi, amputarea teritorial şi controlul asupra celei din urm . Planurile Moscovei s-au schimbat complet o dat cu fulger torul succes al Wehrmachtului în Fran a. Dac , în toamna lui '39, Stalin crezuse c noul conflict militar avea s -1 repete pe cel din 1914-1918, adic r zboiul static, de tranşee din vest, când pentru un kilometru de înaintare mureau mii de oameni, acum, r zboiul fulger al Reichului spulbera aceste ipoteze. Fran a, de la care se aştepta o rezisten îndelungat , s-a pr buşit în patruzeci de zile (10 mai-22 iunie 1940). Toate calculele lui Stalin s-au n ruit. Dup c derea Fran ei se credea c va veni rândul Marii Britanii s se recunoasc înfrânt . Fiecare succes al armatei germane pe frontul de vest era întâmpinat de Stalin cu cele mai cumplite înjur turi. Incredibil de rapida pr buşire a Fran ei a obligat Kremlinul s -şi modifice radical strategia în privin a realiz rii „planului de anexiuni": nu mai era timp pentru o precaut şi treptat luare în st pânire a teritoriilor fixate prin protocoalele secrete din 23 august şi 28 septembrie. Dac Germania, victorioas în Vest, avea mâinile pe deplin libere în Est, s-ar fi putut ca Berlinul s nu mai considere util Pactul MolotovRibbentrop şi s se opun anexiunilor acceptate în toamna lui 1939. La 17 iunie, o dat cu „cele mai fierbin i" felicit ri pentru succesele armatei germane în Fran a, Molotov 1-a informat pe ambasadorul german la Moscova, contele von der Schulenburg, c guvernul sovietic, hot rât „s pun cap t tuturor intrigilor Angliei şi Fran ei" în rile baltice, trimisese reprezentan i ai s i în Estonia (A.A. Jdanov), Letonia (AI. Vîşinski) şi Lituania (V.G. Dekanozov), pentru a constitui noi guverne, care s duc o „politic prosovietic " (practic dictat de Moscova), în condi iile ocup rii acestor ri de c tre Armata Roşie. Schulenburg a r spuns c Germania considera aceste desf şur ri ca o problem între URSS şi rile baltice. 370 371 AMPUT RILE TERITORIALE DIN VARA ANULUI 1940 Încurajat de bun voin a Reichului, dar îngrijorat de posibila schimbare de atitudine a lui Hitler, Stalin a hot rât rapida rezolvare a litigiului cu România. Instruc iunile trimise la 21 iunie 1940 de L.Z. Mehlis, şeful Direc iei principale politice a Armatei*Roşii, regiunilor militare Kiev şi Odessa precizau c Basarabia trebuie „s fie smuls din mâinile tâlh reşti ale României boiereşti" şi d deau instruc iuni privind activit ile organelor politice din Armata Roşie, în cazul în care armata român ar fi opus rezisten şi s-ar fi ajuns la un r zboi între cele dou ri; obiectivul principal era „rapida descompunere a armatei române, a demoraliza spatele (armatei) şi, astfel, a ajuta comandamentul Armatei Roşii s ob in , în cel mai scurt timp şi cu cele mai mici pierderi, victoria deplin ". La 23 iunie, Molotov 1-a informat pe Schulenburg c guvernul sovietic avea s cear României cedarea Basarabiei şi Bucovinei, c rezolvarea acestei probleme nu suferea nici o amânare şi c URSS era hot rât s recurg la for a armat , dac România nu d dea curs cererilor sovietice. Bucovina nu fusese nominalizat în protocolul adi ional secret al Pactului Molotov-Ribbentrop. în absen a documentelor sovietice care s dezv luie procesul decizional de la Kremlin, se poate formula ipoteza c Bucovina a fost al turat Basarabiei, ca revendicare sovietic fa de România, in intervalul 21-23 iunie 1940 (în instruc iunile lui L.Z. Mehlis nu se vorbeşte decât de Basarabia) şi c Moscova a considerat c dezinteresul politic german „pentru acele regiuni", exprimat în protocolul adi ional secret, acoperea şi Bucovina, de vreme ce la începutul articolului 3 al protocolului era men ionat „sud-estul Europei". Ingeborg Fleischhauer, cea mai bun specialist în problema rela iilor germano-sovietice în anii 1939-1941, subliniaz : „Concludent este şi faptul c Schulenburg, martor al abandon rii Uniunii Sovietice a întregului «sud-est al ' Europei» în cursul tratativelor din august, nu s-a formalizat fa de revendicarea Bucovinei de c tre URSS". Dac textul articolului 3 nu ar fi l sat URSS posibilitatea de a-1 interpreta în în elesul c , dac interesele economice ale Reichului erau respectate, Moscova putea anexa şi alte teritorii decât Basarabia, Schulenburg, negociatorul german al Pactului Molotov-Ribbentrop, ar fi reac ionat imediat. Nu aceasta era îns şi interpretarea Fiihrerului. El a considerat includerea Bucovinei între revendic rile sovietice ca „un semn al 372 presiunii sovietice spre Vest". Ecou al irit rii lui Hitler, Goebbels nota în jurnalul s u c cererile lui Stalin sunt „contra în elegerii" şi califica pozi ia dictatorului sovietic de „jefuire de cadavre". Nemul umirea lui Hitler şi preocuparea lui nu erau determinate de faptul c Bucovina apar inuse între 1775 şi 1918 Austriei (a c rei moştenire istoric o preluase cel de al treilea Reich o dat cu Anshluss-ul) sau c ea avea o minoritate german ori însemn tate strategic , ci pentru c revendicarea lui Stalin — considerat de Fiihrer, spre deosebire de Schulenburg —, ca o înc lcare a protocolului adi ional secret, venea într-un moment când for ele armate germane, deşi victorioase, se resim eau de pe urma efortului şi, aşadar, n-ar fi putut reac iona în nici un fel în Est. Pentru Hitler, era esen ial ca România, furnizoare de petrol şi cereale pentru Germania, s nu devin teatru de r zboi. R spunsul german a exprimat pozi ia ambivalen a Germaniei: acord pentru anexarea Basarabiei, dar revendicarea Bucovinei era „ceva nou". Preocupat, la rândul s u, s nu deterioreze rela iile cu Germania, dar nici s nu apar într-o ipostaz de sl biciune, prin abandonarea revendic rii, Stalin a restrâns cererea privind Bucovina la partea nordic a provinciei. (Schulenburg a sugerat lui Molotov c , pentru a înlesni acceptarea de c tre România a cererilor sovietice, URSS ar trebui s restituie tezaurul trimis la Moscova în timpul primului r zboi mondial, propunere respins categoric de Molotov sub motiv c România ar fi exploatat prea mult timp Basarabia.) La 26 iunie, Molotov a convocat pe ministrul României la Moscova, Gh. Davidescu, c ruia i-a prezentat o not ultimativ prin are cerea cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, amenin ând, h caz contrar, cu recursul la for . Nota ultimativ sovietic a provocat panic în România, Cuvântul de ordine al regimului carlist fusese c nici o brazd de p mânt nu va fi cedat . Acum vorbele trebuiau s devin fapt , dar totul s-a dovedit o simpl fanfaronad : România nu dispunea nici de mijloacele militare de ap rare, nici de alia i. Garan ia anglofrancez din 13 aprilie 1939 nu putea func iona. înc de la 14 decemrie 1939, r spunzând la o întrebare a guvernului român privind alabilitatea garan iei şi pentru frontiera de est, Sir Reginald Hoare, 373 ministrul Marii Britanii la Bucureşti, spusese c ara s putea s acorde sprijin României în ap rarea amintitei frontiere cu 4ou condi ii: Turcia s permit trecerea prin Strâmtori a vaselor britanice şi Italia s r mân neutr . Se în elesese de atunci c , din partea Londrei, nu era de aştepat un ajutor militar în cazul unui conflict armat româno-sovietic, întrucât Turcia nu avea s permit , în virtutea rela iilor ei speciale cu URSS, trecerea prin Strâmtori a navelor britanice, cu misiunea de a acorda asisten militar României împotriva Uniunii Sovietice. La 26 iunie 1940, Fran a era învins , iar Marea Britanie aştepta invazia trupelor germane pe teritoriul metropolei. Cum ar fi putut ea s ajute România? Victoriile germane în Vest schimbau complet contextul geostrategic de pe continent, şi România nu putea s -1 ignore. La 29 mai 1940, regele Carol a pus celor mai apropia i consilieri ai s i întrebarea: „Trebuie st ruit într-o neutralitate atacat din toate p r ile sau f cut un efort «pentru a se adapta la realitate»"? între cele dou r spunsuri: a încerca s se ob in bun voin a Germaniei şi p strarea neutralit ii, suveranul 1-a ales pe primul. El considera — nu f r dreptate — c , dup biruin ele Wehrmachtului, pe continent r m seser dou for e: Germania şi URSS, România fiind prins între ele. „Amenin area sovietic silea România s aleag Germania. Trebuia ac ionat în consecin ", rezum Grigore Gafencu ra ionamentul regal. O schimbare atât de dramatic a politicii externe cerea îns timp. Taton rile începuser de la 28 mai, dar r spunsul Berlinului era limpede: discutarea cererilor revizioniste ale statelor vecine României ap rea drept condi ia prealabil a stabilirii unor rela ii strânse între cele dou ri. Când s-a primit, în noaptea de 26-27 iunie, prima not ultimativ sovietic , speran a s-a îndreptat spre Germania, dar r spunsul a fost: „Fi i de acord". Celelalte puteri consultate — Italia, Iugoslavia, Grecia şi Turcia —, în forme şi cu accente diferite, au dat, în fond, acelaşi r spuns ca şi Berlinul. Cele dou Consilii de Coroan inute la 27 iunie au prilejuit confruntarea dintre partizanii ap r rii cu orice pre a teritoriului na ional („Ne batem, blestem pe noi dac nu ne batem", a exclamat 374 dramatic Nicolae Iorga) şi cei care considerau c ,r zboiul fiindîn desf şurare, era mai important s se asigure continuitatea de stat, pus în primejdie — credeau ei — dac România s-ar fi angajat într-un conflict militar cu URSS. La primul Consiliu (întrunit la orele 12) voturile s-au distribuit astfel: 11 voturi împotriva accept rii ultimatumului, 10 pentru, 5 pentru discu ii şi unu rezervat (Gh. T t rescu); la cel de al doilea Consiliu ( inut la orele 21), reparti ia s-a schimbat: 19 pentru acceptarea ultimatumului, 6 contra şi unu (Victor Antonescu) „expectativ". R spunsul dat de guvernul român, care se declara gata s discute cererile sovietice, a fost considerat la Moscova ca nesatisf c tor, astfel c noua not ultimativ cerea evacuarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei în decurs de patru zile. La 28 iunie, orele 11, Gh. Davidescu a comunicat lui Molotov: „Guvernul român, pentru a evita gravele urm ri ce le-ar avea recurgerea la for şi deschiderea ostilit ilor în aceast parte a Europei, se vede silit s primeasc condi iile de evacuare specificate în r spunsul sovietic". Ocuparea Basarabiei şi a nordului Bucovinei de c tre Armata Roşie a fost înso it şi de ocuparea abuziv a inutului Her a, care nu f cea parte nici din Basarabia, nici din Bucovina, ci era parte integrant a Vechiului Regat. (De re inut c harta sovietic , anexat primei note ultimative, era întocmit la scara de 1/1800000, astfel c în teren tr s tura de creion roşu neascu it cuprindea 10 km.) Guvernul român a dat instruc uni lui Gh. Davidescu „s depun toate eforturile cu putin spre a ob ine din partea guvernului sovietic renun area la orice preten ii de teritoriu f când parte din Vechiul: Regat". Demersul lui ca şi cel al succesorului s u, Grigore Gafencu, au r mas f r rezultat. Unele mici rectific ri au fost ob inute cu prilejul fix rii liniei de demarca ie. Retragerea trupelor române din Basarabia şi nordul Bucovinei s-a f cut în condi ii deosebit de anevoioase. Devansa i sau urm ri i îndeaproape de unit ile Armatei Roşii, militarii români au fost insulta i şi ataca i de elemente comuniste, în rândul c rora se aflau numeroşi evrei. înc de la 25 iunie, şeful Sec iei cadre al Cominternului, P. Guliaev, transmisese lui Gheorghi Dimitrov, secretarul 375 general al Interna ionalei Comuniste, date despre membrii comitetului regional Basarabia al partidului comunist: I. Koro|kov, O. Weisman, R. Rozenboim, I. Morgenstern şi A. Cojujnianu. Ponderea important a evreilor în rândul comuniştilor din Basarabia şi Bucovina se explic — aşa cum s-a ar tat — prin receptivitatea fa de o doctrin interna ionalist , ca mijloc de dep şire a unei identit i etnice incerte sau atacate. Caracteristic pentru escaladarea violen ei în împrejur rile evacu rii teritoriilor ce urmau a fi anexate de URSS este programul de la Dorohoi. Moartea celor 50 (sau 52) de evrei, între care şase solda i, a fost provocat de focul „deschis — se arat în raportul procurorului — de nişte solda i din grupurile 3 gr niceri şi 8 artilerie, care se retr geau din regiunea Her ei, umili i şi batjocori i de evreii din Her a, şi ca r zbunare au început s trag în evreii din cimitirul evreiesc", unde era, în curs de desf şurare, înhumarea unui ostaş evreu. Prin ceea ce poate fi numit dictatul de la Moscova, România a pierdut un teritoriu de 50 762 km2, cu o popula ie de 3,9 milioane de locuitori. Nordul Bucovinei, inutul Her a, p r ile de nord şi de sud ale Basarabiei au fost incorporate RSS Ucrainene, iar restul Basarabiei a fost unit cu o parte a RSSA Moldoveneşti, din stânga Nistrului (cealalt parte a fost şi ea integrat Ucrainei) şi au constituit RSS Moldoveneasc (2 august 1940). Basarabia era astfel dezmembrat , pierzându-şi unitatea teritorial . Actul de for al URSS a încurajat Ungaria şi Bulgaria s prezinte şi ele revendic rile lor teritoriale. Înc de la declanşarea r zboiului, la Budapesta se manifestase un curent al c rei exponent era şeful Marelui Stat Major, Henryk Werth, favorabil unei ac iuni militare împotriva României, în vederea ocup rii Transilvaniei. Atât timp cât soarta r zboiului r mânea nehot rât , factorii de decizie de la Budapesta în elegeau c ar fi fost neproductiv pentru Ungaria s ob in Transilvania de la Germania sau în cooperare cu ea. În zilele de 6-7 ianuarie 1940,.la Vene ia, au avut loc convorbiri între miniştrii de Externe ai Italiei şi Ungariei, con ii G. Ciano şi I. Csâky. Acesta din urm a ar tat c ara sa avea un program maximal şi unul minimal în privin a revendic rii Transilvaniei: primul lua în considerare anexarea a 78 000 km2, cu o popula ie de 4,2 milioane locuitori, dintre care 37% maghiari, 50% români şi 10% germani; cel lalt prevedea anexarea a 50 000 km2, cu o popula ie de 2,7 milioane, românii şi maghiarii aflându-se în procente aproape egale. Guvernul ungar avea s p streze neutralitatea în cazul unui conflict militar româno-sovietic, dar era hot rât s intervin imediat în urm toarele situa ii: a) „masacrarea" minorit ii maghiare; b) „revolu ie bolşevic " în România; c) cedarea, f r lupt , de teritorii c tre URSS şi Bulgaria. Când, la 28 iunie, Uniunea Sovietic a anexat, f r ca România s opun rezisten , Basarabia, nordul Bucovinei şi inutul Her a, a ap rut cea de a treia situa ie evocat de ministrul ungar. La Budapesta s-a declanşat o adev rat isterie r zboinic . R zboiul împotriva României era foarte popular. Un conflict militar între cele dou ri ar fi antrenat, dac nu mari distrugeri în perimetrul petrolifer, cu certitudine întreruperea livr rilor de petrol c tre Germania. Reichul simpatiza cu revendic rile teritoriale ale Ungariei şi Bulgariei fa de România, dar era decis s nu permit nici un fel de ostilit i militare în atât de pre iosul — din punct de vedere economic — spa iu românesc. Tr gând concluzia din izolarea politic şi militar a României, precum şi din amenin area sovietic , România a renun at la garan iile anglo-franceze (1 iulie), iar regele Carol al II-lea i-a solicitat lui Hitler trimiterea unei misiuni militare şi garan ii pentru frontierele rii. Criza româno-sovietic din 26-28 iunie şi dictatul de la Moscova au sensibilizat pe Fuhrer în privin a primejdiei reprezentate de ieşirea URSS din limitele acordului de delimitare a sferelor de interese din august-septembrie 1939 o dat cu anexarea nordului Bucovinei, provincie nemen ionat în art. 3 al protocolului adi ional secret. Plenipoten iarul german pentru probleme economice în Europa de Sud-Est, H. Neubacher, a exprimat corect, la 29 iunie, sentimentele lui Hitler: „atât timp cât Rusia se ine de termenii acordului, nu vom face nimic. Dac , totuşi, Rusia amenin interesele noastre economice acolo (în România — n.n.), ne vom mişca repede. 376 377 ~; Ruşii sunt foarte aproape de câmpurile noastre (sic!) de petrol, doar» la 30-50 de minute. Se poate s trebuiasc s stabilim un cuib pentru vulturii noştri. [...] Rusia a f cut o mare greşeal . Hitler se simte ofensat, şi el nu uit niciodat ". Nu era vorba, evident, de o „ofens " personal , ci de una strategic . URSS ap rea lui Hitler ca o putere uriaş , cu for ele sale militare intacte, gata s profite de orice situa ie pentru a-şi m ri teritoriul. Fiihrerului, revendicarea Bucovinei (chiar dac ea fusese apoi limitat la nordul provinciei) îi ap ruse — cum s-a ar tat — ca o înc lcare a în elegerilor secrete încheiate în timpul celor dou vizite ale lui Ribbentrop la Moscova. În acelaşi timp, Hitler — ca şi Napoleon — vedea în URSS spada continental a Angliei. Atât timp cât pe continentul european, dominat de Germania, URSS r mânea o for , Marea Britanie avea s refuze orice ofert de pace, în aşteptarea conflictului dintre Hitler şi Stalin, aşa cum Napoleon şi Alexandru I, arul Rusiei, dup în elegerile de la Tilsit (1807) şi Erfurt (1808), ajunseser la r zboiul din 1812. Pentru a lua Angliei spada continental sovietic şi pentru a elimina ceea ce i se p rea a fi acum o amenin are a flancului estic, Hitler a anun at la 31 iulie, într-o consf tuire militar , inten ia sa de a ataca URSS în prim vara anului urm tor. în perspectiva confrunt rii din Est, România c p ta un spor de însemn tate: ea nu mai era numai o furnizoare de petrol şi cereale, ci devenea şi o baz de atac împotriva URSS. Pentru a o proteja, Ftihrerul a anun at inten ia sa de a-i acorda o garan ie, de îndat ce revendic rile Ungariei şi Bulgariei vor fi fost satisf cute. Preocupat pân la obsesie de securitatea zonei petrolifere româneşti, Hitier a impus negocieri româno-ungare şi, când r zboiul a p rut iminent, a ordonat preg tiri în vederea ocup rii perimetrului Ploieşti. Sub presiune german , la Turnu Severin au avut loc discu ii româno-ungare care au eşuat. Delega ia ungar a pretins 69 000 km2, cu 3,9 milioane locuitori (dintre care 2,2 milioane români). Teritoriul revendicat cuprindea spa iul transilvan de la nord de Mureş, trecând Ungariei Aradul, Alba Iulia şi Braşovul, dar l sând României Blajul, Mediaşul şi Sighişoara. Delega ia român s-a plasat pe pozi ia schimbului de popula ie cu rectific ri minore de frontier , ca urmare a sporului de popula ie al Ungariei. Eşecul negocierilor de la Turnu Severin p rea s mute disputa româno-ungar de la masa tratativelor pe câmpul de lupt . Pentru a evita o astfel de escaladare, Hitler a impus arbitrajul de la Viena, care a fost în fapt un dictat (Mihail Manoilescu, ministrul de Externe al României nefiind l sat m car s fac o declara ie, dup ce fusese comunicat decizia arbitrilor — Ribbentrop şi Ciano — a leşinat). România pierdea un teritoriu de 43 492 km2, cu 2 667 007 locuitori, majoritatea (50,1%) fiind români. Este de remarcat c întinderea teritoriului anexat de Ungaria se afla sub limita programului minimal ungar, de 50 000 km2, ceea ce explic nemul umirea unora dintre membrii guvernului ungar, printre care şi primul-ministru, Pal Teleki, întors de la Viena, „zdrobit sufleteşte", cum îl descrie ministrul înv mântului, Bâlint Homan. La Bucureşti, Consiliul de Coroan , considerând c avea de ales „între salvarea fiin ei politice a statului nostru şi posibilitatea dispari iei lui" a hot rât cu 19 voturi pentru, 10 contra şi o ab inere acceptarea deciziei de la Viena. înc de la 19 august, în credin a c o atitudine concesiv fa de Bulgaria va aduce României bun voin a Germaniei în problema Transilvaniei, au început la Craiova negocieri româno-bulgare, încheiate prin semnarea unui tratat (7 septembrie) care prevedea cedarea Cadrilaterului (jude ele Durostor şi Caliacra), un schimb de popula ie şi plata de c tre Bulgaria a unei desp gubii pentru bunurile abandonate de familiile româneşti plecate. „Bietul Cadrilater — scrie Mihail Manoilescu — a fost o jertf mai mult — şi înc o jertf inutil — pe altarul Transilvaniei". La începutul lui septembrie 1940, România Mare încetase, aşadar, s existe. Clasa politic , intrat în panic , nu a în eles c interesul Germaniei pentru petrolul românesc este o carte de joc important . Reichul nu era interesat în dezmembrarea României şi a temperat „ardoarea" revizionist a Ungariei şi Bulgariei (la Viena, el a impus Ungariei o solu ie, repet m, sub minimum revendic rilor 378 379 Budapestei). Dac România ar fi rezistat cu armele Uniunii Sovietice, Germania nu ar fi permis partenerului de la Moscova s treac Prutul (s-a v zut c sudul Bucovinei ne-a fost salvat de Hitler!). Abandonarea, f r lupt , a teritoriului