monitor strategic

MONITOR STRATEGIC Revistă editată de Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, membru al Consorţiului Academiilor de Apărare şi Institutelor de Studii de Securitate din cadrul Parteneriatului pentru Pace, membru asociat al Proiectului de Istorie Paralelă pentru Securitate prin Cooperare. REDACTOR-ªEF • General-maior (r) dr. MIHAIL E. IONESCU, directorul Institutului pentru Studii Politice de Apãrare ºi Istorie Militarã, Ministerul Apãrãrii Naþionale, România COLEGIUL DE REDACÞIE • Prof. asociat dr. JORDAN BAEV, Colegiul de Apãrare ºi Stat Major, „G. S. Rakovsky”, Sofia, Bulgaria • Prof. univ. dr. DENNIS DELETANT, University College London, Marea Britanie • SORIN ENCUÞESCU, Preºedintele Asociaþiei „Manfred Wörner”, Bucureºti, România • Lector univ. dr. IULIAN FOTA, Consilier prezidenþial, Preºedinþia României • Dr. SERGHEI KONOPLIOV, Harvard University Program for Black Sea Security, SUA • Prof. dr. CRAIG NATION, Department of National Security&Strategy, US Army War College, USA • Prof. dr. REINER POMERRIN, Universitatea din Dresda, Germania • Prof. dr. ERWIN SCHMIDL, Academia Naþionalã de Apãrare, Viena, Austria • Prof. univ. dr. MICHAEL SHAFIR, Universitatea „Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca, România • Colonel (r) dr. SHAUL SHAY, Senior research fellow, International Policy Institute for Counter-Terrorism at the Interdisciplinary Center, Herzliya, Israel • Prof. univ. dr. VASILE SECÃREª, ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative, România • Dr. JEFFREY SIMON, Senior research fellow, Institute for National Strategic Studies, National Defense University, Washington D.C., SUA • Comandor (r) GHEORGHE VARTIC, istoric militar, C.S.E.E.A., România ADRESA Str. Constantin Mille nr.6, sector 1, Bucureºti, cod 010142, telefon: 0040 21 315.17.00, fax: 0040 21 319.58.01 www.mapn.ro/diepa/ispaim e-mail:ipsdmh@yahoo.com Revista a fost inclusă în baza de date a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, fiind evaluată la categoria „C”. SUMAR Monitor Strategic Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI / 3 Dr. Bogdan Câmpianu – Dezvoltarea pieţei de capital / 5 Dr. Ionuţ Dumitru – România. Perspective macroeconomice şi provocări la adresa politicilor economice / 15 Dr. Lucian Anghel – Cum finanţăm economia? Bursa de valori, una din soluţiile potenţiale (comunicări prezentate în cadrul „Proiectului Foişor”, 24 aprilie 2012, Bucureşti) / 30 REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE / 43 Dr. Paraschiva Bădescu – Zona Extinsă a Mării Negre: provocări şi oportunităţi / 45 Dr. Simona R. Soare – The Impact of the European Economic Crisis on the EaP and Its Crisis Management Flagship Initiative / 51 Dr. Şerban Filip Cioculescu – Viziunea Turciei şi Rusiei asupra Regiunii extinse a Mării Negre: rolul şi influenţa actorilor locali / 68 Bogdan Mihai Popescu – EU and Russia Energy Dialogue: between cooperation and conflict / 81 ISPAIM — monitor strategic 3-4 / 2012 SECURITATE INTERNAŢIONALĂ / 95 Monica Elena Paraschiv – Ballistic Missile Defense: NATO and Russia /97 Diana Papadopol – Diplomaţia panda”: China şi noua sa diplomaţie publică /106 Ana Maria Ghimiş – East versus West for the Arctic? / 114 PUNCTE DE VEDERE / 125 Dr. Mihail E. Ionescu – Un Orient Mijlociu Islamist? / 127 Iuliu Diculescu – Studii şi strategii de securitate: o perspectivă critică / 133 Dr. Şerban Filip Cioculescu – Campania NATO din Libia: cauze şi consecinţe ale „bombardamentului umanitar” / 136 Dr. Şerban Liviu Pavelescu – Dimensiunea militară şi de securitate a Grupului de la Vişegrad / 142 RECENZII / 149 Recenzie la volumul Apusul Westphaliei? Statul naţional în sistemul relaşiilor internaţionale în anii post-Război Rece de Iuliana–Simona Ţuţuianu– dr. Georgeta Chirleşan / 151 Recenzie la volumul Următorii 100 de ani. Previziuni pentru secolul XXI/ The Next 100 Years. Forecasts for the XXI Century de George Friedman - Silviu Petre / 154 –– –––– Redactor şef-adjunct: Şerban Filip Cioculescu Redactor: Simona Soare Tehnoredactor: Maria Dumitru Tiparul executat la Tipografia SEMNE B 00136/06.2012 2 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 3 Monitor Strategic Monitor Strategic 4 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic Dezvoltarea pieţei de capital Dr. Bogdan CÂMPIANU* Director al Equity Markets Raiffeisen Capital&Investment Dezvoltarea pieţei de capital – DE CE? Sursa: Eurostat, Banca Naţională a României, Bursa de Valori Bucureşti, Bursa de la Varşovia: Gielda Paperow Wartosciowych w Warszawie, Ministerul de Finanţe al Poloniei Este extrem de relevanta o comparatie intre nivelul de dezvoltare al intermedierii financiare in Romania fata de Polonia, tara care a devenit cel mai important centru financiar din Europa Centrala. In timp ce sectorul bancar este intr-un stadiu comparabil de dezvoltare, piata de capital, cu cele doua sectoare cheie – piata titlurilor de stat si piata actiunilor, este mult ramasa in urma, nefiind deocamdata o alternativa viabila de finantare a economiei. PIB-ul polonez este de 2,6 ori mai mare decat al Romaniei iar valoarea totala a activelor bancare este de doar 3,2 ori mai mare. In schimb, valoarea titlurilor de stat detinute de institutii nebancare in Polonia este de douazeci si doua de ori mai mare decat in Romania iar valoarea free-floatului pentru primele 20 de compaii listate la Bursele celor doua tari, adica a actiunilor aflate in circulatie si detinute de actionarii minoritari, este de doisprezece ori mai mare decat in Romania. Aceste date ne arata ca piata de capital romaneasca este mult ramasa in urma si este in buna masura inchisa marilor investitori institutionali nebancari. * Comunicare susţinută în cadrul „Proiectului Foişor”, 24 aprilie 2012, Bucureşti SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 5 Monitor Strategic Monitor Strategic Sursa: Bursa de Valori Bucureşti, Bursa de la Varşovia: Gielda Paperow Wartosciowych w Warszawie, Bursa de la Viena: Wiener Borse AG Piata foarte mica prin raportare la dimensiunea economiei limiteaza accesul investitorilor institutionali. Principala cauza a faptului ca piata este mica este numarul mic de companii pe Bursa cat si dimensiunea mica a majoritatii covarsitoare a companiilor listate. Daca analizam cele mai mari 20 de companii de la cele trei burse, vedem ca valoarea lor de piata este de sub 12 mld EUR in RO – de 6,6 ori mai putin decat top 20 in Polonia si 6,4 ori mai putin decat in AT. Daca mergem la adevarata masura a lichiditatii Bursei – valoarea actiunilor detinute de micii actionari, acele actiuni care circula (in jargon free float) diferenta fata de Polonia este de 10 ori mai mare.Din cele 3,6 mld free float ale companiilor din top 20 in Romania cca 2 mld sunt actiunile FP. Rezulta ca un investitor institutional care vrea sa investeasca in companii din Romania in mod direct are un bazin de lichiditate extrem de mic. Sursa: Bursa de Valori Bucureşti, Bursa de la Varşovia: Gielda Paperow Wartosciowych w Warszawie, Bursa de la Viena: Wiener Borse AG. Date valabile la 31 decembrie 2011. 6 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic Piata mica rezulta in Lichiditatea zilnica mica si un risc ridicat de intrare: daca vreau sa investesc 10 mil EUR (o suma modica pentru marii investitori institutionali) fara sa depasesc 10% din rulajul mediu zilnic pentru ca sa nu ridic pretul la achizitie, am nevoie de de mai putin de jumatate de zi in Polonia si de 11 zile la Bucuresti Sursa: CSSPP, KNF: Autoritatea de Supraveghere Financiară Poloneză, date disponibile la 29 februarie 2012. Notă: conform celor mai recente date disponibile, respectiv septembrie 2011. In ceea ce priveste cererea de instrumente financiare locale, fondurile de pensii poloneze au fost lansate inca din 1998 si au ajuns in prezent la active de peste 50 mld EUR. Fondurile de pensii locale au avut de la inceput o restrictie: puteau investi doar 5% din activele lor in strainatate. Aceasta restrictie a putut sa fie fixata pentru ca tara nu era membru UE in acel moment. Aceasta restrictie nu le-a afectat foarte mult performanta, intrucat a existat, mai ales in ultimii ani, o oferta abundenta de instrumente locale, astfel incat la sfarsitul lui 2011 doar 0,5% din activele fondurilor de pensii poloneze erau investite in active straine, adica mult mai putin chiar decat limita legala. Prin comparatie, fondurile de pensii romanesti, care au pornit abia in 2008, au ajuns la active de cca 1,5 mld EUR, din care deja 10% sunt investiti in active straine, datorita deficitului puternic de instrumente locale. Nu putem decat sa credem ca, in lipsa unei cresteri a numarului si cantitatii de instrumente locale, acest fenomen se va agrava iar acumularile locale de capital vor contribui, din ce in ce mai mult la dezvoltarea altor tari. SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 7 Monitor Strategic Monitor Strategic 8 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic Dezvoltarea pieţei de capital – cum? Cum au ajuns Viena si Varsovia capitalele financiare ale Europei Centrale ? Dezvoltarea pietei de capital inseamna atat dezvoltarea ofertei de instrumente locale cat si dezvoltarea cererii din partea unei baze de investitori instiuttionali locali (adica acea mutare progresiva catre un model bazat pe acumularea interna despre care vorbea colegul meu). In Polonia, asa cum am aratat, dezvoltarea pietei de capital locale a fost un obiectiv politic urmarit cu consecventa pe parcursul unei perioade lungi. Pe partea ofertei de instrumente locale, aceasta a fost creata prin programe ambitioase de privatizare, companiile de stat care alcatuiesc infrastructura economiei nationale fiind printre putinele companii de dimensiunea necesara. La bursa din Varsovia, aceste companii privatizate partial sau integral de stat prin intermediul Bursei detin chiar 85% din capitalizarea companiilor din Top 20, ceea ce demonstreaza ca dezvoltarea pietei de cpaital locale a fost un proiect politic. . In Romania, Transelectrica si Transgaz sunt singurele companii privatizate partial prin vanzarea pe Bursa, prin oferta publica, a unor pachete minoritare de actiuni. In afara de aceste doua exceptii, privatizarile din Romania au fost realizate doar prin tranzactii bilaterale cu investitori financiari sau strategici. Aceasta metoda a permis restructurarea rapida si in profunzime a economiei dar a facut ca centrul de decizie pentru multe industrii sa se mute in afara tarii si nu a permis dezvoltarea unei piete locale de capital atragatoare pentru marii investitori institutionali. SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 9 Monitor Strategic Monitor Strategic 10 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic Sursa: Bloomberg Notă: WIG20 reprezintă indicele bursei de valori din Varşovia pentru cele mai importante 20 de companii In ceea ce priveste oferta de instrumente locale, guvernul polonez a publicat un program de privatizare pe care l-a respectat in foarte mare masura iar privatizarile planificate au avansat indiferent de conditiile de piata. Nimeni nu poate sa ghiceasca piata. Majoritatea covarsitoare a managerilor de fonduri sunt sub piata in fiecare an iar ei fac asta zi de zi. Cum ar putea un functionar sa aiba o performanta mai buna decat aceasta? De aceea ideea de a prinde cel mai bun moment este o idee care trebuie abandonata – intotdeauna piata va oferi pretul corect. Mai mult, in Polonia, executia cu consecventa a planului de privatizari a dus la increderea investitorilor si la evaluari din ce in ce mai bune. De aceea, in executia programului de privatizare prin piata de capital obiectivul este maximizarea castigurilor pe ansamblul portofoliului de proiecte si mai putin pe fiecare proiect in parte. Ca sa transpunem in termeni locali aceaste principii, oferta Petrom ar fi trebuit facuta pentru a arata consecventa – nefinalizarea ei a creat o mare neincredere atat intre bancile de investitii cat si intre investitori iar aceasta neincredere este dificil de reparat. SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 11 Monitor Strategic Programul de privatizări prin intermediul bursei – Stadiul actual şi propuneri Monitor Strategic Notă: la 26 martie 2012, estimare Raiffeisen Capital&Investment 12 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic ANEXE SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 13 Monitor Strategic Monitor Strategic 14 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic ROMÂNIA Perspective macroeconomice şi provocări la adresa politicilor economice Ionuţ DUMITRU*, Ion economist-şef Raiffeisen Bank * Comunicare susţinută în cadrul „Proiectului Foişor”, 24 aprilie 2012, Bucureşti SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 15 Monitor Strategic Monitor Strategic 16 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 17 Monitor Strategic Monitor Strategic 18 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 19 Monitor Strategic Monitor Strategic 20 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 21 Monitor Strategic Monitor Strategic 22 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 23 Monitor Strategic Monitor Strategic 24 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 25 Monitor Strategic Monitor Strategic 26 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 27 Monitor Strategic Monitor Strategic 28 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 29 Monitor Strategic Cum finanţăm economia? Bursa de Valori, una dintre soluţiile potenţiale Monitor Strategic Dr. Lucian ANGHEL*, Preşedintele Consiliului Bursei de Valori Bucureşti * Comunicare susţinută în cadrul „Proiectului Foişor”, 24 aprilie 2012, Bucureşti 30 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 31 Monitor Strategic Monitor Strategic 32 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 33 Monitor Strategic Monitor Strategic 34 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 35 Monitor Strategic Monitor Strategic 36 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 37 Monitor Strategic Monitor Strategic 38 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 39 Monitor Strategic Monitor Strategic 40 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI 41 Monitor Strategic Monitor Strategic 42 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 43 Monitor Strategic Monitor Strategic 44 Nr. 3-4/2012 Monitor Strategic Zona extinsă a Mării Negre: provocări şi oportunităţi Ambasador Dr. Paraschiva BĂDESCU Din punct de vedere geografic şi istoric, Regiunea extinsă a Mării Negre (REMN), ce include şi Caucazul de Sud, este parte a Europei, leagănul civilizaţiilor la porţile continentului, cu rădăcini în culturile antice greacă şi romană. Amplasarea strategică a regiunii la răscrucea dintre Europa, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală a făcut din Marea Neagră un subiect de îndelungate dispute şi războaie între puterile care doreau să deţină controlul asupra acesteia. O serie de evenimente istorice fără precedent au adus în atenţia Occidentului Regiunea extinsă a Mării Negre, care include statele riverane la Marea Neagră, Moldova şi ţările din Caucazul de Sud – Armenia, Azerbaidjan şi Georgia, arăta Ronald D.Asmus, subliniind necesitatea ca aceasta să se afle între priorităţile de pe ordinea de zi euro-atlantică1. 1. La începutul anilor ’90, în regiunea Mării Negre au avut loc schimbări radicale de natură politică, militară, economică şi geopolitică. Desfiinţarea Tratatului de la Varşovia a eliminat confruntarea militară între cele două blocuri militare, care a planat timp de peste patru decenii asupra regiunii după cel de-al Doilea Război Mondial. Se deschideau astfel perspective ca Regiunea Mării Negre, considerată o zonă fierbinte în perioada Războiului Rece, să aspire a deveni o zonă de bună vecinătate şi cooperare între statele riverane. Desintegrarea Uniunii Sovietice a rezultat în apariţia a şase noi state independente în regiunea Mării Negre – Federaţia Rusă, Ucraina, Georgia, Republica Moldova, Armenia şi Azerbaidjan, alăturându-se altor state independente din zonă – Bulgaria, România, Turcia, Grecia. In prezent, regiunea este într-o nouă fază istorică: litoralul de vest este integrat în NATO (Bulgaria, Grecia, România şi Turcia) şi Uniunea Europeană (Bulgaria, Grecia şi România, iar Turcia este în proces de negociere); ţările de pe litoralul de est au stabilit relaţii de cooperare cu NATO şi UE, iar unele din acestea şi-au propus drept obiectiv integrarea în aceste organizaţii. Toate statele din regiunea lărgită a Mării Negre sunt angajate în relaţii instituţionale cu structurile euro-atlantice: Consiliul Europei şi OSCE; NATO - Parteneriatul pentru Pace, Consiliul NATO-Rusia şi parteneriatul NATO-Ucraina, prcum şi Parteneriatul Estic al UE. Transformări radicale au avut loc, de asemenea, în domeniul economic. In afară de Grecia şi Turcia, ţări cu o economie de piaţă consolidată, celelalte state din regiunea Mării Negre au traversat un proces complex de tranziţie de la o economie centralizată la o economie de piaţă. Pentru statele ex-sovietice, acest proces a fost şi mai complex, dat fiind faptul că ele au făcut parte dintr-un sistem economic unitar complex, înainte de a trece la edificarea economiilor naţionale. Aceste ţări s-au angajat într-un proces complex de identificare a căilor de conectare la relaţiile economice externe, de a-şi găsi un loc propriu în economia mondială. Totodată, nivelul de dezvoltare economică a statelor din regiune a fost şi este diferit. REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 45 Monitor Strategic 2. Paralel cu transformările radicale politice şi economice, statele din zonă s-au confruntat cu riscuri şi ameninţări pentru securitatea şi stabilitatea naţională şi regională, printre care evenimentele din Georgia, războiul ruso-georgian din 2008, problema flotei ruseşti şi Monitor a Crimeei inStraterelaţiile ruso-ucraineene, conflictul gic dintre Armenia şi Azerbaidjan privind NagornoKarabah,mişcarea separatistă în Transnistria (Republica Moldova), conflicte etnice şi teritoriale existente sau potenţiale, o cronică subdezvoltare economică şi sărăcie. La acestea se adaugă şi unele probleme “vechi” care sunt încă prezente în relaţiile dintre statele regiunii, cum ar fi disputa între Grecia şi Turcia privind demarcarea apelor teritoriale şi posesia insulelor din Marea Egee, situaţia minorităţilor ş.a. Stabilitatea, securitatea şi pacea în această regiune sunt ameninţate de noi riscuri care includ manifestări de extremism, separatism sau terorism, precum şi dispute teritoriale, cursa regională a înarmărilor, probleme ale mediului înconjurător şi creşterea crimei organizate transnaţionale. Conflictele nerezolvate pe teritoriul unor state sau între statele din Caucazul de Sud reprezintă un risc potenţial de reizbucnire a ostilităţilor şi noi valuri de migranţi, constituind un obstacol important pentru dezvoltarea întregii regiuni. In Caucaz, efectele războiului ruso-georgian din 2008 nu au fost încă depăşite, iar existenţa ”de facto” a unor entităţi autoproclamate drept independente continuă să complice integrarea regională. 3. Deşi problemele menţionate mai sus sunt reale şi trebuie să fie abordate şi rezolvate, se impune, totodată, acreditarea importanţei strategice a regiunii din perspectiva necesităţii de consolidare a stabilităţii şi evoluţiilor democratice ale statelor riverane, a relevanţei acesteia în combaterea terorismului, crimei organizate şi traficului ilicit de toate categoriile ş.a. Regiunea Mării Negre se confruntă cu o varietate de riscuri şi probleme, dar şi cu oportunităţi pentru soluţionarea acestora. OSCE, Consiliul Europei, UE, NATO şi ONU sunt deja prezente în zonă prin diferite mecanisme şi programe. Este necesară mai multă sinergie între organizaţiile internaţionale şi mai multă energie 46 Nr. 3-4/2012 pentru a orienta întreaga regiune pe o cale solidă de stabilizare, democraţie şi dezvoltare economică. UE şi NATO au avut o politică proactivă în regiune, au fost încheiate diferite înţelegeri pentru dezvoltarea cooperării multilaterale în Marea Neagră. Intre statele riverane există diferite mecanisme şi forme de cooperare, precum OCEMN (Organizaţia de Cooperare Economică în Marea Neagră), Forumul pentru Dialog şi Parteneriat la Marea Neagră, Iniţiativa UE pentru Marea Neagră etc. Trebuie spus, însă, că rezultatele cooperării multilaterale nu au fost la un nivel satisfăcător, iar unele iniţiative regionale au fost privite cu neîncredere, îndeosebi datorită perceputei conexiuni a acestora cu politicile conductelor energetice, iar potenţialul aranjamentelor de cooperare pare să fie umbrit de politicile bazate pe anumite interese şi alianţe ad-hoc2. Datorită evoluţiilor din zonă, integrarea euroatlantică a fost temporizată, fiind înlocuită cu relaţii de parteneriat bilateral ale UE. Marea Neagră este spaţiul unor tensiuni puternice legate de resursele energetice şi controlul căilor de comunicaţii. La acestea se adaugă vechile rivalităţi care-şi au rădăcinile în istoria statelor riverane şi în conflictul civilizaţiilor. Perspectiva ca Marea Neagră să devină “hub” energetic este afectată de politicile externe dominant vectoriale ale Ucrainei, pe de o parte, şi ale Turciei, pe de alta. Ucraina este confruntată cu probleme legate de tranzitul energiei; penuria energetică şi deficitul bugetar o vor împinge mai aproape de Rusia, iar UE va fi tot mai rezervată de a învesti în infrastructura tranzitului de energie. Datorită acestor evoluţii, Rusia poate deveni un factor tot mai influent în regiunea Mării Negre3. 4. Importanţa strategică a regiunii lărgite a Mării Negre este tot atât de actuală astăzi, precum a fost în timpul Imperiului Roman. Ea reprezintă, pentru toate intenţiile şi obiectivele, frontiera orientală a Europei şi ca atare trebuie să constituie o parte tot mai bine integrată a acesteia, indiferent de separaţiile etnice, naţionale şi culturale înregistrate în istoria mai îndepărtată sau mai recentă a regiunii. In ciuda problemelor complexe cu care se confruntă încă această zonă în virtutea istoriei ei îndelungate, uneori neferi- Monitor Strategic cite, dar mereu dinamice, trebuie subliniat că această istorie a oferit atât bazele, cât şi motivaţia unei participări active şi de success la economia globală şi la comunitatea politică internaţională. politică internă este o altă precondiţie pentru dezvoltarea proiectelor în domeniul energiei şi infrastructurii care sunt de importanţă vitală pentru întreaga regiune6. SUA şi Europa au un interes major în a-şi diversifica sursele de aprovizionare cu energie, iar Marea Neagră este o rută ideală prin care petrolul şi gazele naturale provenite din alte surse decât OPEC şi regiunea Golfului Persic să ajungă pe pieţele europene. Potenţialul acestor surse este considerabil. Regiunea extinsă a Mării Negre este o zonă tradiţională de tranzit şi un important furnizor de energie. Resursele energetice şi potenţialul de transport energetic din Caucazul de Sud constituie un garant important al securităţii energetice a Europei în viitorii ani. Zona extinsă Marea Neagră-Marea Caspică capată tot mai multă importanţă din punct de vedere al producţiei, transportului şi distribuirii energiei. Intreaga zonă se află la interferenţa coridoarelor de transport care leagă Europa de Caucazul de Sud, Asia Centrală şi Orientul Apropiat. Din punct de vedere economic, bazinul Marea Neagră-Marea Caspică este zona cu cel mai rapid ritm de dezvoltare pe plan global7. In acest context, importanţa aceastei zone strategice este incontestabilă, cale de conectare a infrastructurii de transport şi energiei între Asia şi Europa. Intreaga regiune are un potenţial enorm să devină o poartă între Balcani şi Caucazul de Sud, care leagă România cu Georgia şi, prin Azerbaidjan, cu bazinul Caspic. In ianuarie 2011, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie privind Marea Neagră, în care se arată că, de fapt, din 2005, regiunea a intrat într-o nouă fază. Parlamentul European recunoaşte “importanţa geo-strategică a Mării Negre pentru securitatea energetică a UE” şi subliniază necesitatea lansării unei strategii a UE pentru consolidarea coerenţei şi vizibilităţii de acţiune în regiune.4 In politicile occidentale faţă de regiunea Mării Negre sunt urmărite patru mari obiective: întărirea independenţei şi prosperităţii statelor din regiune prin venituri obţinute din producţia de energie; întărirea securităţii pieţei energetice la nivel global, la adăpost de politicile concurenţiale; stabilirea unor legături economice strânse cu noile state din regiune pentru prevenirea sau rezolvarea paşnică a eventualelor conflicte regionale. Din punct de vedere al intereselor occidentale, europene şi americane, relaţiile cu statele din regiunea Mării Negre constituie un punct de referinţă important în orice planificare strategică vizând viitorul politic al Marelui Orient Mijlociu5 Regiunea este atractivă pentru investitorii străini, în special companii petroliere multinaţionale. De aceea, soluţionarea conflictelor existente şi prevenirea unor noi conflicte este considerată drept o premiză esenţială pentru securizarea căilor de export a energiei, iar stabilitatea Toate ţările din Caucazul de Sud, precum şi Rusia, Turcia şi Iranul sprijină avansarea unor iniţiative concrete privind pacea, securitatea regională şi prosperitatea economică naţională în regiune. 5. Statele occidentale par să fie preocupate în primul rând de crearea unui climat de securitate în regiune, astfel încât transportul resurselor energetice să fie în siguranţă. Dar securitatea nu poate exista într-un vid, ci prin conjugarea eforturilor şi folosirea eficientă a mecanismelor existente, precum OCEMN, Blackseafor, Măsuri de Consolidare a Securităţii şi Increderii în Marea Neagră – iniţiative la care participă toate statele din regiune, dar şi cele oferite de OSCE, UE şi NATO. Persistă preocupări privind tipurile tradiţionale de ameninţări la adresa securităţii, generate de trupele staţionate pe teritoriul altor state, schimbările de facto ale graniţelor, conflictele etnice etc. Multe din aceste ameninţări sunt legate – direct sau indirect – de Rusia. Principalul obstacol în calea dezvoltării tuturor democraţiilor noi ale Europei, fie ele din REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 47 Monitor Strategic zona adriatică sau din a Mării Negre, este, fără îndoială, instabilitatea regională. Conflictele nerezolvate sunt printre cauzele instabilităţii regionale. In vocabularul OSCE, aceste conflicte sunt denumite “conflicte îngheţate” şi se referă la regiunile Osetia de Sud şi Abhazia în Georgia, Monitor Strate-(disputa între Armenia şi Nagorno-Karabah gic Azerbaidjan) şi Transnistria (Republica Moldova). Aceste conflicte , departe de a fi îngheţate, au următoarele efecte: consumă resursele statelor şi organizaţiilor implicate în rezolvarea acestora; zădărnicesc planurile de dezvoltare economică; obstrucţionează democraţia, oferindu-le liderilor naţionali pretexte pentru a întârzia reformele democratice, invocând preocupări de securitate naţională; fac posibilă existenţa unor zone incontrolabile ş.a. Ele constituie, totodată, un pretext pentru menţinerea prezenţei militare a Rusiei în regiune. 6. Un obiectiv realist pentru comunitatea euro-atlantică ar fi declanşarea unui proces cuprinzător de stabilizare a regiunii care să includă: gestionarea şi soluţionarea conflictelor, dezvoltarea economică şi consolidarea instituţiilor democratice, afirmarea viguroasă a statului de drept, bazat pe valori, standarde şi principii universale. Atat UE, cât şi NATO dispun de instrumente şi structuri care pot fi şi sunt, utilizate pentru extinderea ariei de stabilitate şi securitate. S-ar impune o operaţionalizare şi implementare regională a acestora. Lupta împotriva terorismului, a noilor riscuri la adresa securităţii şi stabilităţii reclamă stabilizarea şi transformarea regiunii lărgite a Mării Negre într-o zonă sigură de securitate la frontiera sistemului euro-atlantic. Există o atitudine şi o motivaţie complexe din partea actorilor majori ai sistemului euro-atlantic în ceea ce priveşte necesitatea stabilizării şi securizării zonelor frontaliere estice ale Europei, reprezentând o premisă cheie a însăşi securităţii şi bunăstării acesteia. Criza economică mondială ar fi putut constitui pentru regiunea Mării Negre o oportunitate de a consolida cooperarea regională şi de a o folosi 48 Nr. 3-4/2012 pentru soluţionarea problemelor care împiedică dezvoltarea dinamică şi susţinută a întregii regiuni. Dezvoltarea şi intensificarea cooperării regionale ce se profilează tot mai mult ca o exigenţă a relaţiilor internaţionale contemporane, poate contribui la schimbarea percepţiei negative privind regiunea Mării Negre, deschizând perspective cu avantaje economice şi politice. 7. În decursul anilor, în conformitate cu interesul României pentru stabilizarea şi integrarea europeană şi euro-atlantică a statelor din zona lărgită a Mării Negre, au fost depuse eforturi susţinute şi promovate iniţiative vizând acreditarea importanţei strategice a regiunii pentru NATO şi UE din perspectiva necesităţii de consolidare a stabilităţii şi evoluţiei democratice a statelor riverane. A fost sprijinită activ demararea de proiecte concrete sub egida implementării Sinergiei Mării Negre în cadrul UE, în domeniul educaţiei, mediului înconjurător, dezvoltării societăţii civile ş.a. Din păcate, după cum se subliniază în Cartea Verde a Diplomaţiei Multilaterale, postată pe site-ul MAE român, ”maniera în care am promovat agenda balcanică şi agenda pontică a fost neuniformă şi adesea inconstantă. Abordarea a fost preponderent conceptual-strategică şi mult mai puţin orientată spre proiecte concrete, atractive pentru statele din regiune, ceea ce a generat situaţii aparent concurenţiale de tipul Sinergia Mării Negre – Parteneriatul Estic”8. 8. Un proces cuprinzător de stabilizare a regiunii ar trebui să vizeze următoarele direcţii de acţiune: • Conjugarea eforturilor NATO, UE, OSCE şi ONU pentru soluţionarea “conflictelor îngheţate” şi reconstrucţia post-conflict, în special consolidarea statului de drept bazat pe instituţii democratice solide şi o viguroasă societate civilă. Un mediu conflictual frânează progresul pe calea reformelor democratice. Totodată, soluţionarea unui conflict nu poate fi trainică fără instituţii şi infrastructură naţională democratică solidă bazată pe garantarea drepturilor şi libertăţilor omului. Monitor Strategic • Mobilizarea opiniei publice şi a societăţii civile în direcţia sprijinirii priorităţilor reformelor democratice şi economice. • Imbunătăţiirea şi stabilizarea mediului de securitate în regiune, lupta împotriva crimei organizate şi a terorismului, proliferării armelor de distrugere în masă, traficului de arme şi droguri etc. Toate acestea sunt aspecte actuale şi, se poate spune, se află sub control la nivel regional, datorită eforturilor şi atenţiei actorilor euro-atlantici şi a cooperării între guvernele interesate. In privinţa atitudinii occidentale de ansamblu, este necesară creşterea coerenţei şi consecvenţei mesajelor politice transmise către statele din regiune, abandonarea atitudinilor care se percep drept manifestarea”înţelegerii” faţă de ”problemele” Rusiei. • Promovarea şi stimularea cooperării regionale. Nu există nici o ţară în regiune capabilă să soluţioneze de una singură dilemele reformei şi reconcilierii naţionale. Iniţiativele şi formele de cooperare regională, deşi nu suficient de eficiente, au demonstrat efectul acţiunii coordonate în atingerea scopurilor comune. Structurile de cooperare regională, în special dacă sunt sprijinite în mod adecvat de comunitatea internaţională, pot compensa parţial insuficienţa resurselor la nivel naţional. • Crearea unui cadru adecvat în relaţiile cu Rusia, bazat pe parteneriat şi interes reciproc. Federaţia Rusă este şi va rămâne un actor major în regiunea lărgită a Mării Negre. Includerea şi asigurarea co-operării acesteia în promovarea unor proiecte regionale de securitate este o condiţie esenţială pentru o strategie de success cu privire la regiunea respectivă, consideră Stephen Larrabee9, Preşedintele Proiectului de securitate europeană al Corporaţiei RAND din SUA. In opinia sa, Rusia ar putea fi astfel un partener în efortul de a crea un cadru stabil de securitate în regiune10. Evoluţia situaţiei în vecinătatea apropiată determină necesitatea implicării active a României în promovarea acestui proces atotcuprinzător, în reluarea şi reactualizarea dialogului privind elaborarea strategiei NATO / UE pentru regiunea lărgită a Mării Negre care să o plaseze printre priorităţile gândirii strategice occidentale. Etapa actuală prin care trece Alianţa NordAtlantică şi UE se caracterizează, mai degrabă, prin temporizarea proceselor de integrare. Statele din regiunea Mării Negre trebuie să acţioneze ferm şi consecvent pentru formularea şi menţinerea angajamentului politic faţă de această regiune. Indeplinirea rolului de catalizator al proceselor de stabilizare democratică în zonă va permite transformarea structurală a posturii României din stat al frontierei spaţiului comunitar într-un factor de promovare activă a noii politici de vecinătate a UE, contribuind la concretizarea obiectivelor strategice naţionale. Este unul din reperele noului profil strategic al României pentru acest deceniu . Note: po 1 Ronald D.Asmus şi Bruce P.Jackson, “The Black Sea and the Frontiers of Freedom”, în Policy Review, nr.125, iunie-iulie 2004. 2 Flikke, Geir, ed. şi al., “The Shifting Geopolitics of the Black Sea Region: Actors, Drivers and Challenges”. NUPI Report. Oslo, NUPI, 15 March 2011, www.isn.ethz.ch. 3 Grib, Natalya şi Oleg Gavrish, “Ucraina tyanet Rossiyu v trubu”, Kommersant, 9 feb.2010. 4 European Parliament Resolution of 21 January 2011 on an EU Strategy for the Black Sea – www. europarl. europe.eu 5 Mihail E.Ionescu, coordonator, Bogdan Barbu, Corina Carp, Iulian Fota, Stanislav Secrieru, Marele Orient Mijlociu şi Regiunea Lărgită a Mării Negre: relaţii de securitate şi perspective de cooperare, (Bucureşti, Centrul de studii NATO, mai 2004) 6 V. Hooman Peimani, “Conflict and Security in central Asia and Caucasus”, Greenwood Publishing, 2009. 7 Elkhan Nuriyev, Azerbaidjan and New Geopolitics of Eurasia, în Eurasia Critic, http://www.eurasiacritic. com/articles. 8 ”Cartea Verde a diplomaţiei multilaterale”, 2010, p.6 – v.www. mae.ro. 9 F.Stephen Larrabee, ”Rusia şi strategia occidentală cu privire la regiunea Mării Negre”, în ”O nouă strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre”, Bucureşti, Ed.IRSI ”Nicolae Titulescu”, 2004, pp.149-158. 10 De remarcat o tendinţă accentuată din partea actorilor occidentali de a menaja susceptibilităţile sau ”interesele legitime” ale Rusiei şi de a asigura angajarea pozitivă a acesteia în diferite proiecte de cooperare multilaterală. REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 49 Monitor Strategic ABSTRACT Western states, members of EU and NATO, want to increase security and stability with the Greater Black Sea Area, thus they want a common strategy with UN, OSCE and other organisations in order to solve the regional frozen conflicts, to enhance the speed of democratisation process, the economic reform and the fight agains terrorism, organised crime and proliferation of WMD. Of course, Russia should not be excluded from this process, on the contrary, it must be involved in the cooperative Monitor Stratemechanisms. gic Keywords: Black Sea, stability, security, democracy, Russia, cooperation Paraschiva Bădescu is a professional diplomat who helds various positions within the Ministry of Foreign Affairs of Romania and also was part of delegations which participated in bilateral and multilateral negotiations in the field of European and subregion security cooperation. 