na ional a putut fi o solu ie pragmatic , dar ea a r mas dezonorant . Martor la aceste evenimente, mai exact, al retragerii trupelor române din Ardealul cedat, scriitorul Ion Negoi escu scrie în amintirile sale: „România Mare se dusese de râp . Dac astfel de treburi s-ar fi petrecut în urma unui r zboi pierdut, situa ia n-ar fi fost atât de groaznic . Umilin a suferit avea s aib consecin e fatale pentru sufletul na iei. A nu fi luptat nici în R s rit, nici în Apus, la momentul în care ceea ce este eroic şi tragic trebuie neap rat s -şi spun cuvântul, aveam s-o pl tim scump, vreme de genera ii". Zguduit de tragedia neamului, un modest profesor de liceu din Turda, Ion Fodoreanu, f cea în jurnalul s u o analiz necru toare a cauzelor dispari ei României Mari, a izol rii rii noastre: „Neamul românesc este sfârtecat de vecinii duşmani. Ni se pare o nedreptate strig toare la cer, o crim aşa de mare contra umanit ii şi a civiliza iei, încât am aştepta ca toat lumea s se revolte contra acestor barbari, toat lumea s ne ajute ca s ne salv m fiin a neamului sau s se înduioşeze cel pu in cineva de toate nenorocirile care ne-au ajuns. Totuşi nimeni nu se mişc , nimeni nu protesteaz , noi singuri ne zbatem. Cei care ne-ar putea uşura suferin ele printr-un gest, ne las s suferim pân la cap t. De ce aceast izolare şi aceast mu enie în jurul nostru? Nu din cauza împrejur rilor externe. Ci pentru c suntem nevrednici, pentru c ne merit m soarta, pentru c nu merit m nici o considera ie din partea nici unui mare popor, pentru c suntem vinova i cu to ii, pân la ultimul, de nenorocirile noastre. Care este vina noastr ? Este de c utat în chiar concep ia noastr de via . Scopul vie ii noastre era huzureala, luxul, trând via, destr b larea. C r rile vie ii noastre erau chiulul, şmecheria, învârteala, favoritismul, nepotismul, furtul. Am fost narcotiza i, prin şcoal şi propagand na ional , cu idei prea frumoase despre virtu ile neamului nostru, pe care le-am luat de bune şi adev rate, le-am pus la c p t iu, le-am atârnat la butonier sau la p l rie, le-am fluturat în vânt cu ocazia s rb torilor na ionale, dar am continuat s tr im şi s fim cu totul altfel decât ne afiş m. Şi într-o zi minciuna în care-am tr it s-a r zbunat, iluziile s-au pr buşit şi noi am r mas atâta cât eram, aşa cum meritam: nişte nemernici, uita i în voia soartei". Dând sânger rii sufleteşti a autorului ceea ce este de dat, în ceea ce priveşte asprimea autoacuz rii, textul lui Ion Fodoreanu, adev rat „Istorie a rii prin cei mici" (cum ar fi spus N. Iorga), are meritul de a deplasa responsabilit ile pr buşirii României Mari din exterior în interior. întocmai ca şi'Octavian Goga în însemn rile sale din primul r zboi mondial (vezi mai sus p. 281-282), care c uta în societatea româneasc , în primul rând, cauzele înfrângerilor din 1916, tot astfel şi profesorul din Turda refuza alibiul comod, care punea totul pe seama izol rii României. Desigur, Sec ia opera ii a Marelui Stat Major f cea o constatare adev rat , la 26 august 1940, când avertiza: „Ne consider m complet izola i şi lipsi i de sprijinul material şi politic al oric rei puteri str ine", dar nu se putea pretinde unei puteri str ine s fie „mai român decât românii", adic s se bat pentru noi, dac noi nu eram hot râ i s ne batem. Şi acesta lips de voin era rezultatul evolu iei societ ii româneşti, în cele dou decenii interbelice: „Statul care s-a numit «România Mare» a suferit, între altele, de o lips capital : lipsa unui ideal superior şi activ, a unei idei-for , capabil s o trezeasc , s pun în mişcare şi s canalizeze energiile neamului. Toate virtu ile str moşilor şi p rin ilor noştri, toat gloria trecutului nostru apropiat sau dep rtat au r mas vorbe goale cât timp în noi au fost l sate în amor ire sau au fost necunoscute şi în buşite în sânge, atunci când s-au trezit", scria acelaşi Ion Fodoreanu. Texte ca acelea citate mai sus dau dimensiunile traumei suferite de na iunea român în iunie-septembrie 1940. Idealul cel mai scump şi pentru a c rei împlinire se f cuser atâtea eforturi şi se v rsase atâta sânge era spulberat. Legitimitatea istoric nu-i conferise şi ireversibilitate. Avea el s mai reînvie vreodat ? Un sentiment de descurajare şi dezgust a cuprins întreaga societate. Venit la Bucureşti în acele zile, ca agent secret britanic, Julian Amery, auzea aceast întâmplare: „Se povestea c un ofi er ap ruse de curând la o parad în haine civile. Cerându-i-se s -şi 380 381 explice gestul, a r spuns: «Uniforma mi-e dat la cur at. M-am p. pe ea, când am aflat cum a cedat guvernul nostru la Viena". „R zboiul cu ruşii" — iat ce a aşteptat şi voit Antonescu s se întâmple cât mai curând. Nu era singurul. Mihail Sturdza m rturiseşte, în memoriile sale, c atâta timp cât a fost ministru de Externe (septembrie-noiembrie/decembriel940) a urm rit s provoace un conflict militar între Germania şi URSS. Generalul considera nefireasc strânsa cooperare dintre nazism şi bolşevism şi era convins c ea va sfârşi în conflict. Era cu atât mai ner bd tor s vad armele vorbind cu cât, în ciuda garan iei germano-italiene din 30 august, sovieticii se înst pâniser prin for pe câteva insule din bra ul Chilia al Dun rii. Subliniind, în şedin a Consiliului de Miniştri din 27 septembrie 1940, c „punctul nevralgic r mâne cel rusesc", Antonescu a ar tat c URSS urm rea dou obiective: „a p trunde în comisia interna ional , adic în regimul interna ional al Dun rii, pân la Bratislava" şi „s ne ia posibilitatea de a mai naviga pe canalul Chilia". Dac în prima problem Germania, direct interesat , s-a ar tat receptiv la semnalele de alarm ale conduc torului român, în ceea ce priveşte înc lc rile frontierei dun rene şi luarea silnic a celor patru insule de pe bra ul Chilia, ele au r mas fapt împlinit. Nu-i r mânea lui Antonescu decât s aştepte deznod mântul alian ei „împotriva firii" dintre Berlin şi Moscova: „Aceasta (problema rus — n.n.) — spune el în Consiliul de Miniştri, la 18 noiembrie 1940 — este o problem mai vast , mai complicat , care nu se poate tranşa imediat, pentru c nici cei care sunt infinit maî mari şi infinit mai puternici decât noi (adic Germania — n.n.) nu o pot tranşa imediat. Sunt chestiuni care reclam solu ionarea problemei în etape succesive şi la momentul oportun". Evident c Antonescu nu b nuia c exact la o lun dup aceste cuvinte Fuhrerul avea s semneze Directiva nr. 21 privind campania împotriva URSS (Opera iunea „Barbarossa"). Secretul firesc ce înconjura preg tirea acestei campanii obliga pe responsabilii militari germani, la curent cu decizia lui Hitler, s observe o des vârşit discre ie. Mişc rile de trupe germane pe teritoriul României nu l sau îns îndoieli ofi erilor români informa i asupra lor în privin a adev ratei finalit i. Printr-un acord tacit, nu se puneau întreb ri şi nu se aşteptau explica ii. Cel care a vorbit lui Antonescu despre apropiata campanie din Est a fost mareşalul H. Goring. Potrivit agentului secret „Starşina" al serviciului sovietic de spionaj, „Goring în cursul ultimei sale întrevederi cu Antonescu (5 martie 1941 — n.n.) i-a cerut 20 de divizii pentru participarea la ac iunea antisovietic ". Dac informa ia agentului este corect , se explic de ce Antonescu nu s-a ar tat surprins când Hitler, la întrevederea din 12 iunie 1941 de la Munchen, 1-a informat, f r a-i preciza data, c a optat pentru solu ia militar în raporturile cu URSS. Deşi, cum s-a ar tat, în planul de opera ii, era prev zut participarea armatei române la campania din Est, Hitler, abil, a spus c , spre deosebire de Anglia, care, sus inea el, cere altora s -şi verse sângele pentru ea (referire la trupele din 396 397 ROMÂNII ÎN CEL DE AL DOILEA R ZBOI MONDIAL dominioane si colonii!), el nu solicita concursul militar al României: „Fiihrerul aşteapt — citim în nota de conversa ie, redactat de interpretul lui Hitler — doar ca România s fac tot ceea ce este în propriul ei interes, pentru a înlesni desf şurarea acestei confrunt ri. El (Fiihrerul) poate de pe acum s -1 asigure pe Antonescu c , dup încheierea conflictului, România va primi desp gubiri (Entschadigungen), care, în ceea ce priveşte Germania, nu vor avea nici o limit teritorial ." „Punct ochit, punct lovit": Antonescu a avut reac ia scontat de Hitler. El a spus c dorea s participe la r zboi „din prima zi" şi c „România nu va ierta niciodat generalului Antonescu, dac el va l sa ca armata român s stea cu arma la picior, în timp ce trupele germane m rş luiesc prin România împotriva ruşilor". Este limpede, aşadar, c , abstrac ie f când de inten ia lui Hitler ca România s participe la r zboi de la început, generalul Antonescu a oferit din proprie ini iativ concursul militar al rii sale. Decizia sa era corect : chiar dac România nu ar fi intrat în r zboi, sovieticii ar fi atacat teritoriul român— şi mai ales zona petrolifer — pentru a-i lovi pe germani. (Antonescu i-a şi spus-o lui Hitler.) Mai important pentru general era îns un alt considerent. Na iunea şi armata român suferiser o traum în vara anului 1940, o dat cu ced rile, f r lupt , ale teritoriului na ional. Epole ii militarilor erau, cum spunea Antonescu, acoperi i de ruşine. Pentru a reface moralul poporului şi al armatei române, era nevoie de o sp lare a onoarei prin sânge şi foc. Exact în aceiaşi termeni va ra iona generalul de Gaulle în 1944, când se va str dui s organizeze for e militare franceze capabile s lupte, al turi de cele aliate, pentru eliberarea teritoriului na ional. în concep ia sa, era un mijloc de a t m dui trauma colectiv produs de rapida c dere a Fran ei în 1940. Zarurile erau aruncate! România intra în cel de al doilea r zboi mondial mai nepreg tit decât în 1916. Atunci, m car, deficien ele armatei erau de ordin cantitativ, în în elesul c exista o dispropor ie numeric şi tehnic între România -şi Puterile Centrale. Acum caren ele erau de ordin calitativ: noul conflict era un r zboi al motoarelor, tancul şi avionul jucând un rol capital, un r zboi de mişcare, de ini iative rapide, la toate nivelurile. Armata român era slab echipat cu blindate, iar avia ia — deşi dispunea de un personal bine preg tit — era departe de a r spunde exigen elor r zboiului. Şi Hitler, şi Antonescu, baza i pe desf şurarea plin de succes — pân atunci! — a „r zboiului fulger", mizau pe o victorie rapid . Şi totuşi, Fiihrerul în elegea c în Est va fi altfel decât în Vest: lui Goring, care, în ajunul declanş rii Opera iunii „Barbarossa", anun a o victorie uşoar , Hitler i-a spus: „Va fi cea mai dur b t lie de pân acum". Motivul? „Deoarece pentru prima dat vom lupta cu un inamic ideologic." Secretarei sale (domnişoara Schroeder) tot el îi spunea: „Nu ştim absolut nimic despre Rusia. Poate s fie un mare balon de s pun, dar poate s se dovedeasc a fi cu totul altceva". Îndoieli trec toare! începutul r zboiului (22 iunie) a stat sub semnul încrederii într-o apropiat victorie. Antonescu reia pana proclama iilor din septembrie 1940. Ordon armatei: „Trece i Prutul! Zdrobi i vr jmaşul din R s rit şi Miaz noapte. Dezrobi i din jugul roşu al bolşevismului pe fra ii voştri cotropi i. Reîmplini i în trupul rii glia str bun a Basarabiei şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre". Propaganda oficial lanseaz formula: „R zboiul sfânt". România lupt s -şi redobândesc teritoriile r pite de URSS în iunie 1940, dar, în acelaşi timp, contribuie — sau, mai exact, vrea s contribuie — la lichidarea regimului bolşevic, al c rui ateism este pus st ruitor în eviden . R zboiul a consolidat pozi ia lui Antonescu de conduc tor al statului. Regele Mihai a aflat c ara sa intrase în r zboi de la reginamam Elena, ea îns şi auzind aceasta la BBC. Suveranul i-a telefonat lui Mihai Antonescu, care a confirmat ştirea: „Dar mie de ce nu mi-a i spus nimic?", a întrebat regele. „Credeam c o s afla i din jurnale"..., a fost r spunsul, şi el ilustreaz perfect situa ia monarhului, total marginalizat de „conduc tor": dorin a acestuia din urm de a elimina pân şi umbra de autoritate a regelui sau inten ia de a-1 p stra pe rege „în rezerv ", în cazul în care politica de colaborare cu Germania s-ar fi terminat în fiasco? Pe segmentul românesc al frontului, unde, în principiu, for ele româno-germane se aflau sub comanda generalului Antonescu, marea ofensiv urma s înceap abia la 2 iulie, adic dup ce lovitura principal dat în zona central a frontului avea s permit 398 399 Wehrmachtului o înaintare rapid , amenin ând cu înv luirea unit ilor Armatei Roşii din sectorul sudic (aici, pentru a ap ra Ucraina, cu marile ei bog ii economice, fuseser aduse efective numeroase şi bine preg tite). Explica ia final — în sfera diplomatic — între România şi URSS a fost oferit de audien a lui Grigore Gafencu la VM. Molotov (24 iunie). Ministrul României i-a ar tat şefului diploma iei sovietice c URSS era r spunz toare pentru al turarea României de Ax : „Uniunea Sovietic — a spus el — a distrus în România orice sentiment de încredere şi de siguran şi a trezit îndrept it team c îns şi fiin a statului român e în primejdie. Am c utat atunci un sprijin în alt parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin şi nu l-am fi c utat, dac nu am fi fost lovi i şi dac nu ne-am fi sim it amenin a i." În r spunsul lui Molotov, devenit deodat grijuliu cu soarta României („V ve i c i. Germania a dovedit cu prisosin cât de pu in îi pas de fiin a şi de voin a statelor mici. Chiar în cazul unei victorii germane, sunte i pierdu i. România e în primejdie de a nu mai fi"), în r spunsul lui Molotov, aşadar, a existat o referire neobişnuit la Basarabia: „în ce priveşte Basarabia, am p rerea mea. Dac a i fi vrut, am fi putut g si, din vreme, o în elegere cu privire la ea, care ne-ar fi scutit de multe nepl ceri". Gafencu a schi at „un gest interogativ". Molotov nu a intrat îns în am nunte. Luptele locale din perioada 22 iunie-1 iulie au fost semnele înainte-merg toare ale marilor dificult i cu care avea s se confrunte armata român pe frontul de est. Generalul Ion Gheorghe, pe atunci ataşat militar la Berlin, scrie în memoriile sale: „Eforturile române de a constitui capete de pod pe malul r s ritean al Prutului au întâmpinat o rezisten neb nuit de îndârjit . Obiectivele nu au putut fi atinse decât cu pierderi foarte grele. Rezisten a activ a ruşilor se concretiza în contraatacuri masive şi neîncetate. Numai cu mari jertfe au putut trupele române s men in pozi iile cucerite. Superioritatea sovieticilor în privin a materialului de r zboi modern era considerabil . Aceast superioritate, precum şi insuficien a înzestr rii cu armament modern a trupelor române au fost îns în mare parte compensate de entuziasmul acestora din urm ". Dac atacurile aeriene sovietice asupra Capitalei, Ploieştiului, Constan ei etc. au fost lipsite de orice eficacitate, iar încercarea de a bombarda Constan a de pe mare s-a încheiat cu un mare eşec (scufundarea distrug torului „Moskva"), în schimb, riposta terestr a fost atât de puternic încât în sectorul românesc s-a înregistrat singura situa ie, din faza de început a r zboiului, când trupele sovietice au trecut ele frontiera şi au ocupat teritoriul adversarului: la 26 iunie trupele sovietice au trecut bra ul Chilia şi au ocupat Chilia Nou . În timp ce for ele militare române şi germane aşteptau s treac la ofensiv , la Iaşi au avut loc evenimente sângeroase nici ast zi pe deplin elucidate. Este sigur c în imediata apropiere a frontului — aflat, repet m, înc pe Prut — se aflau numeroşi agen i secre i sovietici. S-a ar tat c în partidul comunist intraser foarte mul i evrei, astfel c în conştiin a public s-a stabilit ecua ia comunist = evreu, folosit apoi şi de propaganda oficial . în zona frontului se crease o adev rat psihoz colectiv , obişnuit în timp de r zboi, la lot pasul fiind c uta i spioni ai inamicului (la Iaşi, un tinichigiu evreu care repara un acoperiş avariat de bombardament al unui locuitor creştin era s fie linşat, fiind b nuit c face semnale... avioanelor sovietice, care, totuşi, nu zburau, în acel moment deasupra oraşului). În condi iile intensific rii activit ii agen ilor sovietici şi fricii colective de „iudeo-comunişti", la Iaşi au avut loc incidente, în ziua de 29 iunie, solda i şi civili români, precum şi unii militari germani «t când popula ia evreiasc , foarte numeroas la Iaşi (aproape jum tate din oraş). A doua zi, dou coloane militare româneşti au fost atacate cu focuri de arm pe str zile Lasc r Catargiu şi Carol. Militarii români, seconda i de cei germani, au ripostat, trecând la execu ii sumare. întrucât instan ele militare germane ceruser în repetate rânduri ca aglomera ia de popula ie evreiasc — socotit ca inamic — s fie îndep rtat din spatele frontului, autorit ile ininâne au trecut la evacuarea rapid a evreilor din Iaşi, în condi ii inumane (aglomer ri excesive în vagoane, lips de aer şi ap , în condi iile unei temperaturi ridicate). Dac în comunicatul oficial se afirm c „la Iaşi au fost executa i 500 iudeo-comunişti, care tr seser focuri de arme din case asupra solda ilor germani şi români", num rul celor mor i în trenurile ticsite de cei evacua i a f cut ca, 400 401 în final, câteva mii de evrei s -şi piard via a în ceea ce s-a numit „pogromul de la Iaşi". Generalul Antonescu a reafirmat inten ia de a elimina popula ia evreiasc („Nevoia de a ne sc pa de aceast plag a românismului este de nediscutat...), dar a condamnat în termeni severi ini iativele individuale (masacre, jafuri): „Crime ş de asemenea natur constituiesc o pat ruşinoas pentru neamul întreg şi ele sunt pl tite, mai târziu, de c tre alte genera ii decât aceea care le-a comis". Lansat într-o retoric de cel mai prost gust, ce se dorea o replic român a tiradelor antisemite din Germania, Mihai Antonescu, dup ce declara c este „pentru migra iunea for at a întregului element evreiesc din Basarabia şi Bucovina, care trebuie zvârlit peste grani ", spunea enormit i ca acestea: „îmi este indiferent dac în istorie vom intra ca barbari [...]