50 Nr. 3-4/2012 Monitor Strategic The Impact of the European Economic Crisis on the EaP and Its Crisis Management Flagship Initiative Simona R. SOARE, Ph.D. Introduction The Eastern Partnership (EaP), as it was first launched in 2009 as a result of a Polish-Swedish proposal for a political project to engage Eastern European states, was a novel and indeed interesting initiative. The structure seemed sound enough, despite a series of critics that called it bound to fail or duplicate of the European Neighborhood Policy (ENP).1 The initial four platforms focused on issues of interests in both the political and technical spheres of bilateral relations between the European Union (EU) and the six EaP countries and promised what many interpreted to be the “enlargement-lite” strategy2 for the EU as it was working out its Eastern fatigue3 moment. The four platforms and later the flagship initiatives were on paper a balanced and innovative blend of democracy-promotion, state-building, rule-of-law-consolidation and economic performance enhancing mechanisms. Moreover, the balanced if not quite small budgets of the EaP were a potential sign that the EU was not just going to simply throw money at the problem, but rather stay engaged to see the problem through and support their Eastern Partners in more than the financial way to work the problem out. In other words, what the Eastern Partnership truly promised was Europeanization, a message that proved, for better or worse, too subtle for its audience. However, four years later, the way the EaP works does not quite seem to flesh out the structure that was initially announced. Hence, the bigger the disappointment of all the parties involved and the louder the calls for the EaP’s inevitable demise, although it begs to say the EaP is by all accounts barely being developed. Recent analyses claim that the European economic crisis and the austerity policies of the member states will have a deep political impact on the ENP because they will reinforce “local elites’ skepticism towards the European model, reducing Europe’s legitimacy (…) [and thus] decreasing its soft power.”4 But where did the Eastern Partnership and the European Union go wrong? What were, if any, the missed opportunities in the development of the Eastern Partnership and the crisis management flagship initiative? What seems to endanger the Eastern Partnership now more than ever and why is the economic crisis more dangerous now to the EaP than in 2009? And more importantly, is the Eastern Partnership likely to be a victim of the economic crisis alone, or are there innate causes that threaten its further operability? All in all, what impact is the economic crisis of the European Union likely to have on the Eastern Partnership and the crisis management flagship initiative? This paper will attempt to sort out pertinent answers to these questions. The paper is built on three separate parts, focusing on different aspects of the topic at hand. I focus on identifying the types of threats that endanger the Eastern Partnership at this time. I argue that while the economic crisis definitely impacted the European Union quite hard, it is not the most pertinent of threats to the existence and development of the Eastern Partnership. More likely, the Eastern Partnership is in peril because of a rare REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 51 Monitor Strategic combination of missed opportunities, political indecisiveness and rising alternative models of regional integration. Analyses focusing on the dangers the economic crisis pose for the EaP because of plummeting budgets have no empirical basis given that the EaP budgets have constantly Monitor Straterisen since 2009 on. While some analysts hurry gic to see the Eastern Partnership as no longer relevant, I argue the Eastern Partnership is now moving simply out of inertia. The European economic and debt crisis has the potential to significantly diminish the influence, legitimacy5 and efficiency of what is regarded as one of the European Union’s (EU) most important foreign policy6 initiatives – the Eastern Partnership (EaP). An increasing number of voices suggest that the economic and sovereign debt crisis will have such an impact on the EU that it will be unable to effectively manage the EaP, support it with the necessary funding and throw its weight around to get goals accomplished. But is the economic crisis capable of bringing down the EaP? Is it capable by itself to undermine the EU’s credibility and influence in the Eastern neighborhood? Is poor funding the only problem that leads to what has been catalogued as critical efficiency in the EaP’s functioning? Or are there perhaps other additional problems that imperil EaP programs’ efficiency and influence? While there are important shortcomings in the EaP framework – and the overall European Neighborhood Policy (ENP) – the current European economic and debt crisis’s alleged effect on the EaP tends to be exaggerated. Rather, there are other potential problems that may undermine the efficiency and influence of the EaP. There is no denying the negative impact the economic and sovereign debt crisis has on the European Union. However, allegations that it may very well diminish the legitimacy, influence and efficiency of the EaP fail to see the big picture and are relatively inaccurate. The EaP in fact faces a potentially unstable combination of missed opportunities, political indecisiveness, intricate institutional frameworks, over-bureaucratization and rising alternative models of regional integration. More specifically, the challenges the EaP has to overcome may be categorized as follows: 52 Nr. 3-4/2012 economic challenges; political-institutional challenges and regional competition. When it comes to undermining the efficiency and influence of the EaP all of these categories of problems have potentially a roughly equal weight. But perhaps they are most threatening to the EaP’s main objective, the Europeanization of the partner countries. And such a core challenge is fundamental for a values-driven, soft power foreign policy initiative such as the EaP. a. Economic challenges The first category of problems is economic. The economic and debt crisis is assumed to have a dramatic effect on the EaP because the austerity measures imposed throughout the EU will necessarily reflect on and reduce the European Commission’s financial allocations for the next European financial plan (2014-2020). While budgets may be cut, they are far from plummeting as some analysts suggested.7 First of all, there is little reason to believe the economic and debt crisis in Europe is likely to severely undermine the EaP in 2012 and beyond. So far, the EaP has benefited from constantly growing, not diminishing budgets despite the deep European economic and debt crisis. The EU allocated for the EaP an estimated budget of €600 million for 2010-2013, with €85 million allocated for 2010, €110 million for 2011, €173 million for 2012 and €300 million for 2013. In addition to these funds, the EaP Roadmap for 2012-2013 establishes the creation and launch in 2013 of a new program – the Eastern Partnership Integration and Cooperation (EaPIC) worth from €130 million;8 and the European Endowment for Democracy and the Civil Society Facility (EEDCSF) worth some €22 million for 2011-2013.9 The latest failure of European member states to come to an agreement on the 2014-2020 financial perspectives reveals the deep-seated divisions now at work between the members, contradictions that extend to the intra-communitarian vs. external action direction as well. These levels of funding are indeed limited for the ambitious goals of the policy. While some argue the EU does not have a clear picture of its Monitor Strategic political objectives in the Eastern neighborhood, the EaP guideline documents suggest otherwise.10 However, there seems to be a major disconnect between the stated purposes of the policy and the funding made available to support it over the short-term as some of the self-imposed deadlines suggest.11 In other words, it’s not so much that the funding is insufficient; it is also the fact that its use is largely inefficient because small budgets are spread thin through a large number of priority areas.12 But one must not forget that the EaP is a support mechanism; as stated in the EaP Roadmap 2013, it will help support partner states, but it will do so emphasizing the need for them to raise domestic resources for co-funding as well. In this sense, the 2009-2013 EaP financial plan was partially a missed opportunity. The EaP was launched in the middle of the 2007-2013 financial plan which also affected its level of funding, most of the budgets coming from the EU’s financial reserves; moreover, it was launched at the apex of one of the worst economic crisis Europe has seen in almost a century. This very undertaking signaled Europe’s strategic interest in the EaP countries. Moreover, there are plenty of sources from which the partner countries could draw funds for co-financing EaP initiatives. For instance, the EU put in place the PPRD East project. At the same time, though, only in Ukraine and in Georgia there are at least four other projects that deal with the very same topic – projects that are financed by EU member states individually. The problem is that there seems to be a disconnect between the EU member states’ funding such projects and the goals pursued by the EaP for they are most times not convergent. Part of the EaP partners’ reluctance to join the multilateral EaP flagship initiatives, in particular the one on crisis and disaster management, is that they have alternatives that allow them to cash in the funds from the EU while avoiding the implementation of deep structural reforms because there is tremendous donor duplication and funding overlapping. For instance, with the sole exception of Belarus, all EaP partners have implemented similar structural reforms in the field of disaster management and civil emergency situations since the later 1990s. However, their performance differs significantly ten years on with some states having achieved a good record in these structural reforms (e.g. Armenia and the Republic of Moldova) and others still grappling with them (e.g. Ukraine). Problems never get solved because there is no incentive to solve them permanently so far as they continue to draw cash from donor states and institutions. However, come the end of the fiscal year, everyone across the board can declare the quotas of aid and financial support as spend without actually tying them to any kind of achieved goals. It seems paradoxical and ironic at best that the EU proliferating such a system based on disrespect for public spending and lack of public accountability on public management should teach the partners the efficient spending of public resources and condition its financial support on better public management mechanisms. Secondly, the draft budget proposed by the European Commission so far does not significantly diminish the EaP’s funding. During 20092013 the EaP countries stand to benefit from approximately €1.9 billion;13 while expectations are the EaP budgets will not increase or most likely will be cut for the next financial plan (20142020) because some of the larger European member states request a dramatic cut in spending, the European Commission published the latest draft budget with a proposed European Neighborhood Instrument (ENI) of almost €18.2 billion and a Partnership Instrument (PI) budget of approximately €1.2 billion;14 these estimates are quite optimistic against the overall bleak economic background within the EU where expectations are budgets will be cut, expenses contracted, etc. However, if these estimates stick, despite slim chances, they in fact would mark an overall rough 8% increase in the EaP budget – with some priority sectors seeing an even greater increase – which would in fact be in line with the EU’s financial policy so far of constant, albeit modest budget increases. EaP budgets have never been exceptionally high – in fact they were actively criticized for being too low – nor has the Eastern engagement been very active and aggressive, therefore maintaining the current level of EaP spending is not likely to cause a major stir to undermine European legitimacy and foothold in REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 53 Monitor Strategic the region.15 Moreover, the EU has already devised instruments and mechanisms to make financial allocations more efficient and effective. Under these specific conditions, the negative effects of the economic crisis on the EaP may not be as devastating as some suggest.16 However, Monitor maintainingStratecurrent financial management megic chanisms in the EaP is likely to undermine the limited efficiency of these funds, limited as they are (this issue refers more to institutional reform than to economic challenges per se and we will come back to it in the next section). The rumors regarding the EaP budget cuts have been stirred in particular by an amplification of fears regarding the already insufficient EaP budgets. For instance, the ENP Review outlined in 2010: “we need to give ourselves the financial means to support an ambitious policy. We cannot ask for far-reaching reforms and decline much needed support.”17 Štefan Füle fought for a proposed 40% increase of the ENP budget for the next financial plan (2014-2020), but it is doubtful whether he will be able to keep the estimated funds amid these austerity times for the EU. Fears were also exacerbated by the general expectations, reinforced by European internal economic and financial initiatives regarding a consolidation in domestic accountability and transparency for public spending: “European citizens must be shown, now more than ever, that EU development cooperation delivers clear results and impact on the ground and achieves greater effectiveness and better accountability for public spending.”18 However, economic challenges to the EaP raised by the European economic and debt crisis paint a more complex picture than first meets the eye. Thirdly, most analysts conclude the EaP is largely ineffective and stands no chance of success. However, they fail to take into consideration the fact that the initiative was launched fairly recently, that it was a poster example of EU’s external action based on prudence and cumulative achievements and that the EaP was never meant to be a net donor instrument for the partner countries. Rather, the EaP was conceived as a support mechanism for partner countries which the EU believes regard Brussels as “a magnet and a catalyst for reform; as an 54 Nr. 3-4/2012 economic opportunity and a close political partner.”19 The emphasis on ownership and accountability has been a clear indicator that the EU expected partner countries to be the drivers of the process of reform and change in commonlyagreed areas.20 This is not likely to change in the EU’s policy regarding the EaP for the 2014-2020 financial plan. Quite to the contrary, the emphasis continues to be based on the principles of ownership and mutual accountability,21 with a special attention paid to these two principles reinforced by the main driver – EU internal accountability for public spending during harsh austerity times. And this accountability is increased through a negative conditionality principle in transferring funds to EaP partner countries based on performance and policy progress – if performance indicators are not met, the EU may cut funding for one sector or another or for one country or another. Fourthly, the negative feedback received by the ENP in the aftermath of the Arab Spring as well as in the aftermath of the political turmoil in Eastern Europe and South Caucasus, led to a coordinated recalibration of the ENP in general and the EaP in particular. Funding did not increase by much, but the EEAS and the EC made an effort to increase prioritization and fund allocation towards a limited number of priorities. The need-based approach the EaP was developed on has been recently nuanced with important economic consequences. On the one hand, the EaP support will be based on no more than three bilaterally-agreed areas in order to reduce aid fragmentation and maximize the impact of implemented policies: “EU bilateral development cooperation will be concentrated in a maximum of three sectors per partner country, based upon consultations with the country concerned on its priorities.”22 In particular, the 2013 EaP Roadmap selected the following priority areas: acceleration of the economic association process (“Forge new, deeper contractual relations between the EU and partner countries in the form of Association Agreements, including, where appropriate, Deep and Comprehensive Free Trade Areas (DCFTAs)”23); mobility of citizens and visa liberalization (“Support the mobility of citizens and visa liberalization in a well Monitor Strategic managed and secure environment”24); sector cooperation (“Enhance sector cooperation and facilitate the participation of partner countries in EU programmes and agencies”25). In other words, the technical issues will be the main bilateral priorities within the EaP for the foreseeable future. This new necessity was introduced as a result of the EaP audit which uncovered a general lack of prioritization, with very limited funding spread, for instance, among eight priorities areas in Armenia, comprising of 54 specific actions, complemented by an additional 248 specific actions listed under “General Objectives.”26 This wide spread of insufficient funding, complemented by much interarea and inter-program duplication has essentially worked to diminish the effectiveness of EU policies in the EaP partner countries. For instance, the EaP budget is divided between general and sector budget support, between bilateral and multilateral frameworks, as well as on every of these levels in other two or so dozens of types of projects and financial instruments. The tendency it to allocate most funds on the sector-bilateral pair.27 This is partially a result of the fact that the partner states signal interests in the bilateral level – and mainly in technical issues – such as the Association Agreements and the DCFTAs, rather than in the multilateral frameworks. In a 2011 audit of the ENPI’s efficiency in South Caucasus, the European Court of Auditors mentioned: “the usefulness of the programming work was reduced by insufficient clarity and prioritization. The lengthy programming and design process did not suit the (…) environment (…), endangering the relevance of the assistance. Programming and design of assistance were not sufficiently guided by a structured dialogue with the beneficiary countries.”28 Not only does this spreading of insufficient funding lead to longer preparation processes and delays the measurable results on the ground, but it also leads to diminished spending on different individual programs, priorities and sub-priorities. The problem has been only partially solved by the reduction in the bilateral priorities: while priority areas have been significantly reduced, each priority still has a long list of sub-priorities and specific actions to deal with. Moreover, this problem has been solved apparently at the bilateral level under EC’s plans, but this approach is yet to be coordinated with the multilateral approach of the EEAS. The emphasis for 2012-2013 – and, one may expect, well beyond this – will be on assisting partner countries based on urgency – especially regarding the provision of basic social services and good governance. This will perpetuate what is perceived as an essentially Eurocentric perspective of the EaP with the European Commission and the member states being in fact in charge of establishing priorities and measuring the degree of urgency and need in partner countries.29 With the move from ENPI to ENI, the European Commission is expected to consolidate its role in the implementation of strategic projects with more liberty to implement negative conditionality on underperformers. Assisting partner countries based on need and urgency has significant chances of reducing the negative effects of the expected low funding for the next financial plan (2014-2020); there are several reasons to believe this will be the case. The EaP mechanism will be used in areas where the EU and the partners consider there are the most chances for success as well as the most effective national capacity for implementing supported policies, which may maximize chances for measurable success and change. For instance, in 2009-2011 the EaP prioritized in the case of the three South Caucasus countries specifically those policies in which most progress had been made bilaterally in the previous years: in Armenia, highest priority was given to vocational education and training (VET); in Azerbaijan, highest priority was given to the energy sector and in Georgia, Public Finance Management was the highest priority.30 The downside, as it becomes obvious, is the countries and subject-areas that are in most need of change in the EaP will most likely be avoided because of the high risks they present. Moreover, these priorities are not even consistently pursued in different areas. For instance, in the field of education a set of quality criteria is pursued, while education in the field of crisis and disaster management completely different and uncoordinated criteria are pursued. This seems to be rather contradictory to the EEAS and the EC’s policy of ensuring the provision of basic REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 55 Monitor Strategic social services and good governance in partner countries. Risk-assessment is likely to feature quite high on the Commission’s financial allocation eligibility criteria31 list under the given circumstances, a trend that is reinforced not only by the European Monitor StrateCommission’s proposal not to set clear financial gic allocation goals for aid to third countries for the next financial perspectives (2014-2020), but also by an extrapolation of the eligibility and awarding conditions for grants and a reprioritization of the importance of eligibility criteria – with country commitments and performance featuring third after country need and capacity.32 Also, the EaP is likely to see a larger degree of integration and coordination between its different platforms and flagship initiatives, all working for the general purpose of increasing the sustainability of implemented policies and reducing risks: “Fostering developing countries’ resilience to national and global shocks and crises is key to their sustainable development. It requires integrating resilience and disaster risk reduction in development programmes and linking humanitarian relief and development cooperation.”33 However, the EaP is promoting predominantly structural reforms which are not only easy to change – and thus unsustainable – but are also implemented selectively by the partner governments. Yet this is an area where most partner governments do not feel comfortable collaborating. Most of them have serious issues with publicly acknowledging risks which is why risk-assessment is not a priority. Central and local authorities in partner countries remain focused on a response-based approach to disaster and crisis management. Risk-assessment is partially realized in states such as Georgia or Armenia, even in Ukraine; but it remains fundamentally an agency-dependent activity and output without being fully integrated in national response plans and inter-agency cooperation. Fifthly, to the degree that these mechanisms for increasing efficiency under austerity measures work – which is dependent on the partner countries’ response to European policies and initiatives – the negative effects of the European economic and debt crisis on the EaP will be diminished. But it may involve some important trade-offs. The first type of trade-off is between 56 Nr. 3-4/2012 efficiency and democratic control. The EU’s need to demonstrate accountability for public spending will enhance the need for democratic control of how partner states use the money they receive from the EU.34 This is a double-edged sword for none of the EaP partner countries feels comfortable with such measures. Corruption is one of the most frequently invoked problems in the EaP countries and unfortunately this is a trend that is not going to change in the short-term. The EU’s approach is premised on the belief that “eastern neighbors and Russia have felt the impact of the crisis more directly and more suddenly than southern neighbors. Therefore, a sharp weakening of exchange rates has taken place in conjunction with severe falls in confidence. This reflects the higher dependence on foreign investment, strong financial linkages with advanced economies, and possibility for capital to move quite freely across borders.”35 But the whole process risks being overturned and be transformed from one focusing on outcomes to one based on bureaucratic process and tangible outputs, slowing down the effective impact of the policies. The second type of trade-off is between political and technical issues. As the austerity measures emphasizes bureaucratic process over outcomes, the EaP will increasingly be likely to promote technical over political issues which stand the chance to disrupt relations with the Russian Federation or have to address highly sensitive problems that cause intense criticism and resilience. This is already visible in the roadmap goals for 2014 and the Vilnius Summit which are all technical issues: visa facilitation regimes, signing/negotiating A.A. and DCFTAs, etc. This trend, contrary to most expert recommendations to the EaP36, is already apparent in the EU’s bilateral approach to EaP states. While the EaP started by focusing on democracy, ruleof-law, human rights and good governance promotion, increasingly the bilateral and multilateral agendas focused on technical issues: economic free trade agreements, commercial quotas and import/export changing conditions, economic transparency, visa regimes, etc.37 Even Poland, by far the most fervent supporter of the EaP, emphasizes increasingly the importance of Monitor Strategic bilaterally-negotiated technical agreements. But this puts a significant damp on the political aspects of the EaP which seem indicative of the fact that while publicly the EU continues to claim the EaP constitutes a political priority, the recent developments in the region after the elections in Russia, Georgia and Ukraine seem to suggest otherwise. Under these circumstances, there seems to be little to expect from furthering partners’ Europeanization under the EaP or event from using the EaP as an efficient and effective mechanism in this regard. The third type of trade-off will most likely be between the bilateral and the multilateral or regional levels. The EaP started off by trying to put – at least in theory – most of its financial weight behind multilateral initiatives,38 but the bilateral action is starting to slowly overtake the multilateral approach. If the principle of differentiation in terms of the objectives pursued at the bilateral and the multilateral levels tends to favor the bilateral level in economic terms, the same is not true for other issue-areas.39 This has been an enduring European tendency towards its Eastern neighborhood. The EaP made a habit of proceeding mainly on the bilateral level which eventually put the EU in a position to accept a long series of “incomplete economic and social reforms, a disappointing record as concerns the adoption of modern policies of public administration and incomplete reforms of democratic institutions”40 while reshifting priorities. This sent a distinct message that the EU itself was not as committed as one might initially have thought about the economic aspects of the EaP. Moreover, the countries that defaulted from their ascribed plans faced no obvious punitive consequences – they continued to receive the planned and agreed amounts of money out of mere inertia as well as out of illadvised fear they will disengage politically if penalized. For instance, while most economic projects’ progress is assessed as good at the bilateral level, most flagship initiative projects are still in their preparation phases – with perhaps the sole exception of the project on Small and Medium Enterprises (SME) which closely ties into the bilateral economic dimension. With the economic crisis now crippling the EU, fears about budget cuts tend to multiply as a result of an extrapolation of the EU’s own internal debacles and are portrayed as exceptionally damaging to an already wobbly EaP. The EU’s approach emphasizes the need for a bilateral dimension which is vital and consistent with a need-based approach, especially given the fact that “differences between developing countries have increased” after the global economic crisis.41 This is a deliberate EU choice, tying the success of supported EaP policies to tailoring them to fit local conditions42 – in other words, gradual Europeanization. At the same time, however, it is expected this approach will likely consolidate the EU’s foothold in EaP states because it will encourage partner states to apply themselves to EU conditions in order to increase their share of received funds for implemented policies by not establishing a clear funding limit on any one of them. The European Commission believes the EaP countries will be increasingly dependent on trade with the EU and on foreign investment and aid from the EU and as such they will increasingly compete for access to European resources and markets. This perspective may be flawed nonetheless because the EaP partner countries now have several noteworthy alternatives – the Eurasian Union proposed by the Russian Federation and China’s increasing share of foreign direct investment (FDI), official development assistance (ODA), loans and other financial support mechanisms in Eastern Europe and the Caucasus.43 Under these conditions, the trade-off may prove to be a losing bet not only because it will undermine the regional perspective, but also because the EU will compete with China and the Russian Federation – one with an important financial advantage and the other still with important soft power in the region. Sixthly, the EaP financial support will be provided based on the partners’ strategies44 and a strong emphasis on supporting the partner countries to mobilize domestic resources for development in line with the principle of good governance, policy coherence and sustainability.45 While this path is definitely one that may be considered encouraging for partners to assume ownership – as well as stimulate them to request more assistance in institution building – REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 57 Monitor Strategic it seems rather contradictory to the EC’s overall need-based approach. The distinction here is between need-based approach – which measures need priorities based on urgency – and demandbased approach – which is more in tune to what the EaP means when it commits to developing Monitor Strateprojects based on partner states’ strategies. This gic brings to the forefront the EaP’s dimension of Europeanization support mechanism, but at the same time risks slowing down the progress made by national authorities in implementing the agreed reforms especially because the latter may be less willing to be fully transparent with regard to public spending. Last, but not least, this dual mechanism confuses the beneficiary as to whom is actually assessing the need; in fact, this mechanism allows the EC to maintain its main role as funding-related decision-makers on EaP issues. The EU has prepared for such probability and in order to increase internal accountability for internal spending, it will transfer fund only based on the principle “money-upon-outcome” – that is, negative conditionality. This principle is expected to break away the passive attitude of some of the EaP partner countries who did not feel stimulated to perform well on agreed projects because the implementation of the financial plan meant they would get all their money sooner or later. However, the manner in which this negative conditionality principle will effectively be applied remains unexplained – a clear sign the EU has not made a clear decision on this point itself. Moreover, as some Western European member states advocate budget cuts, some member states seriously consider the possibility of becoming more actively involved in the EaP to supplement the current economic downturn: “The Central European and especially the Visegrád countries, now have a window of opportunity to make the case to their Eastern neighbors that selfassociation with the West is well worth the effort. Warsaw, Budapest, Prague and Bratislava might actually be more effective than Brussels, Paris or Berlin in advocating for moving closer to the West.”46 They are also generally opposed to a vague financial allocation that does not envisage clear funding for each EaP partner state claiming this will reduce the partners’ willingness to 58 Nr. 3-4/2012 commit in joint programs. This approach, however, may be more detrimental to the overall EaP policy because it may cement the EaP countries’ belief that the EU is a disorganized international actor – which reduces its credibility. Moreover, the differences of approach between EU member states towards the EaP in particular have done more harm to the initiative than other regional and local obstacles which is why promoting such a solution may perhaps mean to further undermine the initiative as a whole. In particular, the EU itself will most likely squander at the idea of fully implementing this principle which is sure to rapidly reduce the EaP’s influence in this region. While the EU’s economic prospects remain bleak and there seem to be pertinent signals that budgets may be cut in the next European financial plan (2014-2020), the EU’s approach both in terms of funding, but especially in terms of bureaucratic engagement seems to be maturing. Whether this fares good news for the EaP though seems too early to tell based on what is clearly a mixed track record. The economic crisis alone is unlikely to severely affect the EaP whose budgets have been so low that their moderate reduction is unlikely to completely undercut the EU’s legitimacy, influence and efficiency in the region. b. Institutional-bureaucratic challenges Of course, incumbent problems that negatively affect the efficiency of the EaP programs occur for a host of other reasons besides the economic challenges. Institutional and bureaucratic challenges are not without their share of negative impact on the EaP’s mixed track record over the last four years or so. As mentioned earlier, the EU has been slowly working to adjust its bureaucratic and institutional framework of the EaP in order to foster the better achievement of proposed goals. While the EaP suffers from a disconnect between proposed political and operational goals and allocated funds, low budgets alone are rarely the only problem that may negatively affect the implementation Monitor Strategic of a policy. There are well implemented, poorlyfunded policies and then there are poorlyimplemented, fully-funded policies. The EU has a mixed record in this regard and for this reason the EaP begs future scrutiny. In a sense, the EaP institutional framework is just now being perfected and adjusted as one may reasonably expect it to be. The problem, however, is that these adjustments are moving at a slow pace which tends to have a negative effects on the objectives the institutions are expected to produce within the EaP. For instance, the European Neighborhood Instrument (ENI) was agreed upon based on the reform of the former European Neighborhood Policy Instrument (ENPI). The ENPI was initially coordinated and implemented by the European Commission; however, the Lisbon Treaty changed the institutional framework and introduced the European External Action Service (EEAS) whose role is, among other things, to coordinate the ENP.47 In this capacity, the EEAS is the main authority that establishes the strategic priorities to be funded, whereas their implementation is shared with the European Commission who retains the main role in this respect. But as the two institutions share the coordination of the EaP programs, the bilateral track controlled by the EC is generally working smoothly, whereas the multilateral platforms coordinated by the EEAS are lagging behind, are not always coordinated with the bilateral level priorities and benefit from more funding. The performance of the two different institutional mechanisms reflects in the performance of their respective sectors without being necessarily connected to inadequate funding. There are two types of institutional problems that may be suspected of negatively affecting the efficiency of EaP programs and projects altogether. The first type of problems is caused by a very large bureaucratic apparatus that the partner countries have to interact with to access different line of financial support from the EaP. For instance, in the field of institution building there are four different mechanisms, coordinated by different agencies: Twinning, TAIEX, SIGMA and Comprehensive Institution-Building (CIB).48 Financially speaking, the EaP is based on at least four major financial platforms of the EC, coordinated by different agencies and general directions.49 This kind of large range of European institutions that need to come into contact with the third countries was certainly appropriate for states applying for membership that had all the interest not only in fostering the necessary reforms, but also in learning to navigate the dense institutional framework they would sooner or later be part of. But the partner states are not officially offered any prospect for membership; therefore their willingness and appetite for navigating such a rigid and intricate bureaucratic apparatus may not come as easily as it does for member states. The truth is that many of the existing EaP mechanisms are adapted cooperative mechanisms used for candidate states,50 but the lack of membership perspectives acts as a disincentive for partner countries. For instance, a comparative view of the manner in which EaP partner countries access institution-building mechanisms, only SIGMA and TAIEX are seeing a constant increase every year, whereas Twinning is the least access program in the grill.51 In disaster management for instance there are countries that far supersede their annual quotas for personnel sharing programs – such as Armenia, the Republic of Moldova and, less so, Georgia – and others who have yet to submit their first application. Here Ukraine, Belarus and Azerbaijan took the lead. This trend is evocative of the partner countries’ focus on very punctual and limited issues in contrast with more longterm, integrative projects.52 The adaptations of these different mechanisms are slight, despite the fact that the context and outcomes they are tasked to foster differ considerably. The impact is that while structures are adopted and implemented more or less rapidly, processes lag far behind which is why new institutional formats work and reproduce all bad habits. The circle is not broken and progress is extremely slow. Because there are so many institutional and financial mechanisms working within the EaP, the whole institutional process is very slow;53 the institutional process for assessing need and urgency and for establishing priorities at the bilateral and especially at the multilateral levels sometimes take years to follow through and then REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 59 Monitor Strategic there are other similar periods involved in actually making the necessary payments for the implemented projects. This causes an important contradiction between the EaP’s stated eligibility criteria – assisting partner countries based on their need and the urgency of the matter – and Monitor Stratethe exhausting bureaucratic processes that may gic just miss the urgency altogether. Such a passive responsive bureaucratic mechanism not only enhances the coordinating role of the EC which is in a position to establish priorities and is in control of steering the programs themselves, but it also is tantamount to a reactive EaP policy, marked by both institutional rigidity and a lack of flexibility. While a reactive policy is suitable for international aid, it is less suitable for a soft powerbased foreign policy initiative. In fact, the two may just be incompatible. The fact that the EaP is plagued by institutional rigidity and a lack of flexibility translates into the fact that there is no effective room for European institutions to go with the changing contexts of the Eastern European and South Caucasus regions54 and thus seize on the opportunities that present themselves to enhance the influence and effectiveness of EaP projects and programs. The lack of flexibility became most evident during the political unrest in countries like Ukraine, Georgia and Belarus. Moreover, institutional rigidity is apparent in the strategic documents as well which sometimes do not adequately or sufficiently reflect the different positions and interests inside the targeted partner country: “As a result, the consultations with national authorities, other donors and civil society organisations on priority setting in the Country Strategy Paper, national indicative programme and annual action programme were limited.”55 Under these circumstances, it is really no surprise the limited efficiency of EaP projects. The annual guiding documents for partner countries failed to reflect the change in the political mood in these capitals which may in turn become a disincentive for partner countries to engage within EaP projects. Also, there is much duplication going on between different institutional frameworks. For example, in the case of Armenia where education was considered the main priority in 2011-2012, 60 Nr. 3-4/2012 the Country Strategy Paper listed education under two separate headings: “Economic and social reform, poverty reduction and sustainable development” and “People-to-people contacts”;56 moreover, the same subject was repeatedly reformulated and rephrased as a sub-priority in another four other areas of concern. In addition, because the efficiency of achieving the selfimposed goals, the same priorities are reformulated from one Country Strategy Paper to another and from one national indicative programme to another. In the case of Azerbaijan, the same priority concerning public administration reform is reformulated and rephrased every year under several chapters of the national indicative programme and market economy is integrated in absolutely every single one of the priorities listed in the National Indicative Programme 2012 Azerbaijan.57 This is hardly coherent with the EU’s “more-for-more” principle in engaging the EaP partner countries because essentially the EU finances duplicate programs without necessarily reaping satisfactory cumulative outcomes. More importantly, with the EC and the EEAS now sharing responsibility for the EaP, coordination and prioritization becomes very difficult. Country Strategy Papers and national indicative programmes as well as flagship initiative roadmaps usually lack appropriate coordination of pursued priorities; this leads to a diminished face value of European spending in EaP partner countries. The lack of adequate prioritization is a result of the interplay of multiple institutions at once. While the EEAS is now in charge of the strategic planning of priorities and projects, the EC is still allocating funds and is still the one in charge of negotiating bilateral level priorities. Because the “more-for-more” principle is used inappropriately, the common understanding is one need list every single major problem the partner country faces under agreed priorities. In the case of Armenia, Azerbaijan and Georgia for instance, strategic documents listed as many as nine priorities for every country – with additional ten-twelve sub-priorities and hundreds of specific actions at every level. However, none of these documents include the main selected priority for 2011-2012 – education – which is only features in Monitor Strategic the Annual Action Plan.58 Such planning is very difficult to pursue, especially within the usual framework of a European financial plan (seven years) and it is unlike other assistance mechanisms used by the EU – for instance, the Development and Cooperation Instrument and the European Development Fund. It is basically tantamount to setting oneself up for mediocre performance at best. But this is not how the EU sees things: for them, these priorities should reflect continuity not necessarily the exhaustion of one subject area or another. But this creates intermediate bureaucratic objectives such as suitability of an area for sector budget support which already is in itself an important factor for determining assistance in the annual action programmes.59 This brings me to the question of the lack of synchronization that exists between the different instruments within the EaP. For example, the ENP Action Plan gives seven-year perspectives, which is in tune with the Country Strategy Papers, but not with the national indicative programs which only cover four years. Moreover, following through the priorities and sub-priorities established at the national level throughout these strategic documents, the disconnect between them is immediately apparent.60 With so many institutional problems raised by the day-to-day functioning of the EaP programs it is no wonder that the EU does not have in place effective monitoring mechanisms to ensure the sustainability of implemented projects. Under these circumstances, cases such as Ukraine emerge. Ukraine was in 2009-2010 the best performer in terms of institution building among the EaP countries; it even went so far as to request the augmentation of its funding for good governance and institution building. However, in the aftermath of the political changes that affected the country, the effects of the previously implemented reforms have been mostly lost. 61 Therefore, the EU needs to pay more attention to greater flexibility, complementarily and synergy between bilateral and multilateral frameworks, as well as between the different types of strategic documents guiding project implementation