. Aşa c v rog s fi i implacabili. Omenia siropoas , vaporoas , filosofic nu are ce c uta aici". Aceast atitudine avea s se manifeste pân în toamna anului 1942, când la Bucureşti a început s se surpe speran a în victoria german . Ac iunile militare pentru eliberarea nordului Bucovinei şi a Basarabiei au durat pân la 25 iulie, când comunicatul oficial anun a: „Lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la r s rit s-a terminat. Din Carpa i pân la Mare suntem din nou st pâni pe hotarele str bune. Lupta pentru asigurarea dezvolt rii noastre, pentru salvarea credin ei, pentru ordine şi pentru civiliza ie continu . Trupele germano-române au înaintat adânc dincolo de Nistru". Eliberarea teritoriilor anexate de URSS la 28 iunie 1940 a cerut eforturi deosebite trupelor române. Dac în nordul Bucovinei Cern u ii au fost elibera i înc la 5 iulie, în Basarabia s-au dat lupte grele, între care cele de la dealul iganca au cerut un ridicat pre de sânge. Prin ac iunile Armatei 11 germane şi Armatei 3 române, Chişin ul fost eliberat la 16 iulie. Entuziasmul solda ilor români, substitut al caren elor de instruire şi înzestrare, a cunoscut, în aceste lupte, cotele cele mai înalte din timpul r zboiului. S-au petrecut, uneori, scene de-a dreptul paradoxale, ca de pild cea descris în jurnalul Diviziei 5 infanterie, 402 la 4 iulie, când a avut loc trecerea Prutului: „A fost impresionant momentul acestei treceri, când, contrar regulilor de a p stra liniştea, ofi erii şi trupa urca i pe primele ambarca iuni au început trecerea cântând imnuri patriotice. Inamicul vede ac iunea noastr şi execut un bombardament extrem de violent asupra plajelor, bombardament ce nu a stânjenit cu nimic elanul ofi erilor şi al trupei". Se poate afirma, f r nici un fel de exagerare, c rezisten a Armatei Roşii a cunoscut, în Basarabia, una din zonele de maxim intensitate, explicabil , cum s-a ar tat, prin concentrarea, în sectorul sudic al frontului, a unor unit i şi comandan i de înalt valoare, având misiunea de a ap ra Ucraina cu marele ei poten ial economic. Aşa se explic şi pierderile armatei române, care, pân la 31 iulie, s-au ridicat pân la 24 396 de mor i, r ni i, bolnavi şi prizonieri. DINCOLO DE NISTRU: DA SAU NU? Trecerea Nistrului, adic dep şirea vechii frontiere românosovietice şi continuarea opera iilor militare în adâncimea teritoriului sovietic, s-a f cut „din mers" şi a scindat opinia public româneasc , decizia lui Ion Antonescu de a continua opera iile militare dup eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei fiind criticat de liderii PN şi PNL, Iuliu Maniu şi, respectiv, Dinu Br tianu. Hot rârea lui Antonescu a fost determinat de un considerent militar şi de un altul politic. Din punctul de vedere al desf şur rii opera iilor militare, oprirea pe un aliniament — în spe Nistrul — înainte ca inamicul s fi fost înfrânt sau s manifeste inten ia de a cere pace era o imposibilitate de ordin strategic. La procesul s u din 1946, Antonescu avea s citeze exemplul romanilor, care nu s-au mul umit cu înfrângerea lui Hannibal, ci au mers în Africa pentru a distruge Cartagina, şi cel al lui Alexandru I, victorios asupra lui Napoleon în Rusia, dar care avea s -şi duc , apoi, armatele pân la Paris. Cum s-ar fi putut opri armata român pe Nistru, aşteptând refacerea inamicului, când rezisten a sa înverşunat dovedea c , şi 403 sub loviturile de berbec ale Wehrmachtului, Armata Roşie îşi p stra capacitatea de lupt ? Hitler însuşi a spus amiralului Canaris* la 20 iulie 1941, c , dac ar fi ştiut de existen a tancurilor supergrele ale sovieticilor, nu ar fi atacat, iar dou s pt mâni mai târziu îi m rturisea generalului Guderian, expertul num rul unu în blindate al Wehrmachtului: „S fi ştiut c au (ruşii — n.n.) atâtea tancuri, maş fi gândit de dou ori înainte de a invada". A r mâne pe Nistru şi a l sa teritoriul românesc expus contraloviturilor sovietice — pe uscat, drn aer şi pe ap — ar fi fost o imens eroare. Cel de al doilea motiv al deciziei lui Antonescu de a continua opera iile militare dincolo de Nistru era de caracter politic. Generalul, aşa cum s-a ar tat, voia s refac frontierele României Mari şi, mai ales, s ob in anularea dictatului de la Viena. El îşi imagina c dovedindu-i lui Hitler o loialitate perfect , c forjând o fr ie de arme româno-german trainic îl va determina pe Fiihrer s revin asupra deciziei dat la Viena la 30 august 1940. Credin naiv , pentru c sentimentalismul nu-şi are locul în politic . Schimbul de scrisori dintre Hitler şi Antonescu privind opera iile militare dincolo de Nistru relev aceast percep ie anacronic a lui Ion Antonescu, potrivit rânduielilor cavalereşti din evul mediu. Nu dispunem de scrisoarea adresat de el lui Hitler, înainte de 27 iulie, dar din r spunsul Fiihrerului, la aceast dat , reiese c Antonescu îi scrisese, exprimându-şi „hot rârea [...] de a duce pân la ultima consecin , al turi de Reichul german, acest r zboi". Hitler inea s sublinieze: „Ştiu, domnule general Antonescu, c aceasta este, în primul rând, hot rârea dvs. Voin a dvs., puterea de ac iune şi curajul dvs. b rb tesc au determinat poporul dvs. de a urma aceast cale..." Hitler preciza în continuare opera iile militare la care armata român urma s participe dincolo de Nistru. R spunsul lui Antonescu din 30 iulie este o afirmare categoric a hot rârii sale de fi, pân la sfârşit, al turi de Reich: „V confirm şi acum c voi merge pân la cap t în ac iunea ce am pornit la R s rit împotriva marelui duşman al civiliza iei, al Europei şi al rii mele: bolşevismul rus. De aceea nu pun nici un fel de condi ii şi nu discut cu nimic aceast cooperare militar pe un nou teritoriu. Voi îndeplini misiunea militar prev zut în scrisoarea Excelen ei Voastre''[urmeaz datele de ordin militar — n.n.]. Voi îndeplini aceast ac iune din convingerea adânc c slujesc nu numai Neamul Românesc şi popula iile româneşti de peste Nistru, dar comandamentele civiliza iei şi nevoia de a lupta conştient la întemeierea nouei soarte a Europei". Aceast formul , „nu pun nici un fel de condi ii", sun straniu în politic , mai ales când este vorba de a acorda un concurs militar. Nu se f g duieşte sprijinul armatei f r a stabili condi ii şi beneficii. Sângele unei na iuni este bunul suprem pe care nu-1 poate nimeni face cadou unei alte puteri. Este adev rat c Antonescu era convins, aşa cum spunea el însuşi în scrisoarea c tre Hitler, c acest sprijin necondi ionat serveşte intereselor na iunii române, c Fiihrerul, impresionat de atitudinea cavalereasc a generalului, va constrânge Ungaria s restituie teritoriul ardelean anexat în 1940. Mai târziu, în 1942, Antonescu va încerca s fixeze anumite condi ii ale colabor rii româno-germane. La 22 septembrie 1942, Mihai Antonef cu va spune lui Ribbentrop, în leg tur cu diferendul dintre România şi Ungaria şi eventualitatea unui act de for a celei din urm : „dl von Ribbentrop şi guvernul Reichului n-a (sic!) discutat nimic cu guvernul român atunci când a cerut participarea trupelor noastre în R s rit şi s-a m rginit la unele convorbiri militare, împiedicându-ne astfel s facem o ac iune diplomatic , în care am fi pus aceste condi iuni din vreme". Este pu in probabil ca Mihai Anto'nescu s fi vorbit atât de r spicat lui Ribbentrop (şeful diploma iei române avea obiceiul s întocmeasc note de conversa ie ce îl ar tau ferm şi tranşant în discu iile cu germanii, dar nu trebuie uitat c este o practic obişnuit în diploma ie ca redactorul notei de convorbire s se pun pe el în cea mai bun lumin ); aşa cum se va vedea, la acea dat , Ion Antonescu voia un tratat bilateral care s fixeze obliga iile şi drepturile p r ilor contractante, şi evocarea — chiar dac nu atât de categoric — a absen ei oric rei fix ri în scris a condi iilor particip rii armatei române la r zboiul din Est dezv luie regretul generalului de a nu fi f cut-o la vreme. Poate c nici atunci germanii nu ar fi acceptat-o, cum nu aveau s o accepte nici în 1942, dar Antonescu a fost cel care a spus: „Nu pun nici un fel de condi ii". 404 405 Care au fost obiectivele lui Antonescu la intrarea în r zboi a României? Refacerea frontierelor României Mari: prin ac fhnea militar în Est, printr-una diplomatic în Vest (deşi nu excludea cu des vârşire şi op iunea militar şi chiar i-a spus-o lui Hitler: „O voi lua înapoi — era vorba de Transilvania — şi f r dvs., c ci dac un popor de 16 1/2 milioane, ca cel român, nu ar fi în stare s dezrobeasc 11/2 milioane de fra i, asupri i de o na iune mai mic , nu ar merita s tr iasc "); despre Cadrilater Antonescu a p strat discre ie. A vrut îns teritoriul dintre Nistru şi Bug — Transnistria de mai târziu — şi a spus-o înc înainte de intrarea României în r zboi şi de discu ia cu Hitler din 12 iunie 1941. Ministrului României la Berlin, Raoul Bossy, Antonescu îi m rturisise, cu o zi înainte, c ştia de la generalul Hansen despre iminentul r zboi germano-sovietic şi c , în afar de teritoriile r pite de URSS în iunie 1940, putea „merge cât de departe înspre R s rit", ceea ce îi va spune şi Hitler a doua zi: „Nu va accepta s înainteze spre est, mai departe de Bug. Dar Bugul trebuie s ne fie frontier , cum a fost în secolul al XVII-lea pe vremea lui Duca Vod (domnul Moldovei, Gheorghe Duca a fost numit de Poarta otoman şi hatman al Ucrainei, demnitate de inut în anii 1681-1683), pentru a recupera masa româneasc din fosta republic sovietic moldoveneasc şi pentru a dobândi marele port al Odessei. Dar, o dat cur it acest spa iu de jidovi şi ruşi, va începe o ac iune diplomatic pentru recâştigarea Ardealului pierdut". întrucât frontierele fuseser puse în mişcare de r zboi, Antonescu şi-a reamintit şi de promisiunile Antantei f cute lui Ion I. C. Br tianu în privin a întregului Banat. Generalul nu s-a al turat for elor germane, italiene şi ungare, care au atacat Iugoslavia în aprilie 1941, dar a pl nuit s aib pân la urm Banatul sârbesc. La întâlnirea cu Hitler din 12 iunie, i-a spus lui Hitler c „nu-1 va l sa în pace pân nu-1 convinge (în problema Banatului — n.n.). «Eu aşa sunt, când dau de rezisten m fac ciocan, lovesc într-una pân reuşesc»". Hitler ar fi râs — noteaz R. Bossy — şi ar fi f g duit c „nu va lua vreo decizie pân la sfârşitul r zboiului." Mihai Antonescu, lipsit ca întotdeauna de m sur , ar fi vrut ca România s primeasc şi Pocu ia! La 30 august 1941, un acord româno-german, semnat la Tighina, prevedea instaurarea administra iei civile române în teritoriul dintre Nistru şi Bug, denumit ad-hoc Transnistria. De fapt, sub conducerea profesorului Gh. Alexianu, aceast administra ie îşi începuse activitatea la 19 august 1941, care avea s continue pân la 29 ianuarie 1944, contribuind la bun starea şi progresul acestui teritoriu, realiz rile româneşti fiind îns umbrite de folosirea Transnistriei şi ca loc de deportare şi suprimare a evreilor şi iganilor. Acordul de la Tighina era îns ambiguu, şi istoricul german Andreas Hillgruber observ c românii l-au considerat definitiv, iar germanii provizoriu. Dac cei dintâi nu au st ruit pentru precizarea caracterului în elegerii de la Tighina, faptul se explic prin preocuparea de a nu l sa impresia c România ar accepta o compensa ie teritorial în Est pentru pierderea Transilvaniei de Nord. Aşa se explic şi declara ia transmis de guvernul român secretarului de stat al SUA, Cordell Huli (prin îns rcinatul cu Afaceri la Washington, Brutus Coste, la 4 septembrie 1941); prin aceast declara ie se arat c România a intrat în r zboi numai pentru a recupera teritoriile anexate de URSS în iunie 1940 şi c dep şirea Nistrului s-a f cut numai din necesit i strategice; ocuparea teritoriului dintre Nistru şi Bug era determinat de exigen e militare şi ca desp gubire pentru de inerea timp de un an a teritoriilor româneşti r pite de URSS, în vara precedent ; România nu avea preten ii teritoriale fa de URSS şi considera redobândirea Transilvaniei de Nord ca „o problem prioritar a politicii na ionale." Sunt indicii c , cel pu in în acea perioad , guvernul SUA era dispus s accepte o prezen româneasc între Nistru şi Bug. Este sigur îns c guvernul SUA recunoştea c Basarabia şi Bucovina de Nord sunt „provincii româneşti", termen folosit în nota de r spuns din 25 septembrie semnat de subsecretarul de stat S. Wells. Atitudinea comprehensiv a SUA a fost compromis prin dep şirea Bugului de c tre trupele române. 406 407 Deşi nepreg tit pentru o încleştare de amploarea celei din Est, armata român a f cut fa onorabil situa iilor dificile de pe front. Hitler îi spunea ambasadorului Spaniei la Berlin, Espinoza, la 12 august 1941, c trupele române sunt „absolut extraordinare" şi c generalul Antonescu „a f cut minuni". Şi mai târziu, dup r zboi, generalul Hans Speidel (ajuns comandant al for elor terestre NATO în Europa Central ), r spunzând la întrebarea cunoscutului ziarist american, Cyrus Sulzberger: „Care au fost cele mai bune trupe ale Axei în afar de germani? Finlandezii, croa ii, ungurii?" a r spuns „Nici unul din aceştia. Românii. Da i-le şefi buni, şi nu ve i g si trupe mai bune". B t lia pentru cucerirea Odessei ilustreaz cel mai bine aprecierea generalului german. Pentru Antonescu (înaintat la gradul de mareşal la 22 august 1941 şi decorat de Hitler cu „Crucea de Fier", clasele I şi a Ii-a) era o problem de prestigiu militar şi politic ca marele port — pe care şi-1 dorea anexat — s fie cucerit de trupele române, f r sprijin german (sau cel pu in cu o pondere nesemnificativ ). B t lia Odessei (18 august-16 octombrie 1941) a confirmat atât elanul de lupt al trupei cât şi nepreg tirea armatei pentru marea conflagra ie în care România se angajase. Odessa a fost, în cele din urm , cucerit de români, dar pre ul s-a dovedit foarte ridicat: peste 98 000 mor i, r ni i, disp ru i (adic 28,50% din num rul ofi erilor angaja i în lupt şi 26,76% din trup ). Se cuvine relevat luciditatea mareşalului Antonescu, care a analizat f r mil gravele caren e dezv luite de b t lia Odessei. Citând cazuri flagrante de incompeten şi neglijen , el atr gea aten ia asupra consecin elor dezastruoase ale greşelilor şefilor pentru moralul trupei: „De la soldatul şi ofi erul cel mai tân r şi pân la cel mai b trân au pierdut din prima zi a p şirii lor pe câmpul de lupt toat încrederea lor în şefi (de la comandant de regiment pân la mine) şi tot entuziasmul lor pentru lupt ". Antonescu a în eles c situa ia nesatisf c toare a armatei era rezultatul a dou decenii de neglijare a preg tirii for elor militare şi c , în perioada interbelic , echipele guvernamentale succedate la putere nu se preocupaser s dea statului şi na iunii preg tirea necesar pentru clipa marilor încerc ri: „Iat ce au f cut oamenii politici timp de 20 de ani cu Armata. Acelaşi lucru pe care l-au f cut cu şcoala, cu biserica, cu facultatea, cu studen ii, cu func ionarii etc." B t lia Odessei a fost un şoc dureros, care a ar tat c nu numai armata, dar întreaga societate trebuie schimbat din temelii: „Toate trebuie luate de la cap şi de la baz — conchidea Antonescu. De la cap, o nou organizare, o nou institu ie, o nou metod , o nou disciplin , care trebuie s plece de sus, de la inuta şi atitudinea generalului. O nou preg tire a cadrelor, o revedere total a preg tirii na iei. Familia, şcoala, biserica, autoritatea, administra ia, conducerea, totul trebuie rev zut, totul trebuie ref cut". Acest vast program cerea timp şi, în nici un caz, nu putea fi înf ptuit în vreme de r zboi. Trupele române revenite de pe front au trecut pe sub Arcul de Triumf, într-o atmosfer de entuziasm, dar mareşalul, care ştia adev rul, sim ea gustul amar al succesului pe jum tate. Frustrarea sa era agravat de criticile formulate de liderii partidelor democratice, PN şi PNL, Iuliu Maniu şi, respectiv, Dinu Br tianu la adresa deciziei sale de a continua opera iile militare, al turi de Germania, dup redobândirea Basarabiei şi nordului Bucovinei. Opinia public din ar fusese al turi de Antonescu în angajarea rii în r zboi; to i românii voiau redobândirea teritoriilor pierdute în 1940, astfel c trecerea Prutului a fost primit cu entuziasm, iar eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei salutat de to i (afar , evident, de comunişti!) Unanimitatea în jurul restaur rii frontierei pe Nistru nu anula existen a unei profunde delimit ri între putere şi opozi ie. Antonescu însuşi o reamintea lui Maniu, în chiar ziua intr rii României în r zboi: „Dumneavoastr sunte i şi ast zi pentru un regim democratic, constitu ional şi pentru «libert ile cet eneşti» în politica intern , precum şi pentru vechile noastre leg turi interna ionale, al turi de puterile democratice apusene, în ce priveşte orientarea extern . Prin lovitura de stat din 6 septembrie, eu am rupt-o total şi definitiv cu aceste sisteme. în politica intern reprezint un regim de autoritate, iar în politica extern sunt şi r mân al turi de puterile Axei, având 408 409 PREA MICI PENTRU UN R ZBOI ATÂT DE MARE convingerea c interesele actuale şi cele permanente ale României pot fi servite numai cu o asemenea orientare". O delimitare mai clar era greu de f cut, astfel c Antonescu avea dreptate când conchidea: „Cele dou puncte de vedere, ce reprezent m sunt absolut ireconciliabile". Din acest antagonism structural dintre cele dou formule politice au decurs toate confrunt rile — r mase, din fericire, la nivel epistolar — dintre singuraticul întru putere mareşal şi cei doi lideri ai unor partide tradi ionale. „Abcesul de fixa ie" al disputei dintre Antonescu şi opozi ie 1-a constituit continuarea opera iilor militare, dincolo de vechea frontier de pe Nistru. Argumentele de baz ale opozi iei, reluate apoi de-a lungul celor trei ani de r zboi în Est, au fost expuse în scrisoarea adresat la 18 iulie 1941 de Iuliu Maniu generalului Antonescu. Sistematizate, ele se prezint astfel. Primul argument: „Nu este admisibil s ne prezent m ca agresori fa de Rusia, ast zi aliata Angliei, probabil înving toare, pentru alt obiectiv decât Bucovina sau Basarabia, în tov r şie de arme cu Ungaria şi cu Axa, care ne-au rupt, printr-un act neratificat de nimeni, o parte important a rii noastre"; cel de al doilea argument: „Ar fi prea preten ios s credem c continuarea r zboiului germano-rus ar depinde de colaborarea noastr , precum este nu mai pu in preten ios s proclam m noi, România, r zboi sfânt contra Rusiei, pentru organiza ia ei intern , de stat şi social "; ultimul argument: „Este adev rat c la nord şi la est de Nistru avem foarte mul i fra i români aşeza i acolo de veacuri, la care avem dreptul s aspir m pentru integrare na ional . Pe aceştia îns nu-i putem câştiga şi, mai ales, nu-i putem p stra cu armele. Anexarea lor trebuie s se întâmple cu-liberul lor consim mânt şi cu aprobarea marilor puteri, atunci când se va stabili statutul teritorial definitiv al Europei". Argumentele lui Iuliu Maniu relev înc o dat caracterul antagonic al celor dou strategii: Antonescu pornea în elaborarea politicii sale de la victoria Germaniei, Maniu de la victoria Marii Britanii; Antonescu concepea r zboiul al turi de Germania şi ca o b t lie pentru nimicirea comunismului, Maniu refuza ideea îns şi a particip rii României la o ac iune de o asemenea anvergur ; 410 Antonescu voia s anexeze Transnistria de îndat , Maniu invoca autodeterminarea şi sanc ionarea ei la tratatele de pace. Ast zi, când rezultatul r zboiului este cunoscut, temelia strategiei lui Maniu pare de domeniul eviden ei; în 1941, victoria Angliei nu era atât de clar şi, cel pu in dup opinia unor specialişti ai istoriei celui de al doilea r zboi mondial, nici chiar atât de sigur . Când, la sfârşitul lui septembrie 1941, Wehrmachtul — dup ocuparea Ucrainei — a reluat ofensiva în direc ia Moscovei, Stalin a crezut c Armata Roşie nu va putea salva capitala şi la 7 octombrie dictatorul sovietic i-a m rturisit lui Jukov, în prezen a lui Beria, c , întocmai ca în primul r zboi mondial, va fi necesar „o pauz militar nu în mai mic m sur decât în anul 1918, când fusese ••încheiat pacea de la Brest". într-o situa ie fluid pe plan militar, ambele op iuni — cu Germania sau cu Anglia — p reau la fel de fundamentate. Şi Antonescu, şi Maniu erau convinşi c au, fiecare, percep ia corect a interesului na ional, pe care erau hot râ i s -1 slujeasc pân la cap t, peste orice obstacole. LA VOLGA ŞI ÎN CAUCAZ Iarna 1941-1942 a adus punctul de cotitur în desf şurarea r zboiului. B t lia Moscovei nu a însemnat numai eşecul Wehrmachtului în încercarea de a cuceri capitala sovietic , ci şi falimentul „r zboiului fulger", adic a acelui tip de r zboi care — singurul — putea aduce victoria celui de al treilea Reich. ar lipsit de materiile prime necesare unui conflict militar într-o societate industrial (cele circa 20 de metale, minereuri şi carburan i erau în cantit i insuficiente pentru un efort de lung durat ), Germania era obligat — dac voia s fie biruitoare — s ob in deciziile pe câmpul de lupt prin lovituri rapide. B t lia Moscovei, aducând sfârşitul Blitzkrieg-ului, a fost cea mai important b t lie a celui de-al doilea r zboi mondial. Atunci, în plin desf şurare a 411 conflictului, victoria Armatei Roşii nu a fost perceput la dimensiunile ei adev rate. S-a crezut c cei trei „generali" ai Statului Major rus din toate timpurile, generalii Noroi, Iarn şi Distan , şi-au spus din nou cuvântul, dar c , o dat cu venirea prim verii anului 1942, Wehrmachtul îşi va reface for ele, iar ac iunea celor trei „generali" va înceta sau se va atenua, astfel c victoria va fi ob inut în Est. Antonescu împ rt şea şi el aceast viziune. La întrevederea sa cu Hitler din 11 februarie 1942, el i-a spus Fuhrerului c rupea, în fiecare diminea , cu bucurie fila de calendar, v zând c venirea prim verii s-a mai apropiat cu o zi. „El era convins c armata rus nu mai reprezenta o putere real şi c ea se va scufunda în haos,' când, în prim var , frontul ei avea s fie atacat." Dac în privin a evalu rii capacit ii combative a Armatei Roşii lui Antonescu îi era permis o asemenea eroare, el nu avea nici o scuz s minimalizeze importan a intr rii în r zboi a SUA (7 decembrie 1941), afirmând: „Cu dolari nu se poate întocmi o armat ". În realitate, al turi de b t lia Moscovei, angajarea în conflict a SUA, cu uriaşul lor poten ial economic — industrial, în primul rând —, a înclinat considerabil balan a în beneficiul for elor ostile Axei. în cursul iernii 1941-1942, România, care pân atunci nu fusese în stare de r zboi decât cu URSS, a ajuns în conflict şi cu Marea Britanie şi cu SUA. La presiunea Moscovei, Londra s-a decis s declare r zboi rilor din orbita Berlinului, între care şi România (6 decembrie); la rândul s u, România, la st ruin ele Germaniei şi Italiei, a declarat r zboi SUA (12 decembrie), dar Washingtonul a ignorat aceast declara ie de r zboi a României. Convins, cum s-a v zut, c vara anului 1942 va aduce decizia în Est, Antonescu şi-a dat acordul ca, în campania anului 1942, România s participe cu efective la nivelul anului precedent, adic 26 divizii, ce urmau a fi trimise pe front în trei etape. Lui Hitler, el i-a spus, la întrevederea din 11 februarie 1942, c România voia „s pun la dispozi ia Reichului german tot poten ialul ei militar şi economic." Deciziile militare ale mareşalului au n scut tensiuni în raporturile cu şeful Marelui Stat Major, generalul Iosif Iacobici, în cele 412 din urm înl turat din func ie (frustrarea va face din el un opozant înverşunat, gata s se angajeze atunci în r sturnarea lui Antonescu). Campania german din anul 1942 pe frontul de est a avut numai aparen a r zboiului fulger, în în elesul c dinamismul din faza ei ofensiv putea l sa impresia c Wehrmachtul, o dat iarna trecut , şi-a reg sit for a de şoc şi mobilitatea din vara precedent . în realitate, Germania intrase într-un r zboi de uzur pentru care nu era preg tit . Atunci, în 1942, faptul nu era evident şi, înc şi ast zi, mai sunt specialişti care consider c pân în 1942 Germania a p strat şansele de a câştiga r zboiul. Efortul considerabil din 1941 şi, mai ales, contraofensiva sovietic din iarna 1941-1942 sl biser Wehrmachtul, astfel c , în 1942, nu mai era în m sur s desf şoare o ofensiv pe întreg frontul de est, ci numai într-un sector al s u, şi anume în cel sudic. De ce aici? întrucât Hitler considera c , pentru continuarea r zboiului, economia de r zboi german trebuia s dispun de terenurile petrolifere din Caucaz. Fixarea centrului de greutate în sectorul sudic al frontului germano-sovietic a f cut ca participarea armatei române s fie deosebit de important , România plasându-se (prin efectivele angajate), pe al doilea loc, dup Germania, în r zboiul din Est. Trupele române au participat la luptele de la sud de Harkov (mai 1942), la asediul şi cucerirea Sevastopolului (7 iunie-4 iulie). Dup ce, prin Directiva nr. 45 din 23 iulie 1942 Hitler a divizat for ele din sectorul sudic al frontului în Grupul de Armate A cu misiunea de a ocupa Caucazul şi zona Baku şi Grupul de Armate B, având ca obiectiv cucerirea Stalingradului, trupele române au urmat, al turi de cele germane, dou direc ii principale de atac. în timp ce Armata 3 român a ajuns în Cotul Donului, iar Armata 4 român în Stepa Calmuc , alte trupe române au înaintat în Caucaz, Divizia 2 munte ajungând în zonele Nalcik, Alaghir şi Ordjonikidze. Doar în 1473, când Radu cel Frumos îl înso ise pe Mehmed al II-lea în campania împotriva lui Uzun Hasan în Caucaz, str b tând, aşadar, Peninsula Balcanic şi Asia Mic , românii parcurseser un spa iu mai întins ca în 1942. 413 .... Angajându-se s sprijine efortul militar al Reichului în Est, Antonescu a cerut îns ca şi Ungaria s -şi sporeasc efectîvele militare pe frontul germano-sovietic (spre deosebire de România, care s-a declarat gata s angajeze dou treimi din for ele sale armate, Ungaria a trimis pe frontul de est o treime din armata ei). Conştient de satutul s u de „ cel mai important aliat al lui Hitler în r zboiul împotriva Uniunii Sovietice" (Jiirgen Forster), Antonescu a dorit s -şi consolideze pozi ia prin încheierea unui pact politico-militar şi economic româno-german. Hot rât s nu-şi asume nici un fel de obliga ii, Hitler, prin Ribbeatreş, a declinat oferta: ministrul de Externe al Reichului a spus c „sângele v rsat în comun sudeaz mai puternic decât toate pactele". Situa ia trupelor române, îndeosebi a celor din Cotul Donului, era deosebit de precar . In Cotul Donului, Armata Roşie p strase pe malul drept al fluviului trei capete de pod, care constituiau o real primejdie, dar a c ror eliminare printr-un atac în for românogerman nu a fost aprobat de înaltul Comandament german. Generalul Platon Chirnoag , analizând dispozi iile germane privind plasarea Armatei 3 române în Cotul Donului, constat c ea „se g sea f r nici o rezerv , pe un front cel pu in de dou ori mai întins decât ar fi putut s fac fa cu cele opt divizii şi cu trei capete de pod, a c ror prezen însemna un permanent pericol". Repetatele avertismente ale înaltului Comandament român asupra situa iei primejdioase în care se afla Armata 3 român , precum şi cererile de a se trimite înt riri umane şi materiale au r mas f r rezultat. Aprovizionarea cu muni ii era cu totul deficitar . în jurnalul s u, generalul Constantin S n tescu, aflat la fa a locului (era comadantul Corpului 4 Armate) consemneaz c , la 19 noiembrie, ziua începerii ofensivei sovietice, „din dota ia reglementar de muni ii aveam numai: — 20% pentru Brandt-urile mici — 40% pentru Brandt-urile grele — 55% pentru artileria de toate calibrele — muni ia de infanterie complet — tot complet era şi muni ia anticar. La Corpul de Armat nu exista nici o rezerv de muni ie, deşi regulamentul prevede o unitate de foc. Benzin — doar 30% din plinurile maşinilor, la corp, nici o rezerv [...]. Din cauza lipsei de muni ie, nu ne puteam gândi la o contraprepara ie f cut de artilerie..." Cu o armat care, deşi dispune de numeroase indicii c inamicul preg teşte o ofensiv , nu are nici m car mijlocul pentru o contrapreg tire de artilerie, catastrofa din Cotul Donului era iminent . înaltul Comandament sovietic şi-a dat seama c sectoarele române din Cotul Donului şi din Stepa Calmuc (unde situa ia era similar ) reprezentau zone vulnerabile în dispozitivul german şi le-a lovit de la începutul ofensivei. B t lia Stalingradului — în care armata român a pierdut 158 854 militari, mor i şi prizonieri — a declanşat o criz de încredere între înaltele Comandamente român şi german, a c rei manifestare a constituit-o scrisoarea din 9 decembrie 1942 a lui Ion Antonescu adresat feldmareşalului E. von Manstein. Germanii îi considerau responsabili pe români de str pungerea frontului de c tre Armata Roşie şi adoptaser fa de „fra ii lor de arme" o atitudine arogant , mergând pân la ostilitate. Antonescu a reac ionat rapid şi energic, subliniind c , în fapt, nu aveam nici o obliga ie militar fa de Reich: „România şi-a oferit aproape totalitatea for elor ei armate [...,] ca, al turi de armata german , s contribuie la zdrobirea bolşevismului, împlinind astfel un rol european, foarte dep rtat de modestele ei idealuri na ionale şi politice. Aceast jertf generoas nu trebuie deci privit ca o obliga iune f r restric ii. Nimeni nu ne poate cere altceva decât ceea ce noi consim im a da, între Germania şi România neexistând până la această dată nici o convenţie, nici politică nici militară" (subl. n.). Mareşalul reafirma în termeni categorici autoritatea exclusiv a ofi erilor români asupra solda ilor români: „Soldatul român nu poate fi comandat decât de ofi erul şi comandamentul român. El nu poate fi umilit de un str in, cu atât mai pu in de un camarad de arme, chiar când greşeşte. [...] El nu poate fi pedepsit decât de ofi erul român. De bravele noastre unit i nu poate dispune oricine dup bunul s u plac, dup cum nu poate dispune de ale dvs." — şi încheia cu o amenin are: „Eu sunt dator s v previn c , dac nu înceteaz aceast atitudine şi aceste fapte, voi avea de examinat situa ia for elor noastre în cadrul frontului dvs." 414 415 Tensiunea din rela iile româno-germane a fost agravat de fuga, la sfârşitul anului 1942, a lui Horia Sima din Germania în Italia, interpretat de Antonescu ca un mijloc de presiune utilizat de Hitler împotriva sa. Atenuarea încord rii, urmat de încheierea crizei de încredere, au fost determinate de întrevederea Hifler-Antonescu din 10 ianuarie 1943 şi de contraofensiva feldmareşalului von Manstein, care a restabilit frontul şi s-a încheiat cu recucerirea Harkovului (14 martie 1943). Discu iile dintre Fiihrer şi mareşal, desf şurate în plin b t lie a Stalingradului, au debutat, totuşi, nu cu problemele militare, ci cu cea a lui Horia Sima. Antonescu s-a convins c evadarea lui Horia Sima nu avea nici o leg tur cu atitudinea lui Hitler fa de el. în al doilea rând, mareşalul a fost foarte satisf cut de promisiunile germane de reînarmare a armatei române, dup marile pierderi suferite în Cotul Donului şi Stepa Calmuc . Rechemarea generalului Hauffe, şeful Misiunii militare germane, ajuns în conflict cu partea român , şi revenirea în aceast func ie a generalului Erik Hansen, care se bucura de totala încredere a lui Antonescu, a contribuit de asemenea la restaurarea climatului de cooperare româno-german . Gheorghe Barbul, aflat în anturajul mareşalului, sus ine c , la începutul lui noiembrie 1942, aşadar, îfMntp de începerea ofensivei sovietice de la Stalingrad, Antonescu ar fi spus c Germania a pierdut r zboiul şi c România trebuie s se str duiasc s nu-1 piard pe al ei. Dac nu este o eroare în privin a dat rii unei astfel de declara ii, este aproape sigur c ea a fost expresia unei st ri de spirit trec toare. Chiar dup înfrângerea de la Stalingrad, mareşalul nu şi-a pierdut încrederea în capacitatea Germaniei de a câştiga r zboiul, şi a r mas convins de interesul României de a r mâne al turi de ea. O scrutare atent a politicii antonesciene dezv luie de îndat cât de puternic a fost ea influen at de experien a lui Ion Antonescu din primul r zboi mondial. în 191-6, el fusese martorul sfârşitului dezastruos al campaniei armatei române şi a ocup rii Olteniei, Munteniei şi Dobrogei de c tre adversar; în anul urm tor, aceeaşi armat român , înfrânt în 1916, fusese capabil de victoriile de la 416 M r şti, M r şeşti şi Oituz, pentru ca apoi defec iunea aliatului rus s o constrâng la încheierea p cii de la Bucureşti; câteva luni mai târziu, succesele Antantei aveau s modifice complet situa ia, ducând la înfrângerea Germaniei. Pentru Antonescu, Stalingradul a fost echivalentul înfrângerilor din 1916. Promisiunile lui Hitler de reechipare a armatei române îi ap reau a fi refacerea din iarna 1916-1917, în care Misiunea militar francez jucase un rol important, în ceea ce priveşte desf şurarea r zboiului, el îşi amintea de ofensiva impetuoas a germanilor din 1918, oprit apoi, a doua oar , la Marna, şi de" faptul c , numai cu câteva luni înainte de a fi înfrân i, aceiaşi germani bombardaser Parisul cu artileria. La toate aceste amintiri se ad uga for a de persuasiune a Fiihrerului, care ştia s insufle încrederea celor din jurul s u. La o s pt mân de la capitularea feldmareşalului Paulus la Stalingrad, el îi spunea lui Raoul Bossy, ministrul României la Berlin, care îşi exprimase serioase îndoieli în privin a victoriei Germaniei: „d-ta nu cunoşti armele secrete pe care mi le-a ar tat Hitler la ultima noastr întâlnire, nici planurile lui de r zboi, nici masele de solda i pe care le va azvârli asupra ruşilor, la var . Nu încape nici o îndoial c ofensiva de la var a germanilor va zdrobi armata rus ". Ofensiva german avea s se lase îns aşteptat . Hider însuşi spunea c numai gândul de a da ordinul de atac îi provoca dureri de stomac. Planul ofensivei (Opera iunea „Citadela") prevedea atacarea la baz a ieşindului de la Kursk şi nimicirea for elor sovietice aflate în acea zon . Obiectiv modest, care nu putea aduce decizia pe frontul de est. În aşteptarea încleşt rii din var (r mânea adânc instalat în conştiin a opiniei publice convingerea c iarna e a ruşilor şi vara a germanilor), trauma provocat de înfrângerea de la Stalingrad era puternic resim it în România. Revenit în România, generalul Hansen constata o „oboseal de r zboi (Kiiegsmiidigkeit) în creştere" atât în armat cât şi la popula ie. în România era imposibil de realizat acea redresare a moralului opiniei publice, ob inut prin discursul lui Goebbels de la Palatul Sporturilor din Berlin rezumat la întrebarea: „Vre i r zboiul total?", întrebare la care mul imea 417 însufle it pân la isterie r spunsese cu un ferm şi 'repetat „Da". Propaganda de r zboi din România utilizase vechile, uzatele şi*ineficientele teme ale vechimii, continuit ii şi vitejiei str moşilor. în plin b t lie a Stalingradului, Antonescu îi scria lui Manstein: „îmi îng dui a v ar ta ceea ce solda ii şi ofi erii germani ignoreaz , c în lunga, dureroasa şi glorioasa istorie de dou mii de ani a poporului român se g seşte cazul unic în istoria popoarelor când voievodul, conduc torii şi lupt torii au preferat, dup ce au pierdut ultima lupt de ap rare, s piar prin otr vire împreun cu capii şi unit ile lor, decât s se predea sau s tr iasc în robie şi în dezonoare. Poporul român de azi nu va fi, domnule mareşal, mai prejos de str bunii s i". Exemplul lui Decebal, evocat de mareşal, nu avea îns nici o for mobilizatoare asupra nim nui. Un exemplu caracteristic îl ofer generalul Mihail Lasc r. încercuit în Cotul Donului, el fusese decorat de Hitler, în plin desf şurare a b t liei, cu „Frunzele de stejar" la Crucea de Fier, în speran a c va rezista pân la ultimul om. Ini ial, s-a crezut c , încercuit, Lasc r se sinucisese, şi Hitler f cea o paralel între generalul român şi feldmareşalul Paulus, care nu avusese t ria s -şi ia via a, pentru a nu fi primul feldmareşal german luat prizonier (Hitler îl înaintase la acest grad prin radio, spre a-1 determina, pe aceast cale, la sinucidere, pentru a nu capitula). Cel elogiat de Hitler şi distins cu „Frunzele de stejar" nu numai c nu se sinucisese, dar el avea s revin din prizonierat în calitate de comandant al diviziei de voluntari „Horia, Cloşca şi Crişan" şi s devin ministru de R zboi, dându-şi concursul la instaurarea regimului comunist în România! Dac , în primul r zboi mondial, idealul unit ii na ionale oferise un suport moral în zilele refugiului în Moldova şi, apoi, ale înfrângerii, dac armata şi popula ia p straser credin a c , peste vicisitudinile României, victoria va apar ine, în final, Antantei, acum „r zboiul sfânt" împotriva bolşevismului nu era perceput ca o necesitate na ional , iar victoria final a Germaniei, ar responsabil de amput rile teritoriale din 1940, nu entuziasma decât pe foarte pu ini. Elita societ ii — politic şi cultural — r mânea ostil Reichului şi simpatiza statornic şi puternic cu Anglia şi SUA: „Nem ii s -i bat pe ruşi şi anglo-americanii pe nem i" ap rea ca solu ia ideal a r zboiului. Despre posibilitatea ca România sa ajung sub domina ia Moscovei nu se gândeau decât câ iva. Cum s abandoneze angloamericanii România? Cum s o livreze ei ruşilor? Era de neimaginat. Clasa politic româneasc tr ia în lumea dorin elor, nu a realit ilor. Şi totuşi câte o Casandr , Gheorghe T t rescu, avertiza în septembrie 1943: „Pacea va fi încheiat sub semnul biruin ei ruseşti. Sovietele vor cere s li se asigure ca zon de influen atât Europa Central cât şi Balcanii. Anglo-americanii nu se vor opune decât cu greu sovietelor, care vor revendica, în primul rând, grani ele din '41". în aceeaşi perioad , C. R dulescu-Motru nota în jurnalul s u: „Este aproape sigur c , în caz de victorie a anglo-americanilor, de fapt în r s ritul Europei cuvântul hot râtor îl vor avea Sovietele... Şi de la ele nimic bun nu este de aşteptat pentru noi românii [...]. Propaganda german sus ine în chip mor iş c sub firma comunismului bolşevic se ascunde mizerie şi s lb ticie; mul i solda i şi ofi eri, chiar veni i de pe frontul de r s rit, sus in totuşi contrariul! Nu este chip s afli adev rul în zilele acestea de r zboi!" Dac un om de cultura preşedintelui Academiei Române nu avea certitudini în privin a adev ratului chip al bolşevismului, este lesne de imaginat cât de neştiutoare asupra primejdiei reale, reprezentate de URSS, r mânea majoritatea opiniei publice. în Germania, dup Stalingrad, aproape întreaga popula ie a r spuns la apelul de angajare în r zboiul total; în România s-au utilizat toate mijloacele pentru sustragerea de la efortul de r zboi. Cei cu rela ii le puneau în func iune pentru a nu ajunge pe front, cei afla i la conducere c utau formule pentru a scoate ara din r zboi. Mihai Antonescu s-a angajat într-o activitate febril de sondare a anglo-americanilor. Demersurile sale în capitalele neutre nu au r mas neobservate de germani. La întrevederea din 12 aprilie 1943, Hitler a avut o scen de „furor teutonica" în fa a lui Antonescu, reproşându-i ac iunile lui Mihai Antonescu. Mareşalul 1-a ap rat. Era singurul om în care avea încredere total şi care îi devenise indispensabil. A refuzat s se separe de el, astfel c , în var , Mihai Antonescu a crezut c îl poate convinge pe Mussolini s ia conducerea sateli ilor Berlinului şi s înf ptuiasc un „Miinchen al r zboiului". C l toria lui în Italia şi întâlnirea cu Ducele la Rocca delle 418 419 Caminate (1 iulie) s-a încheiat cu promisiunea dictatorului italian c , de îndat ce situa ia militar se va ameliora, Italia va lua ini iativa unor discu ii de pace. Trei s pt mâni mai târziu, el era r sturnat. ÎNCEPUTUL DESPRINDERII DE BERLIN Luna iulie a adus pentru lumea politic româneasc şi, în primul rând, pentru mareşal un semnal de alarm . Mai întâi, eşecul ofensivei de var a Wehrmachtului a ar tat c , nici m car când condi iile de clim se îmbun t eau, armata german nu mai era în stare s ob in victoria. Dac pentru opinia public dimensiunile înfrângerii germane în b t lia de la Kursk (5 iulie-23 august 1943) — în fapt, cea mai mare b t lie, prin efectivele angajate, mai ales blindate, a celui de-al doilea r zboi mondial — nu au fost atât de evidente, pentru un militar ca Antonescu pierderea ini iativei strategice de c tre Germania era evident . Concluzia desprins de Antonescu din înfrângerea de la Kursk şi din evenimentele din Italia (c derea lui Mussolini la 25 iulie, urmat de armisti iul semnat de guvernul Badoglio la 3 septembrie, f cut public la 8 septembrie) a fost exprimat în mesajul transmis de colonelul Traian Teodorescu, ataşatul militar la Ankara, omologului s u britanic, generalul A.C. Arnold: mareşalul punea la dispozi ia for elor anglo-americane, care ar veni înaintea celor sovietice, 42 vagoane de aur, 2 vagoane de valut -hârtie, 400 vagoane de grâu, 300 vagoane de porumb şi 22 de divizi. În timp ce puterea şi opozi ia îşi legau toate speran ele de anglo-americani, conferin a de la Teheran a celor trei mari — Stalin, Roosevelt şi Churchill (28 noiembrie-1 decembrie 1943) — respingea planul unei debarc ri anglo-americane în Balcani. Neştiutoare de aceast hot râre, clasa politic româneasc şi popula ia rii erau înc departe de în elegerea adev ratei situa ii. Scriitorul Paul Morand, ministrul Fran ei (regimul de la Vichy, desigur) la Bucureşti, a descris excelent în raportul s u din 22 octombrie 420 1943 starea de spirit din ar : „România tr ieşte într-un fel de euforie. Recolta a fost excelent , se m nânc pâine alb , infla ia a umplut multe.pungi, afacerile merg, salariile func ionarilor publici tocmai au fost crescute cu 30 la sut . Panic şi euforie, iat o singur contradic ie. Este aceea a României în preajma iernii 1943-1944. Ea este simbolul indiferen ei din aceast ar , care a rezistat, în cursul secolelor, la ocupa ia str in , la invazii, dar în care bog ia, care âşneşte cu uşurin din p mânt, a dat oamenilor o încredere neclintit . Românii sunt conştien i c se afl pe marginea pr pastiei, dar nici unul din ei nu se îndoieşte c un miracol îi va salva". Din 1941, de când se încheiase eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei, teritoriul României nu mai cunoscuse ororile şi distrugerile r zboiului. În zorii zilei de 12 iunie 1942,12 bombardiere americane (din cele 13 decolate de la Fayd, Egipt) au p truns în spa iul aerian al rii, venind dinspre Marea Neagr , şi au aruncat bombe la întâmplare de la Constan a pân la Ploieşti (unde au fost distruse trei case!). Cel dintâi raid aerian american în Europa, cel dintâi asupra României, cel dintâi asupra Ploieştiului, cel dintâi în care au fost utilizate aparate de tip Consolidated B-24 „Liberator" a fost un eşec atât de grav, încât americanii l-au trecut sub t cere, cum au procedat şi românii, şi germanii. Aşa se explic opinia larg r spândit — dar, evident, greşit — c primul atac aerian american asupra României ar fi fost cel din 1 august 1943. La opera ia „Tidal Wave" (Valul nimicitor) au participat 177 de „Liberatoare", decolate de la Benghazi (Libia), care au atacat perimetrul petrolifer Ploieşti. Deşi, de ast dat , distrugerile au fost importante, repara iile s-au f cut rapid, iar americanii au pierdut 54 de aparate, din care 36 pe teritoriul român. Rata ridicat