within the EaP.62 Equally important is the fact that the manner in which the EU resolved to implement the conclusion of previous auditing session of the ENPI in the Eastern neighborhood may be cause for some EaP problems in the near future. With the EaP priorities lying mainly in the EU’s hands, with long and intricate bureaucratic frameworks and processes, with faulty and fragmented communication with partner countries, etc. there is a real risk of misinterpretation by partner countries of the last institutions decisions taken by the Union. For instance, the drastic reduction of the priority areas initially agreed with partner countries – from eight or nine to a maximum of three which is significant enough – may convince the partner countries the EU wants to ease up its involvement in the east; any perception of such a retreat from a wide base of commonly-agreed priorities is likely to be perceived as a punitive measure and decrease the EU’s credibility in the region; not sticking to agreed priorities through the established deadlines also will hurt the EaP’s credibility and efficiency in the region. This is already a major problem in Ukraine for instance, where officials emphasize the EU is not giving Kiev its proper attention given its size and strategic relevance. Last, but certainly not least, as part of the recent institutional and policy reforms of the EaP, the EU has decided to pursue based on a mix of positive and negative conditionality. The positive conditionality consists of the fact that budget limits will no longer be publicly announced for every country within the financial plan. This is supposed to entice partner countries to apply themselves to obtain as much funding as possible. However, at the same time, the EU is said to implement projects and monitor their rate of success; where no satisfactory achievements are reached, the negative conditionality may apply – that is, the EC may decide to diminish country of sector budget support for one country or the other. Of the two principles, the negative conditionality is by far the priority for the EC, which is no surprise in a time of austerity and economic crisis.63 While this may work – indeed, does work – for smaller countries in the region such as the Republic of Moldova and less so Armenia, it is questionable if it will work as predicated by REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 61 Monitor Strategic Brussels in the case of larger partners such as Ukraine. Pursuing such a differentiated policy, however, may introduce even larger discrepancies between partner countries that will, as a result, question the very feasibility of the EaP itself. Monitor StrateIt is hardly surprising under these circumgic stances that we witness such great discrepancies and performance between the different levels of project-making and support at the EaP level as well as between the partner countries themselves.64 This should be indicative not only of the level of commitment of each partner country, but also of the risk the EU faces of running a sixspeed EaP. The fact remains that the EU is quite aware of this situation, but it just sees no shortterm better alternative for the current EaP institutional framework. The EU has proven to be somewhat open to reforming the EaP institutional frameworks in order to increase their efficiency. It has reformed the ENPI and transformed it into what is expected to be a smoother-running ENI; it revisited the number and type of priorities negotiated with partner countries and reduced them from eight or nine to a maximum of three; it established mechanisms such as the CIB which will include monitoring mechanisms as well, etc. While these efforts are to be commended, they are insufficient. Good institutional frameworks may in fact be an opportunity to increase the effectiveness and influence of the EAP even under conditions of low funding, but the EU is taking the slow road to this particular option. In this sense, the EU constantly misses repeated opportunities to implement adequate institutional reforms to make the EaP influential and effective. c. Regional competition and alternative integration models Foreign policy success is hardly ever the result of money and institutions alone. Largely, it depends on context. To this effect, more times than not it is not about what you do or fail to do, but also about what others do at the same time. Attractive alternatives for EaP partner countries 62 Nr. 3-4/2012 may work to diminish the influence and efficiency of the EaP framework despite all the other problems discussed above. In this sense, the EaP may have just missed an opportunity to be the only comprehensive, coherent and efficient regional integration program in Eastern Europe and the South Caucasus. As Russian President Vladimir Putin returned to the Kremlin in 2012, the Russian Federation has put forward an already materialized Eurasian Union who’s Eurasian Economic Space has already become active in January 2012. The Eurasian Union is basically based on the model of economic integration represented by the European Union itself. Many analysts remain skeptical about the Eurasian Union’s chances for success. One is surely convinced it will note fare any better than the EU itself given the economic and financial prospects of their member states, but this does not mean it will be unable to mount a challenge for the EaP. This challenge is already visible in Ukraine’s hesitation between the two – the EU (EaP) and the Customs Union – and their attempts to negotiate a mutually acceptable deal rather than get involved in exclusive markets. Besides, the Eurasian Union is not the only regional competition emerging for the EU in Eastern Europe and the South Caucasus. The People’s Republic of China is increasingly active economically in these two regions. Since the mid2000s Eastern European and South Caucasus countries have been the largest recipients of Chinese FDI — third region after Asia and Central Asia — and investment prospects over the next five years are rising.65 Since 2006 the Chinese FDI in this region has increased at a higher rate than has Chinese FDI in Africa – which was cause for much concern in Europe during the same period of time. Surely, the Chinese presence in this region is still relatively shy, but the prospects show an ascending trend.66 The Eurasian Union and China present a challenge for the EaP not necessarily because their mechanisms will prove more effective than the EU’s EaP, but merely because they present the partner countries with alternatives – an alternative worth at least investigating and exploring. If this will be the case, then the mere Monitor Strategic existence of the Eurasian Union, for instance, will slow down the EaP processes because the two regional integration frameworks are largely incompatible in terms of values and legal principles. EaP partner countries wanting to explore the Eurasian Union option may put their EaP engagement on temporary hold, thus reducing the EaP’s influence and foothold in the region. As for China, it is widely known that Chinese money in the form of FDI, international aid or official development assistance does not come with political strings attached. Authoritarian regimes in Eastern Europe and the South Caucasus may very well find this to be especially enticing and interesting, unlike the EaP’s infinite list of demands, values, laws, norms, principles, etc – not to mention the strong political and economic strings attached to even the smallest financial support and assistance. Secondly, the Eurasian Union and China both present significant challenges to the EaP because they offer the EaP partner countries a potential leverage mechanisms against the EU whenever they do not agree with the tough issues the EU raises at the bilateral and multilateral level within the EaP framework. That is, the EaP partner countries may threaten to take up alternative offers in order to push the EU into negotiations and moderate compromises over those aspects of their agreed priorities they are not entirely comfortable with. This is very much likely given that most of the partner countries have significant political minorities that lean towards Russia and more autocratic forms of government. When negotiations with the EU will bog down in political or technical aspects, these minorities may play an important role in steering political and public opinion towards existing alternative models such as the Eurasian Union itself. While this will only create them a small room for maneuver, it is more than these countries had over the last four and a half years. Thirdly, the development of the Eurasian Union by 2015 when it is supposed to achieve full operational capability poses a serious economic and political problem for the EaP not necessarily because of its significant economic potential, but mainly because the union may very well develop into an exclusive market – which is one path the leaders are seriously taking into consideration – which, if successful (and this is a big if), would have at least two predictable significant negative effects on the EaP. On the one hand, it will prevent member states to become more economically and politically integrated with the EU, thus reducing the EaP’s efficiency, legitimacy and influence. On the other hand, it will most likely split the region in two. With the EaP’s Eastern partner countries still divided on whether to join the Eurasian Union or not, the region will most likely be split in two, hence further undermining especially multilateral initiatives within the EaP. Last, but certainly not least, the Eurasian Union and China’s economic presence on the EU’s Eastern neighborhood may also negatively affect the EaP in one last manner. In particular because China represents a source of funds way above the expected EaP levels for the next financial plan (2014-2020), its very presence in the region may put EaP’s funding limits into a different perspective for the partner countries. The alternatives that began to increasingly be available for the EaP partner countries in the Eastern neighborhood still have the potential to negatively affect the EaP’s efficiency and influence even though the EU is striving indeed to reform its intricate institutional framework and its poor funding. Had the EaP managed to strongly establish itself in the Eastern neighborhood, these alternatives’ potential influence may not have been as damaging. However, the EaP wasted the opportunity to consolidate its foothold on the Eastern rim before these rival alternatives emerge. Now, the EaP will have to be increasingly flexible and innovative to be able to compete with a Russian soft power that continues to have a strong foothold in the region and the Chinese no-political-strings-attached money. CONCLUSIONS Recent analyses have emphasized the potential disastrous effects the European economic and debt crisis on the EaP’s influence, efficiency and legitimacy in Eastern Europe and the South Caucasus. This analysis aimed to investigate the economic challenges faced by the REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 63 Monitor Strategic EaP, to see whether they were more serious than the economic challenges it faced previously, in the four short years since it was launched and then seek to identify other potential challenges that may be just as damaging but that are either overlooked at this time or less popular. Monitor StrateThe analysis focused on the three types of gic challenges: economic challenges, institutionalbureaucratic challenges and regional competition. It found that while they are very different in nature and context, the three categories of challenges pose relatively similarly serious problems for the EaP. The economic challenges alone will not essentially threaten the EaP. Even if the EU maintains the current levels of funding the EaP or even modestly reduces it, funding has already been so low so far that a moderate reduction of its current levels is unlikely to fundamentally endanger the EaP. Rather, the EaP in fact faces a potentially unstable combination of missed opportunities, political indecisiveness, intricate institutional frameworks, over-bureaucratization and rising alternative models of regional integration. More specifically, the challenges the EaP has to overcome may be categorized as follows: economic challenges; political-institutional challenges and regional competition. As we have seen, the institutional-bureaucratic rigidity, intricateness, density and duplication; the fact that the prioritization process in the EaP – despite being advertised as a demand-driven process – remains mainly under the EU’s almost single control, the fact that there are now alternative regional models for the EaP partner countries to choose from and make use of will inevitably act to limit the EaP’s influence, efficiency and legitimacy in the Eastern neighborhood if the current circumstances endure. Sometimes analysts focus so much on financial, legal, institutional issues that they forget foreign policy initiatives is about outcomes – preferably sustainable ones. The EaP’s success essentially refers to the Europeanization of partner countries. The diminishing role, legitimacy and efficiency of the EaP will inevitably be translated into a roll back of the current processes as well as a slowdown in the pace at which current projects are progressing. But this is relatively 64 Nr. 3-4/2012 difficult to measure for the EU is only measuring progress of implemented projects and less so the overall impact and outcome of the change it seeks to foster through the EaP framework. That is why all of the three types of challenges identified here have a relatively equal weight in potentially negatively affecting the EaP and especially its main strategic objective which is the Europeanization of partner countries. And such a core challenge is fundamental for a valuesdriven, soft power foreign policy initiative such as the EaP. Note po 1 Christophe Hillon and Alan Mayhew, The Eastern Partnership – something new or window-dressing?, Sussex European Institute, Working Paper no. 109, January 2009. 2 Nicu Popescu and Andrew Wilson, The Limits of Enlargement-Lite: European and Russian Power in the Troubled Neighborhood, European Council on Foreign Relations, Policy Report, June 2009. 3 Andrey Makarychev and Andrey Deviatkov, Eastern Partnership: Still a Missing Link in EU Strategy?, CEPS Commentary, January 13, 2012. 4 Sebastian Peyrouse, The Impact of the European Debt Crisis on the Partnership with Central Asia, German Marshall Fund, On Wider Europe Report, May 2012. 5 Sebastian Peyrouse, The Impact of the European Debt Crisis on the Partnership with Central Asia, German Marshall Fund, On Wider Europe Report, May 2012. 6 As customary in International Relations Theory, only states may engage in foreign policy. In this respect, using the term “foreign policy” for an international institution such as the European Union itself – regardless of its common market – is inappropriate (the EU is not integrated in political and external action issues, nor is it in security and defense) and while this analysis will use the term foreign policy in order not to create confusion, in fact it refers to “foreign policy-like” actions. 7 Ibidem. 8 Joint Communication to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, „Eastern Partnership: A Roadmap to the autumn 2013 Summit”, Brussels, May 15, 2012. 9 Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. The future of the ENPI: towards separate financial instruments for the Union for the Mediterranean and the Eastern Partnership?, Estonian Center of Eastern Partnership, 2011. 10 Joint Communication to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, „Eastern Partnership: A Roadmap to the autumn 2013 Summit”, Brussels, May 15, 2012. Monitor Strategic „Eastern Partnership: A Roadmap to the autumn 2013 Summit” suggests the EU expects a rather rapid pace for the Association Agreements and the Deep and Comprehensive Free Trade Areas (DCFTAs) with 2013 being marked as a potential reference year in this sense. 12 Document no. 52010SA0013, Special Report No 13/2010 “Is the new European Neighborhood and Partnership Instrument successfully launched and achieving results in the Southern Caucasus (Armenia, Azerbaijan and Georgia)?”, Brussels, January 2011, available online athttp://eur-lex.europa.eu/LexUriSer v/LexUriSer v. do?uri=CELEX:52010SA0013:EN:HTML. 13 The Partnership Instrument (PI) for 2009-2010 was budgeted at €11.2 billion for 2007-2013 for all 16 partner countries. In addition, these countries also received education, human rights, cultural heritage, development assistance, etc. For more information, see the EU’s external action budget structure at http://ec.europa.eu/ europeaid/how/finance/mff/financial_framework _news _en.htm. 14 Multiannual Financial Framework 2014-2020, Strengthening Europe’s place in the world , February 2012, available online at http://ec.europa.eu/europeaid/ how/finance/mff/financial_framework_news_en.htm. According to the latest draft, the European Neighborhood Instrument (ENI) will be allocated a total of 18.2 billion Euros for 16 partner countries. However, this financial support regards only the Partnership Instrument (PI). In addition, the EU also provides education, human rights, social inclusion, development assistance, etc financial aid to the EaP countries. For the 2014-2020 budgets the EU is expected to provide some 160 million Euros to each EaP country for development assistance. 15 Alex Nice makes a similar argument: “The budget is so miserable that even its contraction in the new financial plan for 2014-2020 will not significantly affect the course of events.” Alex Nice, Europe is Becoming Less Attractive for the East, EaP Community, November 2011, available online at http://www. easternpartnership.org/ community/debate/europe-becoming-less-attractive-east. 16 „The EU has not achieved the declared goals of its policy and of its instruments for the neighborhood. There has been no strengthening of the processes of democratization, human rights or the development of civil (...); nor have the processes of reform and Europeanization in Eastern Europe had any significant success. At this point, the Eastern European countries are increasingly beginning to resemble those authoritarian regimes in the south which the EU has limited influence over.” Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. The future of the ENPI: towards separate financial instruments for the Union for the Mediterranean and the Eastern Partnership?, Estonian Center of Eastern Partnership, 2011. 17 Štefan Füle, European Neighborhood Policy Review , European Parliament – Foreign Affairs Committee (AFET), Brussels, 26 October 2010. 18 Council Conclusions, „Increasing the impact of EU development policy: an Agenda for Change,” 3166th Foreign Affairs Council meeting, Brussels, 14 May 2012. 11 Annual Report 2012 on the European Union’s Development and external assistance policies and their implementation in 2011, Brussels, August 2012. 20 The partner countries and the EU both emphasized these principles in the Warsaw Summit Joint Declaration. See Joint Declaration of the Eastern Partnership Summit, Warsaw, 29-30 September 2011. 21 The Future Approach to EU Budget Support to Third Countries, Brussels, October 2011. 22 Idem. 23 „Eastern Partnership: A Roadmap to the autumn 2013 Summit”, Brussels, May 15, 2012, emphasis in original. For more on the DCFTAs, see Per Magnus Wijkman, Eastern Partnership Review. Fostering Deep and Comprehensive Free Trade Agreements for the Eastern Partners, Estonian Center of Eastern Partnership, 2011. 24 „Eastern Partnership: A Roadmap to the autumn 2013 Summit”, Brussels, May 15, 2012, emphasis in original. 25 Ibidem. 26 Document no. 52010SA0013, Special Report No 13/2010 “Is the new European Neighborhood and Partnership Instrument successfully launched and achieving results in the Southern Caucasus (Armenia, Azerbaijan and Georgia)?”, Brussels, January 2011, available online at http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/ LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SA0013:EN:HTML. 27 Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. The future of the ENPI: towards separate financial instruments for the Union for the Mediterranean and the Eastern Partnership?, Estonian Center of Eastern Partnership, 2011. This was actually one of the main priorities promoted by the Polish EU Presidency, suggesting the pair has significant political support from some of the member states. 28 Document no. 52010SA0013, Special Report No 13/2010 “Is the new European Neighborhood and Partnership Instrument successfully launched and achieving results in the Southern Caucasus (Armenia, Azerbaijan and Georgia)?”, Brussels, January 2011, available online at http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/ LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SA0013:EN:HTML. 29 Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. The future of the ENPI: towards separate financial instruments for the Union for the Mediterranean and the Eastern Partnership?, Estonian Center of Eastern Partnership, 2011. 30 Document no. 52010SA0013, Special Report No 13/2010 “Is the new European Neighborhood and Partnership Instrument successfully launched and achieving results in the Southern Caucasus (Armenia, Azerbaijan and Georgia)?”, Brussels, January 2011, available online at http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/ LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SA0013:EN:HTML. 31 Annual Report 2012 on the European Union’s Development and external assistance policies and their implementation in 2011, Brussels, August 2012. 32 The Future Approach to EU Budget Support to Third Countries, Brussels, October 2011. 33 Ibidem. 19 REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 65 Monitor Strategic Štefan Füle, European Neighborhood Policy Review, European Parliament – Foreign Affairs Committee (AFET), Brussels, 26 October 2010. 35 The Impact of the Global Crisis on Neighboring Countries of the EU, Occasional Papers no. 48, DirectorateGeneral for Economic and Financial Affairs, June 2009. 36 „The EU should tie the delivery of aid to a neighbor’s Monitorperformance Strate-on democracy and human rights. The neighborhood policy should be less technocratic gic and focus more on what the EU and its neighbours want to achieve politically.” See Charles Grant, A New Neighborhood Policy for the EU, Centre for European Reform policy brief, March 2011. 37 Andrey Makar ychev and Andrey Deviatkov, Eastern Partnership: Still a Missing Link in EU Strategy?, CEPS Commentary, January 13, 2012. This was confirmed by the EaP’s 2013 Roadmap; „Eastern Partnership: A Roadmap to the autumn 2013 Summit”, Brussels, May 15, 2012. 38 EU’s external action budget structure at http://ec. europa.eu/europeaid/how/finance/mff/financial_ framework_news_en.htm. 39 Laure Delcour, Eastern Partnership Review. The Institutional Functioning of the Eastern Partnership: An Early Assessment , Estonian Center of Eastern Partnership, 2011. 40 Anna Michalski, The Eastern Partnership: Time for an Eastern Policy of the EU?, European Policy Analysis, no. 14, Swedish Institute for European Policy Studies, December 2009. 41 Council Conclusions, „Increasing the impact of EU development policy: an Agenda for Change,” 3166th Foreign Affairs Council meeting, Brussels, 14 May 2012. 42 The Future Approach to EU Budget Support to Third Countries, Brussels, October 2011. 43 For more, see Simona R. Soare, “Beijing’s Central and Eastern European Charm Offensive: The Implications of China’s Growing Presence in the New Europe,” in Jakub J. Grygiel, Robert Kron, Wess A. Mitchell and Gabriela Paskova (eds.), Navigating Uncertainty: U.S.-Central European Relations 2012, Center for European Policy Analysis (CEPA), July 2012, pp. 64-74. 44 The Future Approach to EU Budget Support to Third Countries, Brussels, October 2011. 45 Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the Economic and Social Committee and the Committee of Regions, “Enhancing EU Accountability on Financing for Development towards the EU Official Development Assistance Peer Review,” Brussels, April 19, 2011. 46 Anna Stumpf, “Central Europe and the Eastern Partnership in 2012: Our Niche, Their Chance” in Jakub J. Grygiel, Robert Kron, Wess A. Mitchell and Gabriela Paskova (eds.), Navigating Uncertainty: U.S.-Central European Relations 2012, Center for European Policy Analysis (CEPA), July 2012, pp. 49-56. The emphasis on the Visegrád 4 misses some of the most involved states in the EaP region – i.e. Romania and Bulgaria. While Poland is certainly exceptionally positioned to be a driver of the EaP, one cannot say the same about the Czech 34 66 Nr. 3-4/2012 Republic and Slovakia, but especially Hungary. Last, but not least, it is doubtful whether these states alone will have the sufficient strength to outweigh other regional powers in the EaP countries. 47 Laure Delcour, Eastern Partnership Review. The Institutional Functioning of the Eastern Partnership: An Early Assessment , Estonian Center of Eastern Partnership, 2011. 48 Ibidem. 49 Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. The future of the ENPI: towards separate financial instruments for the Union for the Mediterranean and the Eastern Partnership?, Estonian Center of Eastern Partnership, 2011. 50 Elsa Tulmets, Eastern Partnership Review. InstitutionBuilding Instruments in the Eastern Partnership: Still Drawing on Enlargement?, Estonian Center of Eastern Partnership, December 2011. 51 Ibidem. Also see the conclusions of the European audit in 2011 in the Document no. 52010SA0013, Special Report No 13/2010 “Is the new European Neighborhood and Partnership Instrument successfully launched and achieving results in the Southern Caucasus (Armenia, Azerbaijan and Georgia)?”, Brussels, January 2011, available online at http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/ LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SA0013:EN:HTML. 52 Elsa Tulmets, Eastern Partnership Review. InstitutionBuilding Instruments in the Eastern Partnership: Still Drawing on Enlargement?, Estonian Center of Eastern Partnership, December 2011. 53 An European Court of Auditors evaluated the performance of institutional mechanisms in the ENPI which manages the EaP: „The 2007 annual action programme resulted from a programming (DG RELEX) and design process (EuropeAid) lasting more than two years. In Georgia for example, the first payments under the 2007 annual action programme took place in February 2008, while the first strategic needs assessment in view of the Country Strategy Paper occurred in November 2005.” While it does not refer to the EaP per se, there is little reason to believe the situation has improved dramatically since the period in question. 54 Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. The future of the ENPI: towards separate financial instruments for the Union for the Mediterranean and the Eastern Partnership?, Estonian Center of Eastern Partnership, 2011; also see Charles Grant, A New Neighborhood Policy for the EU, Centre for European Reform policy brief, March 2011. 55 Document no. 52010SA0013, Special Report No 13/2010 “Is the new European Neighborhood and Partnership Instrument successfully launched and achieving results in the Southern Caucasus (Armenia, Azerbaijan and Georgia)?”, Brussels, January 2011, available online at http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/ LexUriServ.do?uri=CELEX:52010SA0013:EN:HTML. 56 Ibidem. 57 National Indicative Programme 2012 Azerbaijan, available online http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/ country/enpi_nip_azerbaijan_en.pdf. Monitor Strategic See for instance the Country Strategy Paper, National Indicative Programme 2007-2010 and the Annual Action Plan 2012 Armenia available online at http:// ec.europa.eu. For more on this also see Document no. 52010SA0013, Special Report No 13/2010 “Is the new European Neighborhood and Partnership Instrument successfully launched and achieving results in the Southern Caucasus (Armenia, Azerbaijan and Georgia)?”, Brussels, January 2011, available online at http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ. do?uri=CELEX: 52010SA0013:EN:HTML. 59 For a specific analysis on the ENPI in this sense, see Document no. 52010SA0013, Special Report No 13/ 2010 “Is the new European Neighborhood and Partnership Instrument successfully launched and achieving results in the Southern Caucasus (Armenia, Azerbaijan and Georgia)?”, Brussels, January 2011, available online at http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do? uri=CELEX:52010SA0013:EN:HTML. 60 Ibidem. 61 Ibidem. 62 Elsa Tulmets, Eastern Partnership Review. Institution-Building Instruments in the Eastern Partnership: Still Drawing on Enlargement?, Estonian Center of Eastern Partnership, December 2011. 63 Rafał Sadowski, Eastern Partnership Review. The future of the ENPI: towards separate financial instruments 58 for the Union for the Mediterranean and the Eastern Partnership?, Estonian Center of Eastern Partnership, 2011. 64 Laure Delcour, Eastern Partnership Review. The Institutional Functioning of the Eastern Partnership: An Early Assessment , Estonian Center of Eastern Partnership, 2011. 65 According to the 2010 Statistical Bulletin of China’s Outward Foreign Direct Investment, Ministr y of Commerce, PRC (MOFCOM) available online at http:// hzs.mofcom.gov.cn/accessory/201109/1316069658609.pdf. 66 This issue has been extensively addressed elsewhere. See Simona R. Soare, “Beijing’s Central and Eastern European Charm Offensive: The Implications of China’s Growing Presence in the New Europe,” in Jakub J. Grygiel, Robert Kron, Wess A. Mitchell and Gabriela Paskova (eds.), Navigating Uncertainty: U.S.Central European Relations 2012, Center for European Policy Analysis (CEPA), July 2012, pp. 64-74. This paper is based on the data collected on the ground through the CRISHOPE project financed by the German Marshall Fund (2011-2012) and the Eastern Partnership project funded by the Romanian Ministry of Education (PN-II-ID-PCE-2011-3-1014) (2011-2014). ABSTRACT The analysis focuses on the three types of challenges to the EaP and the EaP’s crisis management flagship initiative: economic challenges, institutional-bureaucratic challenges and regional competition. It finds that while they are very different in nature and context, the three categories of challenges pose relatively similarly serious problems for the EaP. The economic challenges alone will not essentially threaten the EaP. Even if the EU maintains the current levels of funding the EaP or even modestly reduces it, funding has already been so low so far that a moderate reduction of its current levels is unlikely to fundamentally endanger the EaP. Keywords: Eastern Partnership, European Union, economic crisis, flagship initiative, European soft power, Eastern Europe and South Caucasus Simona R. Soare holds a Ph.D. (2011) in Political Sciences – International Relations from the National School of Political Studies and Public Administration in Bucharest (NSPSPA). She is researcher with the Institute for Political Studies of Defense and Military History. She was also Executive Director of the Center for East European and Asian Studies (CEEAS – www.cseea.ro) and editor of the Journal for East-European and Asian Studies (JEEAS – www.jeeas.org) during 2008-2011. REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 67 Monitor Strategic Viziunea Turciei şi Rusiei asupra Regiunii extinse a Mării Negre: rolul şi influenţa actorilor locali Monitor Strategic Dr. Şerban F. CIOCULESCU În primul rând de ce Rusia şi Turcia? Pentru că sunt, după toate standardele relaţiilor internaţionale, actorii regionali cei mai puternici în Regiunea extinsă a Mării Negre (REMN). În al doilea rând, deoarece sunt urmaşele unor imperii ce au controlat autoritar bazinul Mării Negre. În al treilea rând, pentru că cele două state reprezintă statu-quo-ul în regiune, ele apărând regimul creat prin Convenţia de la Montreux din 1936. Regim care le favorizează dar pe care mulţi români, ca şi cetăţenii altor state din UE şi NATO, îl pot percepe ca vetust şi o frână în calea internaţionalizării acestui spaţiu strategic. 1. Rusia, obsesia pentru „derjavnost” şi fascinaţia vecinătăţilor post-imperiale Imaginea pe care preşedintele şi premierul Rusiei o au despre ţara lor este aceea de mare putere, de stat solid în limba rusă „derjavnost”, o moştenire a epocii lui Ivan cel Groaznic şi mai târziu a celei care l-a dat pe ţarul Pentru cel Mare.1 Cu o suprafaţă de peste 17 milioane km2, 37.653 km de coastă maritimă/oceanică şi o populaţie de cca. 140 milioane de locuitori, Rusia are atu-urile materiale corespunzătoare rangului de putere în sens clasic.2 Decidenţii politici din Federaţia Rusă văd REMN ca fiind parte a vecinătăţii „apropiate” şi se tem de intrarea puterilor vestice în acest areal. Epoca preşedinţiei lui Vladimir Putin (primele două mandate) a marcat sporirea gradului de 68 Nr. 3-4/2012 asertivitate a acestei ţări în politica externă. În general, anii 2001-2008 au reprezentat o perioada de succese şi sporire a puterii militare, economice pentru Rusia dar şi evidenţierea faptului că statul rus se confruntă cu provocări serioase care îi pot pune în discuţie statutul şi “iradierea” geopolitică. Rusia a demonstrat mai multă “agresivitate” faţă de alţi poli de putere mai ales în a revendica un control mai strâns, mai eficace, asupra zonei de “vecinătate imediată”. Astfel, Moscova a tolerat din ce în ce mai greu “imixtiunile” Vestului – NATO, UE, SUA – în ţări precum Ucraina, Moldova, Georgia, în paralel a încurajat liderii mişcărilor secesioniste din statele ex-sovietice în acţiunile lor dirijate contra statelor respective.3 Faţă de ţările vecine mai mici, Rusia a folosit aceeaşi strategie de tip stick and carrot: le-a oferit avantaje economice celor care au avut o atitudine supusă (Belarus, Armenia – preţuri preferenţiale la hidrocarburi) şi le-a impus sancţiuni economice altora considerate “rebele” (embargoul pe vinurile din Moldova şi pe apa minerală şi vinurile din Georgia). Energia este o carte esenţială în mâna Rusiei. Rusia şi UE sunt interdependente în plan energetic (principalul importator de gaze ruseşti este chiar UE), dar Rusia vrea să creeze impresia că dependenţa UE este clară. Întreruperile livrărilor de gaze spre Ucraina a subliniat voinţa Moscovei de a îşi impune regulile jocului unei Europe prea insistente în ceea ce priveşte piaţa concurenţială a energiei. Se ştie că “revoluţiile colorate” din Ucraina, Moldova şi Georgia au îngrijorat profund clasa politică de la Moscova care a pus accent mai ales pe rolul jucat de SUA în aceste episoade. În acelaşi Monitor Strategic timp, Rusia a fragilizat vizibil regimurile politice de la Kiev, Chişinău şi Tbilisi, creându-şi grupuri de susţinere printre partidele din opoziţie şi provocând crize guvernamentale. Întreţinerea focarelor de “conflict îngheţat” a avut ca efect, probabil intenţionat, imposibilitatea consolidării democratice a statelor afectate şi creşterea în intensitate a sentimentului naţionalist beligen. Războiul rusogeorgian din august 2008 a permis Moscovei să legalizeze fragmentarea teritorială a micului stat caucazian, indirect şi cu intenţia de a intimida Moldova sau Azerbaidjanul în caz că ar dori să conteste sfera de influenţă rusească. Rusia se raportează la REMN nu ca la un complex de securitate distinct, ci ca la flancul estic al zonei sale de “vecinătate apropiată” pe care intenţionează să îl controleze autoritar şi pe viitor.4 În general, se consideră că stoparea extinderii NATO spre Est a fost şi este un obiectiv major al Rusiei, care nu a ezitat să descurajeze această evoluţie inclusiv prin măsuri dure precum specularea consecinţelor războiului din Georgia sau unilaterale precum îngheţarea participării la Tratatul Forţelor Convenţionale din Europa (CFE) în decembrie 2007. Acum Rusia încălcă liniştiră “plafoanele” stabilite de tratat, prin armamentele aduse în republicile separatiste Osetia de Sud şi Abhazia. Credem că nu este exagerat să afirmăm că prin diverse presiuni politico-diplomatice, Rusia a reuşit să convingă unele state membre ale NATO să nu ofere MAP-ul (Membership Action Plan) Georgiei şi Ucrainei şi să îi tolereze finalmente aventura militară din Georgia în 2008. Desigur, ar fi o mare exagerare să se afirme că refuzul de a acorda MAP a fost o “undă verde” pentru agresiunea comisă de Rusia. Însă se prea poate ca Moscova să fi perceput acest fapt ca pe un semn de slăbiciune şi să îl fi speculat. De asemenea, venirea la putere în Ucraina a preşedintelui rusofil Ianucovici, cel care a acceptat prelungirea acordului de staţionare a forţelor ruse de la Sevastopol, a constituit o victorie importantă a Rusiei pentru care pierderea Ucrainei ar fi fost inacceptabilă. Acelşi V. Ianucovici, care în 2008 solicitase recunoaşterea Abhaziei şi Osetiei de Sud, dovedind o linie politică similară cu a Moscovei. De asemenea, când UE a lansat Parte- neriatul Estic, iniţiativă dedicată statelor din flancul răsăritean precum Moldova şi Ucraina, reacţia Rusiei a fost din start negativă, deoarece Moscova a perceput UE drept un competitor în REMN, nu un partener de dialog.5 O problemă delicată a prezenţei Rusiei este cea a „conflictelor îngheţate” din arealul pontic extins. Tensiunile etnico-religioase sunt o constantă a spaţiului caucazian şi în general al Regiunii Extinse a Mării Negre, în mod similar cu cel al Balcanilor. URSS, departe de a aboli naţionalismul în favoarea marxismului, a permis construirea unor identităţi naţionale destul de consistente ca bază pentru formarea identităţii sovietice6. Atât Transnistria cât şi Osetia de Sud şi Abhazia au fost zone de rusizare intensă, prin colonizări şi atragerea elitelor locale în sistemul condus de Moscova dar, în mod tragic, şi prin deportarea la ordinul lui Stalin a sute de mii de localnici acuzaţi de comportament anti-sovietic în cel de-al Doilea Război Mondial. Rusizarea a fost acompaniată de cultivarea unor sentimente negative la adresa grupurilor etnice majoritare – georgieni respectiv români. Ulterior, în anii 90, când URSS a dispărut iar câteva noi state independente au apărut în REMN, acestea au descoperit că unele minorităţi etnico-religioase aflate în componenţa lor solicită nici mai mult nici mai puţin decât independenţa, sau în cazuri mai fericite doar autonomia extinsă!7 Dacă URSS reuşise să imprime o stare de obedienţă acestor grupuri fără stat propriu, prin represiune, îndoctrinare şi propagarea unei identităţi supranaţionale „sovietice”, după dispariţia sa, o parte din minorităţi nu au vrut să se recunoască ca fiind parte a unor noi state-naţiune dominate clar de alte etnii, mai ales dacă ocupau în mod compact anumite teritorii. Rusia şi-a oferit adesea ajutorul material şi uman acestor grupări secesioniste şi a avut o contribuţie cunoscută la purificarea etnică operată de abhazi contra georgienilor din Abhazia, de asemenea a încurajat şi alte miliţii (cazaci, caucazieni) să participe la lupte8. S-a ajuns chiar până la acordarea cetăţeniei ruse pentru o mare parte din aceste populaţii, la stabilirea de relaţii economice cu teritoriile secesioniste, fără acordul statului respectiv (Moldova şi Georgia mai ales) şi la vehicularea ideii de a recunoaşte noile republici REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 69 Monitor Strategic şi de a le permite unirea cu Rusia (cazul Osetiei de Sud şi chiar şi al Transnistriei, în ciuda lipsei de contact geografic cu teritoriul rusesc). De altfel, în timpul summitului NATO de la Bucureşti, oficiali ruşi (mai ales ambasadorul rus la NATO D. Rogozin) au avertizat Georgia că ar putea pierde Monitor Stratedefinitiv Abhazia şi Osetia de Sud prin aderarea gic la Alianţă, şi implicit au făcut presiuni asupra aliaţilor să nu acorde MAP pentru Tbilisi şi Kiev, deoarece în acest fel s-ar accentua instabilitatea regională9! În plus, diverşi oficiali ruşi au sugerat adesea că Moscova ar putea să nu mai recunoască Crimeea ca teritoriu ucrainean. La rândul său, fostul preşedintele ucrainean V. Iuscenco le-a declarat oficialilor ruşi că, după anul 2017, nu vor mai avea acces la baza de la Sevastopol şi că aceştia ar face bine să ceară Siriei dreptul de a crea o bază militară la Mediterana10. Desigur, venirea la putere a lui Viktor Ianucovici a uşurat mult planurile Rusiei de a îşi menţine pe termen lung prezenţa militară în Crimeea, dar nu sunt excluse noi răsturnări de situaţie, politica internă ucraineană fiind foarte volatilă. Chiar dacă nu putem atribui integral Rusiei vina pentru declanşarea ostilităţilor contra Georgiei în vara anului 2008, Moscova a încurajat totuşi mişcări secesioniste active pe teritoriul altor ţări şi ulterior a recunoscut mini-state fantomă precum Osetia de Sud şi Abhazia. Această recunoaştere, inspirată din „modelul Kosovo” (pe care, culmea, Rusia l-a denunţat mereu!) a sugerat unor analişti politici scenariul