a pierderilor a determinat nerepetarea atacurilor, pân când avia ia SUA a dispus de bazele din sudul Italiei. Într-o Europ greu lovit de r zboi, România r mânea o insul de prosperitate şi linişte, unde se petreceau lucruri stranii. Regele Mihai vizita pe prizonierii americani, de inu i confortabil pe Valea Prahovei, la Timişul de Jos (buc tarii erau prizonieri ruşi!), iar în timp ce punerea în practic a „Solu iei finale" (Endlosung) ducea la 421 moarte milioane de evrei în lag rele germane, la Bucureşti fiin a teatrul evreiesc „Baraşeum". Opera iile militare se apropiau îns rapid de aceast oaz de pace în timp de r zboi. Dup dezastrul de la Stalingrad, se începuse refacerea armatei, în timp ce trupele din Caucaz luptaser remarcabil în capul de pod Kuban, pentru a permite retragerea for elor germanoromâne din Caucaz în Crimeea. Loviturile puternice date de Armata Roşie Wehrmachtufui au constrâns pe germani la „replieri" succesive, astfel c , în urma Opera iunii Uman-Botoşani (5 martie-17 aprilie 1944), trupele sovietice au intrat pe teritoriul României. La 2 aprilie, când Armata Roşie a p truns în Vechiul Regat, V.M. Molotov a declarat c „guvernul sovietic nu urm reşte scopul de a dobândi vreo parte din teritoriul României sau de a schimba orânduirea social existent în România"; el ar ta c „intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României este dictat exclusiv de necesit i de r zboi şi de faptul c trupele inamice continu rezisten a". Modera ia declara iei sovietice se integra strategiei lui Stalin de a-i convinge pe partenerii s i occidentali c URSS nu urm rea comunizarea continentului european; dictatorul de la Kremlin, care ordonase în 1943 „autodizolvarea" Cominternului, în acelaşi scop, în elegea c fiecare prob de renun are formal la mesianismul comunist atr gea noi concesii din partea lui Churchill şi Roosevelt. Pe m sur ce Wehrmachtul recula sub loviturile Armatei Roşii, România intra progresiv în triunghiul de for e Moscova-Londra-Washington. Pentru a împiedica repetarea evenimentelor din Italia, în Ungaria şi România, Hitler a ordonat la 26 ianuarie 1944 înaltului Comandament german s elaboreze planuri de ocupare a celor dou ri de îndat ce ar fi ap rut semnele unei iminente defec iuni (Planurile „Margarethe" I şi II). Fidelitatea manifestat de Antonescu, în cursul întrevederii cu Hitler, din 26-28 februarie, 1-a determinat pe Fiihrer s ordone abandonarea lucr rilor privind planul „Margarethe II". în schimb, „Margarethe I" avea s fie curând pus în aplicare şi trupele germane vor ocupa Ungaria (19 martie). Infidelitatea beneficiarei dictatului de la Viena şi planul de intoxicare strategic a înaltului Comandament german, elaborat de serviciile secrete anglo-americane, aveau s duc la o declara ie a Fiihreralui, de mult aşteptat de Antonescu. În vedera realiz rii debarfe rii în Fran a (Opera iunea „Overlord"), a fost lansat o vast opera ie de inducere în eroare a înaltului Comandament german, care trebuia s fie f cut s cread c , în afara Fran ei, anumite zone ale teritoriilor controlate de Reich („Fort rea a Europa", cum le numea propaganda german ) sunt pe punctul de a fi pierdute, ca urmare a defec iunilor politice sau a unor opera ii aliate. Obiectivul acestui plan era de a determina înaltul Comandament'german s retrag trupe din Fran a — undeurma s se fac debarcarea — pentru a le duce în zonele crezute în primejdie. România a fost inclus şi ea în acest plan: Hitler trebuia fi f cut s cread c mareşalul urm reşte desprinderea de Reich şi, pentru a împiedica defec iunea, care ar fi lipsit Germania de pre ioasele câmpuri petrolifere, s fie determinat s ocupe România, aducând trupe din Fran a. La sfârşitul lui februarie plecase la Cairo, ca emisar al opozi iei, dar cu încuviin area lui Antonescu (care discutase cu el înainte de c l torie), prin ul Barbu Ştirbey. El urma s poarte negocieri cu reprezentan ii Marii Britanii, SUA şi URSS în vederea încheierii armisti iului. Negocierile urmau s se desf şoare în secret, dar angloamericanii au hot rât s le integreze planului de intoxicare strategic a germanilor. în consecin , ei au comis indiscre ii voite, l sând s apar în pres informa ii despre misiunea lui Ştirbey la Cairo şi prezentându-1 pe prin ca pe un emisar al guvernului Antonescu. Pentru a-1 p stra pe mareşal al turi de Reich, Hitler s-a decis s -i ofere lui Antonescu o satisfac ie care — era convins — avea s -1 fac pe conduc torul statului român s pre uiasc alian a — f r tratat — cu Reichul. La întrevederea din 23-24 martie Hitler i-a spus lui Antonescu c „Dup atitudinea neloial a guvernului ungar şi întrucât nici România, nici Ungaria nu au acceptat vreodat în sinea lor (innerlich) arbitrajul de la Viena şi, dup ce Italia este acum c zut , Germania nu consider oportun s mai figureze ca semnatar a arbitrajului de la Viena". Antonescu, oricât de întunecat era situa ia de pe front, a tr it „his finest nour", chiar dac Fiihrerul 1-a rugat s nu fac public aceast declara ie. A cere unui român s 422 423 p streze un secret este a-i cere imposibilul. Antonescu i-a comunicat, având în vedere func ia sa, generalului Ion Gheorghe, ministrul României la Berlin, cuvintele Fiihrerului, apoi, reîntors acas , i-a spus v duvei lui Goga: „Po i s -mi s ru i mâna, c ci am redobândit Transilvania". Egeria mareşalului i-a comunicat vestea so iei generalului Ilie Şteflea, şeful Marelui Stat Major... Negocierile prin ului Ştirbey (c ruia în mai i s-a al turat, venit din ar , Constantin Vişoianu) la Cairo nu aveau alt rost decât s -i in în alert pe germani, pân la efectuarea debarc rii. O dat Opera iunea „Overlord" realizat , ele şi-au pierdut interesul pentru anglo-americani. Un diplomat britanic, Christopher Steel, se întreba dac ele meritau s mai fie continuate: „în prim var — scria el —, aceasta era important, pentru c negocierile de armisti iu şi amenin area ieşirii din r zboi a României blocau trupe germane care, altminteri, ar fi putut s fie folosite împotriva Overlord (numele de cod al opera iunii de debarcare în Fran a — n.n.). în realitate, în împrejur rile de fa , interesul nostru pentru Maniu ar putea numai s ne încarce cu anumite angajamente de ordin moral, care ne-ar crea dificult i, în general, şi cu ruşii, probabil, în special, dac ar renun a la termenii armisti iului propus de ei". Marea Britanie subordonase total sprijinul acordat opozi iei democratice din România bunelor raporturi cu URSS, ara care aducea contribu ia decisiv la înfrângerea Germaniei. Preocupat s împiedice, totuşi, o prezen militar sovietic în Grecia, avanpostul european al Suezului — punct de considerabil însemn tate strategic pentru Marea Britanie —, Churchill dorea o delimitare a sferelor de influen britanic şi sovietic în Europa de Sud-Est, delimitare care s includ Grecia în zona de interes a Londrei. Aceast împ r ire a fost precipitat de înaintarea Armatei Roşii pe teritoriul României şi de iritarea Moscovei provocat de activitatea grupului de agen i secre i britanici „Autonomous" (paraşutat în România în noaptea de 21-22 decembrie 1943 şi arestat a doua zi). înzestrate cu post de radio-emisie şi recep ie de care s-au folosit cu permisiunea autorit ilor române pentru a transmite mesaje Alia ilor, ei au purtat discu ii cu unii demnitari români (Eugen Cristescu, şeful SSI, generalul Piky Vasiliu, subsecretar de stat la Interne). Prezen a 424 celor trei membri ai grupului „Autonomous" (A. G. Gardyne de Chastelain, Ivor Porter şi Stelian Me eanu) a fost considerat la Moscova ca un joc al Londrei în spatele aliatului sovietic. Pentru a curma aceste suspiciuni, A. Eden, ministrul de Externe, a propus la 5 mai 1944 ambasadorului sovietic la Londra, F. Gusev, ca în România s fie recunoscut preponderen a sovietic , iar în Grecia, cea britanic . în urma negocierilor sovieto-britanice, s-a ajuns la un acord pe trei luni, în privin a delimit rii zonelor de interes în Europa de Sud-Est, prin care în România se recunoştea dreptul URSS la „the first say" (dreptul de a se pronun a prima). Valabil pentru perioada iulie-septembrie 1944, acordul a fost aprobat, la st ruin ele lui Churchill, de care Roosevelt, împotriva avizului defavorabil al Departamentului de Stat. Considerat de Christopher Steel „un om b trân, slab, incapabil de o ac iune hot râtoare", Iuliu Maniu era, în realitate, liderul necontestat al opozi iei democratice, care reunea PN , PNL şi PSD. Ezit rile preşedintelui PN în a organiza imediata r sturnare a regimului antonescian erau determinate de dou considerente: mai întâi, hot rârea de a nu-şi asuma responsabilitatea înstr in rii unor p r i ale teritoriului na ional (Basarabia, nordul Bucovinei şi inutul Her a), ca urmare a încheierii armisti iului, pe baza condi iilor puse de URSS şi aprobate de Alia i. Maniu era de p rere c , întrucât Antonescu poart responsabilitatea angaj rii României în r zboi, tot lui trebuie s -i revin şi r spunderea semn rii armisti iului şi, aşadar, a pierderii provinciilor anexate de URSS în 1940. în al doilea rând, Maniu voia s ob in garan ii ferme din partea anglo-americanilor c România nu va fi aservit de Uniunea Sovietic . Nici Antonescu nu se ar ta dispus s semneze armisti iul (afirma îns c e gata s treac puterea opozi iei, dac ea îşi asuma r spunderea unui astfel de pas), nici anglo-americanii nu se ar tau receptivi fa de temerile partidelor democratice în privin a viitorului României. De aici lungile aştept ri şi pertract ri ale liderului PN , care îi exasperau atât pe Alia i cât şi pe tân rul rege Mihai, ner bd tor s treac la ac iune. Dac informa ia lui C. Argetoianu este adev rat , suveranul, în elegând mai bine decât partidele democratice c , deşi PCR era un 425 grupuscul de câteva sute de membri, el avea în spate for a Armatei Roşii şi a URSS, a fost mai pu in inhibat în a discuta cu comuniştii şi le-a cerut ca Moscova s r spund , prin ei, la patru întreb ri, înainte de a se angaja la o colaborare cu PCR: viitorul monarhiei; situa ia regelui; revenirea la România a Transilvaniei de Nord şi cuantumul desp gubirilor de r zboi (suveranul solicita s se aib în vedere situa ia grea a economiei, ca urmare a efortului militar). C. Argetoianu pretindea a fi v zut la L. P tr şcanu r spunsurile sosite de la Moscova: ele erau afirmative la primele trei întreb ri, ultimul r spuns r mânând vag. în declara iile f cute în timpul anchetei care a precedat procesul P tr şcanu, I. Mocsonyi-Styrcea (este vorba de declara ia care are elemente de veridicitate) nu aminteşte decât despre discu ii prealabile întâlnirii lui P tr şcanu cu regele (purtate de Styrcea) privind pozi ia PCR fa de monarhie, fruntaşul comunist declarând c , deşi partidul s u era în favoarea instaur rii republicii, nu considera actual realizarea acestui obiectiv, în timp ce suveranul era partizanul unei ac iuni rapide pentru scoaterea României din r zboiul împotriva Na iunilor Unite, profitându-se de deruta din rândurile armatei germane ca urmare a ofensivei sovietice din cadrul Opera iunii Uman-Botoşani, opozi ia democratic voia s stabileasc mai întâi şi mai riguros condi iile schimb rii de front a României. Condi iile de armisti iu, comunicate de URSS la 12 aprilie 1944, nu p reau dure, în afar de pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei şi inutului Her a, şi repara iile de r zboi, al c ror cuantum nu era indicat; se preciza chiar c guvernul sovietic nu inten ioneaz s ocupe România, ci doreşte ca trupele sovietice s se poat deplasa pe teritoriul ei, în vederea opera iunilor militare împotriva Germaniei, ceea ce implica punerea la dispozi ia lor a întregii re ele de comunica ii; clauza ce trebuia s fac „atr g tor" armisti iul era condamnarea arbitrajului de la Viena şi oferta de a lupta în comun pentru eliberarea Transilvaniei, ce urma s fie restituit României „toat sau în cea mai mare parte a sa". Evident, românii nu ştiau c aceast formul restrictiv în privin a Transilvaniei fusese introdus la sugestia Marii Britanii ca mijloc de a stimula Ungaria s se desprind de Germania. 426 Lipsa de progrese în discu ii şi, dup debarcarea în Normand iu (6 iunie 1944), închiderea practic a canalului de negocieri de la Cairo au deplasat centrul de greutate al negocierilor de armisiti iu la Stockholm. Aici, s-au desf şurat discu ii cu ambasadoarea sovietic , Alexandra Kollo'ntai (fiica unui general arist, devenit o fervent bolşevic şi, în acelaşi timp, o propagandist a .. .amorului liber!), şi cu consilierul ei, Vladimir Semionov, promis unei mari cariere în diploma ia sovietic , atât din partea guvernului, prin ministrul României în Suedia, Frederic Nanu, cât şi din partea opozi iei, prin consilierul de lega ie, George I. Duca. Contactele cu F. Nanu fuseser stabilite din ini iativa p r ii sovietice, care, cu prilejul înmân rii condi iilor de armisti iu, subliniase preferin a de a negocia cu guvernul Antonescu. Pentru a nu l sa mareşalului monopolul acestor discu ii bilaterale (necomunicate şi anglo-americanilor), opozi ia, care le cunoştea evolu ia gra ie lui Grigore Niculescu-Buzeşti, directorul Cifrului în Ministerul de Externe, 1-a îns cinat pe G. Duca s stabileasc leg tura cu ambasada sovietic în vederea tratativelor paralele. Ceea ce pare surprinz tor, la prima vedere, este c pân la 23 august 1944 Moscova şi-a manifestat constant preferin a pentru mareşalul Antonescu, ca partener de armisti iu, acceptându-i trei cereri: perioada de 15 zile pentru a reglementa raporturile cu Germania; existen a unei zone neocupate de trupele sovietice pe teritoriul României, unde s se afle reşedin a guvernului; modera ie în stabilirea cuantumului desp gubirilor de r zboi. Opozi ia, prin G. Duca, a cerut ca m car aceste concesii f cute mareşalului s fie acordate şi ei. Ea a primit promisiunile doamnei Kollontai, care nu s-au împlinit îns pân la 23 august. în stadiul actual al informa iei, explica ia atitudinii sovietice este ipotetic şi ea are în vedere trei considerente: a) Stalin era "preocupat s asigure înaintarea rapid a Armatei Roşii în Balcani şi Europa Central ; pragmatic — aşa cum fusese întotdeauna —, el voia s încheie armisti iul cu de in torul puterii — Antonescu —, în m sur s pun de îndat la dispozi ia Armatei Roşii c ile de comunica ie, sistemul de aprovizionare cu alimente şi carburan i etc. şi nu cu opozi ia, al c rei acces la putere r mânea incert; b) o dat 427 armisti iul încheiat, Stalin se putea dispensa de Antonescu, de îndat ce nu mai era necesar, f r ca anglo-americanii s protesteze, dat fiind colaborarea mareşalului cu Germania; c) Stalin credea c Alia ii apuseni îi vor acorda lui Maniu un sprijin mai substan ial şi îl considera ca un partener incomod în România, o dat ara ocupat de Armata Roşie. Dac dictatorul sovietic îl prefer pe cel român opozi iei (în care, din iunie 1944, se integrase şi PCR), Antonescu ezita s încheie acest ademenitor „pact cu diavolul". în vara anului 1944 — aşa cum raporta Cari Clodius, devenit un „superministru" al Reichului în România —, Antonescu „a r mas întotdeauna încrez tor şi nu şi-a pierdut nervii", fiind convins c „ruşii pot fi la fel de bine b tu i decisiv pe plan militar în Carpa i, ca şi pe Volga sau în Caucaz"; în acelaşi timp, el era convins c „r zboiul nu poate fi câştigat, în ultim instan , pe plan militar, ci trebuie sfârşit printr-un compromis politic". Atitudine ambigu pân la contradictoriu şi care s-a manifestat în ultima întrevedere Hitler-Antonescu, desf şurat la Rastenburg în zilele de 5-6 august. Mareşalul a încercat s ob in totuşi asigur ri din partea Fuhrerului în ceea ce priveşte stabilizarea frontului în România, protec ia spa iului aerian al rii împotriva raidurilor americane şi britanice, sprijinul german în cazul intr rii Turciei în r zboi şi a deschiderii Strâmtorilor, atitudinea Ungariei şi a Bulgariei. Cu excep ia controlului exercitat de Germania asupra Ungariei, Hitler a f cut promisiuni neconving toare sau a r mas în vag. în nota de conversa ie dictat de el, mareşalul Antonescu arat c a solicitat explica ii în toate aceste probleme, întrucât Fiihrerul îl întrebase intempestiv dac -România şi conduc torul ei, Antonescu, sunt gata s mearg pân la cap t al turi de Germania. Rezultatul a fost c „.. .m-am desp r it de Ftihrer, dup o discu ie de 5 1/2 ore, f r s -i fi dat un r spuns nici negativ, nici pozitiv la întrebarea intempestiv pe care mi-a pus-o". în nota de conversa ie, redactat de interpretul lui Hitler, mareşalul este ar tat declarând, la sfârşitul discu iei c România „va r mâne de partea Germaniei şi ar fi ultima ar care s p r seasc Germania, c ci el ştie c sfârşitul Germaniei înseamn de asemeni şi sfârşitul României". Dincolo de aceste deosebiri dintre cele dou 428 documente, este sigur c Antonescu a ajuns, în urma discu iilor de la Rastenburg, la concluzia, comunicat şi îns rcinatului cu Afaceri al Turciei în România, c „nu era nici posibil, nici în interesul României s întreprind ac iuni militare împotriva Germaniei". Oricâte m suri de mascare ar fi luat comandamentele sovietice, preg tirea unei opera ii de amploarea ofensivei sovietice din nordul Moldovei nu putea trece neobservat . La 2 august Stalin semnase directiva privind Opera iunea laşi-Chişin u care ordona Fronturilor 2 şi 3 Ucrainene s încercuiasc şi s zdrobeasc for ele românogermane din nordul Moldovei şi s ajung pe aliniamentul Bac u-Vaslui-Huşi-Leova-Taaitino-Moldavca, „având în vedere s atace ulterior spre Focşani, Gala i şi Ismail". Aşa cum se poate constata, înaltul Comandament sovietic nu considera posibil s dep şeasc , în cadrul aceleiaşi opera ii strategice, Poarta Focşanilor, „una din cele mai puternice pozi ii de ap rare strategic din Europa", dup evaluarea specialiştilor. Semnele anun toare ale ofensivei l-au îngrijorat în cel mai înalt grad pe Antonescu. La 19 august, cu o zi înainte de începerea ei, mareşalul, într-o stare de „extrem iritare", a avut o discu ie cu C. Clodius, c ruia i-a spus c dac , având în vedere iminenta ofensiv sovietic pe frontul românesc, nu „va fi adus neîntârziat cel pu in o divizie german — pe cât posibil o divizie blindat — [...] atunci el îşi va rezerva libertatea de ac iune". Cererea lui Antonescu era dictat de reducerea drastic a efectivelor germane din Moldova, ca urmare a gravei crize provocate de pr buşirea Grupului de Armate „Centru", în urma ofensivei sovietice, început la 23 iunie (încheiat la 29 august, opera ia din Bielorusia este echivalent , prin pierderile suferite de Wehrmacht, cu „un dublu Stalingrad"). înaltul Comandament german fusese obligat, pentru a face fa situa iei de mare primejdie din Bielorusia, s transfere acolo trupe din România, sl bind astfel frontul din Moldova. În diminea a zilei de 20 august, dup o puternic preg tire de artilerie pe direc iile principale de atac, for ele sovietice au trecut la atac şi, în scurt timp, au spart frontul româno-german. Unele unit i româneşti s-au retras în dezordine. Mareşalul Antonescu a plecat imediat pe front şi, la 21 august, a avut o discu ie cu generalul Hans Friessner, comandantul Grupului de Armate german „Ucraina de Sud", de un deosebit interes pentru cunoaşterea opiniilor conduc torului statului român, în ajunul arest rii sale. El a reproşat Germaniei c a sl bit România prin amput rile teritoriale — în primul rând, dictatul de la Viena — din vara anului 1940, s vârşit sub egida ei. în pofida acestei situa ii, România s-a al turat Reichului. „Este singurul caz în istorie — a spus mareşalul — c un popor care a fost astfel tratat de un alt popor aliat nu se întoarce în contra acestuia, ci merge cu el. Este singurul caz în istorie c un popor intr ca aliat într-un r zboi f r s aib un tratat de alian , militar şi politic." despre el însuşi, şi despre regimul s u, care avea s mai dureze dou zile, Antonescu afirma: „Eu nu am în spatele meu nici un partid politic, ci sunt singur, şi totuşi am ajuns s conduc statul român timp de patra ani, în aşa fel c nimeni nu-mi poate face un reproş sau s ridice vreo acuza ie în contra politicii mele interne şi externe [...],sunt singurul conduc tor de stat din Europa care poate s mearg în mijlocul poporului s u f r gard de corp, f r team c i se poate întâmpla ceva [...], poporul român a mers din total convingere şi ca cel mai corect şi loial aliat de partea Germaniei şi va merge mai departe". 