pregătirii conflictului militar în laboratoarele secrete ale Moscovei. Nu ştim deocamdată cu certitudine dacă Rusia a „pregătit” o acţiune militară de pedepsire şi dezmembrare a Georgiei sau dacă a răspuns strategiei ultra-ofensive a preşedintelui georgian Şaakaşvilli, dar provocările ruseşti au fost frecvente pe graniţa cu Georgia în lunile de dinaintea lui august 2008. Efectele conflictului au fost teribile în plan umanitar. Înainte de războiul civil, populaţia Abhaziei se ridica la 550.000 locuitori, dintre care circa 50% erau georgieni. Acum sunt maxim 150.000, dintre care maxim 40.000 georgieni reveniţi în districtul Gali. După victoria militară a Rusiei contra Georgiei din august 2008, forţele georgiene au fost nevoite să se retragă din Kodori dar şi din teritoriul georgian ce mărgineşte enclavele separatiste! Mii de 70 Nr. 3-4/2012 refugiaţi georgieni au plecat spre Tbilisi şi nu se pot încă întoarce la casele lor. În plus, Rusia şi-a folosit dreptul de veto şi a blocat continuarea misiunii OSCE de la graniţa cu Georgia, destabilizând şi mai mult mediul regional de securitate. Strategia Georgiei de rezolvare a conflictului s-a bazat preponderent pe presiunile occidentale asupra Rusiei spre a modifica formatul forţei de peace-keeping, pe solicitarea diplomaţiei multilaterale (implicarea SUA şi UE în jocul negocierii) şi pe promisiuni făcute abhazilor că vor dispune de o maximă autonomie dacă renunţă la ideea secesiunii. În acelaşi timp, Tbilisi a reuşit să convingă capitalele occidentale, în iulie 2008, că avioane ruseşti au survolat neautorizat spaţiul său aerian, fapt confirmat de Rusia care a argumentat că în acest fel a dorit să apere teritoriul Osetiei de Sud de un eventual atac georgian. A fost pentru prima dată când Rusia a recunoscut implicit că a violat spaţiul aerian georgian… Până şi purtătorul de cuvânt al NATO, James Appathurai, a recunoscut pe 15 iulie că “these actions raise questions about Russia’s role as peacekeeper and facilitator of negotiations”11. Este adevărat în acelaşi timp că acţiunea militară a Goergiei contra Osetiei de Sud din august 2008 a reprezentat o strategie de forţă prin care Tbilisi a încercat să replice atacurilor de gherilă osetine cu o intervenţie militară care, în caz de succes, ar fi dus la ocuparea definitivă a teritoriului separatist şi revenirea lui de facto în cadrul Georgiei. Escaladarea a fost tolerată de georgieni care nu au anticipat corect reacţia furibundă a Rusiei, deşi aceasta anunţase de multe ori că va face tot ce este necesar ca să apere cetăţenii ruşi (adica abhazii şi osetinii cu cetăţenie rusă).12 De altfel, Medvedev şi Putin au invocat riscul unui genocid spre a justifica intervenţia contra armatei georgiene. Războiul ruso-georgian a arătat aşadar că un conflict îngheţat prost gestionat se poate transforma oricând în conflict militar deschis. Preşedintele Shakaasvilli a preferat soluţia militară fără a lua în calcul riposta dură a Rusiei sau scontând pe o reacţia americană care ar fi inhibat voinţa de represalii a ruşilor. De asemenea, solidaritatea statelor şi popoarelor non-ruse din CSI s-a manifestat la cote scăzute, mai ales Ucraina şi Azerbaidjan dând declaraţii moderat pro-georgiene. Rusia a ripostat militar în nordul şi centrul Monitor Strategic Georgiei, a recuperat Osetia de Sud şi a îndemnat miliţiile abhaze să deschidă un nou front în Abhazia, ceea ce a reprezentat eşecul strategiei de recuperare teritorială a Georgiei. Ulterior, Rusia a adus forţe militare şi a creat baze militare permanente în teritoriile secesioniste, în acelaşi timp presând alte ţări să recunoască aceste pseudo-state. Se pune întrebarea dacă „victimizata” Georgie a reuşit să afecteze şi ea interesele de securitate regionale ale Rusiei. Prin opoziţia sa, statul georgian a reuşit o vreme să amâne intrarea Rusiei în OMC, la fel cum reuşiseră în trecut şi Polonia şi statele baltice. Or această aderare a Rusiei la marea organizaţie ce reglementează comerţul mondial, materializată recent, este ceea ce aşteptau majoritatea statelor membre ale UE spre a semna un nou parteneriat strategic cu Rusia, după ce a expirat cel vechi. Politica de resetare practicată de Barack Obama în relaţia cu Moscova convine Rusiei în măsura în care i se dă impresia că are mână liberă în zonele de vecinătate apropiată. Totuşi SUA acordă în continuare sprijin Georgiei, Azerbaidjanului, Republicii Moldova deşi în mod mai discret decât în mandatul lui G.W. Bush jr. În plan strategic, Rusia îşi doreşte să obţină maximum de concesii de la SUA privind instalarea scutului anti-rachetă american, deoarece pare a fi înţeles că Washingtonul nu va renunţa la acest plan. Evident, Moscova ar dori ca statele din REMN să nu găzduiască elemente ale scutului iar dacă totuşi acest lucru este inevitabil, să existe un drept de co-decizie şi control comun al instalaţiilor. În acest sens, Rusia propusese fostei administraţii prezidenţiale americane baza militară cu radare de la Gabala din Azerbaidjan spre a fi gestionată în comun, dar fusese diplomatic refuzată. Sistemul eşalonat de instalare a scutului, aşa cum l-a conceput administraţia Barack Obama, este oarecum acceptabil pentru Rusia cel puţin în primele două faze: prima a inclus trimiterea navei US Monterey dotată cu rachete Aegis în Marea Mediterană şi Marea Neagră, a doua va include instalarea la Deveselu în România a celor 24 de interceptori SM 3. A treia fază prevede instalarea de elemente în Polonia iar ultima amplasarea de incerceptori dedicaţi rachetelor cu rază lungă de acţiune. Aşa cum se ştie, faza a treia şi mai ales a patra sunt cu adevărat deranjante pentru Rusia, cu toate că arsenalul ei supra-dimensionat cu mii de capete nucleare nu poate fi anihilat total de cele câteva zeci de interceptoare şi radare. Demonstrându-şi voinţa de a bloca apariţia unei situaţii de inferioritate strategică în Marea Neagră, Rusia a protestat pe 12 iunie 2011 contra venirii crucişătorului USS Monterrey pentru un exerciţiu naval cu Ucraina (Sea Breeze 2011), acesta fiind dotat cu rachete balistice Aegis, iritarea provenind din proximitatea cu graniţele ruseşti. Dacă SUA instalează elementele scutului, treptat ar putea apărea modificări ale echilibrului ameninţării nucleare în Europa şi Eurasia. Rusia va continua să ceară un sistem comun de implementare a scutului şi garanţii juridice şi tehnice că acest scut nu va face non-operaţional sistemul rusesc de descurajare nucleară. În acest sens, doar un acord de ansamblu ruso-american va permite REMN să devină un areal de stabilitate şi cooperare. Semnarea tratatului START pe 8 aprilie 2010 este un prim pas, dar unul insuficient deocamdată. Noul tratat a înlocuit varianta din 1991 care expirase. Fiecare dintre cele două puteri va dispune de maxim 1500 de capete nucleare, cu 30% mai puţin decât ce fusese prevăzut în 2002 la Moscova. Totuşi, preşedintele rus Medvedev a ameninţat în mai 2011 cu retragerea din START dacă SUA instalează unilateral scutul anti-rachetă, fără a fi ajuns la un acord cu Moscova. Ameninţarea pare puţin credibilă, deoarece continuarea cursei înarmărilor nucleare ar slei economia rusă, atinsă de criza mondială. În plus, când SUA s-au retras unilateral în 2001 din Tratatul ABM, Rusia nu a avut altceva de făcut decât să protesteze neconvingător13 şi ulterior să îşi “îngheţe” participarea la Tratatul CFE în 2007. De asemenea, Rusia a negociat recent cu Germania, una dintre puterile simbol ale UE, un acord denumit de presă “memorandumul de la Messeberg”, prin care, în schimbul relansării negocierilor în dosarul Transnistria şi eventual al retragerii forţelor ruseşti de acolo, ar obţine formarea unui comitet comun UE-Rusia pe probleme de securitate. Desigur, Germania fiind obişnuită cu forma federală de guvernare –organizată fiind în landuri – ar fi mai dispusă decât România să recunoască drepturi de autonomie REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 71 Monitor Strategic politico-administrativă Transnistriei. Este foarte puţin probabil ca Rusia să ajungă să aibă în faţă ca partener de dialog politico-strategic o Uniune Europeană unită, vorbind cu o singură voce, cel puţin pe termen mediu. De aceea, Rusia, ca şi în prezent, va specula dorinţa unor state din UE de Monitor Strate-profitabile, şi va reuşi să a încheia afaceri gic privilegieze în cadrul Uniunii acele ţări care îi sunt mai favorabile: Germania, Franţa, Grecia, Italia etc. Prin urmare, nici în arealul Mării Negre nu ar trebui să ne aşteptăm la apariţia unei strategii coerente a Europei comunitare, mai probabilă fiind o acţiune relativ unitară a ţărilor “de flanc” – România, Bulgaria – sau abordări conjuncturale ghidate de sensibilităţi locale, nu unionale, de tipul Strategiei Dunării. Rusia nu va permite UE să “remodeleze” statele din vecinătatea estică spre a le transforma în acel “inel” de ţări democratice, stabile, bine guvernate după cum afirma Strategia Europeană de Securitate a UE din 2003.14 Şi desigur, UE nu are acum forţa şi voinţa să conteste Rusiei strategia de menţinere a sferei de influenţă în vecinătatea apropiată prin destabilizarea unor state precum Moldova şi Georgia. Lipsa simţului geo-strategic constituie o mare vulnerabilitate a UE ca actor cu vocaţie globală dar poate şi o şansă de a depăşi vechile matrice conflictuale de tip “realist” din relaţiile internaţionale. Ar mai trebui spus şi că Rusia şi-a văzut primite cu scepticism în Europa şi SUA planurile privind marea organizaţie de securitate pan-europeană şi eurasiatică sugerată de preşedintele Medvedev în 2009. Multe state europene, inclusiv România, Polonia, ţările baltice, se tem că această megaorganizaţie va paraliza procesul decizional din cadrul NATO şi al UE, organizaţii bazate pe valori comune ale Vestului considerate ca fiind cel puţin neliniştitoare pentru Moscova. Într-un eseu din 2009, Ivan Krastev şi Mark Leonard semnalează un mare paradox: în politica externă, Rusia este o putere pro-status quo la nivel global şi una revizionistă la nivel regional.15 Deşi doreşte un sistem internaţional multipolar, nu trece la acţiuni de hard balancing contra SUA, se mulţumeşte cu soft balancing (critici la adresa Americii, ameninţări retorice etc.) În REMN este clar un actor revizionist dacă privim din perspec72 Nr. 3-4/2012 tiva euro-atlantică, occidentală, deoarece încearcă să împiedice prezenţa Occidentului în zonă. Faţă de mecanismul Montreux al accesului prin Strâmtori este un actor conservator, la fel ca şi Turcia. Rusia a continuat să dezvolte programe militare avansate menite a reduce din decalajul în domeniul Revoluţiei în Afacerile Militare faţă de SUA şi de unele state europene. Criza economică din 2008-2009 a frânat în parte aceste eforturi dar războiul cu Georgia pare să fi adus o motivaţie suplimentară. În mai puţin de zece ani, nu numai că Vladimir Putin a reuşit să stabilizeze intern Rusia, să profite de creşterea preţurilor resurselor energetice pentru a stabiliza economia naţională, dar încă din 2000 Rusia a început să înregistreze creştere economică de 5-7% anual. Până în 2006, Rusia şi-a plătit întreaga datorie externă faţă de FMI (cu 3 ani în avans!) şi pe cea faţă de creditorii din Clubul de la Paris. Mai mult decât atât, Vladimir Putin a reuşit performanţa aceasta fără sacrificii interne legate de privatizări masive, mai ales în sectorul industriei grele şi de apărare, unde uriaşele complexe încă deţin o mare putere şi influenţă politică. Dimpotrivă, politica lui Putin a fost de a le strânge pe toate acestea, în calitate de sectoare strategice ale economiei ruseşti, sub aripa „protectoare” a „democraţiei suverane” proclamată de Kremlin. Sectorul industriei de apărare este unul aparte în cazul Rusiei. Un număr mare de analişti militari nu contenesc să laude tehnologia şi sistemele militare ruseşti, în timp ce alţii le consideră învechite şi prea puţin adaptate condiţiilor câmpului de luptă intens tehnologizat al secolului al-XXIlea16. Aparent paradoxal, însă, în 2007 (ca şi în 2005 şi 2006) Rusia a fost al doilea mare exportator de armament din lume (fiind surclasată doar de Statele Unite, cu un volum total de vânzări externe de 21 de miliarde USD), obţinând peste 7,2 miliarde USD din vânzarea de armament. Această creştere a contractelor externe de vânzare de armament ale Federaţiei Ruse este înfăţişată drept o dezvoltare a industriei de apărare ruseşti şi o consolidare a puterii complexului militar-industrial rusesc. Aceasta este însă o exagerare, având în vedere faptul că investiţiile în acest sector din ultimii opt ani nu par să confirme tendinţa, marea parte a complexului indus- Monitor Strategic trial de apărare rusesc funcţionând şi astăzi la capacitatea şi în bună măsură cu tehnologia din perioada sovietică. Tot mai mulţi analişti internaţionali vorbesc despre emergenţa Federaţiei Ruse ca mare putere militară cu pretenţii globale– cei mai mulţi dintre aceştia identificând 2015 ca data cea mai probabilă în acest sens. Speculaţiile acestora se bazează, mai mult sau mai puţin, pe strategia de dezvoltare şi înarmare a Federaţiei Ruse, care adoptă un calendar oarecum asemănător. Potrivit Programului Naţional de Înzestrare 2007-2015, în 2015 Armata Federaţiei Ruse va cuprinde 40 de batalioane de tancuri (dintre care 22 vor fi echipate cu tancuri noi – aproximativ 680 de tancuri), 97 de batalioane de infanterie mecanizată şi 50 de batalioane aeropurtate, 5 brigăzi de rachete (echipate cu 60 de sisteme de rachete Iskander), 9 unităţi de apărare anti-aeriană (echipate cu 18 baterii de S-400 SAM), 2 regimente de rachete (dotate cu sisteme moderne Uragan-1M MLRS), etc. Acestora li se adaugă achiziţionarea a peste 116.000 de blindate şi vehicule de diferite tipuri, 116 avioane de luptă noi şi 408 modernizate, 156 de elicoptere noi şi 372 modernizate, 34 de bombardiere strategice noi şi 159 modernizate, 10 submarine nucleare strategice, 4 submarine diesel, 12 nave şi 5 corvete de diferite tipuri, toate noi. Nu în ultimul rând, peste 2,4 miliarde USD sunt alocate numai pentru dezvoltarea şi producţia în serie a noilor tipuri de muniţie aeropurtată. Pe scurt, programul vizează reînnoirea până în 2015 a 45% din echipamentele şi sistemele vechi şi depăşite aflate în prezent în dotarea forţelor armate ruse. Preşedintele Rusiei a afirmat că reforma militară prevede o reînnoire cu 30% în anul 2016 a echipamentelor şi cu 70% în 2020.17 Conflictul militar ruso-georgian din august 2008 a arătat atât superioritatea militară de tip convenţional a forţelor ruse, manifestată în plan numeric, cantitativ şi poate chiar calitativ, cât şi limitele capacităţii comandanţilor ruşi de a conduce operaţii militare în teatre de luptă învecinate. Forţele ruse aparţinând Districtului militar Caucazul de Nord, în principal Armata 58 „specializată” în lupta cu gherilele cecene dar şi cele ale GRU (serviciu de informaţii rus) au suferit pierderi destul de mari în campania militară ce a durat câteva zile: Moscova a anunţat circa 71 de decedaţi şi peste 340 de răniţi, plus tehnică de luptă distrusă – patru avioane de bombardament doborâte, zeci de tancuri şi vehicule amfibii blindate nimicite etc.18 Astfel încât, deşi ruşii au reuşit să predea o „lecţie” dură georgienilor, planificatorii de la Moscova să tem ca nu cumva slăbiciunile serioase dovedite de forţele ruse în timpul campaniei din Georgia să fie speculate de potenţiali adversari deţinând forţe convenţionale superioare (NATO) sau la un nivel relativ apropiat (China, India). Pe 11 iulie 2007, locţiitorul primului ministru Serghei Ivanov şi ministrul transporturilor Igor Levitin dezăluiseră un program vast de modernizare a porturilor ruseşti de la Marea Neagră. În REMN, Rusia momentan nu se preocupă de identificarea unui nou port militar pentru a amplasa forţele de la Sevastopol după 2017, deoarece Ucraina a acceptat finalmente prelungirea contractului de închiriere a portului militar. În concluzie, Rusia doreşte să controleze geopolitic şi economic o parte din arealul Mării Negre, fiind interesată de menţinerea Ucrainei, Armeniei şi Moldovei în sfera sa de influenţă şi securitate. Motivele ţin desigur de percepţia asupra riscurilor provenind de la Vest şi de la Est, de calcule economice dar şi de raţiuni de prestigiu specifice marilor puteri.19 2. Turcia, de la tradiţia kemalistă la neo-otomanism Statul turc reprezintă un actor esenţial pentru întreaga Regiune Extinsă a Mării Negre, din mai multe motive. În primul rând, este cel care controlează singura cale de acces în bazinul acestei mări, prin cele două strâmtori, Bosfor şi Dardanele. În al doilea rând, beneficiază de o poziţie “pivotală”, deoarece conectează Balcanii cu Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, asigurând comunicarea, schimburile, interacţiunile. De aceea, Turcia nu face parte doar dintr-unul din subcomplexele de securitate regionale ci din mai multe. De asemenea, prin Turcia se asigură conexiunea terestră între Marea Neagră şi Marea Mediterană. În al treilea rând este un stat membru al NATO, parte a comunităţii europene şi euroatlantice de securitate, iar faptul că este populat REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 73 Monitor Strategic predominant de musulmani sunniţi are şi el o semnificaţie aparte. Mai precis spus, se demonstrează că şi un stat musulman, dar laic, poate crea un sistem politic democratic şi o societate modernă. Cu o suprafaţă de 780 562 km2, o populaţie de aproape 80 de milioane de locuitori, controlând Monitor Stratecea mai întinsă parte a coastei Mării Negre (per gic total 7200 km de coastă la Marea Mediterană, Marmara şi Marea Neagră) şi strâmtorile, Turcia rămâne actorul-cheie al securităţii în acest subcomplex de securitate pontic.20 Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (Adalet ve Kalkinma Partisi - AKP)21 este considerat promotorul reformelor în Turcia, în ciuda înclinaţiilor sale islamiste de tip moderat. Condusă de AKP şi cu un ministru de Externe carismatic şi ingenios (Ahmed Davutoglu), politica externă a Turciei este una multivectorială, proactivă, « neo-otomană », axată pe consolidarea şi extinderea influenţei în spaţiile direct învecinate: Balcani, Orientul Mijlociu, Caucaz şi desigur REMN. Are şi mari atu-uri: are a doua armată din cadrul NATO ca mărime după SUA şi este a cincisprezecea economie a lumii din punct de vedere al PIB.22 Metodele alese de Turcia spre a se afirma în zona REMN-Caucaz sunt multiple. În plan instituţional menţionăm mai ales lansarea, în 1992, a Organizaţiei pentru Cooperare Economică în Marea Neagră, adevărat motor al cooperării economice în zonă şi al dezvoltării comerţului, dar şi al altor domenii ale securităţii non-militare. România a deţinut preşedinţia BSEC pănă în iunie 2011 iar organizaţia cuprinde acum state din REMN, Caucaz şi Balcani, acoperind un areal geografic de 20 de milioane de km pătraţi. De asemenea, operaţia Black Sea Harmony de securizare a bazinului pontic este tot o iniţiativă turcească, imitând modelul mai cunoscutei Active Endeavor, misiunea NATO din Mediterana pe care Turcia, nota bene, nu a vrut-o extinsă în Marea Neagră. În plan militar, BLACKSEAFOR ca iniţiativă turcească a constituit un succes diplomatic deosebit al Ankarei. În plan economic, Turcia este un investitor serios în statele din REMN iar în plan cultural, de asemenea, sponsorizează comunităţile musulmane din România, Bulgaria, Azerbaidjan etc. Organismul de stat din Turcia ce acordă sprijin comunităţilor musulmane din statele vecine este Directoratul turc pentru 74 Nr. 3-4/2012 Afaceri Religioase (Dyanet).23 Mai există numeroasele centre culturale turceşti în ţări vecine, expresie a iradierii „soft power”-ului turcesc actual. De asemenea, asistenţa economică pentru statele din Balcani şi REMN (mai ales Azerbaidjan) se derulează prin intermediul Agenţiei de Cooperare Economică a Turciei (TIKA). Faţă de REMN, Turcia a manifestat dorinţa de a se afirma ca putere regională, militând puternic pentru conservarea convenţiei de la Montreux privind regimul Strâmtorilor24, pentru neimplicarea operaţiei maritime a NATO „Active Endeavor” în zonă şi pentru promovarea unei relaţii de partajare a sferelor de influenţă cu Rusia. Turcia consideră în ultima vreme că problemele de securitate maritimă din REMN trebuie să fie gestionate doar de statele riverane ( local ownserhip), excluzând actorii externi (SUA, UE, NATO), fapt ce pune probleme serioase, având în vedere calitatea de membru NATO şi aspirant la integrarea în UE. Ankara crede că acceptarea prezenţei Occidentului în REMN va duce la modificarea regimului Montreux al Strâmtorilor. Apropierea strategică de Rusia constituie în mod clar elementul cel mai important şi mai îngrijorător, deoarece Turcia, ca stat parte a NATO, a părut în ultimii trei ani mai apropiată de interesele şi sensibilităţile Rusiei decât de cele ale aliaţilor SUA, România, Bulgaria. Turcia pare tentată de valorificarea rolului de hegemon regional în REMN- Caucaz, alături de Rusia pe care, din ce în ce mai mult, nu o mai percepe ca pe un rival potenţial (precum în anii 90), ci ca pe un posibil partener ori chiar aliat. Comunitatea de afaceri turco-ruso a înflorit, turismul rusesc în Turcia se dezvoltă spectaculos, şi fiecare “amânare” impusă de state ale UE în drumul spre aderare al Turicie trezeşte la Ankara reacţii de frustrare care împing clasa politică şi mai mult către Rusia. O Turcie neintegrată în UE, respinsă, va crea probleme tot mai mari şi pentru NATO, şi ar putea alege o identitate externă bazată pe implicarea în Asia Centrală, Caucaz şi Orientul Mijlociu, aşadar o retragere dinspre Europa spre Asia. De altfel, în 2008, Ankara a propus să iniţieze proiectul Caucasus Stability and Cooperation Platform, destinat furnizării de securitate în arealul caucazian, prin valorificarea experienţei Monitor Strategic turceşti în domeniu. Iniţiativa poate fi văzută ca un posibil atu al Turciei prin care să convingă UE că merită să devină membru sau, din contră, un paleativ în cazul neprimirii ca membru şi mulţumirii cu un partaj de influenţă cu Rusia, caz în care identitatea asiatică şi caucaziană în politica externă ar căpăta prioritate. În 2009, Turcia a încercat activ să medieze o „împăcare” istorică cu Armenia dar nu a reuşit. Astfel, relaţiile turco-armene nu s-au mai ameliorat după semnarea Protocoalelor bilaterale de la Zürich din octombrie 2009 (promovate de SUA), din contră, ele nu au fost ratificate, atât din cauza intransigenţei armenilor (mai ales a lui Nalbandian, ministrul afacerilor externe) cât şi din pricina presiunilor Azerbaidjanului care s-a simţit trădat (diaspora azeră din Turcia a fost vehement contra, în plus există azi interesele energetice). Graniţa turco-armeană nu a fost deschisă cum cereau protocoalele şi nu s-au reluat relaţiile diplomatice. Prin urmare politica oficială a Ankarei - „zero conflicte cu vecinii” - nu a dat decât parţial roade! Ciprul, Armenia şi Israelul rămân dovezi ale dificultăţii de a acomoda doctrina cu practica… 25 Turcia e aşadar incapabilă până acum să se implice în rezolvarea conflictelor îngheţate din REMN. Practic „bătălia” pentru Turcia dintre Vest şi Rusia se va da şi pe traseele conductelor de energie26: Blue Stream I şi II, South Stream respectiv Nabucco. Conducta Baku-TbilisiCeyhan reprezintă un atu economic şi geopolitic major al Turciei, oferindu-i rolul de “punte energetică” între Caucaz, Marea Neagră şi UE. Turcia se doreşte un hub energetic pentru Europa, deşi este foarte dependentă de gazele din Rusia şi spaţiul CSI. Nabucco, marele proiect energetic al UE, prin care s-ar reduce dependenţa faţă de gazele naturale din Rusia, nu poate prinde viaţă fără participarea Turciei. Dornici să nu piardă nici avantajele Nabucco nici pe cele ale South Stream, unii decidenţi politici turci se gândesc la alimentarea Nabucco cu gaze aduse din Rusia în Turcia prin conducta Blue Stream, ce traversează Marea Neagră. Totuşi, e clar că Rusia urmăreşte să creeze o linie de aprovizionare tot prin intermediul Turciei, a unor state precum Bulgaria, Ungaria, Serbia, Austria. Cu alte cuvinte, Turciei i se atribuie rolul de hub atât de către Bruxelles cât şi de către Moscova iar Ankara ar vrea să păstreze active ambele opţiuni.27 Expertul americano-polon în studii strategice Zbigniew Brzezinski aprecia că „Turcia reprezintă un important pivot geopolitic - asigură stabilitate în zona Mării Negre, controlează accesul din această direcţie în zona mediterană, contrabalansează Rusia în Caucaz, încă mai oferă un antidot la fundamentalismul musulman şi serveşte ca punct de sprijin sudic pentru NATO”.28 În acelaşi timp, o Turcie destabilizată ar putea dezlănţui şi mai multă violenţă în Balcanii de Sud şi în acelaşi timp ar facilita reimpunerea controlului rusesc asupra statelor proaspăt independente în Caucaz.29 Politica energetică a Turciei întâmpină anumite dificultăţi precum apariţia unei crize de putere inevitabile. Guvernul turc, conştient de nevoia unei schimbări a realizat planuri ambiţioase pentru liberalizarea pieţei energetice şi privatizare în 2001. Dacă vor fi implementate, acestea vor merge mai departe chiar dacă planurile curente de liberalizare ale UE sunt în proces de desfăşurare. Conducta de gaz şi rezervele Turciei asigură cererea pe termen scurt. Din moment ce preţul global al petrolului a crescut, importurile energetice ale Turciei au ajuns la mai mult de 30 de bilioane în 2007. În timp ce Turcia primeşte rezerve de petrol din mai multe surse, 60% din cererea ei de petrol este asigurată de un singur furnizor: Rusia, ceea ce indică faptul că Turcia va trebui să păstreze bune relaţii cu Rusia. Dar în acelaşi timp, Turcia explorează alte metode de a-şi îmbunătăţi rezervele energetice, micşorând dependenţa de Gazprom. Turcia este în relaţii bune în ceea ce priveşte importurile de gaz şi cu Rusia şi cu Iran.30 După cum spunea şeful diplomaţiei, Davutoglu, Turcia e o ţară cu strategie proactivă, una care acţionează voluntar spre a modela mediul regional, nu una reactivă care doar gestionează crizele. Turcia nu trebuie să depindă doar de Vest ci să fie liberă în mişcare, să aibă independenţă şi leverage. Dar să fie conştientă că e o putere musulmană, urmaşă a Imperiului Otoman. Să aibă mai ales “adâncime strategică”. Dacă AKP va continua procesul de reislamizare a ţării şi de direcţionare spre lumea musulmană din GME, se va putea spune că paradigma REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 75 Monitor Strategic Atatürk a fost răsturnată iar Turcia va întoarce spatele Occidentului. Davutoglu, care ocupă postul de şef al diplomaţiei din 2009, acuză adesea UE de miopie strategică şi de blocarea intenţionată a procesului de aderare a Turciei. El respinge acuzaţiile de “neo-otomanism”, afirmând că Turcia Monitor Stratenu se amestecă în afacerile interne ale altor state gic şi nu are ambiţii imperiale. Referindu-se la activismul politicii externe turceşti, aceste afirmă că statul turc vrea să profite de oportunităţile geostrategice şi economice şi să îşi găsească un loc mai bun în balanţa de putere globală.31 De fapt, surse de încredere spun că Davutoglu foloseşte cu plăcere expresia “pax ottomanica”, “metaforă a unui spaţiu de interacţiune paşnică în care Turcia are un rol economic, cultural şi politic principal.”32 Statul turc şi-a continuat evoluţiile în plan militar, bazate pe situaţia de potenţial conflict cu Grecia, aşadar un alt stat din NATO, dar şi cu Armenia, Rusia, Iran sau Siria. De asemenea, necesitatea de a combate PKK (Partidul Muncitorilor Kurzi) şi alte gherile marxiste a determinat structura efortului militar. Armata turcă (TSK) dispune de cca. 800.000 militari şi civili, cei mai mulţi pregătiţi pentru apărarea teritoriului naţional, nu pentru contra-insurgenţă. În iulie 2008, au fost inculpaţi peste 80 de militari şi civili acuzaţi de pregătirea unui complot care ar fi răsturnat guvernul. Doi generali în retragere au fost acuzaţi de a conduce grupul paramilitar Ergenekon. În februarie 2010 au continuat arestările de militari în rezervă, fapt ce indică un „război mocnit” între elitele AKP şi cercurile conservatoare ale armatei. În acelaşi timp, aceste elite au continuat eforturile de modernizare şi transformare a armatei în condiţiile în care riscurile unui război clasic sunt clar diminuate iar bugetul apărării tinde să scadă constant. Acest buget, care în anii 90 depăşea 5% din PIB a reflectat de regulă puterea şi prestigiul militarilor în societatea turcă şi puterea armatei faţă de clasa politică. După 2000, procentul a scăzut la 4% iar după 2006 a evoluat spre 2%. Conform SIPRI Yearbook 2008 între 1998 şi 2003 cheltuielile militare raportate la PIB au fost 4.4%, 5.4 %, 5.0 %, 4.9% apoi 3,3%. Pentru anul 2008, bugetul apărării a fost fixat la suma de 11,6 miliarde USD (adică 6% din bugetul ţării)33, o creştere cu 1,7% 76 Nr. 3-4/2012 faţă de 2007, dar în anul 2009-2010 criza economică mondială a condus la reducerea sumei alocate. Dat fiindcă Turcia a avut în 2010 o creştere a PIB de 9,2%, decidenţii politico-militari au propus sporirea bugetului alocat apărării.34 În decembrie 2010, Parlamentul de la Ankara a votat un buget militar de 11,3 miliarde USD, cca. 1,4% din PNBul ţării. Din punct de vedere cantitativ, Turcia ocupă locul doi ca număr de forţe militare în NATO dar doar o parte redusă din aceste forţe sunt la un nivel de compatibilitate cu standardele NATO suficient de ridicat. Comandamentul Forţelor Terestre ale Turciei (TLFC) şi-a propus să reducă cu maxim 30% talia actuală a forţelor terestre, să obţină trupe rapid desfăşurabile, bine antrenate şi echipate pentru misiuni în teatre de luptă dificile. În aprilie 2007, Turcia a preluat comanda ISAF din Afganistan, operaţie de reconstrucţie post-conflict asumată de NATO. În Marea Neagră, Turcia a fost iniţiatorul Black Sea Harmony după ce nu a acceptat ca Active Endeavor, operaţia NATO din Mediterana să fie extinsă şi în Marea Neagră. Rolul foarte mare al Armatei în viaţa politică turcă a nemulţumit adesea oficialii UE care au cerut un mai mare control civil asupra forţelor armate şi garanţii privind non-interferenţa în politica internă în dauna jocului democratic. Consilul de Securitate Naţională şi Statul Major General exercită adesea presiuni puternice asupra miniştrilor, mai ales că şeful SMG se subordonează direct şefului statului. Tentativa partidului AKP de a limita puterea şi prerogativele Armatei a fost privită cu satisfacţie de către UE, care nu agrea imixtiunea militarilor în jocul politic intern. Deşi suntem de acord asupra necesităţii controlului civil asupra forţelor armate – de altfel o regulă „de fier” pentru toate statele UE şi NATO – există riscul unei derive islamiste în lipsa unui control exercitat de forţele armate, conform tradiţiei kemaliste. Bine-înţeles, nu este rolul unei armate să verifice laicitatea unui regim politic, această sarcină putând fi îndeplinită mai adecvat de justiţie, parlament, opinia publică etc. Recent, Ankara a criticat Franţa şi Germania pentru că nu acordă un sprijin mai substanţial Turciei în lupta contra gherilelor PKK, reactivate subit de situaţia insurecţională din Siria. Monitor Strategic În ceea ce priveşte REMN, Ankara a manifestat în mod constant iritare faţă de orice tentativă de modificare (reală sau presupusă) a convenţiei de la Montreux, deoarece conservarea controlului asupra Strâmtorilor este un obiectiv prioritar al politicii de securitate naţională. Probabil că Turcia se teme că repunerea în discuţie a acestui statut va redeschide rivalitatea cu alţi poli de putere, sau vede Strâmtorile ca un atu în perspectiva integrării europene. De altfel, Turcia a solicitat încă din 1987 aderarea la Comunităţile Europene, iar deţinerea controlului Strâmtorilor şi a poziţiei de hub energetic îi par atu-uri de nerefuzat în perspectiva integrării în blocul comunitar! Temerile Turciei privind poluarea Mării Negre sunt bine-cunoscute. Fapt cât se poate de real, transportul de petrol prin Strâmtorile Bosfor şi Dardanele a crescut ca volum şi frecvenţă an de an, în 2008 circa 150 de vase şi 27 tancuri petroliere traversându-le zilnic. Rezultă cca. 50.000 vase anual faţă de 4500 în 1938. Cam 150 milioane tone cargo tranzitează anual din care 100 milioane sunt de petrol. (cf Ministerul Transporturilor)35 Turcia a anunţat în aprilie 2011 că va săpa un canal paralel cu Bosforul, ce va conecta Marea Neagră şi Marea Marmara, spre a decongestiona Strâmtorile. Va avea cca. 45 km lungime, 25 metri adâncime şi 145 metri lăţime. Turcia va deţine suveranitatea deplină asupra canalului şi va pune şi taxe de trecere. Noul canal va fi un fel de autostradă pentru vapoarele mai “grăbite” ce nu vor vrea să aştepte la coadă spre a trece prin Bosfor. Confrom lui Erdogan prin Istanbul vor trece două Mări, vor apărea o insulă artificială şi o peninsulă. De asemenea, două oraşe noi se vor construi, câte unul pe fiecare dintre capetele canalului şi un mare aeroport. Este o dovadă a tenacităţii Turciei care îşi rezolvă problemele economice, ecologice şi strategice inclusiv modificând natura. Proiectul va implica fonduri de 12 miliarde de USD şi poate fi văzut în lumina “neo-otomanismului” cultivat de elitele AKP: de precizat că şi faimosul sultan Soliman Magnificul dorise în prima jumătate a secolului al XVI-lea un canal care să unească Marea Neagră cu Golful Izmit din Marea Marmara. Interesul major al Ankarei este să se păstreze status quo-ul în Marea Neagră, mai ales regimul strâmtorilor, şi, în special să nu existe o prezenţă masivă a unor puteri externe. Credem că obstinaţia în a apăra regimul de la Montreux, tradiţional aparţinând elitelor politico-militare kemaliste, reprezintă una din marile concesii făcute de liderii AKP primilor, în dorinţa de a nu îi aliena complet de noile evoluţii strategice ale statului turc. În acest caz, demantelarea completă a structurilor kemaliste, posibilul eşec electoral al Partidului Republican al Poporului (CHP – recunoscut ca principal continuator al ideilor lui Atatürk), ar putea duce treptat la o relaxare a autorităţilor turce privind regimul de la Montreux, mai ales în ipoteza integrării europene. Sau, din contră, frustrarea neprimirii în UE s-ar putea repercuta într-un val de hiper-naţionalism, caz în care AKP ar prelua practic zestrea discursului naţionalist clasic al kemaliştilor de ieri şi de azi, mai ales că premierul Erdogan este perceput de turcii liberali ca tot mai autoritarist, critic faţă de jurnaliştii independenţi şi dornic să modifice cu orice preţ Constituţia din anii ’80. O constituţie rezultată, e drept, din lovitura de stat a militarilor, aşadar revendicându-se din spiritul laic kemalist… Liderul CHP, Kemal Kilicdaroglu, înlocuitorul carismaticului Deniz Baykal, a favorizat „purificarea” partidului său de elementele kemaliste cele mai conservatoare, iar comentatorii politici arată că după alegerile interne de partid din 2010, sub 40% din cadrele partidului mai proveneau din „vechea gardă”.36 Trebuie spus că CHP este principalul partid de opoziţie, fiind mai favorabil reluării activităţilor din cadrul NATO şi cooperării aprofundate cu SUA. Totuşi ambele partide, AKP şi CHP, au fost de acord cu instalarea de elemente ale scutului american anti-rachetă în spaţiul maritim turcesc. În ceea ce priveşte intransigenţa AKP faţă de menţinerea regimului de la Montreux e doar o concesie făcută puternicei Armate a Turciei, politica externă fiind un compromis între civili şi militari. Sau poate că AKP a preluat, la rândul său, obsesiile securitare ale fostelor elite kemaliste. Este necesar să privim retrospectiv în istoria politicii externe a Turciei de-a lungul anilor şi evenimentelor istorice mondiale. În timpul Războiului Rece, Turcia a fost un important pion în sistemul vestic de apărare. Ankara a fost o adevărată piedică împotriva expansiunii influenţei sovietice în REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 77 Monitor Strategic zona Mării Mediterane şi Orientului Mijlociu şi un „zăvor” strategic pentru Marea Neagră, prin controlul Strâmtorilor. Turcia a furnizat baze importante care să faciliteze instalarea de arme nucleare şi monitorizarea activităţii sovietice. La sfârşitul Războiului Rece, mulţi au considerat că Monitor StrateTurcia va avea un rol mai puţin important ca actor gic regional şi ca aliat al Europei de Vest. Aceste presupoziţii s-au arătat nefondate. În loc să scadă, importanţa Turciei în zonă a crescut. 37 În concluzie există un paradox strategic. Turcia ne oferă imaginea unui stat “vestic” prin afilierea la instituţiile de securitate occidentale şi prin laicitatea statului, democraţia pruripartidistă, structura şi spiritul armatei, existenţa unei clase de mijloc active, a unei creşteri economice viguroase – cca. 7% anual etc. Este încă un mare furnizor de securitate şi un “pilon” al Vestului în flancul Orientului Mijlociu şi al CSI. Pe de altă parte, Turcia ar putea încerca să se apropie de Rusia şi să se angajeze într-un parteneriat eurasiatic destul de îngrijorător, de asemenea este tot mai implicată în conturarea unei relaţii cu Egiptul, Qatarul şi mişcarea Hamas din Palestina. Războiul civil sirian a împins Turcia să sprijine mişcarea de opoziţie, oferind refugiu pe teritoriul turc unor luptători ai Armatei Libere Siriene. Nu este vorba doar de sprijinirea unei mişcări de democratizare ci şi de susţinerea elementului islamic sunnit în dauna celui şiit reprezentat de tabăra preşedintelui sirian Assad. În acest fel, Ankara a stricat parţial relaţia cu Iranul, stat ce susţine clar regimul Assad, tot din motive geopolitice şi religioase. Şi a transformat Siria în adversar. În plus, instabilitatea politică internă ar putea produce şi o direcţie de politică externă şi de securitate imprevizibilă, dacă nu chiar ostilă Vestului. O Turcie apropiată Rusiei şi Egiptului islamist ar constitui o provocare gravă şi pe termen lung pentru interesele UE şi NATO în REMN. În REMN, actualmente Turcia apără status quo-ul şi preferă un viitor eurasiatic al zonei unuia de tip occidental. Note po 1 Robert Legvold, “Russian Foreign Policy During Periods of Great State Transformation” in R. Legvold (editor), Russian Foreign Policy in The 21st Century and The Shadow of the Past, Columbia University Press, 78 Nr. 3-4/2012 New York, 2007, pp. 114-116. Autorul identifică obsesia colectivă a elitelor ruseşti din ultimele secole pentru ideea de “derjavnost” (stat) ca o caracteristică majoră a gândirii de politică externă a Rusiei. Cuvântul simbolizează spiritul puterii întruchipate în stat şi naţiune – putere militară, culturală, economică dar şi controlul noilor tehnologii puse în beneficial populaţiei după cum spunea ex-preşedintele Putin în anul 2006. 2 https://www.cia.gov/library/publications/the-worldfactbook/geos/rs.html, estimări din iunie 2011. 3 Paul Flenley, „Russia and the EU: The clash of the new neighborhoods”, Journal of Contemporary European Studies , Vol. 16, No. 2, 189–202, august 2008, ed. Routledge, Portsmouth, 4 Serban F. Cioculescu, “Putting an end to the dialogue of the deaf between Romania and Russia? Struggling with the past, reshaping the future”, Journal of East European and Asian Studies, vol. 1, No. 3, May 2010, p. 320. 5 “Rusia si lumea: 2010” - raport al Institutul de Economie Mondială şi Relaţii Internaţionale al Academiei de Ştiinte al Federaţiei Ruse, Fondului Cercetărilor şi Initiativelor de Perspectivă si al Camerei de Comerţ şi Industrie a Federaţiei Ruse, 15 martie 2010, http://www. globalaffairs.ru/events/13359.html 6 Thomas de Waal, „The Nagorno Karabakh, the Abkhazian-Georgian and the Georgian-South Ossetian Conflicts”, in Jean Dufourcq, Lionel Ponsard (eds), The South Caucasus: Promoting Values Through Cooperation, NATO Defense College, Rome, July 2004, p. 54. 7 Vladimir Socor, “Conflictele îngheţate: o provocare pentru interesele euroatlantice”, in Ronald Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig (editori), O nouă strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre, German Marshall Fund şi Institutul Român de Studii Internaţionale, Bucureşti, 2004, pp. 127-138. 8 Vladimir Socor, “Conflictele îngheţate: o provocare pentru interesele euroatlantice”, in Ronald Asmus, Konstantin Dimitrov, Joerg Forbrig (editori), O nouă strategie euro-atlantică pentru regiunea Mării Negre, German Marshall Fund şi Institutul Român de Studii Internaţionale, Bucureşti, 2004, pp. 127-138. 9 „Rusia: Georgia pierde Abhazia şi Osetia de Sud dacă aderă la NATO”, Mediafax, 18 aprilie 2008. 10 Ziarul rusesc Kommersant din data de 03.02.2006, afirma că marina rusă încearcă să obţină dreptul de a crea o bază militară în portul sirian Tartrus, din Nordul ţării, acolo unde fosta URSS a avut facilităţi militare. Portul ar putea fi utilizat, în opinia gazetei respective, pentru a aduce flota de la Sevastopol, după ce se va termina perioada de contract cu Ucraina. Vezi - http:// www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-3258131,00.html. 11 “NATO Says Overflights Call Russia’s Georgia Role Into Question”, July 15, 2008, Reuters and RFERL.org. 12 Stanislav Secrieru, “Russia after the South Caucasus Battle”, CEPS Working Document No. 311/February 2009, pp. 2-3. 13 Robert Legvold, “Russian Foreign Policy During Periods of Great State Transformation” in R. Legvold (editor), Russian Foreign Policy in The 21se Century and The Shadow of the Past, Columbia University Press, New York, 2007, pp.77-144. Vezi p. 97. Monitor Strategic Strategia Europeană de Securitate. O Europă mai sigură într-o lume mai bună, Bruxelles, 12 decembrie 2003, http://ue.eu.int/uedocs/cmsUpload/78367.pdf. 15 Ivan Krastev, Mark Leonard, Andrew Wilson (editors), What Does Russia Think?, www.ecfr.eu, 2009, p. 4. 16 Stephen Blank, Rosoboronexport: Arms Sales and the Structure of Russian Defense Industry, SSI, ianuarie 2007 17 Vladimir Popovkin, vice-ministrul Apărării al Federaţiei Ruse, http://vpk-news.ru/articles/7182, 2 martie 2011. 18 Stanislav Secrieru, “Russia after the South Caucasus Battle”, CEPS Working Document No. 311/February 2009. 19 Vezi şi Adrian Cioroianu, Geopolitica Matrioskai. Rusia postsovietica in noua ordine mondială , Curtea Veche, Bucharest, 2009. 20 Turkey – CIA Factbook, June 2011, https://www. cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ tu.html. 21 Dorothée SCHMID, De l’ élargissement à l’ éloigment: la Turquie veut- ele toujours adhérer à l’ Union européenne ? in Politique étrangčre, vol. 75, n° 1 (printemps 2010), Institut Français de Relations Internationnalles, p. 18. 22 http://www.canadaexportcentre.net/index.php/ press-release-mena-region-turkey, accesat pe 20 mai 2011. 23 De pildă, Diyanet trimite în România imami turci pentru geamiile din Constanţa, Babadag, Medgidia pe perioade de peste un an. De asemenea organizează cursuri de perfecţionare a imamilor. Mai mult chiar, începând cu anul 2007 când Erdogan a vizitat România, statul turc contribuie la salariile imamilor din România. Interviu cu Marele Muftiu al României Yusuf Muurat realizat de Matei Dobrovie in Foreign Policy (Romania), 21, martie-aprilie 2011, pp. 70-71. 24 Vezi şi interviul luat lui Sinan Ulgen, preşedinte al Centre for Economics and Foreign Policy Studies din Istanbul – „Rebalansarea identităţilor”, in Foreign Policy (Romania), 21, martie-aprilie 2011, p. 65. Aceasta afirmă clar că de zece ani Turcia se pronunţă pentru gestionarea problemelor fiecărei regiuni învecinate doar de către statele adiacente zonei şi de organizaţiile locale – „management exclusiv regional”. De asemenea mai spuns că „există percepţia că o eventuală deschidere a uşii pentru NATO în Marea Neagră ar conduce la o revizuire a regimului strâmtorilor”. 25 Kerem Öktem, „Lumea Turciei”, in Foreign Policy (Romania), 21, martie-aprilie 2011, p. 60. 14 Volkan Özdemir, “Turkey’s Role in European Energy Security”, in: Svante E. Cornell, Niklas Nilsson (editors), Europe’s Energy Security: Gazprom’s Dominance and Caspian Supply Alternatives , Central Asia-Caucasus Institute & Silk Road Studies Program – A Joint Transatlantic Research and Policy Center, Washington, 2008 27 Edward C. CHOW, “Turkey as an energy bridge”, in Stephen J. FLANAGAN(editor), Turkey’ s Evolving Dynamics, Final Report of The Center of Strategic and International Studies, U.S - Turkey Strategic Initiative, martie 2009, p. 152. www.ifo.de/DocCIDL/cesifo_wp 893.pdf 28 Zbigniew BRZEZINSKI, A doua şansă, Editura Antet, Bucureşti, 2007, p. 101. 29 Idem, p. 115. 30 Katinka BARYSCH, Turkey’ s role in European energy securit y, 12 December 2007, http:// www.cer.org.uk/publications/archive/essay/2007/turkeysrole-european-energy-security, p.3. 31 Saban Kardas, “Davutoglu Outlines the Contours of the New Turkish Foreign Policy”, in Eurasia Daily Monitor Volume: 8 Issue: 4, January 6, 2011 32 Kerem Öktem, „Lumea Turciei”, in Foreign Policy (Romania), 21, martie-aprilie 2011, p. 61. 33 Lale Sariibrahimoglu, “Security Concerns and Local Industrialization Boost Turkish Military Budget”, in Eurasia Daily Monitor, Volume: 4 Issue: 236, December 20, 2007. 34 http://www.euromonitor.com/turkey/countryfactfile, accesat pe 8 iunie 2011. 35 TSVTS, http://www.afcan.org/dossiers_techniques /tsvts_gb.html, accesat pe 10 iunie 2011. 36 Flavius Ţone, „Reformatorul opoziţiei”, Foreign Policy (Romania), mai-iunie 2011, p. 77. 37 F. Stephen Larrabee, Ian O. Lesser, Turkey foreign policy in an age of uncertainty, Edit. RAND, National Security Research Division, Santa Monica, 2003, p.56. 26 * Acest material reprezintă forma actualizată a unei comunicări prezentate la sesiunea stiinţifică organizată la Casa Titulescu pe 6 mai 2011, la fel ca şi studiile domnilor Teodor Meleşcanu, Mircea Maliţa şi Sergiu Iosipescu, prezentate în numarul 1-2/2012 al Monitorului Strategic. REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 79 Monitor Strategic ABSTRACT We selected Turkey and Russia because they are the stongest local players in the Greater Black Sea Area, they are the succesors of powerful empires which controlled the Black Sea pool and because nowadays they defend the regional statu quo, that is the legal status of the Turkish Straits guaranteed by the Montreux Convention of 1936. Their interests are sometimes clashing but in many other instances go in the same direction, thus one can identify a Euro-Asian perspective on the Black Sea Monitor Stratewhich is quite different from the Western vision, to which Romania now belongs. gic Keywords: security, cooperation, military, economic, development, Eurasian, Euro-Atlantic Şerban F. Cioculescu, PhD in political science (2009), is guest lecturer at the University of Bucharest, Department of Political Science, International Relations and Security Studies, former lecturer with the Diplomatic Institute of Romania and also a senior scientific researcher at the Institute for Political Studies of Defense and Military History from Bucharest. He is specialized in Black Sea area studies, security studies, and international relations theory. 80 Nr. 3-4/2012 Monitor Strategic EU – Russia Energy Dialogue: between cooperation and conflict Bogdan Mihai POPESCU Introduction From the most primitive humans that have to consume food in order to obtain the caloric energy to hunt to the modern society, energy resources has been a central aspect in all human endeavors. The more complex and productive a society, the greater its need for energy; without adequate supplies of basic fuels, a complex society cannot maintain a high rate of industrial output, provide a decent standard of living to its citizens, or defend itself against competing powers . Energy security has come to be a core issue during the initial decade of the 21st century just like it was in the 1970’s. Using a constructivist approach the article highlights the importance of the energy security in the relation between EU and Russia. It is obvious that between the two sides there are more issues related to security, but especially after 2000 the issue of energy security gas has generated several political disputes. On the other hand, there is a clear interdependence in terms of energy security between the parties, EU being the main buyer of Russian natural gas. Theoretical framework of analysis Since its emergence in the 1980s, Constructivism has become a prominent theoretical approach to International Relations and Security Studies. Drawing on “a combination of sociological approaches and critical theory, constructivists argue that the world is constituted socially through intersubjective interaction; that agents and structures are mutually constituted; and that ideational factors such as norms, identity and ideas generally are central to the constitution and dynamics of world politics”1. In terms of Security Studies, the works of the Copenhagen School, represented primarily by Barry Buzan and Ole Waever, constitutes the most coherent attempt to develop a theory or framework for the study of security in the constructivist tradition. Challenging the realist definition of security framed in terms of “exclusively military threats”, the authors within the Copenhagen School developed a broader definition of security, arguing that threats and vulnerabilities might appear in both military and non military field2, and that security threats are “socially constructed”3. This means that it is the actor and not the analyst who decides whether something is to be handled as an existential threat. Also, the Copenhagen School’s analytical work focuses on several key terms related to security studies, such as “security sectors”, “securitization”, “desecuritization” and “regional security complexes”. Security sectors are defined as arenas entailing particular types of security interaction, including military, political, economic, societal and environmental fields4. Securitization, the Copenhagen School’s core term, refers to the discursive construction of threat5. Drawing from Buzan and Waever’s works securitization is defined as the process whereby “an issue is presented as an existential threat, requiring emergency measures and justifying actions REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 81 Monitor Strategic outside the normal bounds of political procedure”6. Similarly, desecuritization might be seen as “the process whereby particular issues or actors are removed from the security realm and (re-)enter the realm of “normal politics”7. Due to the fact that the paper focuses on the EU Monitor Strate– Russia energy relation defined as a regional gic security complex (RSC), a broader definition of the term is required. A regional security complex is defined as “a set of units whose major processes of securitization, desecuritisation, or both are so interlinked that their security problems cannot reasonably be analyzed or resolved apart from one another”8. Moreover Buzan and Waever9 see an RSC as “durable patterns of amity and enmity taking the form of sub-global, geographically coherent patterns of security interdependence”, and in order to qualify as an RSC, a group of states or other entities must possess a degree of security interdependence sufficient both to establish them as a linked set and to differentiate them from surrounding security regions10.The “essential structure” of an RSC embodies four variables: boundary, anarchic structure, polarity and social structure which covers the patterns of amity and enmity among the units 11. The particular factors that determine security interdependence within an RSC will also affect its location on the amity-enmity spectrum, internal character var ying from conf lict formation through to security regime or to security community.12 Also the authors affiliated to the Copenhagen School speak about “homogenous security complexes”, which are formed by the interaction among similar actors within one of the security sectors, and “heterogeneous security complexes” where different kind of actors interact across several sectors of security13. A last observation according to the authors14 is that there are three possible evolution situations for a RSC: “maintenance of the status quo”, “internal transformation” (changes of the anarchic structure, polarity or in the amity/enmity pattern occur within the RSC), “external transformation” (the RSC might split or merge with other RSC). In addition to the above mentioned characteristics, to trace a RSC empirically we should look at the pattern of 82 Nr. 3-4/2012 security connectedness in three steps: (1) is the issue securitised successfully by any actors?; (2) if yes, track the links and interactions from this instance – how does the security action in this case impinge on the security of who/what else, and where does this then echo significantly ?,etc.; (3) these chains can then be collected as a cluster of interconnected security concerns15. After defining the Copenhagen School’s main assumptions about security we should now turn to the second part of the theoretical framework of analysis and present a broader definition for the term of energy security. This endeavor is hampered by the fact that it has not only a technical dimension but also a political, economical, juridical and military one16. A primary aspect related to the energy security is the “safety delivery” of the key energy sources whose transport networks might be vulnerable in front of terrorist attacks but also natural disasters17. At the same time, energy security has required a “military dimension” for protecting the overseas energy supply routes and to helping defend one’s country major foreign energy providers against rival forces that might seek to impose less favorable terms over the flow of any commodity related to energy18. Energy security might also have another meaning for those states highly dependent on one certain provider and they are in a weak bargaining position with respect to them and hence vulnerable to political pressure19. One last aspect which might be seen as a threat in energy terms is the price volatility20. Emil Kirchner and Can Berk21 offer a broader definition of energy security which takes into account all the above mentioned aspects. For them, energy security represents “the availability of energy in various forms, in sufficient quantity and at affordable prices, delivered in an environmentally friendly, sustainable manner which is also free from serious risk of major disruption of service”. However, energy security it is not considered a distinct security sector, rather being included in the economic one22. Due to the fact that energy has several meanings, it rather has spill over effects in other security sectors, and this is why I find it properly to treat energy security as a security sector above the existing ones. Monitor Strategic Identities and subjective interests According to Alexander Wendt, identities are defined as the property of intentional actors that generates motivational and behavioral dispositions, but also having an intersubjective or systemic quality. Moreover, a state’s identity determines its subjective interests defined as those beliefs that actors actually have about how to meet their identity needs23. a) The European Union The European Union has developed as a unique actor on the international scene, being labeled as a normative power24, an actor which promotes several political standards such as democracy, human rights, free market, moreover trying to assert those political standards especially in its relation to third countries, as part of its neighborhood policy (such countries from the Mediterranean or Eastern Europe). Speaking about an EU identity possesses a real challenge since it is not a state but still aspires to obtain a series of state like characteristics. Moreover, in the relationship with Russia, notably in the energy field, part of the problem is that the EU does not speak with one voice. However, I argue that it is clearly visible that the EU has a political identity. This political identity, which is basically a European security identity, is based on a self understanding that the continent needs integration in order to avoid fragmentation25, and as Harriman26 highlighted this security identity is concerned with survival and can thus be seen as an objective interest equivalent to a state’s survival. At the same time, one can see clear tendencies of actor qualities, notably the EU’s ability to make decisions, and in relation to energy security Brussels reactions after the main energy crisis in the post-2000 period. In terms of energy security, EU’s primary interest is to assure its security of supply on the long term, and this objective has to be met through integration and market liberalization27. In this study, natural gas usage will be considered primarily due to several factors such as the rising demand for natural gas in the EU28, the European Union’s strategic decision to use natural gas because it is a form of energy that minimizes damage to the environment 29 and the recent disruptions in natural gas supplies from Russia to the EU which made the problem relevant and vital for Brussels. The Russian Federation is the 3rd biggest world trade partner of the EU (9.7%), following the US (15.2%) and China (11.4%). Energy represents 65% of total EU imports from Russia. Russia is the biggest oil, gas, uranium and coal supplier to the EU, and the third biggest electricity supplier. 31% of total EU’s gas imports, 27% of total EU’s crude oil imports, and 24% of total EU coal imports are supplied from the Russian Federation. At the same time, the EU is by far the largest trade partner of the Russian Federation: 45%of Russia imports originate from the EU, and 55% of its exports go to the EU, including 88% of Russia’s total oil exports, 70% of its gas exports30. The energy relation between EU and Russia (EC and USSR at that time) began in 1981, when the building of a gas pipeline from USSR to Western Europe was decided. During the Gorbachev era, the relations between the two parties were normal, but after the collapse of the USSR, the first energy crisis emerged. In 1990 and 1992, the Kremlin has stopped supplying gas to the Baltic states, in order to stop their independence movement, and in 1992 and 1994 same policy has been applied to Ukraine, under the reason that Kiev didn’t pay its financial debts to Russia31. But the most severe energy crisis, which affected EU member economies directly, began after 2004 during the Putin presidency. In 2004 and 2006, Moscov has stopped delivering natural gas to Belarus, respectively Ukraine arguing several misunderstandings among the parties related to energy price. However, Kremlin’s actions had an impact on Austria, Lithuania, Italy, Poland and even Germany’s economy, and Russian decision makers have been accused for using the energy weapon to fulfill political objects32. Also, the negative fallout associated with the 2008 Russia – Georgia war has increased concerns over whether Russia is a reliable energy supplier33. But the most recent, and most severe crisis34 was the January 2009 Russia – Ukraine gas dispute. Besides these aspects, Brussels decision makers are also REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 83 Monitor Strategic concerned because of the internal Russian political landscape which lacks an economical transparency. To conclude whether we are dealing with a securitization policy we should highlight EU’s response to those political crises. The first major Monitor StrateEU document related to energy security was the gic “Green Paper: Towards a European strategy for the security of supply”. The document recognized a shortage in European natural resource, and the fact that energy supply could present physical vulnerabilities, but also economical social or environmental vulnerabilities. Moreover, the EU Security Strategy considers energy supply as a security issue which must be dealt with inside the CFSP 35. Also, the 2006 “Green Paper: A European Strategy for Sustainable, Competitive and Secure Energy”, highlighted several proposals related to energy security such as: the diversification of energy resources, the development of an internal EU energy market through liberalization, the development of a foreign energy policy, the development of a pipeline network in order to facilitate the oil and gas transfer from the Caspian area to the EU and last but not least the development of a pan – European Energy market36. After the Russia – Ukraine gas dispute from 2006, the energy supply was defined as a “political issue”37. Also the Jacek Saryuz – Wolski report, highlighted the political aspects of energy supply and recommended energy diversification towards Russia and the appointment of a High Representative for Energy38. But the above mentioned documents would be meaningless without actual political actions. In terms of supply diversification, in 2002 in Vienna the idea of the Nabucco 39 pipeline emerged. Several months after the 2009 Russia – Ukraine gas dispute, in July 13th 2009, representatives from Turkey, Austria, Bulgaria, Romania and Hungary signed an intergovernmental agreement defining the legal framework and conditions of transit pipeline on their territory40. Furthermore, according to a declaration signed in January 13th 2011by EU Commission president, J.M. Barroso and Azerbaijan’s president Ilhan Alyev, within the Southern Gas Corridor project, Nabucco is EU’s top priority41. Another project towards diversification is the 84 Nr. 3-4/2012 usage of Liquefied Natural Gas but experts consider that there are several difficulties related to this issue due to the fact that LNG transportation is very difficult and the liquefaction process implies high costs42. Regarding the second EU main objective, the emergence of a pan European energy market, in accordance with the 2002 Athens Memorandum43 and the 2006 Green Paper, the “European Energy Community” has been established, starting its activity from July 2006. The Energy Community aims at establishing a common regulatory framework for energy markets in contracting parties by extending the “acquis communautaire” of the EU to the territories of the participating countries44. Its members are the EU, the Western Balkans countries and from December 2009, Ukraine and Moldova. However, despite the fact that the Lisbon Treaty under Article 122 introduces a “solidarity clause” towards energy security, the decisions in this field have remained under an intergovernmental aspect, also reflected in Article 194(2)45 of the same treaty. Experts consider that the above mentioned article offer the EU states the opportunity to drive bilateral relations within the energy sector with non EU members as they see fit46. Outside those legislative aspects there is also a social aspect towards the threat perception about Russia and an asymmetry between old and new members. On the one hand, states such as Germany, Italy or France perceive their relation with Russia in economic terms. The Berlin – Mosocow energy relations are very positive due to the North Stream pipeline project. This will allow Germany to transfer an greater amount of Russian gas, and in geopolitical terms, Berlin might have an upper hand over its neighbors47. The main aspect of the French – Russia economic relations is the Mistral deal, under which Paris will supply Moscow with two Mistral class helicopter carriers made by a French-led consortium in a 1.2 billion euro ($1.52 billion) deal48. Also, several German and French companies such as Siemens, Societe Generale or Renault operate on the Russian market. Italian gas company ENI, was offered access to Russian pipeline infrastructure in exchange for the concession of its infrastructure in Libya49. Monitor Strategic New members such as Romania, Poland or Baltic states see Russian energy monopoly as a threat to their security. Lithuania and Estonia’s security strategy, considered the dependence from a single provider state or foreign monopolist agent as a threat (Berg, 2008, pp. 155-157). Also Romania in its national security strategy considers that the energy dependence from unstable areas or countries that use energy as a political tool must be reduced50. And as a general policy of diversification, outside the Nabucco project, Romania opted for a Nabucco alternative – AGRI (Azerbaijan-Georgia-Romania-Interconector)51. Poland decided to reduce its dependency of Russian gas through several energy projects: Odessa – Brody – Plock oil pipeline and the Baltic Gas Pipeline which will establish a connection between Poland and Norway52. Also, as a reaction to the 2006 gas dispute, Poland and the Baltic states have proposed the creation of an ,,energy NATO’’ inside the EU53. b) Russia When speaking about Russia’s identity, Christian Thorum54 identifies fours set of collective ideas towards the conduct of the country’s foreign policy, after the outbreak of USSR: “liberal ideas (1992/1993 – 1994), geopolitical realism (1994-200), pragmatic geoeconomic realism (2000 – 2004) and cultural geostrategic realism (20042007)”. The first two tips of collective ideas have shaped Russia’s foreign policy during the Yeltsin presidency, when the country had an ambiguous foreign policy balancing between cooperation and discrepancy with the West, the third type of ideas defined Russia’s policy during Vladimir Putin’s first term in Kremlim when Moscow cooperated with the West mainly for economic gains. The last set of ideas correspond to Putin’s second term in Kremlin and Medvedev ongoing presidency, with a more ambitious foreign policy agenda and Russia defined as a unique actor in world politics. The 2000 Foreign Policy Concept55 together with the Medvedev Administration’s 2008 Foreign Policy Concept56 stipulated that the nature of international relations is dominated by competition, unipolarity was seen as a threat and due to this fact Russia would participate in building a multipolar world order. Especially after 2004, the leadership from Kremlin believed that the West tries to impose its own cultural system of values in the world, and even in the so called near abroad (the CIS area), Moscow’s top priority area of foreign policy57. For three reasons, Russian leaders viewed liberalizing and democratizing instincts coming from the USA as directed against Kremlin’s power and security. First, there was the fear of a colored revolution inside Russia, similar to the one in Ukraine. Second, the Kremlin felt increasingly encircled by radical pro American regimes in the former Soviet region. And third, Russia felt vulnerable to radicalization of Islam due to recent American actions in the Middle East58. In terms of internal political affairs, as an “alternative” to the Western model, Putin supporters characterized his political vision of a powerful state control over politics and economy – the so called “managed democracy“59, as Western scholars described it - through terms such as “sovereign democracy” and “sovereign economy”. Thus, Vladimir Surkov, Kremlin main’s ideologist justified those concepts by the need to defend an internally determined path to political development and to protect economic prosperity and social justice from potential threats such as terrorism, military conflict, lack of economic competitiveness and soft takeovers by orange technologies in a time of decreased national immunity to foreign influence. Also sovereign economy indicates the state’s determination to have an upper hand in deciding conditions in which Western companies participate in Russia’s economic development60. When speaking about energy securitization in Russia one must bear in mind the state’s effort to keep a monopoly over energy resources, energy market’s diversification, transportation security and energy policy’s strategic advantages. The idea of state monopoly in the energy field is Vladimir Putin’s economic and political idea. In his PhD thesis called “Mineral Natural Resources in the Strategy of Development of Russian Economy”, Putin affirmed that the state has to manage natural resources exploitation, it has to regulate the import, export and has to stimulate innovations, investment and research REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 85 Monitor Strategic in the field. Also private property, had a minimal value in his view61. Kremlin’s main instrument in its energy policy is represented by the Gazprom, where the Russian state is the main shareholder with 51%, remaining shares being owned by legal Russian entities (29%), Russian privates (13%) and Monitor Strate-(7%) . The Russian gas giant foreign shareholders gic monopoly over the internal pipeline transhas portation network, it is the only company allowed to sell Russian gas outside the country and also bought several small players such as Itera, Sibneftegaz or TNK – BP (Heinrich, 2008, p. 1569). Also foreign companies such as Shell of British Petroleum had an unpleasant experience when trying to operate in the Russia gas sector, being forced to give up their contracts62. After establishing a domestic monopoly in the field of natural gas, Russia’s Gazprom tried to control the energetic infrastructure from several CIS countries such as Belarus, Moldova and Ukraine. Gazprom is the main shareholder in Beltrangas from Belarus, in Moldova Gas, and also the foundation of a mixed society with Ukraine’s Naftogas (negotiations started after the fall of president Yuschenco in 2010) is in negotiations. In 2008 as a consequence of an intergovernmental agreement signed among Russia, Kazakhstan, Uzbekistan and Turkmenistan, those states agreed to transport all their gas sold to Europe, through Russian infrastructure. Russia responded to European Union’s decision to diversify its supply routes by launching the North Stream and South Stream projects. The first one, considered the climax of the Russia – Germany economic relations, was determined, as Kremlin declared, by the need to reduce possible vulnerabilities caused by transit states63. On the other hand, South Stream is a direct competitor to Nabucco having Azerbaijan as its main supply source and trying to co-opt several Nabucco members such as Austria, Bulgaria, Hungary or Turkey. Russia also tries to diversify its energy market. Russia’s energy strategy adopted in 2009, estimates an increase in gas and oil exports to the Asia – Pacific area with 22% – 25% from the total quantity sold64. During a meeting between Russian and Chinese prime ministers in October 2009 in Beijing, it was agreed that Russia would 86 Nr. 3-4/2012 supply China with natural gas starting with 2014201565. Another decision that would have affected the gas market, and also caused concern among EU members was the Russia – Iran common idea to launch a gas OPEC66. However, due to technical issues, this idea seems unlikely for the moment67. In conclusion, at least in the case of the European Union it might be difficult to speak about securitization in the true sense of the term. From the first Green Paper until 2008 we can rather speak about the “politicization” of the issue, which means that an issue is “part of the public policy, requiring government decisions and resources allocations or, more rarely, some other form of communal governance”68. However, a clear measure of securitization appeared after the 2009 Ukrainian gas crisis, when EU officials perceived Russian actions as a threat and took immediate counter measures by signing the Nabucco agreement, but more important by inviting Ukraine and Moldova (countries with a strategic importance for Russia) to join the European Energy Community. On the other hand, Russia’s actions are more evident for policy of securitization due to the fact that energy has a privileged role in Kremlin’s strategic calculations in its foreign policy conduct and Russia’s identity as a great power. The EU – Russia energy dialogue The EU has started its cooperation with the Russian Federation and the CIS members since the Yeltsin presidency, by launching several important programs such as “TACIS” (Technical Assistance for Commonwealth of Independent States), “Partnership and Cooperation Agreement” in 1997, and the “Northern Dimension” in 1999. Those programs were meant to facilitate the transition to democracy and market economy but also to promote several EU values such as rule of law, human rights, democracy, peace and stability. Moreover, at the St. Petersburg Summit in May 2003, the EU and Russia agreed to reinforce their cooperation by creating in the long term four “common spaces” in the framework of the Partnership and Cooperation Agreement and on the basis of common values Monitor Strategic and shared interests, covering issues such as economy, security, justice and education69. The EU – Russia Energy Dialogue in its institutionalized formula started in 2000, after the Paris Summit. Through this dialogue, EU urged Russia to reform its state monopoly in the field of natural resources exploitation, opt for a free market economy and improve its legislative domain in order to attract foreign investments70. However the EU, in its relation towards Russia applies the same logic as in the “Neighborhood Policy”, thus constraining Russia to accept its values and policies, idea rejected by the Kremlin decision makers71. This is why, during the 2000 Feira Council, the two parties informally agreed to decouple this political conditionality from the energy dialogue72. The EU and Russia interact under different identities (presented above) which generates different subjective interests related to energy security. While EU privileges free market, Russia prefers state monopoly in the field of energy to promote its foreign policy objectives. A great discrepancy between the parties is the “Energy Charter Treaty”, based on liberal principles and which is binding under International Law. Despite the fact that Kremlin has signed the treaty it has never been ratified by the Russian Duma. The Parliament considered that the treaty’s principles are in contradiction with the country’s interest and it is imposed from the outside73. After 2005, Russian state control in the field of energy and natural resources exploitation has increased, causing concerns in Brussels. Several aspects such as the nationalization of Yuganskneftegaz, Kremlin’s decision not to allow foreign investors to have more than 50% of shares to any Russian company, Putin’s official statement at the 2005 St. Petersburg International Economic Forum saying that the government has to intervene in economy in order to preserve the country’s sovereignty and assure national security highlights this attitude. On the other hand, Kremlin decision makers considered European Commission’s “Third Liberalization Package”, as an impediment against Gazprom74. Ukraine has a high stake both for EU and Russia in terms of energy security. But Russia has several security interests outside the energy issues, security needs related to the political and military security sector (Russia’s strategic interest in Crimea and the Black Sea Area) and the societal security sector (the future of the Russian citizens from Ukraine). Gazprom, as the heir of the old Soviet ministry of gas, inherited a position as a public utility with a specific role in Russian society. This means Gazprom cannot be understood in strictly conventional economic terms. The Russian government uses Gazprom to supply the basic energy needs to the population at subsidized prices75, which means that for Russia energy security has even a social dimension. For a period of time, the situation was further complicated due to NATO’s decision to politicize energy security. During the 2006 North Alliance summit from Riga, American senator Richard Lugar proposed that energy security should be part of Article V of the alliance76, in other words to be considered as a serious threat to one’s state security and to involve a common answer from the NATO members. However, at the 2010 Lisbon summit, the Alliance softened its approach towards energy security, considering the issue as part of Article IV consultation process and mechanism, except for the risk of a “large-scale attack on NATO’s command and control systems or energy grids”. So energy security is considered more of a domestic issue and other institutions, including the EU, are welcomed to deal with this type of problems77. Returning to the EU – Russia energy dialogue, after 2009 a new type of relation between the two parties has emerged. In November 2009, the parties have agreed upon an Early Warning Mechanism which aims at ensuring rapid communication and preventing further supply interruptions in the field of gas, oil or electricity78. Also, in 2010 the European Union and Russian Federation agreed on the scope and priorities of their new Partnership for Modernization at a summit held on 31 May and 1 June in Rostov-onDon79. Moreover, in February 2011 the parties agreed on a Road Map in the field of energy security, “taking into account the interest of both sides in security of supply and security of demand; and to reduce the uncertainty for stakeholders, economic actors and citizens”. The document also contained a Joint Declaration which aimed REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 87 Monitor Strategic to create a mechanism to evaluate future trend in the gas market80. To sum up, both a conflict of interests and a clash of identities and values can be identified between EU and Russia. Speaking in Robert Cooper’s terms (2007) the EU is a “postmodern” Monitor actor whit a Stratepolitical system based on openness, agic weak distinction between domestic and foreign affairs and a strong belief in several values such as democracy, human rights and free market, and on the other hand Russia is rather a “modern” actor which favors a westphalian sovereignty and takes into account the use of force to promote its political interests. This is why the microstructure characterizing the EU – Russia energy dialogue is a very dynamic one balancing from conflict to cooperation. However, as Alexander Wendt 81 highlighted, identities are not carved into stone, meaning that through the process of socialization they could change. The Energy RSC From what has been shown in the present article, it is suitable to consider energy security as a distinct security sector, with spill over effects in other areas. This fact is most visible in the case of Russia, the energy issue having such effects in the political, economical and even societal and military sectors. On the other hand, the EU – Russia energy relation might qualify as a regional security complex, defined primarily by the energy issue. There is a clear interdependence between the parties, EU being the main buyer for Russian natural gas and there were clear actions of securitization (in the case of the EU, this is more evident after 2009). The only problem is related to the enmity – amity perception, due to the fact that there is a clear asymmetry among old and new European Union’s members in their relation towards Russia. However, despite this aspect Brussels initiated several actions in order to mitigate Russia’s use of gas monopoly as a political tool. In terms of polarity, due to its amount of resources, and its foreign policy goals Russia might be considered an energy superpower. When speaking about the RSC’s boundary, it could be 88 Nr. 3-4/2012 argued that it is one with close geographical connectivity, centering around Russian Federation on the supply side and the EU (and other extra EU areas such as the Balkans or Easter Europe) on the demand side. Due to the fact that Russia refused to ratify the Energy Charter, the RSC has an anarchic structure, but on the long term, as the post 2009 events have showed, there is the possibility for the emergence of a security regime. From one point of view, EU and Russia might form a heterogeneous security complex, between two different types of actors (EU – as a unique supranational actor, and Russia a classical wesphalian state) and where energy is a sector “above” the other sectors. On the other hand, the EU might be described as a distinct regional security complex, suffering in terms of energy security the above mentioned RSC transformation possibilities, thus forming a super complex82. For the preservation of the “status quo”, EU states and especially the old members such as Germany, France or Italy should continue to privilege their bilateral relations with Russia in the detriment of a common response to future European energy security threats. For “internal transformation” to happen the EU must develop a credible common energy policy, and/or develop alternative pipeline projects such as the Nabucco pipeline, or reduce its gas dependency by focusing more on the use of alternative energy sources such as hydro-energy, geothermal energy or wind power. The “external transformation” as a merge between the EU RSC and Russia already happened due to several common security problems. In terms of energy security several scenarios are possible raging from conflict to cooperation. A conflict (not necessarily in military terms) between the parties is a possibility. In this scenario both parties will try to promote their energy interests in several geographical areas such as the Balkans, Easter Europe, North Africa and Middle East, and try to develop rival energy projects such as Nabucco and South Stream. Several experts agree that this type of competition could lead to an “energy security dilemma”83. Rational cooperation, and the formation of a security regime in terms of energy issues, as the Monitor Strategic post 2009 events have showed, is a possibility. Despite the fact that Russia wants to diversify its energy market towards East Asia, especially China, this is not an easy task. The development of a gas infrastructure towards China implies greater costs and also geographical impediments84. On the other hand, decision-makers from Kremlin might consider that in this way Russia is no more than a tool for an even greater rise of China in the international system. Moscow might also be constrained to cooperate furthermore with Brussels to maintain its present position in the relation with the EU, above other possible providers from North Africa or Middle East. In this case, Nabucco and South Stream are no longer an imperative and Russia might implement, however on a small scale, EU’s policy of conditionality. The formation of collective identity could be seen as a possibility on the long term. As Wendt mentions, “interdependence, homogeneity, common fate and self restraint”85 might lead to formation of such an identity. So, by identifying common dangers such as climate change or terrorists attacks on the energy infrastructure or the development of a common energy security strategy, such change could happen. However, this transformation requires the change of the Russian political elite, or the adaptation of the existing one to the rules of the democratic game. Conclusions In the present article it has been shown that the European Union and Russia have different identities and different preferences and interests towards the issue of energy security. Moreover, the EU applies, in its relation towards Russia, the same logic within the policy of conditionality, trying to impose several political values. This aspect is contrary to Kremlin’s interests and political agenda. If the state loses its monopoly in the field of energy and natural resources it would lose its political advantage. On the other hand, Russia seems to posses a great power identity and its own and independent foreign policy agenda. Due to the high level of interdependence in the field of energy security, securitization policy and the amity – enmity patterns, the EU and Russia energy relation might be analyzed from the perspective of a Regional Security Complex. From one point of view, the parties form a heterogeneous security complex, where energy security is a security sector above other security issues. And from another point of view, the EU might be considered a distinct RSC, merging with Russia and suffering external transformation. Conflict, rational cooperation and identity change for Russia are possible scenarios. But on medium terms, rational cooperation in the form of a strategic partnership, with negotiations and concessions from both parties, is the most probable form of this bilateral relation. Notes po 1 Matt MacDonald, “Constructivism’’ in Paul Williams (editor), Security Studies: an introduction, Routledge, London and New York, 2008, pp. 59-60 2 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Security: A New Framework for Analysis, Lynne Rienner Publishers, London, 1998, p. 5 3 Ibidem, pp. 24-25 4 Ibidem, pp.7–8 5 Ole Waever, “European Security Identities’’, Journal of Common Market Studies, Vol. 34, No.1 , 1996, p. 55 6 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, op.cit, p. 24 7 Matt Mc Donald, op.cit , p. 70 8 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, op.cit, p. 201 9 Barry Buzan, Ole Waever, Regions and powers: the Structure of International Security, Cambridge University Press, Cambridge, 2003 p. 45 10 Ibidem, p. 51 11 Ibidem, p. 53 12 Ibidem, pp. 65, 491 13 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Security : A New Framework . . ., pp. 16-17 14 Barry Buzan, Ole Waever, Regions and powers…, p. 53 15 Ibidem, p. 73 16 Pami Aalto, “Introduction’’ in Pami Alto (editor), The EU – Russia Energy Dialogue : Europe’s Future Energy Security, Ashgate Publishing, Hampshire, 2008 p. 5 REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 89 Monitor Strategic Michael T. Clare, “Energy Security’’ in Paul Williams (editor), Security Studies: an introduction , Routledge, London and New York, 2008, p. 485 18 Ibidem, p. 487 19 Ibidem, p. 488 20 Carlos Pascual, Johnathan Elkind, Energy security: economics, politics, strategies and implications, Brookings Institution Press, Washington, 2010, p. 11 Monitor Strate21 Emil Kirchner, Can Berk, “European Energy gic Security Co- operation: between amity and enmity’’, Journal of Common Market Studies, Vol. 48, No. 4,2010, p. 864 22 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Security: A New Framework . . ., p. 98 23 Alexander Wendt, Social Theory of International Politics, Cambridge University Press, Cambridge 1999, pp. 224-232 24 Ian Manners, “Normative Power Europe: The International Role of the EU’’, Journal of Common Market Studies, Vol. 40, Nr.3, 2002, pp. 6-10 25 Barry Buzan, Ole Waever, Regions and powers…, pp. 356-364 26 David Harriman, “Energy is what states make of it: Exploring New Aspects in the EU – Russian Energy Relations from a Constructivist Perspective, Lund University, 2008, p.22 27 Viatcheslav Mozorov, “Energy Dialogue and the Future of Russia: Politics and economics in the struggle for Europe’’, în Pami Aalto (editor), op.cit., p. 45 28 European Commission. Green Paper: Towards a European Strategy for the Security of supply . 