434 435 23 AUGUST 1944: SCHIMBAREA DE REGIM Cu 48 de ore înaintea c derii sale, Antonescu se credea urmat de popor în politica sa de alian — f r tratat! — cu Germania şi — „o, neştiutoare hire.omeneasc ", ar fi spus cronicarul — în afara oric rei primejdii. Este ceea ce explic uşurin a arest rii sale, în dup -amiaza zilei de 23 august. • Dac generalului Friessner Antonescu i-a spus c el va merge mai departe al turi de Reich, revenit la Bucureşti, 1-a avertizat din nou pe Clodius, în seara zilei de 22 august, c , fa de situa ia critic de pe front, va fi nevoit s recapete libertatea politic de ac iune. Aşa cum avea s noteze, 24 de ore mai târziu, într-un carnet, în timp ce era de inut în seiful din Casa Nou , Antonescu îi semnalase lui Clodius situa ia disperat în care se afla România, dup spargerea frontului din Moldova, şi ceruse „s arate acest lucru la Berlin, s roage s în eleag pozi ia rii noastre în fa a cataclismului ce o amenin şi a mea în fa a istoriei şi să-mi dea dezlegarea (subLn.) de a trata un armisti iu, dorind s ieşim din aceast situa ie ca oameni de onoare şi nu prin acte care ar dezonora pentru vecie ara şi conduc torul ei". Este de neîn eles cum Antonescu, care cu o zi mai înainte îi spusese atât de r spicat lui Friessner c între România şi Germania nu exist un tratat de alian , aştepta o „dezlegare" de la Berlin pentru a încheia armisti iul. Spiritul cavaleresc, de onoare militar , ce inspira aceast atitudine a mareşalului, respectabil în gradul cel mai înalt, era cu totul deplasat într-o problem politic — şi înc una de via sau de moarte a unei na iuni — unde egoismul na ional — realitate crud , este drept — face legea. Antonescu însuşi, într-un adaos la nota de conversa ie privind ultima sa întâlnire cu Hitler, scrisese: „Eram gata s -mi exprim — dar m-am ab inut — p rerea în leg tur cu problema rupturii dintre Germania şi România: un popor nu poate niciodat s se angajeze orbeşte al turi de un alt popor, atunci când acesta duce o ac iune politic şi militar greşit . Cine ne poate garanta c Germania nu va face din nou aceleaşi greşeli? Nu-mi pot sacrifica poporul meu, atunci când se fac astfel de greşeli". Aceste s n toase principii nu au mai fost urmate de mareşal la 23 august. 436 Antonescu nu se ag a îns de putere. în seara zilei de 22 august, Mihai Antonescu i-a spus lui Neagu Djuvara (curier diplomatic, care urma s plece a doua zi la Stockholm pentru a transmite lui F. Nanu instruc iuni în vederea relu rii negocierilor cu sovieticii) c „Mareşalul este gata s se dea la o parte de îndat ce va fi nevoie şi c i-a dat mân liber pentru semnarea armisti iului". Formula încheierii armisti iului de c tre mareşal era cea preconizat de I. Maniu, care, aşa cum s-a ar tat, nu voia ca opozi ia şi el personal s apar r spunz tori, în fa a na iunii române şi a istoriei, de pierderea teritoriilor româneşti, revendicate de URSS. Când, în diminea a zilei de 23 august, Antonescu i-a spus lui Gh. Br tianu, venit la Snagov (unde avea loc şedin a guvernului), c este dispus s semneze armisti iul dac liderii partidelor politice îşi vor exprima în scris acordul cu încheierea armisti iului, în condi iile ştiute — adic şi cu pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei şi inutului Her a —, Maniu a refuzat s -şi dea semn tura (el a contestat îns la procesul lui Antonescu acest episod, fiind în contradic ie astfel cu Gh. Br tianu). Reconstituirea exact a dialogului dintre regele Mihai şi mareşal la ultima lor întâlnire (orele 16,15-16,58) nu este posibil . Substan a îns a fost urm toarea: Antonescu era, în principiu, de acord cu semnarea armisti iului, dar numai dup ce ar fi ajuns la o în elegere cu germanii; pân atunci luptele aveau s continue, şi el lua în considerare aliniamente succesive de rezisten , dac linia fortificat Focşani-N moloasa-Br ila/Gala i (160 km cu zece cazemate de beton pe km, deci 1 600 în total) s-ar fi pr buşit. Generalul A. Aldea, aflat în camera al turat Salonului galben, unde se def şura audien a, 1-a avertizat pe rege c dac mareşalul era l sat s plece de la palat şi ar fi comunicat lui Clodius şi Killinger inten ia sa de a semna armisti iul (Aldea nu ştia de discu iile din 19 şi 22 august dintre Antonescu şi Clodius), atunci, confruntat cu pozi ia comun a regelui, mareşalului şi opozi iei în problema armisti iului, Hitler i-ar înl tura pe to i şi ar instala în România un guvern legionar, decis s continue lupta, al turi de Germania, pân la cap t. Arestarea mareşalului devenea astfel imperios necesar . Oricât stim avea Hitler pentru Antonescu, el nu putea renun a la dou 437 aliniamente strategice de mare însemn tate ca Poarta Focşanilor şi, mai ales, masivul Carpa ilor, uşor de ap rat cu efective reduse (o dovedise din plin b t lia de la Monte Cassino, unde, din februarie pân în mai 1944, trupe germane pu in numeroase au provocat pierderi atât de mari Alia ilor, încât ea, b t lia, a fost numit „Verdun"-ul celui de-al doilea r zboi mondial). Dac Antonescu i-ar fi cerut Fiihrerului „dezlegarea" pentru încheierea armisti iului, este sigur c el ar fi anticipat soarta lui Horthy, care, încercând, la 15 octombrie, s desprind Ungaria de Reich, a fost imediat înl turat de germani, în locul s u fiind adus conduc torul Partidului fascist al Crucilor cu s ge i, Sz lasi Ferenc. O dovad de net g duit a voin ei lui Hitler de a p stra sub control spa iul românesc l-au constituit directivele sale din noaptea de 23-24 august şi cea din 26 august. Prima directiv ordon arestarea regelui, iar, în cazul în care mareşalul Antonescu nu mai era „disponibil", s fie constituit un nou guvern, condus de un general filogerman (contacta i în cursul nop ii, generalii Mihai Korne şi Ilie Şteflea au refuzat colaborarea cu germanii, invocând ordinele regelui, comandantul suprem al armatei). într-adev r, imediat dup arestarea mareşalului şi a lui Mihai Antonescu (urmat de cea a unui şir de colaboratori apropia i, chema i la palat şi aresta i imediat), suveranul a constituit un guvern de militari prezidat de generalul Constantin S n tescu şi în care liderii celor patru partide din BND — Iuliu Maniu, Dinu Br tianu, C. Titel Petrescu şi Lucre iu P tr şcanu — intrau ca miniştri destat (f r portofoliu), reprezentantul PCR de inând cu titlu provizoriu şi portofoliul Justi iei, pentru a asigura rapida eliberare din închisori şi lag re a de inu ilor comunişti. Guvernul S n tescu era o formul intermediar între cabinetul de militari, dorit de Maniu pentru a bloca ascensiunea spre putere a comuniştilor, un cabinet destinat s cârmuiasc pân la încheierea p cii, adic în intervalul de timp când problemele militare aveau s fie prioritare, şi guvernul politic, cerut de suveran pentru a ar ta c partidele cele mai importante sprijin noua orientare a rii. Improviza ia — marea art a românilor, dar şi blestemul istoriei lor — nu putea lipsi la acest moment crucial. Ac iunea de înl turare 438 a lui Antonescu fusese pl nuit pentru 26 august, dar ea a trebuit devansat , ca urmare a cererii de audien la palat a mareşalului. Arestarea lui Antonescu s-a f cut în prip , f r ca trupele din Capital s fi intrat în dispozitivul de lupt . Colonelul Dumitru D m ceanu, şeful Statului Major al Comandamentului Militar al Capitalei, care nu putuse fi contactat telefonic când Antonescu a cerut audien a, a sosit la palat dup arestarea acestuia şi a cerut s nu se anun e schimbarea de guvern pân nu se va fi încheiat luarea m surilor militare. El a spus suveranului şi anturajului s u c „azi e ziua de baie în armat (de fapt în garnizoana Bucureşti — n.n.) şi to i solda ii erau în izmene. A fost un moment de ilaritate când to i — arat Ion Mocsonyi-Styrcea —am s rit cu gura pe el în acelaşi timp. Regele i-a spus: «Cum s r mân ara 24 de ore f r guvern?» Aldea: «Aia n-ar fi nimic. S-a mai întâmplat, dar s dispar şi s nu-1 g seasc nimeni e de neînchipuit». Buzeşti: «Nici noi nu ştiam c vor veni lâ palat, când vor sosi şi dac vor fi aresta i». Dar Ioani (Mircea Ionni iu, secretarul particular al regelui — n.n.): «Ba ştiam foarte bine, de la unsprezece şi jum tate, dar dumneata (D m ceanu — n.n.) n-ai vrut s d m alarma. Dac domnul Mocsonyi te asculta, nici n-am fi reuşit s -i arest m». Iar S n tescu: «M i, D m cene, ui i c şi M r şeştii s-au câştigat în izmene (solda ii Regimentului 32 infanterie îşi aruncaser , din cauza c ldurii, vestoanele — n.n.). De ast dat o s -i batem cu p... goal !»" Aceeaşi improviza ie a prezidat şi la alc tuirea guvernului, unii generali numi i miniştri fiind „culeşi" de S n tescu din „Anuarul Armatei". Era de la sine în eles ca în asemenea condi ii, când incertitudinea asupra rezultatului unei confrunt ri între trupele române şi cele germane era mare, s se doreasc — mai mult ca oricând — evitarea oric rei ciocniri între foştii fra i de arme. Ministrului Germaniei, i 439 Manfred von Killinger, venit la palat, regele i-a spus c , dac armata german se va retrage în ordine, f r acte de ostilitate, împotriva ei nu se va întreprinde nimic. Oferta regal a p rut unora dintre militarii germani — între care generalul E. Hansen — afla i la lega ia Reichului, vrednic de luat în seam şi de acceptat. Generalul A. Gerstenberg, care putuse comunica îns cu Statul Major al Luftwaffei, a dat asigur ri c lovitura de stat fusese dat de o clic restrâns şi înfricoşat şi c el era în m sur s restabileasc imediat ordinea. Asigur rile sale, asociate cu voin a lui Hitler de a men ine sub control spa iul românesc, explic ordinul Fiihrerului ca „putsch"-ul s fie imediat lichidat. Atacul german dat în diminea a de 24 august asupra Capitalei a stat sub pecetea aceleiaşi improviza ii ca şi lovitura de stat a românilor. Mai mult decât luptele din zona B neasa şi din alte câteva puncte din suburbiile Capitalei, deschiderea ostilit ilor de c tre Wehrmacht a fost perceput prin repetatele atacuri aeriene asupra Capitalei, avioanele germane înverşunându-se mai ales asupra Palatului regal. Deşi în istoriografia român şi str in s-a vorbit mereu despre „întoarcerea armelor" de c tre România împotriva Germaniei, în realitate Germania a avut ini iativa „întoarcerii armelor" împotriva României. Proclama ia guvernului român difuzat în dup -amiaza zilei de 24 august (orele 16,30) o spune explicit: guvernul român informase pe ministrul Germaniei la Bucureşti c „ ara noastr doreşte s -şi lichideze prin bun în elegere raporturile cu Germania şi c armata român , r mânând hot rât s se apere, nu va întreprinde nimic din proprie ini iativ , nici un act ostil fa de armata german . Guvernul român a declarat, în acelaşi timp, c va permite retragerea în ordine a trupelor germane ce vor p r si de bun voie teritoriul nostru". La aceast ofert — se arat mai departe — Germania a r spuns cu ac iuni agresive (atacuri împotriva unit ilor române, bombardarea Capitalei). „Prin aceste acte de agresiune, care s-au produs simultan, în mai multe puncte ale rii, Germania s-a pus în stare de r zboi cu România." Numai dup ac iunile agresive ale Wehrmachtului, guvernul român a ordonat armatei „de a începe lupta împotriva tuturor for elor militare germane aflate pe eritoriul României pentru eliberarea rii de sub ocupa iunea erman ". Este, prin urmare, de net g duit c Reichul a deschis stilit ile împotriva României. În anii '60, când regimul comunist din România a început s se distan eze de Moscova, istoriografia sovietic a prezentat pozi ia autorit ilor române ca o încercare a regelui şi a „cercurilor reacionare" de a oferi Wehrmachtului „un pod de aur" pentru a se retrage în siguran din România. în realitate, guvernul român a f cut o încercare — în care, evident, nu credea —, c l uzit de considerente pragmatice şi morale, de a evita ciocnirea cu trupele germane: pe de o parte, deznod mântul r mânea nesigur, pe de alta, dintr-o elementar decen se dorea s nu se ajung la o lupt între foştii „fra i de arme". Spre deosebire de mareşalul Antonescu, care f cea — în chip eronat — din acest aspect al desprinderii României de Reich o condi ie sine qua non (aşteptarea „dezleg rii" de Berlin!), noul guvern a încercat o solu ie amiabil , f r s o considere indispensabil . înc din primele ore ale dimine ii de 24 august trupele române au ripostat — şi au f cut-o cu succes — la atacurile germane. Prin ac iuni ferme ale unit ilor române, trupele germane au fost dezarmate sau anihilate. Hitler care, la 26 august, d duse o nou directiv privind men inerea sub control german a teritoriului românesc, inclusiv a Por ii Focşanilor, a trebuit s admit eşecul tentativei: la 29 august, el a ordonat retragerea Grupului de Armate „Ucraina de Sud" pe aliniamentul Carpa ilor. Şi aceast directiv era îns sortit eşecului: în decurs de 48 de ore dup r sturnarea lui Antonescu, armata român a desf şurat opera ia de acoperire a frontierelor rii, împiedicând astfel intrarea de trupe germane sau ungare şi, mai ales, p strând importantul cap de pod strategic de la nord şi nord-vest de Carpa ii Meridionali, ceea ce a împiedicat constituirea unui front de ap rare german pe lan ul Carpa ilor, aşa cum ordona Grupului de Armate german „Ucraina de Sud" directiva lui Hitler din 29 august. Istoricul englez John Erickson, cel mai bun specialist occidental al frontului de est, scrie c „23 august 1944 s-a dovedit a fi una din zilele decisive ale întregului r zboi". într-adev r, desprinderea României de Germania a privat Wehrmachtul de cele dou 440 441 aliniamente strategice de mare însemn tate — Poarta Focşanilor şi Carpa ii — şi de aprovizionarea cu petrolul românesc şi, în acelaŞi timp, a deschis Armatei Roşii înaintarea pe dou mari axe strategice: spre Balcani şi spre Europa Central (Viena), f când s se pr buşeasc întreg dispozitivul militar german din sud-estul european (Wehrmachtul a fost constrâns s evacueze Grecia, Albania şi o însemnat parte a Iugoslaviei). Publicistul german Siegfried Kogelfranz a sintetizat perfect însemn tatea excep ional a actului de la 23 august, când a scris c : „Niciodat , printr-un singur eveniment, nu s-au pierdut atât de mul i solda i şi atât de mari teritorii (cum a pierdut Germania — n.n.) ca în urma radicalei schimb ri de orientare a regelui Mihai". Potrivit evalu rii specialiştilor, actul de la 23 august 1944 a precipitat pr buşirea Reichului cu circa şase luni. Hitler însuşi, într-o convorbire cu şeful regimului ustaş din Croa ia, Ante Pavelic, aşeza criza produs de schimbarea de front a României al turi de debarcarea Alia ilor în Fran a şi de pr buşirea Grupului de Armate „Centru" în Bielorusia. Pentru oricine cerceteaz obiectiv istoria, este de net g duit c ac iunea României din august 1944 a contribuit la scurtarea celui de-al doilea r zboi mondial. în acelaşi timp, trebuie spus c principalul beneficiar al actului de la 23 august 1944 a fost Uniunea Sovietic , ale c rei trupe au putut înainta rapid şi f r pierderi între 620 şi 750 km în cele dou direc ii amintite: spre Balcani şi, prin România şi Ungaria, spre Viena şi Praga. Una din consecin ele majore ale desprinderii României de Reich şi dezagreg rii accelerate a dispozitivului balcanic al Wehrmachtului a fost încheierea acordului zis de procentaj între Churchill şi Stalin, în cursul vizitei la Moscova a premierului britanic (9-17 octombrie 1944). Aşa cum s-a ar tat, Churchill era decis s împiedice p trunderea Armatei Roşii în Grecia, prezen a militar sovietic în aceast ar fiind perceput ca o amenin are la adresa Suezului. Defec iunea României deschisese Armatei Roşii înaintarea dincolo de Dun re, şi premierul britanic vedea solda ii sovietici apropiindu-se de Grecia, unde partidul comunist avea o mare pondere politic şi dispunea de însemnate for e paramilitare, îmbog ite cu experien a luptei împotriva ocupan ilor germani. Schimb rile politico-militare intervenite în Balcani (la 9 septembrie în Bulgaria s-a instaurat un regim controlat din umbr de comunişti) au coincis cu expirarea acordului de trei luni dintre Marea Britanie şi URSS privind delimitarea sferelor de interese în Europa de Sud-Est. C l toria lui Churchill la Moscova avea ca prim obiectiv salvarea Greciei de ocupa ia sovietic şi de instaurarea unui regim, în care cuvântul hot râtor ar fi apar inut comuniştilor. La întâlnirea din 9 octombrie, Churchill i-a propus lui Stalin o reglementare de ansamblu, sub forma unor procente care s exprime gradul de interes şi de control al celor dou p r i în statele Europei de Sud-Est (Ungaria, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Grecia). România figura în oferta lui Churchill cu 90% în beneficiul URSS şi 10% pentru Marea Britanie (în acord cu SUA). în negocierile din zilele urm toare dintre Eden şi Molotov, au fost luate în considerare diverse procente, dar în toate variantele, România şi Grecia au avut raportul 90/10, prima ar în beneficiul Moscovei, cea de a doua în beneficiul Londrei. Soarta României era pecetluit pentru decenii. Înc înainte de încheierea acordului de procentaj, prezen a Armatei Roşii pe teritoriul României ca şi recunoaşterea de c tre Churchill şi Roosevelt a unei zone de influen a URSS la hotarele ei vestice au plasat România sub o ap s toare tutel a Moscovei. Desprinderea de Germania, realizat prin actul de la 23 august 1944, a fost urmat imediat de începutul satelitiz rii României, de ast dat în orbita Kremlinului. Înc de a doua zi, pentru societatea româneasc a devenit limpede c „Era r u cu «der, die, das»/Dar mai r u cu «davai cias»". Armata Roşie, pe m sura înaint rii ei, ignora cu des vârşire schimbarea intervenit în orientarea României şi, în consecin , 442 443 „ACORDUL DE PROCENTAJ" dezarma şi captura unit ile române din Moldova. Num rul celor c zu i astfel în captivitate s-a ridicat la aproximativ 140 00Q. în acelaşi timp, jafurile şi violurile comise de solda ii sovietici evocau, mai degrab , o n v lire a barbarilor, decât str baterea teritoriului na ional de c tre noii alia i. Comandamentele sovietice aveau îns un argument-forte: armisti iul nu fusese semnat. Este adev rat c în proclama ia regal din seara zilei de 23 august se afirma: „România a acceptat armisti iul oferit de Uniunea Sovietic , Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment înceteaz lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de r zboi cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primi i pe solda ii acestor armate cu încredere. Na iunile Unite ne-au garantat independen a rii şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea Dictatului de la Viena prin care Transilvania ne-a fost r pit ". Cu excep ia acestei din urm afirma ii, cele spuse în pasajul citat erau deziderate şi nu realit i. Armisti iul avea s fie semnat abia la 12 septembrie 1944. Întârzierea cu care s-a produs semnarea armisti iului nu a fost provocat — aşa cum se afirm în mod curent — de URSS, pentru a permite Armatei Roşii s se comporte în România ca într-o ar ocupat , ci de... Marea Britanie, care a a\ ut.nevoie de aprobarea dominioanelor pentru modific ri introduse, la ini iativa Londrei, în textul armisti iului, ceea ce nu înseamn c URSS, sau mai exact Armata Roşie, nu a profitat de acesta situa ie confuz de „nici pace, nici r zboi". Delega ia român plecat la Moscova pentru semnarea armisti iului era condus de L. P tr şcanu. Se manifesta aceeaşi credin — dovedit fals — din timpul primului r zboi mondial, când se crezuse c prezen a unui conservator filogerman — Al. Marghiloman — în fruntea guvernului va atenua rigorile clauzelor tratatului de pace. Şi acum, în 1944, se credea c , încredin ând conducerea delega iei unui comunist, Moscova se va ar ta mai binevoitoare. Ambasadorul britanic la Moscova, Sir Archibald Clark Kerr, a în eles corect drama lui P tr şcanu, în momentul în care a constatat cât de iluzoriu era calculul f cut la Bucureşti: „El venise aici convins c , în calitate de comunist, va g si 444 de îndat cheia spre inimile ruşilor şi va dez vorî uşa pentru un armisti iu mai blând [...]