2000 . Available at http://ec.europa.eu/energy/green-paperenergy-supply/doc/green_paper_energy_supply_en.pdf. Accessed on: February 23rd, 2012 29 Pierre Noel, “Beyond Dependence : How to Deal with Russian Gas’’, European Council on Foreign Relations, November 2008, p.5. Available at http://ecfr.eu/ page/-/documents/Russia-gas-policy-brief.pdf Accessed on: February 27th, 2012 30 , European Commissioner for Energy and Russian Minister of Energy, Joint Report EU – Russia Energy Dialogue 2000 – 2010: Opportunities for our future Energy Parthenrship , Europa .eu, November 2010 , pp. 7 – 12 .Available at http://ec.europa.eu/energy/international/ russia/doc/reports/2010-11-report-10thtanniversaryfinal. pdf. Accessed on: February 27th, 2012 31 Sergiy Prochorov, Marta – Maria Denschykova, “European Union’s Gas Supply: to securitize or not to securitize?’’, Lund Uuiversity, 2009, pp.20-22 32 Ibidem, p. 26 33 Emil Kirchner, Can Berk, op.cit. p. 870 34 Jurnalul Naţional “Barroso: Voi ţine minte nerespectarea acordurilor dintre Rusia şi Ucraina’’., January 21 st , 2009. Available at http://www.jurnalul.ro/stirejurnalul/barroso-voi-tine-minte-nerespectarea-acordurilordintre-rusia-si-ucraina-402770.html . Accessed on: February 21, 2012 35 European Council. A Secure Europe in a Better World, Bur xelles. 2003. Available at http://www. consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf. Accessed on: February 23rd, 2012 17 90 Nr. 3-4/2012 36 European Commission. Green Paper: A European Strategy for Sustainable, Competitive and Secure Energy. 2006. Available at http://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/ sga_doc?smartapi!celexplus!prod!DocNumber&lg=en&type_ doc= COMfinal&an_ doc=2006&nu_ doc=105. Accessed on: February 23rd, 2012 37 Euractiv, “EU seeks new supply routes in wake of Russia-Ukraine gas row’’, January 19th, 2006, Available at. http://www.euractiv.com/en/energy/eu-seeks-newsupply-routes-wake-russia-ukraine-gas-row/article-151692. Accessed on March 2nd, 2011 38 Jacek Saryusz-Wolski, Report on towards a common European foreign policy on energy, September 11, 2007. Available at http://www.europarl.europa.eu/sides/get Doc.do?language=EN&refe rence=A6-0312/2007. Accessed on: February 28th, 2011 39 For further details over technical issues of the Nabucco project see Nabucco Pipeline, Available at http:/ /www.nabucco-pipeline.com/portal/page/portal/en. Accessed on: February 21st, 2012 40 BBC News “Europe Gas pipeline deal agreed’’, July 13th 2009 Available at http://news.bbc.co.uk/2/hi/ business/8147053.stm Accessed on: February 28th, 2012 41 Vladimir Socor “Azerbaijan Signs up Officially to EU’s Southern Gas Corridor’’ Eurasia Daily Monitor Vol. 8, January 13th 2011. Available at http://www. jamestown. org/single/?no_cache=1&tx_ttnews[tt_news]=37378 Accessed on: February 28th, 2012 42 Emil Kirchner, Can Berk, op.cit p. 867 43 ***, Athens Memorandum, 2002. Available at http:/ /www.stabilitypact.org/energy/041011-bucharest/athensmemorandum2002.pdf . Accessed on : February 20th, 2012 44 ***, The Treaty Establishing the Energy Community, 2005 . Available at http://www.eihp.hr/ hrvatski/pdf/zakoni/ect2005.pdf Accessed on : February 28th, 2012 45 ***, Lisbon Treaty, article 122 and 194(2), Available at http://europa.eu/lisbon_treaty/full_text/index_en.htm . Accessed on February2 3rd, 2012 46 Jan Friedrik Braun, “EU Energy Policy under the Treaty of Lisbon Rules : Between a new policy and business as usual’’, EPIN, No.31, 2011, p. 2. Available at http://www.ceps.eu/syst em/f iles/book/2011/02/ EPIN%20WP31%20Braun%20on%20EU%20Energy% 20Policy%20under %20Lisbon.pdf. Accessed on March 1st, 2012 47 Stratfor Global Intelligence “Russia’s Expanding Influences: Part 4 – the Major Players’’, 12 martie 2010, pp. 2-3 48 Liviu Mureşan, “Ce consecinţe are Afacerea Mistral’’, Adevărul, January 24th 2011, Available at http:/ /www.adevarul.ro/international/foreign_policy/bateMistralul_0_433156868.html . Accessed on February 20th, 2012 49 Paula Daniela – Gângă, Relaţia Uniunea Europeană – Rusia: problema energetică, Editura Institutul European, Iaşi, 2010, pp. 173-175 50 ***, Strategia Naţională de Securitate a României, 2007 Available at http://www.presidency.ro/static/ordine/ SSNR/SSNR.pdf Accessed on February 20th, 2012 51 Vladimir Socor, “Gazprom Seducing Romanian Government with South Stream’’, Eurasia Daily Monitor, Monitor Strategic Vol.5, No. 204, 2008. Available at http://www.jamestown. org/single/?no_cache=1&tx_ttnews [tt_ news]=34048 Accessed on February 28th, 2012 52 Piotr Naimski, “Energy Diversification Strategy for Poland’’. September 17th, 2007 Available at http:// www.columbia.edu/cu/ece/academics/regional/conf/ Piotr_Naimski_at_Columbia%20University070917_.pdf. Accessed on February 28th, 2012 53 Paula Daniela – Gângă, op. cit. p. 177 54 Christian Thorun, Explaining Change in Russian Foreign Policy: the Role of Ideas in Post – Soviet Russia’s Conduct Towards the West, Palgrave MacMillan, Hampshire,2009, pp. 11-29 55 ***, The Foreign Policy Concept of the Russian Federation, Available at http://www.fas.org/nuke/guide/ russia/doctrine/econcept.htm . Accessed on February 18th, 2012 56 Marcel de Haas, “Medvedev’s Security Policy: A provisional Assessment’’, Russian Analytical Digest,, Nr. 62, June 18, 2009, pp.2-6 57 Christian Thorun, op.cit, pp. 32-36 58 Andrei P. Tsygankov, “Russia’s Foreign Policy’’ in Stephen K. Wegren, Dale R. Herspring (editors), After Putin’s Russia 4th ed., Rowman and Littlefield Publishers, New York, Toronto, Plymouth, 2010, pp. 224-226 59 Nicolay Petrov, Michael McFaul, “The Essence of Putin’s Managed Democracy’’. Available at. http://www. carnegieendowment.org/events/index.cfm? fa=event Detail&id=819 . Accessed on February 22nd, 2012 60 Andrei P. Tsygankov, op. cit, pp. 225-228 61 Vladimir Putin apud Paula Daniela – Gângă, op. cit. p. 147-148 62 Ileana Racheru, Octavian Manea, “Gazul – instrument de politică externă al Rusiei’’ Revista 22, October 2008, Available at http://www.revista22.ro/gazulinstrument-de-politica-externa-al-rusiei-4886.html Accessed on February 22nd, 2012 63 Ibidem 64 Schoichi Itoh, “Sino – Russian Energy Relations: True Friendship or Phony Partnership?’’, Russian Analytical Digest, Vol.63, No. 10, February 23rd , 2010, p. 9 65 Vladimir Portiakov, “Russian – Chinese Relations : Current Trends and Future Prospects’’, Russian Analytical Digest, Vol.63, No. 10, February 23rd , 2010, p. 3 66 Terry Macalister, “Russia, Iran and Qatar announce cartel that will control 60% of world’s gas supplies’’ The Guardian, October 22nd 2009, Available at. http:// www.guardian.co.uk/business/2008/oct/22/gas-russiagazprom-iran-qatar Accessed on February 23rd 2012 67 Mark Milner, “Fears over Russian plan for ‘gas Opec’’, The Guardian, April 29th 2009, Available at. http:/ /www.guardian.co.uk/business/2008/apr/29/gasindustry. russia Accessed on: February 23rd 2012 68 Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Security: A New Framework ..., p. 23 69 European External Action Service, EU – Russia Common spaces . Available at. http://eeas.europa.eu/ russia/common_spaces/index_en.htm. Accessed on February 27th, 2012 70 Charles Grant, Katinka Barysch, “The EU – Russia Energy Dialogue’’, Centre for European Reform, May 2003, pp. 1 – 4 Viatcheslav Mozorov, op.cit , p. 44 Ibidem, p. 47 73 Ibidem, p. 47 74 David Harriman, op.cit., p. 38 75 Evert Faber van der Meulen, “Gas Supply and EU – Russia Relations”, Europe-Asia Studies, Vol.61, No.5. 2009, p. 847 76 Iulian Chifu, Sergiu Medar, “NATO and Energy Security’’, in Iulian Chifu (editor), Energy Securty Strategies in the Wider Back Sea Region, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2010, pp. 36-37 77 For further details see Iulian Chifu, op.cit, and Michael Ruhle, “NATO and Energy Security’’, 2011. Available at https://ip-journal.dgap.org/en/ip-journal/ topics/nato-and-energy-security . Accessed on February 25th, 2012 78 European Commissioner for Energy and Russian Minister of Energy, op.cit., pp. 7 – 12 79 European Council, EU – Russia: Partnership for Modernisation, 2012. Available at http://www. consilium. europa.eu/homepage/showfocus?lang= en& focusID= 66327. Accessed on 27th February 2012 80 European Commission, Common Understanding of the Roadmap of the Preparation of the EU – Russia Energy Cooperation until 2050, February 24 th 2011. Available at http://ec.europa.eu/energy/ international/russia/doc/20110224_understanding_ roadmap_2050.pdf Accessed on: February 27th, 2012 81 Alexander Wendt, op.cit, p.21 82 Barry Buzan, Ole Waever, Regions and powers …, p. 438 83 Jelena Radoman, “ Securitization of Energy as a Prelude to Energy Security Dilemma’’, Western Balkans Security Observer, No.4, 2007, p. 43. Available at http:/ /www.ceeol.com/aspx/issuedetails.aspx?issueid= 9c 607122-ea16-4fde-ac49-325163feb91e&articleId=54a97145b7cc-4af4-91bc-7227c6369ebe. Accessed on: February 27th, 2012 84 For further details see Kevin Rosner. “Sino – Russian Energy Relations in Perspective”, Institute for the Analyis of Global Security, September 2010. Available at http:// www.ensec.org/index.php?option=com_content&view= article&id=260:sino-russian-energy-relations-inperspective&catid=110:energysecuritycontent&Itemid=366. Accessed on: February 26th , 2012 85 Alexander Wendt, op.cit, p.343 71 72 Bibliography Books Aalto, Pami (editor), The EU – Russia Energy Dialogue: Europe’s Future Energy Security, Ashgate Publishing, Hampshire, 2008 Buzan, Barry Waever, Ole, Regions and powers: the Structure of International Security, Cambridge University Press, Cambridge, 2003 REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 91 Monitor Strategic Buzan, Barry, Ole Waever, Jaap de Wilde, Security: A New Framework for Analyis, Lynne Rienner Publishers, London, 1998 Chifu, Iulian (editor), Energy Securty Strategies in the Wider Back Sea Region, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2010 Gângă, Paula –Daniela, Relaţia Uniunea Europeană –Monitor Rusia: problema energetică, Editura Institutul European, StrateIaşi, 2010 gicPascual, Carlos, Elkind, Johnathan, Energy security: economics, politics, strategies and implications, Brookings Institution Press, Washington, 2010 Thorun, Christian Explaining Change in Russian Foreign Policy: the Role of Ideas in Post – Soviet Russia’s Conduct Towards the West, Palgrave MacMillan, Hampshire, 2009 Wegren, Stephen K., Herspring Dale R. (editors), After Putin’s Russia 4th ed., Rowman and Littlefield Publishers New York, Toronto, Plymouth, , 2010 Wendt, Alexander, Social Theory of International Politics, Cambridge University Press, Cambridge, 1999 Williams, Paul (editor), Security Studies: an introduction, Routledge, London and New York, 2008 Articles BBC News “Europe Gas pipeline deal agreed’’, July 13th 2009 Available at http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/8147053.stm Braun, Jan Friedrik,, EU Energy Policy under the Treaty of Lisbon Rules: Between a new policy and business as usual’’, EPIN, No.31, 2011, p. 2. Available at http:// w w w. c e p s . e u / s y s t e m / f i l e s / b o o k / 2 011 / 0 2 / E P I N %20WP31%20Braun%20on%20EU%20Energy% 20 Policy %20under%20Lisbon.pdf de Haas Marcel, “Medvedev’s Security Policy: A provisional Assessment’’, Russian Analytical Digest,, Nr. 62, June 18, 2009 Grant Charles, Barysch Katinka, “The EU – Russia Energy Dialogue’’, Centre for European Reform, May 2003 Harriman David, ,,Energy is what states make of it: Exploring New Aspects in the EU – Russian Energy Relations from a Constructivist Perspective, Lund University, 2008 Itoh, Schoichi “Sino – Russian Energy Relations: True Friendship or Phony Partnership?’’, Russian Analytical Digest, Vol.63, No. 10, February 23rd , 2010 Jurnalul Naţional “Barroso: Voi ţine minte nerespectarea acordurilor dintre Rusia şi Ucraina’’., January 21st, 2009. Available at http://www.jurnalul.ro/stire-jurnalul/ barroso-voi-tine-minte-nerespectarea-acordurilor-dintrerusia-si-ucraina-402770.html Kirchner, Emil, Berk, Can, ,,European Energy Security Co- operation: between amity and enmity’’, Journal of Common Market Studies, Vol. 48, No. 4,2010 Macalister, Terry “Russia, Iran and Qatar announce cartel that will control 60% of world’s gas supplies’’ The Guardian, October 22nd 2009 92 Nr. 3-4/2012 Manners Ian, “Normative Power Europe: The International Role of the EU’’, Journal of Common Market Studies, Vol. 40, Nr.3 , 2002 Milner, Mark “Fears over Russian plan for ‘gas Opec’’’, The Guardian, April 29 th 2009 , Available at. http://www.guardian.co.uk/business/2008/apr/29/ gasindustry.russia Mureşan, Liviu “ Ce consecinţe are Afacerea Mistral’’, Adevărul , January 24th 2011, Available at http://www. adevarul.ro/international/foreign_policy/bate-Mistralul _0_433156868.html Naimski Piotr, “Energy Diversification Strategy for Poland’’. September 17th, 2007 Available at http://www. columbia.edu/cu/ece/academics/regional/conf/Piotr _Naimski_at_Columbia%20University070917_.pdf Noel Pierre, “Beyond Dependence: How to Deal with Russian Gas’’, European Council on Foreign Relations, November 2008, p.5. Available at http://ecfr.eu/page/-/ documents/Russia-gas-policy-brief.pdf Petrov Nicolay, McFaul, Michael, “The Essence of Putin’s Managed Democracy’’. Available at. http://www. carnegieendowment.org/events/index. cfm?fa= event Detail&id=819 Portiakov, Vladimir “Russian – Chinese Relations: Current Trends and Future Prospects’’, Russian Analytical Digest, Vol.63, No. 10, February 23rd , 2010 Prochorov Sergiy, Denschykova Marta – Maria, ,,European Union’s Gas Supply : to securitize or not to securitize?’’, Lund Uuiversity, 2009 Racheru Ileana, Manea Octavian, “Gazul – instrument de politică externă al Rusiei’’ Revista 22, October 2008, Available at http://www.revista22.ro/gazul-instrument-de-politica-externa-al-rusiei-4886.html Radoman, Jelena “Securitization of Energy as a Prelude to Energy Security Dilemma’’, Western Balkans Security Observer, No.4, 2007, p. 43. Available at http:/ /www.ceeol.com/aspx/issuedetails. aspx ?issueid= 9c 607122-ea16-4fde-ac49-325163 feb91e &article Id=54a97145b7cc-4af4-91bc-7227c6369ebe Rosner Kevin “Sino – Russian Energy Relations in Perspective”, Institute for the Analyis of Global Security, September 2010. Available at http://www.ensec.org/ index.php?option=com_content&view=article&id=260:sinorussian-energy-relations-in-perspective&catid=110: energysecuritycontent&Itemid=366 Ruhle Michael, “NATO and Energy Security’’, 2011. Available at https://ip-journal.dgap.org/en/ip-journal/ topics/nato-and-energy-security Socor Vladimir “Azerbaijan Signs up Officially to EU’s Southern Gas Corridor’’ Eurasia Daily Monitor Vol. 8, January 13th 2011. Available at http://www. jamestown. org/single/?no_cache=1&tx_ttnews[tt_news]=37378 Socor Vladimir, “Gazprom Seducing Romanian Government with South Stream’’, Eurasia Daily Monitor, Vol.5, No. 204, 2008. Available at http://www. jamestown. org/single/?no_cache=1&tx_ttnews[tt_news]=34048 Stratfor Global Intelligence “Russia’s Expanding Influences: Part 4 – the Major Players’’, 12 martie 2010 van der Meulen, Evert Faber “Gas Supply and EU – Russia Relations”, Europe-Asia Studies, Vol.61, No.5. 2009 Monitor Strategic Waever Ole, “European Security Identities’’, Journal of Common Market Studies, Vol. 34, No.1 , 1996 Documents ***, Athens Memorandum, 2002. Available at http:/ /www.stabilitypact.org/energy/041011-bucharest/athensmemorandum2002.pdf . ***, Strategia Naţională de Securitate a României, 2007 Available at http://www.presidency.ro/static/ordine/ SSNR/SSNR.pdf ***, The Foreign Policy Concept of the Russian Federation, Available at http://www.fas.org/nuke/guide/ russia/doctrine/econcept.htm ***, The Treaty Establishing the Energy Community, 2005. Available at http://www.eihp.hr/hrvatski/pdf/zakoni /ect2005.pdf ***, The Treaty of Lisbon, article 122 and 194(2), Available at http://europa.eu/lisbon_treaty/full_text/ index_en.htm European Commission, Common Understanding of the Roadmap of the Preparation of the EU – Russia Energy Cooperation until 2050, February 24 th 2011. Available at http://ec.europa.eu/energy/ international/russia/doc/20110224_understanding _roadmap_2050.pdf European Commission. Green Paper: A European Strategy for Sustainable, Competitive and Secure Energy. 2006. Available at http://eur-lex.europa.eu/smartapi/cgi/ sga_doc?smartapi!celexplus!prod!DocNumber&lg=en&type_ doc= COMfinal&an_doc=2006&nu_doc=105 European Commission. Green Paper: Towards a European Strategy for the Security of supply. 2000 . Available at http://ec.europa.eu/energy/green-paperenergy-supply/doc/green_paper_energy_supply_en.pdf European Commissioner for Energy and Russian Minister of Energy, Joint Report EU – Russia Energy Dialogue 2000 – 2010 : Opportunities for our future Energy Parthenrship , Europa .eu, November 2010.Available at http://ec.europa.eu/energy/international/russia/doc/ reports/2010-11-report-10thtanniversaryfinal.pdf. European Council. “EU – Russia : Partnership for Modernisation” 2012. Available at http://www .consilium. europa.eu/homepage/showfocus?lang=en& focus ID= 66327. European Council. A Secure Europe in a Better World, Burxelles.2003. Available at http://www.consilium. europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf European External Action Service, EU – Russia Common spaces Available at. http://eeas.europa.eu/russia /common_spaces/index_en.htm http://ec.europa.eu/energy/international/russia/doc/ reports/2010-11-report-10thtanniversaryfinal.pdf Jacek Saryusz-Wolski, Report on towards a common European foreign policy on energy, September 11, 2007. Available at http://www.europarl.europa.eu/sides/get Doc.do?language=EN&reference=A6-0312/2007 ABSTRACT Using a constructivist approach, the paper highlights on the one hand the factors that have shaped both EU and Russia’s identities and subjective interests towards the issue of energy security, and on the other hand tries to enquire whether the two entities form a regional energy security complex defined by the energy security issue. In doing so, the article presents several actions of securitization and the EU – Russia energy dialogue in its institutionalized form. The relation between parties could be considered either as forming a heterogeneous security complex, where energy is a security sector above the other ones, or as between two distinct RSCs where several transformations are possible. Keywords: securitization, regional security complex (RSC), energy security, identity, interest Bogdan Mihai Popescu is a PHD Candidate, National School of Political Studies and Public Administration, Bucharest, Romania REGIUNEA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE: ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE 93 Monitor Strategic Monitor Strategic 94 Nr. 3-4/2012 Monitor Strategic SECURITATE INTERNAŢIONALĂ SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 95 Monitor Strategic Monitor Strategic 96 Nr. 3-4/2012 Monitor Strategic Ballistic Missile Defense: could NATO and Russia really cooperate? Monica Elena PARASCHIV In a first instance, one should judge and treat the content of this chapter by viewing Russia’s relationship with NATO and with the United States, as well as their co-operation on missile defence, in a distinct and separate manner, due to their specificity, i.e. a country-to-organization relationship on one side, and a country-to-country relationship on the other when it comes to the US-Russian bilateral partnership. This being said, however, in this study additionally, my approach will also be designed to look at the relationship between NATO and the United States with Russia in an integrated manner. Standing in support of this idea, I would argue, is the Trans-Atlantic link and the general common approach on missile defence that exists on both sides of the Atlantic and which springs from the concept of the indivisibility of security of all allies. This, coupled with the United States’ strong voice in its bilateral partnership with Russia, could, to my mind, make the integrated approach I will further use in this chapter a pertinent and practical one. In this sense, when not specifically and distinctly referring to NATO or to the United States and the particular relationship each has with Russia, the integrated approach I am proposing and which regards both entities, will from here on be materialized in the text of this paper, under the “NATO/US” name. In this context, and following the above specification, due to the necessity of presenting facts in their chronological order, I would, however, first like to present a short overview of the events that have led to Russia’s current standing on missile defence, as well as its current level of co-operation with the Alliance in respect of the development of NATO’s BMD system. It should, thus, be important to note that NATO-Russian co-operation on missile defence has started in 2003 when a study was launched under the NATO-Russia Council1 (NRC) to assess possible levels of interoperability of theatre missile defence systems of NATO Allies and Russia. As a result, in order to increase cooperation through practical common participation and transparency in theatre missile defence related activities, the period 2004-2008 was marked by common NATO-Russia participation in NRC theatre missile defence command post or computer assisted exercises, held in some NATO countries as well as in Russia. Sadly, at this point, in 2008 NATO-Russia co-operation was abruptly interrupted by the Russian invasion of Georgia. However, it is important to note that in 2010, the North Atlantic Alliance and Russia decided examining possible areas for co-operation on territorial missile defence. Thus, it was at the Lisbon Summit that the NRC agreed to discuss pursuing and exploring ballistic missile defence co-operation. In this sense, as a general consideration, effective co-operation with Russia could enhance the overall effectiveness and efficiency of NATO and Russia’s combined territorial missiles defences, while providing the latter with greater security. As an initial step, however, NATO and Russia agreed at the time on a joint ballistic missile threat assessment, a comprehensive joint analysis of the future framework SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 97 Monitor Strategic for BMD co-operation, as well as that the NRC would resume the theatre missile defence cooperation interrupted in 20082. At this point in time, senior officials at the Summit in Lisbon expressed their enthusiasm, with Secretary General Anders Fogh Rasmussen Monitor Strateannouncing that Russia and NATO agreed in gic that they no longer pose a threat to one writing another and that “for the first time the two sides will be co-operating to defend themselves”. For his part, President Medvedev, hailed the “constructive atmosphere” of the talks, moreover adding that “[we] have ambitious plans, we will work across all directions, including European missile defence”3. Beyond, however, the political and strategic importance of deepened co-operation between NATO and Russia, officials also believe the antimissile system’s effectiveness could benefit in very concrete ways from co-operation. Relevantly, in this sense, the United States has suggested that data from Russian radars could contribute significantly to European missile defence effectiveness against missiles launched potentially from the Middle East, in that the information provided by Russian sensors located North-West of Iran, i.e. the Gabala radar in Azerbaijan and the Armavir radar in Armenia, could represent a true asset to the NATO BMD capability. Similarly, however, in what would be a win-win situation, the United States could, eventually, also provide Russia with useful early-warning information at its disposal, regarding incoming missiles potentially representing a threat to the Russian Federation4. NATO/US-Russia Co-operation on Missile Defence in Practice Although the prospects of the Lisbon Summit in respect of NATO-Russia co-operation seemed at first auspicious, when the time came, however, for practical implementation of NATO-Russia cooperation, clear principles and objectives could not be agreed upon. In this sense, Russian leaders realised that the negotiations in support of the reset of the relations with NATO, initially believed 98 Nr. 3-4/2012 to have been conducted swiftly and successfully, did not truly meet with their expectations, and therefore could no longer stand. Thus, while extensive discussions on the principles, objectives and main parameters of missile defence co-operation between Russia and NATO developed, they gradually revealed what appeared to be two fundamentally different visions of a possible NATO-Russia co-operation on missile defence for the future. In this regard, it is important to note that NATO and US officials have insisted that what should be considered, should in fact be how, two separate systems, each defending its own territory and populations, could best mutually reinforce each other. In this sense, NATO Secretary General Anders Fogh Rasmussen has said that “the vision of the Alliance is for two independent but co-ordinated systems working back to back”5. In other words, as US Assistant Secretary of State Rose Gottemoeller has stated, “NATO will protect NATO, and that is the bottom line as far as we are concerned”6. Russian officials, on the other side, have proposed a joint system in which Russia and the Alliance would each assume missile defence responsibility for a sector of Europe7. Furthermore, the development and planning for such a system would be conducted in a fully joint manner, in the following sense: “[…] the main condition for joint work […] should be permanent participation of Russian experts in drafting the European missile defence architecture”, as Russian Chief of the General Staff, General Nikolai Makarov suggested in January 20118. In addition to this, however, Russia is also asking for a formal, legally binding agreement from NATO or the United States that neither side would target the other’s offensive missiles with missile defence interceptors. Indeed, Russian officials remain concerned that NATO’s defensive systems would endanger their own strategic nuclear forces, thus undermining their deterrent value. Therefore, among Russia’s principal concerns is the deployment in Poland, in 2018 of the more advanced SM-3 Block IIA interceptor missiles which will be designed to be able to counter ICBMs. Furthermore, what Russian Monitor Strategic officials question, in effect, is the rationale behind this planned deployment of interceptor missiles in Poland, as they contend the location is far too remote and distant from the actual ballistic missile threats posed by Iran, and thus invoked by NATO officials. As a parenthetic remark, due to the close, intertwined relationship between NATO BMD and EPAA, which is the backbone of NATO’s missile defence capability, as evinced in the previous sections of this paper, there isn’t, in effect, a very clear delimitation, in respect of the US EPAA and EPAA as it will be encompassed in NATO BMD, in all the actions and reactions of NATO officials and US officials who sometimes act on behalf of NATO and sometimes on behalf of their country. Nor, it should be noted, is there a truly clear delimitation made by Russia, either, who has publicly reacted and reacts at times, specifically and separately to US EPAA, at times to EPAA as part of NATO’s BMD capability, and finally at times to NATO BMD solely, under the understanding of the whole missile defence system. In this sense, what I would like to point to in the context of this latter remark, is that ultimately, however reactions may be focused, the essence remains the same: Russian disagreement is finally with both EPAA and NATO BMD and that is the reason why, in the context of Russian general disapproval of trans-Atlantic missile defence as a whole, I will further refer to this battle of interests as Russia versus both NATO and US or Russia versus NATO BMD and EPAA. This being said, it is important to acknowledge that, Russian arrows metaphorically sent against NATO BMD/ EPAA, have not been able to destabilize the Alliance, as NATO is, indeed, based on a solid trans-Atlantic link, particularly cohesive in character, and benefiting, moreover, and perhaps most relevantly, from the United States’ support of its BMD system’s implementation, as this is also promoted in the United States’ bilateral discussions and negotiations with Russia. Furthermore, in line with this NATO/US cooperative self-supporting approach in respect of Russia, a number of areas of co-operation were further brought to the negotiating table in 2011, in order to forward NATO-Russia co-operation, and largely as a means of ensuring that nuclear arms reductions continue. Thus, the proposed measures included a common centre that would integrate and assess data from their earlywarning radars and space sensors, increased joint missile defence training exercises, and last but not least, in the long term, a development of pre planned protocols or instructions for the rapid response that would be required of NATO and Russian officers, should a missile interceptor launch become necessary9. Following the previous proposal of the United States, on a visit to Moscow in March 2011, former Secretary of Defense Robert Gates made a similar proposal, in regard to which, however, Russian officials expressed their disappointment. In this sense, Deputy Defence Minister Anatoly Antonov suggested that the proposals do not change the fact that “[…] a missile defense system with a significant anti-Russian potential will appear on Russia’s borders. […] This will destroy decades of strategic parity and that is why ideas about co-operation and building trust may well end up only on paper”10. Finally, circumstances in the still exploratory realm of NATO, the United States and Russia cooperation have continued largely along the same lines for the whole of 2011 as well as for the beginning of 2012. Although not materialized, it should be important to note at this point that, recently, due to the preparation for NATO’s Chicago Summit held in May, hopes on both sides have been somewhat higher than usual, in that both parties hoped the other would give something up or give in, or at least be open to negotiate on a middle way course in the NRC, in order to boost NATO-Russia co-operation on missile defence. As mentioned, however, this has not come to happen. In this overall context, from a fairly large number of missile defence events in play in the first part of 2012, two of them, especially, deserve to be reminded: firstly, Russia’s public announcement of retaliation against EPAA and NATO BMD, and in relation to and reiteration of this, the Missile Defence Conference held in Moscow on May 3 and 4, arguably, strategically positioned two weeks before the Chicago Summit. SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 99 Monitor Strategic Russian Threats of Retaliation At the NATO 2010 summit in Lisbon, Russia and NATO had agreed in principle to co-operate on a European missile defence system. At the time, moreover, there were expectations that the Monitor Stratetwo sides would agree on details of joint efforts, by gictime the Chicago Summit was to draw near. the However, months before the NATO summit in Chicago and in the midst of presidential election preparations in both countries, in his November 23, 2011 National Address11, Russian President Dmitry Medvedev toughened Russia’s position, stating that the United States and NATO “have not showed enough willingness” to address Moscow’s concerns. Thus, the Russian rhetoric goes, Russia has repeatedly asked for legally binding assurances that NATO missile interceptors would not be used against Moscow’s strategic missiles. In this sense, the former Russian President has further argued that “we will not agree to take part in a programme that, in a short while, in some six to eight years’ time, could weaken our nuclear deterrent capability”. In his speech, it is true, President Medvedev did acknowledge the fact that he was still open for co-operation and discussions, but given the circumstances, he had been “forced” to take proactive steps, such as putting an early-warning radar in Kaliningrad - the Russian exclave north of Poland -on “combat alert” and equipping new strategic missiles with “advanced missile defence systems and new highly effective warheads”. Moreover, if those measures should “prove insufficient” Russia would deploy “modern offensive weapon systems in the west and south of the country, ensuring our ability to take out any part of the US missile defence system in Europe.” Likewise acknowledged at the time, was that one step in this process would be to deploy Iskander missiles in Kaliningrad, which, at the time of revising this chapter, in June 2012, it should be noted, have already been deployed. As a parenthetic remark, furthermore, in order to aid with the visualization of current and future EPAA/ NATO BMD missile defence capabilities, as well as those deployed and likely to be deployed in retaliation by Russia, a chart may be found illustrating these, at the end of the paper. 