. Aceasta este o greşeal în care cad mul i oameni, şi P tr şcanu nu poate fi blamat pentru c nu a fost nimeni în România care s -i spun c speran ele sale în aceast privin erau vane. Se pare îns c acest fapt a afectat echilibrul s u şi 1-a f cut mai pu in eficient decât era de aşteptat de la puternica sa personalitate. A fost limpede, în timpul negocierilor, c el a trecut prin câteva momente grele, gândurile — b nuiesc — îndreptându-se spre ce va spune tovar şilor s i comunişti şi criticilor s i, când se va reîntoarce acas ". Conven ia de armisti iu, semnat în noaptea de 12/13 septembrie 1944, prevedea recunoaşterea anexiunilor sovietice din 28 iunie 1940, desp gubiri de 300 milioane de dolari, pl tibile, în decurs de şase ani în m rfuri (petrol, cereale, materiale lemnoase, vase maritime şi fluviale, maşini etc), asigurarea libert ii de mişcare pentru trupele sovietice pe teritoriul României, arestarea şi pedepsirea pesoanelor acuzate de crime de r zboi, nulitatea arbitrajului de la Viena şi restituirea c tre România a Transilvaniei sau a celei mai mari p r i a ei, eliberarea urmând a se face prin lupta comun a for elor armate sovietice şi române. În cursul discu iilor, dou situa ii anun au un viitor întunecat: refuzul Uniunii Sovietice, sprijinit de ambasadorii Marii Britanii şi SUA, de a înscrie în conven ia de armisti iu retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României la încheierea p cii şi aprobarea automat dat de A. Harriman şi Sir Archibald Clark Kerr — reduşi la penibila situa ie de a fi dou marionete manevrate de Molotov — a tuturor pozi iilor sovietice. De altminteri, în textul conven iei de armisti iu, de fiecare dat când era men ionat înaltul Comandament Aliat, imediat urma (sovietic). Era limpede c nu Na iunile Unite, cum se spunea în proclama ia regal din 23 august, ci URSS era partenerul de armisti iu al României. O lun mai târziu, Maniu avea s recunoasc , într-o discu ie cu un corespondent al presei elve iene, c se înşelase când crezuse c alegerea de f cut era între Germania şi Alia i, în realitate ea fusese între Germania şi URSS. Liderul PN îşi d dea acum seama c viitorul României este sumbru. Şi nu se înşela. 445 Minusculul partid comunist a devenit un ferment destabilizator al vie ii politice, gra ie sprijinului primit din partea patronului sovietic. Obiectivul strategiei sale era acapararea puterii. Tactica utilizat ilustreaz perfect periodizarea propus de Hugh Seton-Watson în desf şurarea „revolu iilor" comuniste: a) coali ia real ; b) coali ia fictiv şi c) regimul monolitic. Actul de la 23 august 1944 fusese — cum s-a v zut — opera unei coali ii autentice, mergând de la rege la comunişti. Atât suveranul cât şi partidele istorice sperau c aceast coali ie va continua fie sub forma guvernului de militari cu participarea reprezentan ilor celor patru partide ca miniştri de stat, fie sub aceea a unui guvern alc tuit numai din reprezentan i ai partidelor reprezentate în BND, portofoliile fiind distribuite dup ponderea politic a partidelor, ceea ce ar fi asigurat PN şi PNL majoritatea în cadrul cabinetului. PCR urm rea îns controlul puterii prin trecerea de la coali ia autentic la cea fictiv , adic la satelitizarea partidelor participante la noua alian politic . Primul pas în aceast direc ie a fost publicarea la 26 septembrie 1944 a Proiectului de platform a unei noi coali ii, denumit Frontul Na ional Democrat (FND), care îşi propunea s instaureze „un regim de real democra ie parlamentar ", prin unirea „tuturor for elor na ionale democratice" din România; în afar de sprijinirea efortului de r zboi, platforma prevedea exproprierea moşiilor de peste 50 ha, „condi ii omeneşti de munc pentru muncitori, func ionari, c rturari", „salariu minimal în raport cu scumpetea"; dreptul la organizare sindical , „acordarea de credite ieftine, pe termen lung, sinistra ilor nevoiaşi pentru refacerea gospod riilor lor", „na ionalizarea B ncii Na ionale şi a celor 18 mari b nci", „controlul tuturor cartelurilor şi na ionalizarea celor din industria de baz ". Aceste ultime dou puncte vor fi puse apoi în surdin pentru a se ob ine — cum se va vedea — colaborarea grup rii liberale a lui Gheorghe T t rescu. PN şi PNL au în eles imediat c noua formul a FND era o tentativ de a le „îneca" într-o alian a controlat de comunişti. PSD, preocupat s nu fie desp r it dinspre stânga de comunişti, a urmat obedient linia PCR. „îmi pare r u de Titel Petrescu — scrie generalul S n tescu, în jurnalul s u la 18 octombrie 1944 — care merge la remorca comuniştilor." Pentru a provoca c derea guvernului, preşedintele PSD şi L. P tr şcanu şi-au dat demisia. În timp ce manifesta iile organizate de PCR creau o stare de tensiune, la 25 octombrie iau sfârşit opera iile de eliberare a Transilvaniei de Nord prin lupta comun a trupelor române şi sovietice. Ziua eliber rii oraşelor C rei şi Satu Mare — 25 octombrie — era şi ziua de naştere a regelui Mihai, omagiat astfel de c tre armat . Situa ia în zona eliberat a Transilvaniei r mânea îns tensionat . Potrivit instruc iunilor date la 26 august de guvernul ungar: „Pentru cazul în care Transilvania de Nord ar fi ocupat de trupe ruso-române, întreaga minoritate maghiar din Transilvania (civilii) a primit instruc iuni spre a se organiza în cadrul unui partid comunist, colaborând intens şi chiar exagerat cu autorit ile ruseşti de ocupa ie, supralicitând pe români. în felul acesta, ea ar putea ob ine simpatia autorit ilor militare ruseşti, complicând considerabil opera de reîncadrare în statul român"; Num rul însemnat de maghiari din PCR şi instruc iunile de mai sus (interceptate de lega ia român de la Helsinki) au f cut ca în structurile administrative din Transilvania de Nord elementul maghiar s capete o pondere deosebit , fiind preferat de comandamentul sovietic întrucât în rândurile popula iei româneşti simpatiile pentru PN şi liderul s u, Iuliu Maniu, erau foarte puternice. Criza de guvern, declanşat prin demisiile lui L. P tr şcanu şi C. Titel Petrescu, a luat sfârşit la 5 noiembrie, prin constituirea unui guvern „politic", prezidat tot de generalul C. S n tescu (ini ial se f cuse apel la generalul N. R descu, dar loc iitorul preşedintelui Comisiei Aliate de Control, generalul Vinogradov, şi-a ar tat preferin a pentru S n tescu). Rolul hot râtor al generalului sovietic în solu ionarea crizei de guvern este dezv luit în jurnalul lui S n tescu: „Am fost chemat asear de G-al Vinogradov s m întrebe care este situa ia guvernului (de re inut c primul-ministru al României fusese convocat de un general sovietic — n.n.). I-am spus c mai am dificultatea Ministerului Agriculturii, care socotesc c trebuie s revin na ional- r niştilor. G-al Vinogradov mi-a spus s m culc linişit c totul se va petrece aşa cum doresc eu. în adev r, 446 447 a doua zi s-au prezentat la mine P tr şcanu şi Gheorghiu-Dej ta s -mi spun c renun la Ministerul Agriculturii; probabil au primit ordin de la G-al Vinogradov s cedeze. Aşa am putut constitui al doilea guvern de sub preşedin ia mea". Evident, Vinogradov însuşi se conforma ordinelor primite de la Moscova. Dup încheierea acordului de procentaj, Stalin nu avea interes s accelereze ritmul procesului de înst pânire la putere a comuniştilor, pentru a nu-i alarma pe alia ii occidentali. Dac în anii 1941-1943 Churchill şi Roosevelt se temuser c , sub presiunea pierderilor considerabile, Stalin ar fi putut s încheie o pace separat cu Germania, l sând Marea Britanie şi SUA în fa a unui Wehrmacht eliberat de r zboiul pe dou fronturi (de aici concesiile numeroase şi grave f cute dictatorului sovietic), acum, când Armata Roşie înainta vertiginos spre inima Europei, era rândul lui Stalin s se team c , printr-un reflex de solidaritate „capitalist " — mai exact pentru a împiedica prin orice mijloc comunizarea Occidentului —, SUA şi Marea Britanie vor ajunge la în elegere cu opozan i ai regimului nazist pentru a men ine o Germanie f r Hitler. Atât timp cât modera ia se dovedea atât de productiv — o confirma, între altele, acordul de procentaj — Stalin nu avea de ce s for eze desf şur rile politice din România. Scurt timp dup formarea celui de al doilea guvem S n tescu, în vreme ce Ai. Vîşinski se afla în prima sa vizit în România, Moscova a ordonat expulzarea administra iei române din teritoriul eliberat al Transilvaniei. Pretextul era asigurarea securit ii în zona din spatele frontului; în realitate, Kremlinul voia s dispun de un mijloc de presiune asupra guvernului român, restaurarea autorit ilor române în aceast zon devenind, în curând, o miz în lupta pentru putere a PCR. Existen a celui de al doilea cabinet S n tescu s-a dovedit efemer . Situa ia din ar este perfect redat de primul-ministru în jurnalul s u: „Comuniştii îşi urmeaz planul dictat de la Moscova şi scot masele de lucr tori la manifesta ii. Miniştrii comunişti din guvern nici nu se intereseaz de treburile departamentelor lor, fiind ocupa i cu întrunirile şi discursurile incendiare ce trebuie s in la aceste-întruniri. Sufletul Partidului Comunist Român este o evreic — Ana Pauker — sosit din Rusia, şi un ungur — Vasile Luca. Manifesta iile lucr torilor produc dezordine şi o sc dere a produc iei. Cu toate apelurile ce fac c tre membrii guvernului, nu g sesc în elegerea necesar la comunişti — de-a ne aşterne pe lucru serios şi a sc pa ara asta din greut ile prin care trece". Agita iile puse la cale de comunişti vizau ob inerea ministerelor de Interne şi de R zboi cu pre ul c derii guvernului S n tescu. în stadiul actual al document rii, nu se poate stabili cu certitudine raportul dintre directivele Moscovei şi ini iativele PCR — stimulat de „modelul bulgar", adic de rapiditatea cu care comuniştii din ara vecin luaser sub control principalele pârghii ale aparatului de stat — în declanşarea noii crize de guvern, solu ionat prin constituirea cabinetului prezidat de generalul Nicolae R descu. Dac cele spuse de Vîşinski lui S n tescu — „nu trebuia s m gr besc s -mi dau demisia şi era mai bine s fi continuat tot eu guvernarea" — puteau s fie o simpl camuflare a rolului Moscovei în ini ierea crizei, cert este c L. P tr şcanu, într-o discu ie cu corespondentul Agen iei TASS, V. Morev, la sfârşitul anului 1944, i-a spus c FND a s vârşit o greşeal prin provocarea crizei de guvern, deoarece nu a izbutit s aduc în fruntea Ministerului de R zboi pe omul s u, generalul C. Vasiliu-R şcanu, iar ca primministru a venit generalul N. R descu, „un reac ionar nu prost şi energic", în timp ce pe fostul premier „FND îl avea în buzunar" (de ad ugat c generalul R descu preluase şi portofoliul Internelor). Concluzia lui P tr şcanu era c pozi ia lui Maniu s-a consolidat, ca urmare a manifesta iilor organizate de FND, care speriaser o însemnat parte a opiniei publice, şi a evenimentelor din Grecia, unde trupele britanice reprimaser insurec ia comunist . Dac L. P tr şcanu credea c Maniu îşi înt rise pozi iile, preşedintele PN începea s în eleag un adev r dureros: România fusese abandonat de Marea Britanie şi SUA în sfera de influen sovietic . El s-a adresat reprezentan ilor celor dou mari democra ii occidentale la Bucureşti, cerându-le s -i spun care erau inten iile Londrei şi Washingtonului fa de România. Raportul din 9 decembrie 1944 al reprezentantului politic al SUA la Bucureşti, Burton Berry, despre conversa ia sa cu Maniu d la iveal drama 448 449 omului politic ap sat de sentimentul culpabilit ii, n scut din constatarea c a ac ionat greşit la 23 august: „Mi-a spus c dac »ar fi ştiut c li se va da mân liber sovieticilor s aplice termenii armisti iului nu l-ar fi sf tuit pe rege s semneze armisti iul. Era sup rat c presiunea sa şi ac iunea româneasc ce a rezultat din aceasta au f cut ca linia Focşani-Gala i, care ar fi trebuit s fie men inut mult timp, s avanseze pân la por ile Budapestei [...]. Cu mult emo ie, Maniu m-a întrebat dac America si Marea Britanie doreau ca România s devin o parte a Uniunii Sovietice. «Dac este aşa, v rog s -mi da i un sfat în consecin , c ci aceasta se poate aranja uşor, şi chiar ast zi, aşa târziu cum este, pot aranja lucrurile în avantajul României, mai bine decât pot s o fac comuniştii». Apoi a repetat c , dac inten ia noastr era s abandon m România, aveam fa de el datoria s i-o spunem, iar el datora poporului român asigurarea celor mai bune condi ii cu putin ". Sir Archibald Clark Kerr, ambasadorul britanic la Moscova, avea s recunoasc mai târziu ce greu i-a venit s mint pe un om ca Maniu, când i-a pus aceeaşi întrebare privind abandonarea României de c tre Marea Britanie şi SUA. Descurajarea a pus st pânire progresiv pe liderii partidelor democratice, care au constatat c , spre deosebire de comunişti, teleghida i şi sprijini i la tot pasul de Moscova, for ele angajate în ap rarea democra iei nu au primit decât ceea ce angloamericanii numesc „lip-service" (vorbe goale). Este ilustrativ, din acest punct de vedere, c , în finalul raportului citat mai sus, Burton Berry conchidea: „Este timpul s i se adreseze lui Maniu un mesaj de încurajare". Nici m car acesta nu a venit! Un ciudat fenomen de psihologie colectiv a fost credin a puternic şi durabil a opiniei publice c Occidentul şi, în primul rând SUA, vor sfârşi prin a smulge România de sub cizma sovietic . „Vin americanii!", a fost expresia care a sintetizat o atitudine politic şi o stare de spirit. Ele au rezistat tuturor dovezilor de dezinteres al capitalelor occidentale fa de rile r mase dup „cortina de fier" şi abia dup zdrobirea revolu iei ungare de c tre Armata Roşie în 1956, sub privirile pasive ale Occidentului, est-europenii şi, între ei, românii au început s se smulg dorin elor luate drept realitate. Pân 450 atunci îns americanii au fost aştepta i chiar cu pre ul unui al treilea r zboi mondial. Pe m sur ce documentele sovietice vor intra în circuitul ştiin ific, va putea fi mai bine cunoscut politica Uniunii Sovietice în spa iul est-european, care avea s devin sfera ei de influen . A existat înc din 1944-1945 inten ia — materializat într-un plan — de comunizare a acestei sfere, un plan în mai multe etape, urmat şi realizat de partidele comuniste sub directa şi stricta supraveghere a Moscovei sau Stalin a reac ionat la contexte politico-militare specifice şi abia în a doua jum tate a anului 1947 — în replic la Planul Marshall — a decis s impun modelul sovietic rilor din zona de hegemonie sovietic ? A existat un program minim şi unul maxim al politicii sovietice în glacisul ei strategic: guverne de coali ie cu participarea for elor de stânga şi, respectiv, regim comunist axat pe modelul sovietic? A fost vorba de obiective diferite sau de faze succesive ale unui proces planificat de Kremlin? Sunt întreb ri la care, în prezent, nu se poate r spunde decât ipotetic. Sigur este c , în aprilie 1945, Stalin a spus delega iei iugoslave conduse de I.B. Tito şi venite la Moscova: „Acest r zboi nu este ca acelea din trecut. Oricine ocup un teritoriu impune şi propriul s u sistem social. Fiecare impune propriul s u sistem social, pân unde înainteaz armata lui". Era vorba, aşadar, de impunerea sistemului zis socialist pân la limitele de avans ale Armatei Roşii. Un socialism dup chipul şi asem narea celui sovietic sau unul adaptat condi iilor specifice ale fiec rei ri ocupate de trupele sovietice? Se pare ca în anii 1945-1947 Stalin, nu numai din considerente tactice, era dispus s accepte c fiecare ar din sfera sovietic de suprema ie va urma propria cale spre socialism. în vederea trecerii de la coali ia real la coali ia fictiv , Stalin a decis în favoarea lui Gheorghiu-Dej, în competi ia care îl opunea Anei Pauker pentru postul de secretar general al PCR. Potrivit relat rii lui Dej, consemnat de Silviu Brucan, Stalin şi-a explicat astfel hot rârea fa de Molotov, care era favorabil Anei Pauker: „Drag Viaceslav Mihailovici, Ana e o tovar ş bun , de încredere, dar, vezi tu, ea este evreic şi de origine burghez , iar partidul din 451 (subl.n.). Şi atunci lu m o figur liniştitoare şi dovedim c în afec iunea noastr vrem s fim loiali cu regele şi vrem s lucr m". Ana Pauker, referindu-se la argumentul regelui c în guvernul de coali ie trebuie s fie reprezentate toate partidele cu mare pondere politic (referire la PN şi PNL), exclama iritat : „Cu alte cuvinte, în ar înc nu şi-a exprimat dorin a s ne aib pe noi. Este un argument foarte r u pentru ei, întrucât noi îi vom da peste cap. Noi nu avem timp s aştept m şi de b tut în loc". România are nevoie de un conduc tor din rândurile clasei muncitoare, un adev rat român". Stalin s-a îndreptat apoi spre Gheorghiu-Dej şi i-a dat mâna. „Am decis. î i urez succes, tovar şe secretar general." Astfel, în câteva minute, întocmai cum hanii Hoardei de Aur d deau „iarlîk" (document scris) de domnie cnezilor ruşi, afla i în vasalitatea lor, tot astfel noul Genghis-han decidea rapid cine s -i guverneze provinciile vastului s u imperiu. Gheorghiu-Dej putea fi, ca „adev rat român", secretar general al partidului, dar el era departe de a avea cuvântul hot râtor în politica PCR. în realitate, o troic mai mult sau mai pu in vizibil decidea în toate problemele importante; ea era alc tuit din Emil Bodn raş, Vasile Luca şi Ana Pauker (ordinea enumer rii indicând şi importan a personajelor). în calitate de şef al Serviciului de Informa ii al PCR, E. Bodn raş dispunea de un cvartet sovietic: Pantiuşa, Serghei, Vania şi Misa, adic Pintilie Bondarenco, faimosul Pantiuşa (românizat în Gheorghe Pintilie), Serghei Niconov (Sergiu Nicolau), Ivan Didenco (Ioan Vidraşcu), Misa Povstanski (Vasile Posteuc ), to i agen i secre i sovietici, veni i în România în diverse perioade cu misiuni de spionaj, aresta i de autorit ile române, şi deveni i apoi auxiliarii de n dejde ai omului de încredere al Moscovei: Emil Bodn raş (lor li se va încredin a, între altele, misiunea de a-1 supraveghea pe P tr şcanu). În preg tirea r sturn rii guvernului R descu, un rol important i-a revenit lui Vasile Luca, în calitate de secretar general al FND. în spiritul politicii Moscovei de a p stra aparen ele guvernului de coali ie şi a spiritului de colaborare, el spunea în şedin a conducerii FND din 31 ianuarie 1945: „Trebuie s fim pu in mai diploma i şi s mai turn m pu in culoare în guvernul care îl facem. Aceasta nu înseamn c noi vom renun a la vreunul din principiile noastre de lupt sau din ceea ce trebuie s realiz m. Noi vrem s mergem cu legea. Nu putem veni acum cu chestiunea c nu recunoaştem factorul constitu ional (regele — n.n.), cu ac iuni de r sturnare prin for . Avem o grupare T t rescu şi o alt grupare, hai s nu spunem a lui T t rescu, personal, ci a unei figuri cunoscute, acceptabile, liniştitoare pentru burghezia româneasc în momentul de fa . Nu uitaţi că, după platforma noastră, acţiunea FND a început să scadă Scenariul de r sturnare a guvernului elaborat de PCR era axat pe manifesta ii de strad şi ocuparea de prefecturi şi prim rii, care, creând o stare de instabilitate şi confuzie, s deschid drumul comuniştilor spre preluarea puterii, încredin at îns de factorul constitu ional, adic de rege. În pofida unor astfel de ac iuni, care au culminat cu mitingul FND inut în Pia a Palatului regal (24 februarie 1945) PCR nu a izbutit s r stoarne guvernul R descu. Se adeverea caracterizarea dat de P tr şcanu c , spre deosebire de predecesorul s u, primulministru nu era „în buzunarul" FND. Generalul R descu şi-a întemeiat îns rezisten a la asaltul comunist pe o percep ie greşit : el a crezut c fermitatea ar tat de Marea Britanie în Grecia fa de încercarea comuniştilor de a lua puterea se va manifesta şi în România. Nu avea de unde s ştie c baza acordului Churchill-Stalin era România pentru URSS în schimbul Greciei pentru Marea Britanie. Sub pretextul c R descu a dat ordin s se trag în manifestan i (în realitate a fost vorba de o provocare bine organizat de sovietici şi comunişti), Ai. Vîşinski, venit la Bucureşti (27 februarie), a cerut imediata înlocuire a generalului. Sosirea emisarului lui Stalin este 452 453 INSTAURAREA REGIMULUI COMUNIST ÎN ROMÂNIA dovada cea mai elocvent a sl biciunii comuniştilor, incapabili s ia puterea f r ajutorul lui „Big Brother". Asupra regelui, Vîşinski a exercitat presiuni şi amenin ri, când a constatat c suveranul voia s p streze formula unui guvern de real coali ie prezidat de prin ul Barbu Ştirbey. în fa a refuzului categoric al lui Vîşinski de a accepta propunerile regelui, în spiritul procedurilor constitu ionale, Mihai a vrut s abdice, dar, în urma consult rilor, a renun at (Dinu Br tianu, cel mai b trân om politic al rii, i-a cerut s nu p r seasc ara) şi 1-a numit pe Petru Groza prim-ministru. Dou au fost ra iunile care l-au determinat pe rege s cedeze: promisiunea restituirii Transilvaniei de Nord şi cea de atenuare a rigorilor materiale ale aplic rii armisti iului. Brutalitatea cu care Stalin a ac ionat în impunerea guvernului Groza r mâne pân ast zi neexplicat . La Conferin a de la Ialta (4-11 februarie 1945), el se ar tase conciliant, l sând lui Roosevelt şi Churchill imaginea unui debonar Uncie Joe. Ei se desp r iser într-o atmosfer de încredere, care i-a f cut pe cei doi interlocutori occidentali s cread c bazele cooper rii postbelice sunt asigurate. Ce 1-a determinat pe Stalin s adopte în România o atitudine atât de dur , care, prin spulberarea imaginii surâz toare de la Ialta, s-a dovedit contraproductiv în rela iile interaliate? Americanul William McCagg crede c „lovitura din România de la 27 februarie 1945 (data sosirii lui Vîşinski la Bucureşti — n.n.) a fost începutul unei test ri sovietice deliberate a" r spunsurilor politice ale Alia ilor". Pentru canadianul Perry Bidiscombe, instalarea guvernului Groza a fost r spunsul Moscovei la descoperirea unei re ele subterane organizate de „guvernul na ional" de la Viena, condus de Horia Sima, Grupul etnic german, al c rui şef era Andreas Schmidt, şi un grup de militari, între care comandantul Armatei 4 române, generalul Gheorghe Avramescu, re ea ce urm rea organizarea unui „23 august pe de-andoaselea" (Horia Sima), destinat s scoat România de sub ocupa ia sovietic printr-o ac iune intern conjugat cu o ofensiv german în Ungaria. Dispunând de un agent dublu — radiotelegrafistul re elei —, sovieticii au fost la curent cu preg tirile re elei, astfel c , în ajunul declanş rii ofensivei germane din zona lacurilor Balaton-Velencse (Opera iunea „Friihlingserwachen", început la 6 martie 1945), ei l-au arestat pe generalul Avramescu, dup ce, cu pu in timp mai înainte, îi arestaser pe Andreas Schmidt şi pe Constantin Stoic nescu, emisarul lui Horia Sima. în întâlnirea cu regele Mihai, din dup -amiaza zilei de 6 martie, mareşalul RI. Malinovski a st ruit asupra primejdiei reprezentate de aceast ac iune subversiv pentru spatele frontului sovietic. Este sigur c interven ia brutal a Kremlinului prin trimisul s u Ai. Vîşinski a temperat — dac nu chiar spulberat — euforia de la Ialta şi a sporit suspiciunile Londrei şi Washingtonului asupra adev ratelor inten ii ale lui Stalin, astfel c nu este cu totul lipsit de temei opinia potrivit c reia 6 martie 1945 reprezint întâia manifestare a R zboiului rece. Angajate în negocieri cu URSS în problema.Poloniei, SUA şi Marea Britanie au considerat c miza era mult mai important la Varşovia decât la Bucureşti. Dac în 1944, între România şi Grecia, Londra, sprijinit de Washington, a dat întâietate Greciei, în 1945, între România şi Polonia, cele dou mari democra ii apusene au dat preferin Poloniei, deşi nici la Varşovia sprijinul occidental nu va fi atât de consistent încât s poat împiedica instituirea controlului sovietic prin partidul comunist. Guvernul impus de Vîşinski regelui se autointitula cu o formul înşel toare „de larg concentrare democratic ". în realitate, el era întruchiparea unei tipice coali ii fictive, întrucât, sub conducerea comuniştilor, cabinetul nu cuprindea decât partide şi organiza ii aliate ale PCR sau cripcocomuniste, precum şi „tovar şi de drum" ai PCR, între care cel mai important era Gheorghe T t rescu. Alian a cu fostul prim-ministru liberal — omul responsabil (în calitate de subsecretar de stat la Interne) de reprimarea rebeliunii numit de comunişti „r scoala" de la Tatar-Bunar — nu se încheiase f r ezit ri şi rezerve atât din partea unor comunişti cât şi a unor social-democra i. Moscova îl dorea îns prezent în guvern şi ei îi apar inea cuvântul hot râtor. Dou erau ra iunile sale de a-1 al tura pe omul politic „burghez" comuniştilor. în cosmetica politic , destinat s conving Occidentul c URSS nu aducea la putere 454 455 partidele comuniste în rile ocupate de Armata Roşie, ci sprijinea coali ii ale for elor „antifasciste", prezen a lui Gheorghe T t rescu (ca vicepremier şi ministru de Externe) era arhioportun : un fost prim-ministru al unui guvern regal, binecunoscut în Occident şi în rela ii strânse cu preşedintele Cehoslovaciei, Edvard Benes, el însuşi convins c , în condi iile geopolitice de la sfârşitul celui de-al doilea r zboi mondial, „lumina vine de la R s rit". Oricât de criticat ar fi fost oportunismul lui T t rescu, el purta, în percep ia occidental , o anumit respectabilitate „burghez ", pe care sovieticii, cu marea lor abilitate, erau hot râ i s o exploateze la maximum. în al doilea rând, Gheorghe T t rescu era, tocmai prin trecutul s u, uşor şantajabil. Adversar neîmp cat al fostului prim-ministru liberal, I. Maniu cerea arestarea şi judecarea lui T t rescu, al turi de criminalii de r zboi, ca fiind vinovat de dezastrul rii. Aşa cum s-a spus cu o formul potrivit , T t rescu avea de ales între banca acuz rii şi banca guvernului; alegerea nu era greu de f cut. Şi totuşi, intrarea în guvernul Groza a lui T t rescu nu era un simplu act de oportunism sau de supravie uire politic . Aşa cum s-a ar tat mai sus, el fusese unul dintre pu inii oameni politici din România care în elesese c soarta rii nu va depinde de Londra şi Washington, ci de Moscova. în consecin , strategia sa politic s-a întemeiat pe noua realitate geopolitic şi a f cut din strânsa — foarte strânsa — colaborare cu URSS piatra unghiular a politicii sale, spunându-le repetat acest fapt reprezentan ilor sovietici cu care venea în contact. Ceea ce T t rescu nu le-a m rturisit era c , în acelaşi timp, el dorea s priveze PCR de monopolul bunelor raporturi cu Moscova, altfel spus, s nu-i lase pe comunişti s de in statutul de „copii prefera i" ai Kremlinului. Evident, era o iluzie, dar cel care o nutrea voia s serveasc astfel interesul na ional. Dac este s d m crezare informa iei comunicate OSS (Oficiul/Biroul Serviciilor Strategice — serviciul de spionaj american) de unul din agen ii s i din România, A-201 (Theodor Negroponte), la 7 martie 1945, aşadar, a doua zi dup instalarea guvernului Groza, o echip de emisari sovietici, venit în România, s-a întâlnit cu Ana Pauker, Constantin Pârvulescu şi Constantin Doncea, c rora le-a transmis un plan de m suri ce trebuiau înf ptuite în urm torii trei ani: abolirea monarhiei, lichidarea partidelor „istorice", crearea structurilor represive şi militare dup model sovietic, reforma agrar , dar şi preg tirea condi iilor pentru colectivizarea agriculturii, lichidarea b ncilor, închiderea rii fa de Occident, atât pe plan economic, cât şi cultural şi uman. Deşi cercet torul american Eduard Mark a pus sub semnul întreb rii autenticitatea acestui plan, este de net g duit c , în perioada 1945-1948, el a fost executat punct cu punct. Înc din primele zile, cabinetul Groza s-a lansat într-o activitate febril menit s atenueze şocul provocat în opinia public de schimbarea de guvern care era, în fapt, o schimbare de regim. Evident, atunci foarte pu ini erau aceia care îşi d deau seama c la 6 martie 1945 a început o nou perioad în istoria României, perioad care avea s dureze 45 de ani. Cea mai mare parte a opiniei publice considera c noua formul politic va fi efemer pentru c ... „Occidentul nu ne las !" Dincolo de speran ele în ajutorul Apusului se afl îns realitatea descris corect de generalul C.V.R. Schuyler, reprezentantul SUA în Comisia Aliat de Control: „Actualul guvern român este un guvern minoritar, impus na iunii prin presiuni sovietice directe. Acest guvern este dominat de Partidul Comunist Român, care reprezint , probabil, mai pu in de 10% din popula ia româneasc . Marea majoritate a poporului român este profund na ionalist şi se opune energic sistemului comunist sub orice form ". Pentru a dezarma aceast ostilitate de care guvernan ii erau conştien i, primul pas a fost restaurarea administra iei române în nord-estul Transilvaniei, prezentat ca un gest generos din parte URSS, f cut numai pentru c la Bucureşti se afla un guvern ce se bucura de încrederea lui Stalin. Pentru a consolida pozi ia guvernului Groza, revenirea autorit ilor române în nord-estul Transilvaniei a fost prezentat ca fiind satisfacerea de c tre Stalin, la 9 martie, a cererii formulate în acest sens, cu o zi înainte, de c tre Petru Groza şi Gh. T t rescu. La festivit ile de la Cluj, organizate cu acest prilej, al turi de rege şi de membrii guvernului, a fost de fa şi A.I. Vîşinski, invitat de asemenea s participe la o şedin solemn a Consiliului de Miniştri, inut la Cluj, unde se relev gestul sovietic şi se exprim recunoştin a fa de Stalin. Oricât de mare era 456 457 satisfac ia opiniei publice de a vedea Transilvania de Nord reintegrat administrativ statului român, ea nu putea trece cu vederea c actul acesta, mult aşteptat, ap rea ca un dar al Moscovei f cut instrumentelor sale de la Bucureşti şi c absen a de la Cluj a reprezentan ilor Marii Britanii şi SUA dovedea c situa ia noii forma ii guvernamentale nu era — sau se spera s nu fie — aşa de sigur cum o prezentase Vîşinski la Cluj: „un guvern de lung durat , de mare putere de munc , de îndr zne e încerc ri, de mari fapte eroice, de mare glorie!" P catul originar al guvernului Groza — z mislirea lui prin interven ia în for a Moscovei — s-a r sfrânt şi asupra reformei agrare, decretat la 23 martie, în urma c reia circa 1,4 milioane ha au fost expropriate, aproximativ 1,1 milioane ha fiind trecute în proprietatea a 900 000 familii, aşadar, o reform cu mult mai modest decât cea din 1920, dar prezentat de propaganda oficial ca o rezolvare a problemei agrare. Chiar dac printre beneficiarii reformei s-au aflat 400 000 de familii de rani f r p mânt, era în realitate vorba de un „dar otr vit", întrucât împropriet rirea era destinat s câştige simpatiile r nimii pentru noul regim, ale c rui adev rate inten ii aveau s fie dezv luite patru ani mai târziu, când va fi lansat colectivizarea agriculturii. Regimul comunist, fie şi incipient, şi camuflat, a creat în ar o stare de indispozi ie tensionat . Defularea opiniei publice s-a f cut în spiritul firii româneşti: „luarea în b şc lie", adic „bancurile": Petru Groza, Gheorghe T t rescu, preotul Constantin Burducea (ministrul Cultelor) şi, mai presus de to i, Romulus Z roni (ministrul Agriculturii) au devenit obiectul epigramelor şi anecdotelor, lansate sau atribuite lui P storel Teodoreanu. În aceast atmosfer de opozi ie cvasigeneral , sfârşitul r zboiului în Europa a trecut neobservat. Şi totuşi contribu ia României la înfrângerea Germaniei naziste a fost important : prin efectivele angajate (538 536 militari), ea s-a plasat pe al patrulea loc, potrivit unor estim ri, dup URSŞ, SUA şi Marea Britanie (loc contestat de Polonia, care îl revendic pentru ea, avansând cifra de 595 000 militari). Opera iile armatei române pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei s-au desf şurat sub comandament sovietic şi ostilitatea fa de ruşi a f cut ca faptele de arme ale ostaşilor români — recunoscute chiar în ordine de zi ale lui Stalin sau ale comandan ilor sovietici — s nu aib nici un r sunet în ar . R zboiul din Vest a fost perceput ca un „r zboi str in", pentru care opinia public nu a manifestat (evident, cu excep ia rudelor elor pleca i pe front) decât un interes insignifiant. O „fr ie de arme" româno-sovietic nu era de conceput. Pe front se petreceau deopotriv scene de umilin pentru comandan ii români, dar şi de reac ii demne din partea lor fa de arogan a militarilor roşii. în amintirile sale, lt.-col. Gheorghe Magherescu descrie scena admonest rii şi insult rii generalului Vladimir Constantinescu de c tre generalul sovietic Sersciuk. Acesta „era atât de cumplit, atât de amenin tor, încât generalul Vladimir Constantinescu se pierdu de tot. Vladimir Constantinescu, asul sportului c lare, cavaler pân în ultima fibr a sa, acel ofi er c ruia nim nui nu i-ar fi trecut prin minte c ar fi putut s -1 ofenseze cu cel mai mic gest, stând smirn în fa a lui Sersciuk, primind injuriile! A salutat şi apoi, printr-o întoarcere sold easc împrejur, a luat-o pas alerg tor în direc ia frontului (Sersciuk îi ordonase s plece imediat în linia întâi — n.n.), s rind peste şan uri, trecând peste garduri şi pierzându-se în vastitatea câmpului de lupt , disp rând cu totul [...]. Dac ni s-ar fi smuls epole ii, dac am fi fost lovi i, nu am fi sim it mai mult decât sim isem pân atunci. Chiar dac am fi intrat în miezul p mântului, tot n-am fi sc pat de ruşinea ce ne copleşea". Au fost îns şi atitudini demne, ca aceea a generalului Edgar R dulescu, care, întrerupt în timp ce discuta cu un alt general român de un locotenent sovietic, ataşat Diviziei 8 cavalerie, şi aflat în dezacord cu misiunea încredin at de comandantul român acestei mari unit i a exclamat: „Cum? Un locotenent îndr zneşte s se amestece în discu ia a doi comandan i de mari unit i f r a fi întrebat şi are tupeul s -şi dea şi p rerea, dezaprobându-m pe mine? Aceasta este cea mai mare necuviin şi indisciplin ". Apoi 1-a „invitat s p r sesc imediat biroul şi s aştepte dispozi iuni". Intimidat, locotenentul sovietic s-a supus — spre surprinderea general — ordinului. Generalul Edgar R dulescu a mers mai 458 459 departe: a cerut comandamentului sovietic ca impertinentul locotenent s fie mutat la trup , întrucât nu corespundea misiunii de ofi er de leg tur pe lâng un comandament român. Cererea i-a fost imediat satisf cut . CAPITOLUL 3 ROMÂNIA ÎN SFERA SOVIETICĂ DE HEGEMONIE CONFERIN A DE PACE DE LA PARIS O dat recunoscut de c tre SUA şi Marea Britanie, guvernul s-a aflat în fa a a dou probleme capitale: participarea României la Conferin a de pace de la Paris şi organizarea alegerilor parlamentare. În capitala francez , delega ia român , condus de Gheorghe T t rescu, flancat îns de comunişti, a fost confruntat cu cererea Ungariei de a ob ine — pornind de la prevederea conven iei de armisti iu c Transilvania sau „cea mai mare parte a ei" va fi restituit României — o suprafa de 22 000 km2 din teritoriul transilvan. Guvernul Groza, care se ştia nepopular, nu putea face nici o concesie teritorial Ungariei, c ci a proceda altminteri însemna o sinucidere politic , mai ales, în perspectiva apropiatelor alegeri, într-un discurs rostit la Cluj, la 10 iunie 1946, Lucre iu P tr scanu a condamnat în termeni viguroşi revizionismul ungar şi a subliniat c „Transilvania a apar inut şi va apar ine statului român în întregime [...]; noua edi ie a revizionismului se leag de tendin ele bine cunoscute ale revizionismului trecut, atât de agitat în Ungaria de ieri". Cuvântarea lui P tr scanu urm rea de asemenea s câştige 463 simpatia aleg torilor na ional- r nişti, atât de sensibili la problemele Transilvaniei, pentru PCR. Deşi P tr şcanu declarase c vorbeşte în numele PCR şi al guvernului, pozi ia sa va fi condamnat , mai târziu, ca na ionalist şi şovin , iar în timpul îndelungatei anchete (1948-1954), încheiat cu procesul şi execu ia sa, cuvântarea de la Cluj din iunie 1946 (care nu trebuie confundat cu cea din iunie 1945, inut tot la Cluj, şi tot în problema Transilvaniei) a fost unul din capetele de acuzare. Comuniştii din Ungaria, pentru a câştiga şi ei popularitate (la alegerile din 4 noiembrie 1945 ob inuser 17% din voturi, fa de 57% ob inute de Partidul Micilor Agrarieni), au sprijinit revendic rile guvernului ungar (din care f ceau parte). La 13 august 1946, în articolul de fond din „Szabad Nep", organul partidului comunist, scria: „Noi în elegem c democra ia româneasc , care duce o lupt înverşunat cu for ele interne ale reac iunii şovine, nu doreşte s poarte povara concesiunilor teritoriale. Dar acelaşi lucru se aplic şi democra iei ungare... De aceea satisfacerea cererilor modeste, cu adev rat minime, ale Ungariei ar servi şi interesele democra iei române". Noile revendic ri fuseser limitate la 4 000 km2, adic o fâşie la frontier care s dea Ungariei oraşele Arad, Oradea, C rei şi Satu Mare. Cererile ungare au fost respinse la Conferin a de pace, care a decis c întreaga Transilvania apar ine României. O grav injusti ie a fost neacordarea statutului de cobeligeran României, în ciuda contribu iei ei majore la victoria asupra Germaniei. împotriva acord rii amintitului statut au votat, între al i, URSS, SUA şi Marea Britanie, România beneficiind de voturile Fran ei (al c rei delegat a regretat votul dat, când a constatat c cei trei mari erau ostili acord rii cobeligeran ei), Cehoslovaciei precum şi ale... Ucrainei şi Bielorusiei! Absen a statutului de cobeligeran (acordat îns Italiei!) priva România de o situa ie care i-ar fi permis s combat clauzele economice ale tratatului, în primul rând desp gubirile de r zboi. „Repara iile şi restituirile, cerute prin Proiectul de Tratat în plus fa de condi iile Conven iei de armisti iu — se ar ta într-un document românesc — ar avea ca urmare nu numai faptul c România va ajunge repede în situa ia de a nu putea s le îndeplineasc , dar şi c ea îşi va vedea distrus întreaga economie." Activitatea delega iei române s-a desf şurat în limitele îng duite de sovietici (Molotov); iritat de întâlnirile membrilor delega iei române cu reprezentan ii occidentali, Molotov i-a convocat pe I.Gh. Maurer şi Al. Bârl deanu şi le-a comunicat c „toate contactele (românilor — n.n.) cu delega iile occidentale vor trebui s înceteze, mai ales cu delega iile SUA şi Marii Britanii, dac permisiunea pentru astfel de convorbiri nu a fost cerut mai dinainte şi primit ". Oricât ar p rea de surprinz tor, unul din membrii delega iei române care a încercat s -i avertizeze pe occidentali asupra naturii adev rate a raporturilor româno-sovietice a fost economistul Herbert (Belu) Zilber: „Sunt evreu şi comunist — spunea el americanilor şi altor «capitalişti». Nu ne l sa i complet în mâna ruşilor, c ci nu numai c disp rem complet ca na iune, dar va fi şi în detrimentul vostru, pân în cele din urm ". Realist, I.Gh. Maurer le spune la un pahar de vin lui Dumitru Danielopol şi unui alt delegat, ştiu i ca prooccidentali, c „iubeşte ara tot aşa cum o iubim şi noi — dup cum scrie cel dintâi. Dar ce vrem s fac ? Ruşii sunt în ar şi americanii sunt departe. «Noi trebuie s tr im cu ruşii. sta e adev rul. Pentru voi este uşor s critica i şi s m ar ta i pe mine. Tu (Danielopol — n.n.) nu ai fost în ar de mult (r m sese în Anglia în timpul r zboiului — n.n.) şi nu te mai întorci. Dar pentru i de stau acas ce vrei s fac ?»" în discu ia cu Maurer, Molotov a st ruit c nici o problem a rela iilor sovieto-române nu trebuie discutat la Paris, ci ulterior, dup încheierea Conferin ei de pace. Respectând aceast cerere-indica ie sovietic , atât P. Groza cât şi Gh. T t rescu s-au ab inut s abordeze atunci probleme teritoriale româno-sovietice. Şeful diploma iei române dorea ca România s recapete cele patru insule de pe bra ul Chilia (Limba, Dalerul Mare, Dalerul Mic şi Salangic) ocupate prin for de c tre trupele sovietice în toamna anului 1940, în timp ce primul-ministru Groza cerea ca, în schimbul insulelor dun rene, României s i se restituie Her a şi anumite teritorii prin care trecea calea ferat Siret-Halmei. Evident, 464 465 aceste dorin e nu numai c nu aveau nici o şans de a fi satisf cute, dar nici nu au mai fost prezentate oficial. Ele arat îns c nici Groza, nici T t rescu nu erau simple paia e manevrate de Moscova. Tratatul de pace semnat la 10 februarie 1947 încheia capitolul dureros al particip rii României la cel de-al doilea r zboi mondial: un r zboi început în Est şi terminat în Vest, împotriva Germaniei, al turi de care România intrase în r zboi. Şi în Est, şi în Vest, obiectivul României fusese legitim: recuperarea teritoriilor pierdute în vara anului 1940. Dac , dup 23 august 1944, campania din Est a fost apreciat ca o grav eroare sau chiar o crim , ra iunile au fost de ordin politico-propagandistic. în realitate, redobândirea Basarabiei, nordului Bucovinei şi inutului Her a era la fel de îndrept it ca şi redobândirea nord-estului Transilvaniei, iar continuarea opera iilor militare dincolo de Nistru a fost tot atât de necesar , sau chiar mai necesar — având în vedere primejdia reprezentat de for a militar a URSS — decât continuarea opera iilor militare, dincolo de frontiera de vest a României. Pierderile armatei române de pe cele dou fronturi au fost urm toarele: ■■, . Mor i / R ni i şi bolnavi Disp ru i Total ■ Est Vest Total 71 585 21 035 92 620 243 622 309 533 624 740 90 344 58 443 169 822 333 966 367 976 794 562