100 Nr. 3-4/2012 Going a few years back, as a reminder, in 2007, Russia had warned that if the Bush administration carried out its plans to deploy longrange missile interceptors in Poland, than Iskander missiles might be deployed in Kaliningrad. Although these plans were suspended after the Obama administration’s announcement in late 2009 that its policy was to deploy the shorterrange SM-3 missiles instead, the EPAA-planned deployment of phase three on the territory of Poland, has come to pose, arguably, a similarly high concern for Russia, hence the latter’s deployment of Iskander missiles in the midst of NATO member countries. In another line of thought, however, former President Medvedev has also said that Russians “reserve the right” to “discontinue further disarmament and arms control measures” and that “conditions for our withdrawal from the New START treaty could also arise.” In order to make his point, the Russian President travelled to Kaliningrad on November 29, 2011 and activated the new radar, known as the Voronezh-DM station. Relevantly, according to press reports he said that “if this signal is not heard, we will deploy other methods of protection, including the taking of tough countermeasures and the deployment of strike forces”. In reply, United States and NATO officials said that their plans to deploy a missile interceptor system in Europe under the Phased Adaptive Approach will, notwithstanding, proceed regardless of Moscow’s concerns. In this regard, one of the clearest messages sent to Russia was that of US Secretary of State Hillary Clinton at the foreign ministers meeting in Brussels, in December 2011, stating that NATO would not “give any other country outside the Alliance a veto” over whether to build a missile defence system or not. In this sense, she more informally specified that the system is “not directed at Russia, it’s not about Russia, it’s frankly about Iran”, adding that it was “certainly not a cause for military countermeasures” by Russia. For his part, NATO Secretary General Anders Fogh Rasmussen has said that NATO had tried to allay Russian concerns by offering transparency on its missile defence programme through exchanges at the NATO-Russia Council Monitor Strategic as well as “a standing invitation to Russian experts to observe and analyze missile defense tests”. Importantly, the Secretary General has likewise stated that NATO also proposed holding joint NATO-Russia theatre missile defence exercises in 2012, while suggesting establishing two joint missile defence centres, one for sharing data and the other for supporting planning. As already hinted at before, Russia, however, has rejected these proposals as insufficient. As a country hosting EPAA elements, Romania has also found itself in the mediating game, as a player inclusively, albeit it should be noted that the critical remarks of Russian officials regarding EPAA’s implementation, have much more to do with the third and fourth EPAA phases than they do with the second, which, from Russia’s perspective does not, as the last two do, break the nuclear strategic balance in Europe. However, on the whole, whatever the difference of one phase in contrast to another may be, from a Russian perspective, the entire EPAA and NATO BMD programmes are contested. In consequence, in the midst of all these circumstances, Romania’s position, consonant with all the other NATO countries’, has been that the Alliance is due to provide security and protection for all its allies; a protection, moreover, which should not be subcontracted to parties outside the North Atlantic Treaty. In this sense, Romania’s messages in official allied frameworks as well as in the media have largely consisted of the following primary consideration, i.e. the EPAA and NATO BMD are purely defensive systems, not directed against Russia, but against any ballistic missile threat directed against Alliance populations, territories and deployed forces. This, in essence has therefore resurfaced from the press briefings, press releases and conferences of Romanian representatives, following ministerial meetings in Brussels, and more latterly, following the Chicago Summit held in May. Of course, there were also speculations that President Medvedev’s speech was intended primarily for domestic political reasons, coming just before the December parliamentary elections in which his party suffered significant losses. However, then Prime Minister Vladimir Putin, in his own presidential election, continued in March with the same rhetoric as expected, of no concessions to the West. Furthermore, a Russian decision on whether to attend the Chicago Summit was made late after the presidential elections, and the decision, as it is known, was for no participation in an NRC Summit in Chicago. Finally, in my opinion, as a reaction and as a means of reciprocation of Russia’s actions at this point in time, in November 2011, in order to show their determination of no concessions to Russia’s requests, most NATO countries12 have announced the suspension of the implementation of their CFE Treaty13 obligations. In this sense, it should be worth noting that their decision came soon after the November 22 press briefing of the US Department of State spokesperson Victoria Nuland, who announced that Washington no longer would “accept Russian inspections of our bases under the CFE [Treaty], and we will also not provide Russia with the annual notifications and military data called for in the treaty”14. Thus, among the official reasons primarily stated for this suspension were: firstly, the fact that this was a normal reaction in the context of Russia’s withdrawal from the CFE Treaty in 2007, secondly, the necessity to draw Russia’s attention on what had already been an overlong conflict, and last but not least Russia’s unwillingness to withdraw from Georgia. This being said, NATO’s 2011 suspension of the CFE should, also be seen in relation to the NATO/US-Russia missile defence file, in the sense that Russia’s sustained unacceptance of Allied BMD terms finally prompted the Alliance to react and reciprocate Russia’s actions. Finally, beyond Russia’s declared reason for disquietude, i.e. missile defence changing the balance of offensive nuclear weapons, one may also argue that Russia’s real concern is, more specifically and more likely, with Central and South-East Europe’s irreversible exclusion from the Russian sphere of influence, once the installation of the NATO BMD system will be concluded in 2020. In this sense, from a geopolitical point of view, Russia’s concern is, in contrast to NATO’s, clearly directed much less to incresing the security of the Euro-Atlantic space (to which, SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 101 Monitor Strategic admittedly, it also belongs), but rather to the effects that the missile defence shield will, in both the short and long term, have on its future power of leverage in the space it was once so much used to dominating, unwatched and unmolested. Thus, while in the wake of the fall of the Iron Monitor StrateCurtain, Russia had opposed the three waves of gic NATO enlargement from a relatively weaker position due to the events following the USSR’s disintegration, essentially, with a stronger voice than before, today Russia is fighting to preserve its former areas of interest in its close neighbourhood. In this context, it is therefore no wonder that Russia is keen to keep the EPAA and NATO BMD as far away as it can from its former realm of influence, as any „winnings” of the United States and NATO’s in this high-stakes game can be regarded as losses for Russia’s own interests and agenda. To conclude, drawing on the arguments above one may finally argue that one major significance of the fielding of the US/NATO BMD shield in Central and South-East Europe is, thus, the fact that the deployment of these BMD elements in the region will essentially mean that this space will in future become irreversibly excluded from any Russian sphere of influence. The Moscow 2012 Conference on Missile Defence It was not a purely coincidental occurrence, I would argue, that Russian authorities planned their International Conference on Missile Defence to be held on May 3-4, just two weeks before the Chicago Summit (May 20-21), where, moreover, Russia chose not to attend the NRC meeting. Essentially, due to its topic of particularly high current interest, the Conference has enjoyed the attendance of high senior US and NATO officials, non-NATO European nations and countries, such as China and India, as well as the attendance of representatives from other international and regional security organizations or NGOs. From a Russian perspective, the Conference was clearly intended to undermine and cast a shadow over NATO’s intention at the Chicago 102 Nr. 3-4/2012 Summit to declare its Interim BMD capability, which, in essence, following the Lisbon decision, after just one year and a half, has represented an important achievement. Furthermore, it may be possible that the Russian Government’s objective may have gone even further, in that a hope may have surfaced in its midst, that through the May 3-4 Conference, perhaps the Alliance’s cohesion on missile defence could be shaken in the consensus decisionmaking process. However, in retrospect, this event has not ultimately yielded Russia’s soughtafter results. Moreover, the presence of security organizations and NGO representatives at the Conference was also meant to raise awareness on the danger of a new possible weapons race which could evolve from NATO/US-Russia diverging views on, vision of and approaches to missile defence, with their potential negative effects on global security and on the environment. The piéce de résistance, however, of Russian officials for this Conference, was represented by a computer modelling created in order to show the way in which NATO plans to build the antimissile shield in Europe could undermine Russia’s nuclear deterrence. However, this modelling was metaphorically dismantled along the way by US and NATO officials as well as NATO member states’ representatives. In this context, it should be worth noting that ahead of the conference, Ellen Tauscher, the U.S. Special Envoy for Strategic Stability and Missile Defence, clearly stated that the United States was fully committed to building its system and that this posed no threat to Moscow. Moreover, Madelyn Creedon, the U.S. Assistant Secretary of Defence for Global Strategic Affairs and head of the US delegation has, on perhaps a more conciliatory note, stated that whatever the differences in positions “we view this as an opportunity to exchange various viewpoints on missile defense”15. In addition, likewise made public at the time, Romania’s standing on the issue was evinced in an interview by Romanian President Traian Băsescu for “România Actualităţi” radio station on May 3, 2012. Relevantly, the Romanian President reiterated that “missile defence capabilities will never be directed against Monitor Strategic the Russian Federation,” but also, on a more energetic note, that Russian officials’ declarations on European missile defence endeavours, “are similar to a propaganda game, made, potentially, in an effort to justify Russia’s military investments”. Finally, to my mind, one of the most relevant remarks during the Conference has come from the head of NATO’s delegation, the NATO Deputy Secretary-General Alexander Vershbow, who, arguably, put things in very clear perspective, when he said: “We of course take their concerns very seriously, and we want to hear all the details of their arguments, but at the same time we remain convinced that from a tactical point of view their analysis falls short in many respects”. Going forward, in respect of the principal U.S. and NATO positions expressed during the Conference in regard to Russia’s above-mentioned concerns, the following should be important to be mentioned: • Firstly, ballistic missile threats are real and continue to advance. Thus, the United States and NATO will continue to develop and deploy missile defences in response to these threats; • Secondly, the EPAA is not designed or positioned to defend against Russian ICBMs, but against threats coming from the Middle East; • Thirdly, the Russian nuclear arsenal, large, varied and sophisticated as it is, can potentially also be delivered in ultimately different ways than through the medium of missiles, which even if wanted to be countered, are too much to cope with for the United States and NATO’s missile defence capabilities; and • Lastly, and perhaps most importantly, rhetoric followed the well known course of proposing co-operation, as it was reiterated that it is in the best national security interest of the United States, NATO and Russia to move forward on real missile defence co-operation16. As to the main Russian positions expressed in the Conference, it must be said that they evolved in the previously expressed logic and were, thus, centred on the EPAA and NATO BMD breaking the existing strategic nuclear balance, on juridical guaranties providing for Russia’s security, and last but not least on co-operation with NATO based on a joint sectoral missile defence system in Europe. These proposals, finally, were and are unacceptable for NATO and the United States. In respect of the “sector-based” missile defence proposal, however, some comments should deserve to be made at this point17. According to this proposal, therefore, Russia would be responsible, in a common NATO-Russia missile defence system, for the interception of any ballistic missiles coming from the Middle East or even the Asia Pacific and flying over the Russian territory towards a European target. Relevantly, from Russia’s perspective, by operating such a system there would no longer be any need for EPAA to be deployed by the United States. However, such a proposal that would entail delegating the entire responsibility for the protection of the United States and Europe to Russia, remains, as already mentioned, entirely unacceptable for the United States and NATO, from political, security and philosophical reasons. As it was fairly expected, moreover, the Conference resulted in no one convincing anyone and each party going home with the same ideas and ways of thinking that they had first arrived with. Furthermore, the Conference’s outcome is very well illustrated by Russian Defence Minister Anatoly Serdyukov in the wake of the event. Thus, the Russian official admitted that the two sides had ultimately “not been able to find mutually acceptable solutions at this point, and the situation is practically at a dead end.” Furthermore, the state of affairs during the Conference is particularly well captured in an article appearing in “The world politics review”18 on May 4, 2012. According to this, the Russian Missile Defence Conference could not but demonstrate and emphasise the wide gap that continues to separate Russia and the West on the issue of ballistic missile defence. Having divided Russia and NATO since the 1980s, this issue, hasn’t,the article argues, the prospect of narrowing the two parties’ differences, at least for the near term. Thus, with no agreement on a joint course to be pursued on NATO/US-Russia missile defence and with the declaration of an open door policy for further political dialogue still valid on both sides, the Moscow Conference was, therefore, SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 103 Monitor Strategic the last major informal event before the Chicago Summit, which, however, has had no NATORussia missile defence agenda, due to Russia’s refusal to attend. All this being said, from a neutral perspective, in this context it seems that the only possible Monitor Straterealistic solution for NATO/US-Russia co-operagic tion on missile defence, remains at least in the near term, a limited exchange of information/ intelligence as suggested and proposed by the United States and the North Atlantic Treaty Organisation19. In this sense, the missile defence file between NATO/US and Russia remains, I would argue, the cornerstone of NATO/US-Russia relations today, with indeed other heavy-weighing files20 following and counting as determinants in the regional and global security environment, but, finally, with missile defence prevailing in importance and relevance, in the current context of the seemingly irreconcilable positions between the two parties, and Russia’s general disenchantment with and sensitive and keenly felt disapproval of EPAA and NATO BMD, when it comes to its pre-conditions for co-operation not being accepted and not being met with. To conclude, regardless of the initial enthusiasm which followed the Lisbon Summit decision and where NATO-Russia co-operation seemed to be heading in a good direction, it has been revealed in time, that the realisation of a genuine collaborative missile defence effort between Russia and NATO is, likely to be considerably more difficult that it was initially thought. Notes po 1 Co-operation between Russia and NATO started in 1991. In 1994 Russia joined the Partnership for Peace programme. The NATO-Russia Council was created in 2002 with the purpose of handling security issues and joint projects. Co-operation between NATO and Russia now develops, moreover, in several main sectors: fighting terrorism, military co-operation, co-operation on Afghanistan, industrial co-operation, non-proliferation and missile defence. 2 In accordance with the Lisbon Summit Declaration 3 Russia ‘to work with NATO on Missile Defence Shield’, BBC News, November 20, 2010, accessed May 104 Nr. 3-4/2012 28, 2012, from http://www.bbc.co.uk/news/world-europe11803931 4 US Could Provide Russia Early Missile Threat Info, article in Global Security Newswire, March 4, 2011, accessed May 29, 2012, from http://www.nti.org/gsn/ article/us-could-provide-russia-early-missile-threat-info/ 5 Missile defence: the way ahead for NATO, Draft Report by Raymond KNOPS, in preparation for NATO’s Parliamentary Assembly 2011, accessed May 29, 2012, from http://www.nato-pa.int/default.asp? SHORTCUT = 2437 6 Russia, US Still Disagree on Missile Shield, Envoy Says, article in Global Security Newswire, February 18, 2011, accessed May 29, 2012, from http://www.nti.org/ gsn/article/russia-us-still-disagree-on-missile-shield-envoysays/ 7 Ibid. 8 Russia, NATO Remain at Odds over Missile Shield, article in Global Security Newswire, January 27, 2011, accessed May 30, 2012, from http://www.nti.org/gsn/ article/russia-nato-remain-at-odds-over-missile-shield/ 9 Moving ahead on reducing nuclear arms, article by Albright, Madeleine and Ivanov, Igor, published in the New York Times on April 6, 2011, accessed June 1, 2012, from http://www.nytimes.com/2011/04/07/opinion/07ihtedalbright07.html 10 The US proposals were outlined in a speech delivered by Secretary of Defence Robert M. Gates at the Kuznetsov Naval Academy in St. Petersburg, March 21, 2011. 11 RT (Russia Today), Medvedev outlines measures to counter Western missile defence, November 23, 2011, accessed June 1, 2012, from http://rt.com/politics/officialword/missile-defense-medvedev-offensive-051/ 12 Romania was also among those suspending the implementation of CFE Treaty obligations. 13 The original Treaty on Conventional Armed Forces in Europe (CFE) was negotiated and concluded during the last years of the Cold War and est ablished comprehensive limits on key categories of conventional military equipment in Europe (from the Atlantic to the Urals) and mandated the destruction of excess weaponry. The treaty proposed equal limits for NATO and the Warsaw Pact. 14 US Suspends CFE Treaty Implementation, Arms Control Association, December 2011, accessed June 1, 2012, from http://www.armscontrol.org/act/2011_12/ US_Suspends_CFE_Treaty_Implementation 15 Experts to Make Missile Defense Case At Moscow Meeting, Defence Talk, May 4, 2012, accessed June 1, 2012, from http://www.defencetalk.com/experts-to-makemissile-defense-case-at-moscow-meeting-42254/ #ixzz1vxDOKbES. 16 US Ballistic Missile Defence, presentation by Madelyn Creedon, Assistant Secretary of Defence, Moscow, May 3, 2012, accessed June 1, 2012, from http://photos.state.gov/libraries/russia/231771/PDFs/ ASD_Creedon_MD_Conference_Remarks.pdf 17 Joint Missile Defence is limited to data sharing, published May 3, 2012, written by Ruslan Pukhov, director of the Strategies and Technologies Analysis Centre in Monitor Strategic Moscow, The Moscow Times, accessed June 2,2012, from http://www.themoscowtimes.com/opinion/article/jointmissile-defense-is-limited-to-data-sharing/457902.html 18 The article is entitled Moscow Conference Highlights NATO-Russian Gap on Missile Defense, written by Richard Weitz, published May 4, 2012, accessed June 2, 2012, from http://www.worldpoliticsreview.com/articles/11916/ moscow-conference-highlights-nato-russian-gap-on-missiledefense i.e. NATO Secretary General’s suggestion for two joint missile defence centres, one for sharing data and the other for supporting planning. 20 Other important NATO/US-Russia files are: the suspension of the CFE Treaty, the implementation of the START 2 Treaty, the withdrawal of Russia’s troops from Georgia and the Trans-Dniester, the Azerbaijani file, the approach on the Libya file, the current Syrian file and last but not least, the Iranian and North Korean nuclear files. 19 ABSTRACT In 2010, the North Atlantic Alliance and Russia decided examining possible areas for co-operation on territorial missile defence. Thus, it was at the Lisbon Summit that the NRC agreed to discuss pursuing and exploring ballistic missile defence co-operation. In this sense, as a general consideration, effective co-operation with Russia could enhance the overall effectiveness and efficiency of NATO and Russia’s combined territorial missiles defences, while providing the latter with greater security. As an initial step, however, NATO and Russia agreed at the time on a joint ballistic missile threat assessment, a comprehensive joint analysis of the future framework for BMD co-operation, as well as that the NRC would resume the theatre missile defence co-operation interrupted in 2008. Keywords: defense, missile, shield, ballistic, nuclear, deterrence Monica Elena Paraschiv graduated the master of international relations with the National School for Political Studies and Administration with a thesis on the issue of missile defense in the trans-Atlantic space and the implications for Romania SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 105 Monitor Strategic „Diplomaţia panda”: China se avântă în diplomaţia publică Monitor Strategic Diplomaţia publică – cunoscută şi drept mijlocul de comunicare cu politica externă – este recunoscută ca una dintre cele mai eficiente căi de promovare a soft power. În acest sens, diplomaţia publică a început să joace un rol din ce în ce mai mare în strategia diplomatică generală a unui stat. Când, în anii 1990, Joseph Nye a introdus termenul de soft power1, el a utilizat o definiţie mai restrânsă, scoţând din ecuaţie investiţiile, ajutorul extern şi diplomaţia formală. Acum, China a enunţat un concept mai cuprinzător al noţiunii de soft power (ruan shili), concept care include cultură, diplomaţie, participarea în organizaţii multinaţionale, activităţi economice în afara ţării şi, mai ales, atracţia gravitaţională a puterii economice naţionale. Diplomaţia publică (gonggong waijiao) contribuie, în acest moment, la crearea unei abilităţi de a influenţa relaţiile internaţionale. Ce ar trebui China sa includă în diplomaţia sa publică? Poate acest tip de diplomaţie să dea rezultate viabile? Ce efect va avea asupra populaţiei? Răspunsurile la toate aceste întrebări au devenit mult mai importante într-o lume condusă din ce în ce mai mult de opinia publică. Percepţia, generalizarea şi conceptualizarea lumii joacă un rol foarte important în a determina strategiile şi politicile pe care China se bazează în relaţiile sale cu lumea externă. Potrivit preşedintelui Institutului pentru Studii Internaţionale din Shanghai, dr. Yang Jiemian, viziunea Chinei asupra lumii este una de maximă dezvoltare către multipolaritate 2 . Reconfigurarea puterilor continuă prin schimbarea centrului de gravitaţie de la Vest la Est, prin tendinţele de creştere ale cooperării regionale şi trans-regionale, împreună 106 Nr. 3-4/2012 Diana Bianca PAPADOPOL cu mişcarea oponentă a fragmentării şi a creşterii importanţei puterilor emergente. Actuala criză financiară nu a făcut decât să accelereze acest proces. Drept urmare, puterile emergente au câştigat greutate politică şi, mai ales, economică, adăugând astfel un nou impuls procesului continuu de multipolarizare. China vede importanţa majoră a sistemului de reformare şi consolidare. Într-o eră ce are ca temă principală pacea şi dezvoltarea, cei mai mulţi jucători se axează pe construcţia de norme, regulamente, legi, regimuri, instituţii şi sisteme ca o modalitate de realocare a drepturilor şi obligaţiilor. Faptele concrete au arătat în mod repetat că sistemul internaţional existent are o insuficienţă evidentă şi necesită îmbunătăţiri atât în concepţii cât şi în profunzimea acestora. În plus, pentru a se ocupa de noi probleme şi aspecte, societatea internaţională trebuie să coopereze într-un consens total în cadrul tuturor instituţiilor sale. Cu toate că anumite voci sugerează că starea curentă a dificultăţilor economice este cu „dus şi întors”, altele afirmă că greul crizei economice a trecut. Prin urmare, lumea este din ce în ce mai axată pe peisajul post-criză şi rearanjarea sau relocarea sistemului. China vede provocări din ce în ce mai mari şi în domeniul dezvoltării dar şi în cel al securităţii. Actuala criză financiară a afectat atât ţările dezvoltate cât şi pe cele în curs de dezvoltare deopotrivă, iar iminenţa recesiunii economice a intensificat în ambele cazuri contradicţiile sociale şi instabilitatea politică. Percepţiile şi comportamentul publicului intern şi internaţional au un impact plin de avânt asupra politicii externe chineze. Dorind să joace Monitor Strategic un rol mai substanţial în politica şi economia globală şi uneori simţindu-se greşit judecaţi de comunitatea internaţională, liderii chinezi utilizează din ce în mai mai mult uneltele specifice diplomaţiei publice pentru a proiecta o imagine a unei Chine mai apropriată de realitatea factuală: China ca un stat de încredere, cooperant, pacifist şi cu o mare grijă pentru imensa povară a populaţiei sale; China ce ajută la crearea unei societăţi armonioase pe plan intern şi contribuie la o lume armonioasă şi pacifistă prin îndatoririle sale de actor responsabil al relaţiilor internaţionale. Practica diplomaţiei publice (gonggong waijiao) constituie un element destul de nou, care provoacă dezbateri aprinse pe teritoriul naţional3. În China, înţelegerea generală a conceptului de diplomaţie publică coincide cu abordarea centrată pe stat, însă acest lucru nu înseamnă că actorii non-statali sunt scoşi din peisaj. În lucrările recente, cercetătorii chinezi diferenţiază adesea în mod explicit în terminologia aferentă între „diplomaţia publică” (gonggong waijiao) – publicul străin vizat de acţiunile diplomatice ale unui guvern – şi „diplomaţia de la om la om” (mingjian waijiao)4 – interacţiunile între cetăţenii şi societăţile civile ale mai multor ţări. Ca şi în alte aspecte ale modernizării sale, putem discerne între noile elemente ale diplomaţiei împrumutate de la alte ţări şi acestea. Împreună cu circumstanţele Chinei în sine, ne oferă un model original şi incitant. O caracteristică unică a modelului diplomaţiei publice chineze rezidă în faptul că s-a dezvoltat dintr-o tradiţie a propagandei politice tipică unui regim uni-partinic, aşa cum observă Ingrid D’Hooghe5. Spre deosebire de sistemele din Vest, de la care s-a inspirat, modelul chinezesc provine de la puterea centralizată şi se dezvoltă prin intermediul unor canale bine controlate de către autorităţi, lăsând o marjă foarte subţire pentru iniţiative din partea altor posibili contribuabili. Această caracteristică reuşeşte să explice pe larg eficienţa sistemului chinez, dar, în acelaşi timp, ridică o seamă de întrebări legate de slăbiciunile sale. În spatele noii diplomaţii chineze găsim, în primul rând, nevoia stringentă de a gestiona interdependenţa sporită a ţării cu lumea exterioară. China a suferit o transformare profundă în ultimii 30 de ani ca urmare a valurilor succesive de reforme, ghidate de o combinaţie pragmatică de continuitate politică şi măsuri pentru o piaţă liberă. Datorită ponderii sale demografice şi creşterii uimitoare a economiei, care nu ar fi fost posibilă fără o deschidere progresivă către lumea din afara graniţelor sale, China ar putea fi destinată să joace un rol de lider incontestabil pe scena internaţională. Societatea chineză este din ce în ce mai puţin o lume impenetrabilă, ancorată în trecutul său milenar sau legată de vreun proiect revoluţionar. Prin aderarea la procesul de globalizare economică, China a devenit mult mai dependentă de lumea exterioară şi are o influenţă din ce în ce mai mare asupra economiei globale. China are nevoie să îşi asigure livrările de energie şi materii prime, să îşi consolideze şi să îşi diversifice pieţele pentru bunurile fabricate şi să dobândească mai multe cunoştinţe şi tehnologie care să o ofere o plus valoare produselor sale6. Ca urmare, politica sa externă este mult mai deschisă la a lua parte la afacerile internaţionale, realizând acest lucru prin aderarea la organizaţii internaţionale, participarea la misiuni de menţinere a păcii şi creşterea ajutorului pentru dezvoltare. Şi, prin intermediul unei eficienţe mereu alimentate, China face cunoscute aceste politici opiniei publice mondiale. Actuala generaţie de lideri chinezi, spre deosebire de cea precendentă, face mai multe vizite oficiale în străinătate. Vizitele preşedintelui Hu Jintao, ale premierului Wen Jiabao şi ale altor miniştri şi oficiali de rang înalt în Europa, Africa şi America Latină şi prezenţa lor în diferite forumuri din lumea industrializată combină toate aceste obiective cu exprimarea publică de mesaje de prietenie şi cooperare. Pe de altă parte, noua diplomaţie publică a Chinei este ghidată de necesitatea de a proiecta o imagine prietenoasă şi atractivă pe scena mondială, una care să înlăture posibilele temeri ale unei hegemonii ameninţătoare. În cadrul amplei dezbateri internaţionale asupra emergenţei chineze, „teoria ameninţării” sugerează că o creştere expansivă a gigantului asiatic recent trezit va duce inevitabil la o confruntare cu vecinii săi şi chiar la conflicte pe o scară mai largă, aşa cum a fost cazul cu alte puteri emergente în trecut. Ca răspuns la acceastă poziţie a apărut în China teoria unei emergenţe „paşnice” (heping jueqi) SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 107 Monitor Strategic al cărei obiectiv principal este acela de a ridica majoritatea populaţiei chineze din sărăcie şi de a lua parte la procesul de globalizare economică şi de menţinere a relaţiilor de cooperare şi prietenie cu restul lumii. China susţine că dezvoltarea sa depinde de un mediu paşnic şi este legată de Monitor dezvoltareaStratemondială printr-un aranjament de gic tipul win-win. De asemenea, insistă că nu caută dominaţia sau hegemonia globală ci, mai degrabă, „construirea unei lumi armonioase” (hexie shijie). Până în prezent, teza emergenţei „paşnice” a fost în cea mai mare parte în perfectă sincronizare cu forma şi conţinutul politicii externe chineze. China a dezamorsat potenţiale conflicte regionale şi a susţinut multilateralismul pe scena mondială, permiţând imaginii sale internaţionale să beneficieze de daunele pe care SUA le-a avut de suferit din cauza politicii sale în Orientul Mijlociu. Şi-a asigurat singură proviziile de care are nevoie prin intermediul canalelor diplomatice şi a evitat presiunea şi confruntarea directă în lupta pentru monopolul pieţelor internaţionale. Dar în calea paşnică a Chinei spre a deveni o mare putere, multe voci din interiorul, dar şi din afara ţării tind să creadă că Republica Populară Chineză are nevoie de instrumente la o scară şi mai mare pentru a obţine prestigiu şi influenţă – cu alte cuvinte, mai multă putere de seducţie. Joseph Nye afirmă că Republica Populară a adoptat, precum India, „o politică externă care a făcut-o mai atractivă în ochii celorlalţi. Însă până acum niciuna dintre aceste două ţări nu a atins o poziţie proeminentă a indicilor resurselor de soft power deţinute de SUA, Europa şi Japonia. Deşi cultura oferă un anumit grad de soft power, politicile interne şi valorile o limitează, mai ales în China, unde Partidul Comunist se teme să acorde libertate intelectuală şi încă rezistă influenţelor externe”7. Ţinând cont de toate aceste aspecte, putem afirma că reputaţia internaţională a Chinei s-a îmbunătăţit considerabil. Totuşi, un raport recent al Foreign Policy Center descrie problema imaginii internaţonale a Chinei ca pe o „urgenţă” şi numeşte acest lucru principala sa ameninţare8. Studiul a scos în evidenţă ceea ce a numit un contrast puternic între imaginea poporului chinez despre el însuşi şi modul în care este văzut din afară. Raportul sesizează, de asemenea, că este o mare şi „periculoasă” diferenţă între această imagine 108 Nr. 3-4/2012 externă, între realitatea realizărilor recente şi transformarea societăţii chineze. Desigur, există preocupări pentru emergenţa „paşnică” a Chinei, preocupări care ar putea fi temperate prin intermediul unei cunoaşteri mai profunde a progresului pe care îl face, a culturii şi a valorilor sale. Însă a reduce contradicţiile între modelul de dezvoltare al Chinei şi relaţiile sale cu restul lumii la o simplă problemă de imagine ar constitui o analiză imperfectă şi incompletă. O divagaţie interesantă o poate constitui explicaţia dificultăţii constituite de traducerea conceptului de emergenţă „paşnică” (heping jueqi) de către savanţii chinezi. Problema a constituit-o nu găsirea unor cuvinte potrivite în limba chineză, ci transpunerea lor în caractere – mai cu seamă, transcrierea conceptului de emergenţă, creştere, adică jueqi. Chiar şi cine nu cunoaşte limba chineză îşi poate da seama că scrierea acestuia reprezintă o problemă. Simbolul prelungit din stânga caracterului reprezintă radicalul shan, care înseamnă munte. P-ul din mijloc poate fi interpretat aici ca platou sau farfurie şi, dedesubt, se află radicalul chu, care sugerează mişcare continuă. Pe scurt, caracterul jue care, ca toate caracterele chinezeşti, este în fapt o pictogramă, sugerează un munte uşor strivit care este împins în afara drumului. Ceea ce putem interpreta şi ca imaginea unui cutremur9. Odată cu intensificarea contactelor oficiale şi a vizitelor dar mai ales a modului în care comunică cu lumea exterioară, China a început să folosească şi alte instrumente ale diplomaţiei publice. Dintre acestea, se distinge participarea la organizarea de evenimente internaţionale majore (Jocurile Olimpice de Vară de la Beijing din 2008) şi o politică activă de schimburi culturale şi educaţionale. Deşi toate acestea sunt în concordanţă cu strategia de ascensiune „paşnică” şi se integrează în politica de informare a Chinei, într-o mare măsură aceste programe utilizează alte canale decât cele menţionate anterior. Ca şi în cazul altor state, relaţiile culturale caută să construiască încrederea şi credibilitatea pe termen lung prin intermediul contactului permanent cu sectoarele sociale cheie din alte ţări, mai degrabă decât a atinge obiective concrete, imediate, prin mesaje politice atent direcţionate. Tendinţele recente în politica Monitor Strategic culturală din afara graniţelor au fost de a menţine relaţiile culturale la o anumită distanţă de cele oficiale, directe, chiar dacă relaţiile sunt promovate de către organisme guvernamentale10. În acelaşi timp, acestea au lărgit sfera lor de aplicare pentru a include problematici precum drepturile omului, valorile democratice, rolul mass-media etc., fără a ocoli dezbaterile sensibile la nivel naţional. Deşi societatea civilă chineză este departe de a atinge un nivel de independenţă comparabil cu democraţiile industrializate, noua diplomaţie publică a Chinei pare să fi acordat mai multă atenţie modului de a consolida imaginea ţării peste hotare prin intermediul relaţiilor culturale. Influenţa culturii chineze s-a răspândit în Asia şi în celelalte colţuri ale lumii cu mult înainte ca guvernul de la Beijing să decidă să o includă ca pe un bun activ în relaţiile sale cu alte state: în fapt, cu aproximativ 30 de secole înainte! China nu duce lipsă de rezerve de soft power pentru a-şi susţine imensul patrimoniu cultural: o tradiţie a intelectualităţii veche de secole, tradiţie ce s-a extins în ţările vecine în primul mileniu î.Hr.; invenţii precum hârtia, praful de puşcă, tiparul, porţelanul sau mătasea. Imaginile îndepărtate ale ţărmurilor sale şi ale bogăţiilor fără număr au inspirat expansiunea maritimă europeană. Filosofia antică chineză, medicina tradiţională, artele marţiale, caligrafia şi pictura au fost făcute cunoscute în întreaga lume de către misionari, comercianţi şi apoi trimişi diplomatici, începând mai ales cu perioada de aplicare a tratatelor inegale. Începând cu secolul al XIX-lea, diaspora chineză a făcut cunoscute meşteşugurile, gastronomia specifică, gimnastica şi sărbătorile calendarului chinezesc în majoritatea capitalelor din Europa şi cele două Americi. Printre iniţiativele prin care guvernul chinez s-a angajat să îmbunătăţească imaginea ţării în străinătate o menţiune specială trebuie făcută politicii de promovare internaţională a limbii chineze. Deşi sursele guvernamentale spun că există precedente încă din anii 1950, actuala politică de predare a limbii chineze ca limbă străină este o parte integrantă a impulsului curent de reformă şi deschidere. După imensul pas înapoi din timpul Revoluţiei Culturale, puterea naţională a Chinei a făcut progrese notabile, iar predarea limbii chineze ca limbă străină a intrat într-o nouă fază de dezvoltare viguroasă. În 1987, China a format ceea ce va deveni mai târziu Biroul Consiliului Internaţional al Limbii Chineze (abreviat Hanban, de la Hanban Bangongshi, adică Oficiul Naţional pentru Predarea Limbii Chineze ca Limbă Străină11). Misiunea acestui oficiu este de „a face resursele şi serviciile de predare a limbii şi culturii chineze disponibile pentru întreaga lume, îndeplinirea cerinţelor elevilor străini la superlativ cu scopul de a contribui la formarea unei lumi a diversităţii culturale şi a armoniei”. Ministerul chinez al Educaţiei explică aceste directive astfel: „Predarea limbii chineze ca limbă străină este o parte integrantă a reformei chineze şi a dorinţei sale de deschidere. Promovarea predării limbii chineze are o importanţă strategică pentru popularizarea limbii şi culturii chineze în întreaga lume, pentru îmbunătăţirea prieteniei şi înţelegerii reciproce dar şi pentru schimburile şi cooperarea economică şi culturală între China şi state din întreaga lume, precum şi pentru a spori influenţa Chinei în comunitatea internaţională.”12 Putem argumenta că autorităţile chineze au decis să îşi promoveze limba pentru cel puţin două motive: pentru a arăta că ţara lor are toate atributele unei mari puteri, inclusiv o limbă de circulaţie internaţională, dar şi pentru a ajuta străinii să cunoască mai bine cultura şi valorile Chinei şi, astfel, să fie mai dispuşi să accepte poziţia şi viziunea Chinei asupra lumii. În conformitate cu teoria ascensiunii „paşnice” putem discerne, de asemenea, dorinţa liderilor chinezi de a prezenta expansiunea internaţională a limbii şi culturii chineze nu ca hegemon, ci doar ca o altă componentă a diversităţii culturale mondiale, o bogăţie în care diferitele culturi ar trebui să coexiste într-un echilibru armonios, în ciuda diferenţelor lor. Stindardul diplomaţiei publice chineze îşi ia numele de la marele înţelept ale cărui învăţături morale şi umaniste s-au răspândit începând cu secolul al VI-lea î.Hr. Nu ar fi nimic ciudat ca Republica Populară să aleagă numele celui mai faimos învăţat al său, în acelaşi mod în care alte institute poartă numele lui Goethe, Dante Aligheri sau Cervantes, în afara faptului că China a încercat de mai multe ori în timpul secolului al XX-lea să şteargă orice urmă de cofucianism, mai SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 109 Monitor Strategic ales în timpul Revoluţiei Culturale. Cu toate acestea, în prezent, imaginea lui Confucius, precum şi ideile de bază ale gândirii sale, se potrivesc perfect cu imaginea pe care China vrea să o proiecteze despre sine: armonie supremă cu celelalte state, guvernare virtuoasă, respect reciproc, loialitate, umanitate şi Monitor Strate- imaginii lui Confucius evoreţinere. Recuperarea gic că, de asemenea, influenţa uşoară pe care China a exercitat-o în Asia în antichitate şi prezenţa sa din ce în ce mai mare în regiune. În interiorul Chinei, valorile confucianiste sunt sărbătorite în cadrul televiziunii de stat şi apar din nou în programa şcolară şi chiar în discursurile oficiale, totul ca o referinţă etică ce vizează o societate care trece printr-o transformare destul de bruscă, una care se găseşte la jumătatea distanţei între colectivismul regimului comunist şi versiunea chineză a capitalismului vestic. Ţinând cont de toate aceste aspecte, putem afirma că Republica Populară deţine tot atâtea bunuri active cât şi răspunderi pentru diplomaţia publică pe care o promovează. Acest lucru autorizează Beijingul să dezvolte atât strategii defensive cât şi promoţionale ale diplomaţiei sale. În perioada pre-Deng Xiaoping, strategiile de diplomaţie publică aveau scopul relativ limitat de a crea o imagine favorabilă a unei ţări altminteri autarhice. Cu toate acestea, din momentul în care Deng şia enunţat „politica uşilor deschise” la sfârşitul anilor 1970, sarcina diplomaţiei publice a devenit mult mai complexă şi mai necesară. Actuala diplomaţie publică trebuie încă să sprijine legitimitatea Partidului Comunist drept figura centrală a Chinei, dar în acelaşi timp trebuie să atragă investiţii străine în China, reuşind să menţină ascensiunea ţării palatabilă pentru regiune şi pentru restul lumii. Pe deasupra, imaginea negativă trebuie îndreptată cu orice preţ. Beijingul este extrem de sensibil la percepţiile străine asupra Chinei şi, mai ales, ale politicilor sale externe. Atât evaluările pozitive ale performanţelor diplomatice ale Chinei cât şi percepţiile negative ale situaţiei interne sunt amintite şi citate în articolele presei chineze. Oficialii guvernului chinez consideră că presa occidentală este responsabilă pentru crearea unei imagini negative despre China, mai ales în prezent. Dacă ne uităm mai atent la diplomaţia publică chineză putem distinge trei mari ţeluri pe care 110 Nr. 3-4/2012 aceasta şi le propune13. În primul rând, China îşi doreşte să fie văzută ca o ţară care se străduieşte să construiască o societate armonioasă şi depune efort pentru a le oferi cetăţenilor săi un viitor mai bun. China caută înţelegere pentru sistemul său politic şi măsurile luate. Imaginea proiectată este cea a unei ţări în curs de dezvoltare aflată în mijlocul unei tranziţii economice lente dar fundamentale, confruntată cu provocări enorme la care nu există răspunsuri la îndemână. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să ne aşteptăm ca liderii chinezi să facă salturi radicale în reformele politice sau economice pe care le inculcă, deoarece deciziile grăbite pot destabiliza ţara şi o vor aduce la stadiul de la care a pornit. În acest context, China a introdus termenul de clădire a unei „societăţi armonioase” (hexie shehui), în esenţă, o redistribuire masivă a resurselor financiare care ar trebui să micşoreze diferenţele enorme între bogaţi şi săraci, urban şi rural, între regiunile de pe coastă şi cele din interiorul continentului. Eforturile Chinei de a informa publicul despre scopurile sale politice şi măsurile luate prin intermediul liderilor, a website-urilor, conferinţelor, presei şi schimburilor educaţionale ar trebui văzute din acest punct de vedere. În al doilea rând, China vrea să fie văzută ca un partener economic stabil, responsabil şi de încredere, o putere economică emergentă dar care nu trebuie temută. Aceasta este pecetea politicii chineze a bunei vecinătăţi, a strategiilor „lumii armonioase” (hexie shehui) şi „ascensiunii paşnice” (heping jueqi). Aceste strategii demonstrează beneficiile economice şi de securitate ale cooperării cu China, opuse rezultatelor negative ale conflictului perpetuu şi opoziţiei. Aceste beneficii sunt extrem de bine ilustrate în relaţiile diplomatice pe care China le are cu regiunea Asiei de Sud-Est. În al treilea rând, Beijingul îşi doreşte o viziune holistă asupra Chinei, în sensul că aceasta ar trebui văzută ca un membru responsabil şi de încredere al comunităţii politice internaţionale, capabilă şi doritoare să participe activ la pacea mondială. Cea mai bună ilustrare a acestei politici este rolul pe care Beijingul şi l-a asumat ca gazdă şi coordonator al discuţiilor despre Coreea de Nord. Cooperarea multilaterală din ce în ce mai mare a Chinei este, aşa cum am menţionat Monitor Strategic anterior, o altă ilustrare a eforturilor Republicii Populare de a fii văzută ca un jucător responsabil. Nu în ultimul rând, China îşi doreşte să fie recunoscută şi respectată pentru cultura sa milenară încă vibrantă. Cu toate că diplomaţia publică a fost mult timp neglijată de liderii chinezi, aceştia dezvoltă acum iniţiative speciale care să răspândească în toată lumea cultura şi limba chineză. Deschiderea Institutelor Confucius şi numărul din ce în ce mai mare al evenimentelor culturale internaţionale pe care China le organizează în fiecare an – anul acesta fiind anul relaţiilor bilaterale sino-turce – sunt doar câteva cazuri extrem de elocvente. Liderii chinezi au recunoscut demult că îmbunătăţirea imaginii Chinei în lume este o condiţie sine qua non pentru ascensiunea sa economică şi politică şi că, prin urmare, China are nevoie de diplomaţie publică. China ridică destul de multe întrebări şi suspiciuni din diverse motive şi în diverse părţi ale lumii. Mapamondul se îngrijorează pentru ascensiunea politică, economică şi militară a Chinei, de „foamea” sa pentru materiale prime şi energie, de violările încă existente ale drepturilor omului şi deteriorarea mediului înconjurător. În acelaşi timp, soft power-ul Chinei creşte. China a devenit un partener foarte atractiv şi o constantă sursă de inspiraţie pentru multe entităţi, statale sau non-statale. Modelul politico-economic chinez împreună cu ajutorul pentru dezvoltare, dinamismul economic şi cultura vibrantă şi plină de diversitate atrag adepţi în întreaga lume. La urma urmelor, toată lumea iubeşte un învingător! Este evident că guvernul chinez este pe deplin conştient atât de conceptul de soft power cât şi de imaginea problematică a acestuia şi foloseşte diplomaţia publică ca un instrument strategic pentru a beneficia de primul şi a încerca să îl trateze pe al doilea. Liderii chinezi au dezvoltat politici extensive şi bine gândite în acest sens şi le-au adaptat de fiecare dată când a fost necesar. Aceştia au identificat ţeluri realiste ale diplomaţiei publice şi diferite aspecte cheie, au selectat publicul ţintă pentru fiecare dintre acestea şi au transmis fiecare mesaj unei audienţe specifice. Guvernul instruieşte populaţia în intenţia de a crea o imagine din ce în e mai bună. Beijingul învaţă din propriile sale greşeli – ca în cazul SARS – şi este perfect conştient de propriile limitări. În ciuda succeselor diplomaţiei publice şi a unei imagini îmbunătăţite considerabil în ultimii zece ani, China pare prinsă în capcană între obiectivul de a atinge perfecţiunea în ceea ce priveşte proiecţia imaginii sale şi lipsa structurală a deschiderii societăţii sale şi a incapacităţii de a „lăsa frâiele din mână”. În plus, guvernul chinez va trebui să îşi transpună mai mult cuvintele în acţiuni. Cooperarea economică a Chinei cu anumite regimuri corupte îi compromite imaginea de membru responsabil al comunităţii internaţionale. Atâta timp cât dizidenţii politici continuă să fie arestaţi şi reţinuşi pentru ideile lor sau cotidianele liberale să fie închise din aceleaşi motive, niciun fel de diplomaţie publică nu va reuşi să schimbe imaginea unei ţări unde drepturile omului sunt încă violate, imagine de care China nu se poate detaşa complet. Va reuşi noua diplomaţie chineză în obiectivul său de a promova o percepţie internaţională mult mai relaxată şi favorabilă noii puteri în plină ascensiune? Nu există nicio îndoială că farmecul ofensiv pe care China l-a lansat în ultimii ani a avut un impact extraordinar, cu ajutorul greutăţii politice şi economice în creştere continuă a Chinei şi, probabil, din cauza declinului imaginii Statelor Unite. Capacitatea Chinei de a atrage admiratori are rădăcini adânci (valori vechi de mii de ani, vigoare creativă şi tradiţie culturală) şi nu există nicio urmă de îndoială că paşii mari din ultimul sfert de secol, care ar fi fost imposibili fără deschiderea fără precedent la lumea din afara graniţelor sale, crează condiţii pentru transformări şi mai profunde ale societăţii chineze. Deficienţele care limitează dezvoltarea deplină a Chinei, dezechilibrele cauzate de boom-ul economic uimitor şi contradicţiile în propria politică externă limitează credibilitatea relaţiilor publice ale marii puteri şi pun în discuţie eficienţa sa. Toate semnele indică faptul că Republica Populară mai are încă un drum lung de parcurs până să ajungă la nivelul de prestigiu şi influenţă tangibilă (soft power) de care beneficiază Europa sau America de Nord. În final, acestea se bazează pe standardul ridicat de viaţă şi un sistem de valori ce acordă un grad ridicat de libertate individuală. Între timp, China înregistrează cu atenţie noile SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 111 Monitor Strategic tendinţe internaţionale în domeniul diplomaţiei publice pentru gestionarea imaginii sale peste hotare. Cu toate acestea, China monitorizează şi criticile pe care aceste contradicţii ale modelului său economic şi politic le primeşte în străinătate. şi, până la urmă, aceasta este cea mai bună modaMonitor Stratelitate de a preveni orice blocaj care ar putea să o gic împiedice să devină hegemon în „noua ordine mondială”. Bibliografie COOPER RAMO, Joshua, „Brand China”, Foreign Policy Centre, London, 2007 D’HOOGHE, Ingrid, „Public Diplomacy in the People’s Republic of China”, în Jan Melissen (ed.), The New Public Diplomacy: Soft Power in International Relations, Pallgrave MacMillan, New York, 2005 D’HOOGHE, Ingrid, „The Rise of China’s Public Diplomacy”, Netherlands Institute of International Relations Clingendael, The Hague, 2007 MELISSEN, Jan, „The New Public Diplomacy: Between Theory and Practice”, în Jan Melissen (ed.), The New Public Diplomacy. Soft Power in International Relations , Palgrave MacMillan, New York, 2005 NYE, S. Joseph, „Soft Power”, Foreign Policy, No. 80, Carnegie Endowment for International Peace, 1990 ROTH, Jaime Othero, China Discovers Public Diplomacy, WP, Real Instituto Elcano, 2007 XIAOSONG, Tang, „Zhongguo gonggong waijiao de fazhan ji qi tixi goujian„ [Structura şi Dezvoltarea Diplomaţiei Publice Chineze] **„Evolving thinking and policies of China’s diplomacy and China-EU relations”, Shanghai Institute for International Studies, http://www.siis.org.cn/en/ zhuanti_view_en.aspx?id=10006, accesat la 18 aprilie 2012 http://english.hanban.org/, accesat la 18 aprilie 2012 http://www.moe.edu.cn/, accesat la 18 aprilie 2012 Note po 1 NYE, S. Joseph, „Soft Power”, Foreign Policy, No. 80, Carnegie Endowment for International Peace, 1990, pp. 153-171 2 „Evolving thinking and policies of China’s diplomacy and China-EU relations”, Shanghai Institute for International Studies, http://www.siis.org.cn/en/zhuanti _view _en.aspx?id=10006, accesat la 18 aprilie 2012 3 Ingrid D’HOOGHE, „Public Diplomacy in the People’s Republic of China”, în Jan Melissen (ed.), The New Public Diplomacy: Soft Power in International Relations, Pallgrave MacMillan, New York, 2005 112 Nr. 3-4/2012 4 Tang, XIAOSONG, „Zhongguo gonggong waijiao de fazhan ji qi tixi goujian„ [Structura şi Dezvoltarea Diplomaţiei Publice Chineze] 5 Ingrid D’HOOGHE, „The Rise of China’s Public Diplomacy”, Netherlands Institute of International Relations Clingendael, The Hague, 2007 6 Jaime Othero ROTH, China Discovers Public Diplomacy, WP, Real Instituto Elcano, 2007 7 NYE, S. Joseph, „Soft Power”, Foreign Policy, No. 80, Carnegie Endowment for International Peace, 1990, pp. 153-171 8 Joshua COOPER RAMO, „Brand China”, Foreign Policy Centre, London, 2007. 9 Joshua Cooper Ramo apreciază că, datorită faptului că simbolul asemănător lui P, reprezentând un caracter al scrierii oficiale pentru cadavru (shi), derivat din faptul că în antichitate caracterul se referea la persoana care stătea în spatele unui altar la o înmormântare, este posibil ca transcrierea să facă referire la o şi mai puţin flatantă interpretare a lui jueqi: emergenţa Chinei ar presupune în această interpretare să dea la o parte „cadavrul” vechii ordini mondiale. Puţini au dubii referitor a ce naţiune crede China că va îngropa. 10 Vezi Jan MELISSEN, „The New Public Diplomacy: Between Theory and Practice”, în Jan Melissen (ed.), The New Public Diplomacy. Soft Power in International Relations, Palgrave MacMillan, New York, 2005 11 Vezi http://english.hanban.org/, accesat la 18 aprilie 2012 12 Vezi http://www.moe.edu.cn/, accesat la 18 aprilie 2012 13 Ingrid D’HOOGHE, „The Rise of China’s Public Diplomacy”, Netherlands Institute of International Relations Clingendael, The Hague, 2007 Monitor Strategic ABSTRACT The new Chinese diplomacy wants to forge at the international level a much more calm and favorable perception of the rising power of China, and the public diplomacy is well-known as being one of the most effective ways to promote a country’s soft power. China went further and announced a wider concept, called “ruan shili”, which includes culture, diplomacy, taking part in multinational organisations, economic activities abroad and especially using the gravitational attraction of People Republic of China’s huge national economy. Keywords: China, diplomacy, public, power, soft, society, culture Diana Bianca Papadopol a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Piteşti, specializare în limba şi civilizaţia chineză, şi masterul de relaţii internaţonale al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti în anul 2012, cu o dizertaţie axată pe marile teorii politice chineze actuale din perspective relaţiilor dintre China şi Uniunea Europeană. SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 113 Monitor Strategic East versus West for the Arctic? Ana Maria GHIMIŞ Monitor Strategic During the Cold War period, the international system was perceived as being a stable one, mainly because it was very well established by the two superpowers and even recognized by the majority of the international actors (national states). This was the bipolar period that could be characterized by the existence of two major superpowers, which had to ensure the stability of the system through their own strategies (democracy –US and communism-USSR). These strategies were developed according to their national interests, which were global. Threats were seen only through military glasses especially after the nuclear bomb was developed by the two, therefore the concept of security was narrowed. Once with the disbandment of USSR, the international system entered a new stage called unipolarism, which was lead by the existing superpower, the United Stated of America. Nowadays the international system is once again facing a new period of transition that can be characterized by instability, uncertainty and even insecurity, that could lead to the establishment of a multipolar system or as some scholar say a non polar system. All these changes are the result of states’ need to adapt to the results of globalization and not only. With new opportunities, new sets of threat arose; therefore the concept of security suffered some major changes. Threats were no longer seen through military glasses only, because states became vulnerable is terms of economy also (their industries generated the increased need for supply in terms of energy resources in order to sustain themselves). But energy resources have a limited character. Regardless of this fact, states consu114 Nr. 3-4/2012 med them in an irrational way. As they decreased in volumes, oil and natural gas became sources of power for the states that had legal rights over them, being used as tools of foreign policies. That is the case of Russia in terms of natural gas and the case of Middle East countries in terms of oil. Until recently the map of energy producing states was clearly established (the Middle East, Eurasia, etc), but now a new region emerged. The Arctic or the High North has the potential to change definitely the energy geopolitics of the entire region as scientists believe that beneath its surface hide 30% of the undiscovered natural gas volumes and 13% of the oil resources 1. These resources are of crucial importance, if we take into consideration the current energy markets as India and China are creating new levels of demand in what regards energy resources. Additional to this fact the Arctic region has other new elements that can be seen both in terms of power sources and threats. This is the case of the infrastructure, the routes used to transport these energy resources and many others, which until now were frozen. Now they became strategically important as the Arctic has the potential to change some of the existing navigation routes through the Northwest Passage and the Northern Sea route. Hot Spots There are five rim states: Denmark, Canada, Norway, the United States of America and the Russian Federation. All this actors are costal Monitor Strategic states (Denmark through Greenland). It is very important to mention the fact that the Arctic does not represent a situation in which every state is against every state. They have competitive interests, as Axelrod2 said, but in specific areas where the legal framework allows it and where players know their chances of winning. No single player could have sovereign rights over the entire Arctic, this would clearly generate a zero sum game, in which all but one loose. In such a situation the chances of a win-win game would be very low, as it would be every one for itself and many would choose to defect. All five rim states claim specific parts of the Arctic region and they can be organized in groups of dispute, thus it is not a situation in which every state is for itself, in which cooperation is less probable. As the first dispute group, we can identify Russia and Norway. The disputed area in this case is the Barents Sea. It was a 40-year old boundary dispute, which was successfully settled in 2010, when both parties created the prospects of a win-win game through their cooperative strategies3. They both chose to compromise in some areas and left others unsolved in order to achieve an equal beneficial result. In this case, we can say that Russia and Norway succeeded in breaking the prospects of prisoner’s dilemma prospects and created a mix game (win-win and zero-sum), in which they cooperated over the boundary, but they still compete over the energy resources4. The second group of dispute is between Canada and US. Although they are known to be strategic allies especially within NATO, they disagree over Canada’s maritime frontier in the Beaufort Sea. They are developing a relationship based on competition over the statute of the Northwest Passage as well. While the Canadians sustain the idea that it is within its internal waters, US claim that the passage is under the jurisdiction of international waters regime5. This game does have the prospects of mix game. If the passage would be under Canadian jurisdiction, it would not be a private good that can be used only by one player, which does not mean that the others cannot use it. In this situation it is more like a tool good that is exclusive, but not rival. In this sense Canada could impose some restrictions that could block some stets’ entering for a period of time6. Other disputing groups are between: Russia and U.S. over the fact that Russia has not ratified yet the frontier settlement with US in a region very close to Alaska;7 another group of dispute is between Denmark and Canada over the legal status of Hans Island, which is located in the Nares Strait between Greenland and Ellsmere Island. Strategically, this piece of land in not quintessential, but it could be a point of cooperation, or a point of dispute, that will influence states behaviour over other issues.8 Last, but not least the most popular dispute is over the underwater mountain, Lomonosov Ridge. The disputing parties are: Russia, Denmark, and Canada that can raise legal claims each from its own side.9 The mountain is strategically important because beneath it scientists claim that lay enormous hydrocarbon deposits. Given the gain (energy resources), we can claim that this dispute has the potential to become a zero sum game, in which the gain of some will be the loos of others. In the case of energy resources, if some state has sovereign rights over them, they are seen as private goods (excusive and rival),10 thus the emergence of the zero sum game. The Russian Polar Etiquette11 “If a geopolitical race is taking place in the Arctic, then Russia is certainly in pole position12”. The ex-President of Russia, Dimitri Medvedev, saw the Arctic region as a strategic point for Russia’s national interest. Moreover, he described this importance and Russian manoeuvres in the High North as the “duty to our descendants13”. In this case Moscow wants to be recognized as an important player in the Arctic region that must be taken into consideration by every state or nonstate actor that wants to get involved here. This declaration is followed by Vladimir Putin’s remarks14- for him Russia is “open to dialogue with its Northern neighbours, but will strongly and persistently defend its interests in the region”. Taking into account the fact that he was re-elected in March 2012 as the President of the Russian Federation, we cannot hope for a major SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 115 Monitor Strategic change in the Russian policy towards the Arctic. It has interests there, it can cooperate, but it can also act unilaterally, if others do not take in consideration its claims. In this sense, Russia was often accused of the fact that it started the race for the Arctic, through Monitor Strate-flag planting. This event took its titanium Russian gic place in the summer of 2007, when two Russian miniature submarines, Mir 1 and Mir 2, went to an expedition to the ocean floor in order to collect samples for future submission to the Commission on the Limits of the Continental Shelf (CLCS)15. This operation was perceived as an imperialist act that conflicted with other rim-states’ interests in the Arctic, especially after Artur Chilingarov (one of the explorers- who shortly after returning from the expedition was rewarded by Putin with the ‘Hero of the Russian Federation’ award16) declared that: “the Arctic is ours and we should manifest our presence17”. In international law terms, this action had no legal significance. It was more a symbolical one, in which Russia established officially its interests in the Arctic. But, perceptions are important18, thus the impression of a zero-sum game strategy played by Russia, regardless of the fact that this state is a signatory party of the UNCLOS, that already submitted its claims to CLSC in 2001. Their request had been denied due to the lack of sufficient scientific evidences; therefore the Russian had to come back and to find more evidence in 200719. This behaviour is more cooperating, than conflicting as it can be suggested by those declarations and here the Russian etiquette intervenes. It created the impression of a non-cooperating state that is not willing to negotiate anything. But in practice the situation is different given the fact that it recognizes the scope of international law provisions. They could cooperate with each other in some specific fields. For example all five rim-states are cooperating in what regards the scientific exploration, even Russia that is considered to most belligerent state from the Arctic: a Russian icebreaker is “a path for a Danish mapping voyage” and the “Canadian and U.S. ships and researchers teamed up [...] to explore the very sea bottom that might be disputed20” In what regards the strategic documents, in 2001 the Russian government released an Arctic 116 Nr. 3-4/2012 policy document, in which it emphasized the fact that all types of activities that are developed in the High North are directly interlinked to Moscow’s defence and security interests21. Moreover, two of the main Russian initiatives which are dating back to 2008 see the Arctic as a strategic region for the Russian interests. The first strategic document is called The Foreign Policy Concept of the Russian Federation. In what regards the High North, it established the importance of the Arctic in Russian national security policy: “In accordance with the international law, Russia intends to establish the boundaries of its continental shelf, thus expanding opportunities for exploration and exploitation of its mineral resources22.” But here we can see a cooperative behaviour and not a conflicting one, as it could be seen through officials’ declarations. Russia wants to have sovereign rights over the energy resources, but it will do it by following the international provisions, thus it has no intension in defecting. But, also in September 2008 the Russian Federation adopted a new Arctic strategy called “The Foundations of Russian Federation Policy in the Arctic until 2020 and Beyond” (Osnovy gosudarstvennoi politiki Rossiiskoi Federatsii v Arktike na period do 2020 goda i dalneishuiu perspektivu). The main priorities of the Russian state regarding the Arctic region were identified as follows: 1. Russia needs to maintain its military presence in the region as an assurance of its interests; for this state the Arctic region is perceived as being crucial for its interests, thus it is ready to protect and to promote these interests by any means, be them military ones. 2. It needs to expand its resource base in order to meet the needs of the Russian population; Russia has huge problems in what regards energy. Its main company, Gazprom, could not reach its target in that concerns energy production, due to the immense exported volumes, major investments in the European market, new pipelines, and new investments in Central Asia etc. 3. It has to create a common information space. Russia has to be certain that other states will not defect, therefore it needs all information. Monitor Strategic At the same time, this common space could be the starting point for a large range of cooperation between all states in the Arctic region. 4. It must eliminate all environmental threats that arise from the growing economic activities. This is one of the main points as far in which Russia has a cooperative behaviour, because it cannot tackle with environmental issues by itself, it has to cooperate. 5. It has to apply modern scientific principles in managing the Arctic territories, in accordance with the Russian defence objectives; 6. Russia should develop a mutually beneficial bilateral and multilateral cooperation with all Arctic states23. The strategy is also underlining the future development of ‘building groupings of conventional forces in the Arctic zone capable of providing military security in different militarypolitical conditions24’. This change of perspective is accordance with the Russian etiquette: it can cooperate, but at the same time it can choose to defect. As it can be observed, energy resources are ones of the top priorities for Russia in what the Arctic area is related. It is the second largest natural gas producer and the 8th largest oil exporter. In Russia oil and natural gas resources are considered of strategic importance for the national interest, therefore they belong to the state. The same goes for the pipelines25. Many times Russia was accused by the Europeans, especially, that it uses its energy resources for political purposes, transforming what should be considered economical resources into sources of power26. Therefore, the Arctic is of huge strategic importance for Russia. It opens a Passage, which will most certainly be under Russian jurisdiction fact that will bring significant commercial benefits. Additionally, if its northern border expends, it will yield immense energy resources gains. Scientists discovered in Kara and Barents Seas evidence that predict the existence of least “four large oil or gas fields beneath the ocean floor containing circa 3.3 billion tons of oil and up to 5 billion cubic meters of gas”27. Additionally if the Shtokman field (Barents Sea) is successfully implemented, then the first gas that will come from the Arctic might be expected in 2016, given the fact that the initial date was delayed. Following this scenario, the Northern Sea Route will become a vital transport route for energy resources: oil and natural gas. Additionally, in economical terms if used it would reduce the distance between Yokohama and Rotterdam (via the current route, through the well known Suez Canal) which is of 11,200 nautical miles to 6,500 nautical miles (a shorter distance with 40 % than the one used presently), fact that would significantly reduce the costs28. Given the fact that Russia is the most developed state in what regards the technology advance for the Arctic necessities, this year (most probably this summer) the Russian state company, Sovcomflot, aims “to sail an oil tanker from Vitino to Japan, escorted by two nuclear-powered ice breakers”.29 Even if such operation does not succeed, it is a matter of time, given the global warming trends. The costs of energy resources’ exploration in the Arctic are very high and will continue to be, especially on short and medium term, given the harsh conditions, but they can become accessible if the current level of energy demand is kept and the Arctic ice becomes much thinner. If these plans succeed, Russia will have the necessary means to open to new markets such as the Eastern ones. In such case Europe could become once again vulnerable30. Russia’s biggest fear in terms of perceptions is the fact that the other four rim-states (US, Canada, Denmark and Norway) could choose to cooperate against Russia. They “might find it useful to defy Russia’s unilateralism not only by blocking its request in the CLCS but also by pursuing a Kennan-style course based on a combination of containment and cooperation”31. Having this perception Russia feels insecure enough that it chooses to develop military capabilities in the Arctic. After it sent two submarines to plant the Russian titanium flag, Moscow also decided to dispatch a nuclearpowered icebreaker in the Arctic. Moreover, the Russian authorities “ordered strategic bomber flights over the Arctic Ocean for the first time since the Cold War”. This had a spill over effect, causing the perception of insecurity felt by others, fact that generated a military development of the Canadian policy, as it will further be discussed.32 At present, Russia has over 20 SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 117 Monitor Strategic icebreakers and seven atomic reactors in the Arctic region. It also announced the deployment of two brigades that would station in Murmansk.33 Moscow intends to invest in the development of this port more than $ 1 bn, in this way doubling its capacity by 2015. The Russian authorities also Monitor completed aStratereactor vessel in October 200834. gic Regardless of all these deployments, the main element of the Russian military strategy in the Arctic remains the nuclear submarines. Until 2020 this state plans to build eight new strategic Borey class vessels and eight multipurpose Yasen class subs. The “Yuri Dolgoruki” and the “Aleksandr Nevski” (two first vessels of the Borey class) will be formally included in the Navy in this summer.35 Although Russia has the greatest deployable military capabilities in the Arctic, it faces a major challenge: the introduction of the new Boreyclass generation of strategic submarines, which are armed with the Bulava SLBM within the Russian Northern Fleet. This can be an issue, especially on short term, regardless of the fact that the test in October 2010 was successful, because the risk of failure still remains high. Additionally, “if the missile were to be approved for deployment, the major part of the naval budget for the rest of the decade would go towards modernization of the strategic capabilities. The best option is that by 2025 six Borey-class submarines would enter service36”. The costs of such a modernization are very high, especially if we take into consideration the present financial crisis, but given the recent NATO exercises in the region (which will be further discussed), Russia could consider that it is a cost worthy situation. This reaction could trigger what we could call a New Cold War, hence a zero-sum game. Therefore, Russia’s intensions in the Arctic region are real, as it really believes that the Arctic is Moscow’s and that it is ready to do almost anything to protect it. Although it has a very unilateralist speech, Russia has followed through the entire period of time the provisions of the international law in this region, suggesting that it is not such a closed and conflicting state, which cannot cooperate with other rim-state. The practical example in this regard stays in the agreement signed with Norway after many years 118 Nr. 3-4/2012 of negotiations. Russia plays the role of the atypical state, that can cooperate and defect at the same time, but it remains to be seen if it may adopt a maxi-max strategy and take the responsibility of a unilateral military action, especially when its partners are NATO allies. NATO The involvement of the North Atlantic Treaty Organization in the Arctic region is for sure at stake, given the fact that four of the five rimstates (US, Canada, Denmark and Norway) are members of NATO, especially if some of them have expressively requested for its intervention. This organization acts as a global player with equal responsibilities in terms of stabilizing military threatening imbalances that could lead to the development of instable regions. Therefore, we can claim that it has the legitimate right to be involved in the High North and that the allies have certainly the interest to involve it, as Russia is continuing its military development strategy. Addressing a NATO conference on security in the Far North, in Reykjavik on 29 January 2009, the Supreme Allied Commander of Europe, General John Craddock, suggested that geopolitical developments in the High North have the potential to generate an international conflict. He declared that: “The current strategic situation in the High North would change dramatically if this region becomes one where competition outmuscles cooperation37.” NATO experts consider that the proper level of involvement of the organization in the High North should be focused on search-and-rescue facilities and operations in the area. Additionally, NATO could take the lead in what regards the necessary capabilities for the implementation of such actions, a well as crisis-prevention and management as the main elements needed for the establishment of a peaceful and stable Arctic region.38 The main challenge for NATO should remain the provision of maritime security, as the “advantages of new shipping routes and increased commercial activity in the High North may also be used by organized crime for shipping of weapons, narcotics and human trafficking39”. Monitor Strategic NATO involvement is desired by Norway or the U.S., because the allies could feel threatened by Russia’s defecting strategy in the Arctic which is seen as a common competitor. They find more incentives to cooperate among them. In order to stop a zero-sum outcome among all five rim-states, four players develop a win-win game among them and a zero-sum one between Russia and their group.40 This insecurity state is also highlighted at official level by the former NATO Secretary General, Jaap de Hoop Scheffer, who declared that the alliance should “boost” military capabilities in the Arctic region, given the fact that NATO is mainly a security organization and that its members feel insecure in relations with other states like Russia. At the same time, such an action might trigger a new arm race under the premises of the security dilemma, within which all five rimstates fell in the sense that Russia would feel threaten by NATO military presence in this region and could respond properly creating a regional insecurity state as it can be seen below:41 In March 2012, the „Cold Response 2012" NATO military exercise took place. 16,000 soldiers from 15 member states were displayed at Norway’s Nordic border. It represents the most notable example of interest in the High North from a new comer.42 Also, NATO involvement in this region can be interpreted as a positive result coming from the allies that are also rim-state, like: the U.S., Canada, Norway and Denmark. This is a win-win result, as they succeeded in cooperating at international level. But, the most important aspect of this exercise is the fact that the soldiers were displayed at Norway’s border with Russia, a state that is very well known of perceiving this organization as a threat to its near aboard territory and not only. This NATO exercise can be perceived by Russia as a provocative action to its interests in the Arctic region. It represent the fear mentioned above: Russia does not want to be left outside the negotiation process or it does not want to be in a situation like one against all, fact that in its perception is happening by the involvement of NATO in the Arctic region. Faced with such a situation Russia could try to rebalance the level of power, thus it will increase its military presence in the High North.43 Its biggest fear is represented by the fact that the allied ships from the Arctic could be equipped with Aegis system. This Ballistic Missile Defence System (Aegis BMD) “is a shipbased system provided with long-range radar that enables warships to shoot down enemy ballistic missiles. The system is part of the United States national missile defence strategy 44”. The deployment of such a system in the Arctic would automatically affect the regional balance of power. They felt in the traditional security dilemma, in which the security of one player is affecting the security of the other in terms of perception. Therefore, Russia responded in the hardest way possible following its strategy, as the Head of the Russian General Staff, Nikolai Makarov declared: “we are certainly not planning to fight against the whole of NATO […] but if there is a threat to the integrity of the Russian Federation, we have the right to use nuclear weapons, and we will45.” At the same time, NATO intervention in the region can be interpreted as a response to Russia’s defecting manoeuvres, therefore it could be a titfor-tat game in which the player is cooperating as long as the other does the same. Additionally, it can cause a renewed arm race in the Arctic region, fact that is emphasized by Nikolai Makarov, who declared the total opposition of the Russian state against the deployment of this system: “We will not accept that U.S. vessels equipped with the Aegis Ballistic Missile Defence System operate in our part of the Arctic [.....] we have matching measures ready46.” Conclusions Therefore, NATO as a security provider involvement in the Arctic region can generate more instability than security, as a new path for an arm race is opening and players fall under the provisions of the security dilemma. Russia most likely will never agree with this type of intervention as it jeopardizes its interests and also its strategy. Thus, it will probably agree to cooperate with the other rim states from a bilateral or multilateral level in order to contain this new comer from entering the Arctic region. In this case, a new win-win perspective is emerging. SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 119 Monitor Strategic Bibliografie 1. Axelrod, Robert and Keohane, Robert O., “Achieving Cooperation under Anarchy: Strategies and Institutions.” World Politics, Vol. 38, No. 1 (Oct., 1985) 2. Baev, Pavel K..”Russia’s Arctic Policy- Geopolitics, Mercantilism And Identity –Building”. Briefing Paper 73:17 (December 2010). Available at: http://arcticuncduke Monitor Strate.files.wordpress.com/2011/11/russias-arctic-policygic geopolitics-mercantilism-and-identity-building.pdf accessed on 13 February 2012 3. Bennett Mia.”Canadian, Russian, and Norwegian diplomats convene to discuss Arctic cooperation”. Foreign Policy. (25 May 2011).available at: http://foreignpolicyblogs.com/2011/05/25/canadian-russian-and-norwegiandiplomats-convene-to-discuss-arctic-cooperation/ accessed on 12 Jan 2012 4. Borgerson, Scott G.. “Arctic Meltdown: The Economic and Security Implications of Global Warming”. Foreign Affairs. March/April 2008 5. Cullison, Allan. “Russia to Deploy Troops to Defend Interests in Arctic”. The Wall Street Journal. 2 July 2011. available at: http://online.wsj.com/article/SB10001424 052702303763404576419862777063804.html accessed on 11 Jan 2012 6. Deheza, Elizabeth. “The Dawn of a New Arctic Chessboard”. Medford: The Fletcher Univesity. 24th May, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/?url= http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/tufts: UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/getPDF &filename =tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4 March 2012 7. Dittmer, Jason; Moisio, Sami, Ingram, Alan and Dodds, Klaus. “Have you heard the one about the disappearing ice? Recasting Arctic geopolitics”, Political Geography (2011) 1-13. Available at: http://www.uta.fi/ jkk/jmc/studies/courses/reading1%20+%20arctic%20+%20 moisio.pdf accessed on 13 April 2012 8. Giusti, Serena and Penkova, Tomislava. “Russia: just a normal great power?”. Istituto per Gli Studi di Politica Internazionale. 34 (Oct 2008) available at: http:/ /www.ispionline.it/it/documents/WP_34_2008.pdf, accessed on 10 May 2010 9. Holte, Nils Johan. “The Arctic Region Is At A Time Of Geopolitical Transition. Will This Transpire Through Aggressive Competition Or As Peaceful Change ?”. Royal College of Defence Studies. (2009). Available at:http://www.mod.uk/NR/rdonlyres/C8EF34 E1-F8F8-4F34-8687-80BAF80656E4/0/shp09holte.pdf accessed on 3 May 2012 10. Howard, Roger. The Arctic gold rush: The new race for tomorrow’s natural resources. (London and New York: Continuum Publishing Corp. 2009) 11. Jensen, Řystein and Rottem, Svein Vigeland. “The politics of security and international law in Norway’s Arctic waters”. Polar Record 46 (236) (2010).Cambridge University Press. available at: http://www.fni.no/doc&pdf /OYJ-SVR-PR-2010.pdf accessed on 4 January 2012 12. Katsioloudes, Marios I., ” International joint ventures in Russia: a recipe for success”, Emerald Group Publishing. 30: 2 (2007) Available at:: www. eme rald insight.com /0140-9174.htm , accessed on 13 March 2012 120 Nr. 3-4/2012 13. Miroiu, Adrian Miroiu. Fundamentele politicii. Vol II: Raţionalitate şi acţiune colectivă.(Iaşi: Polirom, 2007) 14. Omestad, Thomas. “Global Warming Triggers an International Race for the Arctic”. US News. 9 Oct 2008. availalbe at: http://www.usnews.com/news/world/articles /2008/10/09/global-warming-triggers-an-international race-for-the-artic?PageNr=4 accessed on 11 May 2012 15. Parker, Richard D. and Madjd-Sadjadi, Zagros “Emerging legal concerns in the Arctic: sovereignty, navigation and land claim disputes”. Polar Record, 46. Cambridge University Press (2010) 16. Pilyavsky, Valer y P.. “The Arctic- Russian Geopolitical and Economic Interests”. Friedrich-EbertStiftung Briefing Paper. March 2011. Available at: http:/ /library.fes.de/pdf-files/id/07925.pdf accessed on 15 March 2012 17. Sarts, Janis. “The Arctic region – shift in geopolitics?” Bimonthly Review 2. 2009.available at: http://www. tse.fi/FI/yksikot/erillislaitokset/pei/Documents/bre2009/ 309%202-2009.pdf accessed on 2 May 2012 18. Secrieru, St anislav. Rusia dupa Imperiu: între putere regionala si custode global. (Iasi: Institutul European, 2008) 19. Van Efferink, L. A. S. “Polar Partners or Poles Apart? On the discourses of two US think tanks on Russia’s presence in the ‘High North’”. The Geographical Journal, 178: 3–8 (2012). Available at: http://onlinelibrary.wiley. com/doi/10.1111/j.1475-4959.2011.00433.x/full accessed on 2 January 2012 20. Young, Oran R.. “Whither the Arctic? Conflict or cooperation in the circumpolar north”. Polar Record. 45: 1. (2009) 21. Zysk, Katarzyna Bozena.”Russian Military Power and the Arctic”. EURussia Center. 2008. Available at: http://www.google.ro/search?q=Russian+ Military+ Power +and+the+Arctic&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org. mozilla:ro:official&client=firefox-a accessed on 18 February 2012 22. “New Cold War: Massive NATO Exercise in Norway Provocation directed Moscow. Russian General sends “Arctic Warning” to US”. Global Research. Available at: http://crisisboom.com/2012/03/16/russia-arcticwarning/ accessed on 21 January 2012 23. The Foreign Policy Concept of the Russian Federation. Available at: http://archive.kremlin.ru/eng/ text/docs/2008/07/204750.shtml accessed on 10 April 2012 Note po 1 Van Efferink, L. A. S. “ Polar Partners or Poles Apart? On the discourses of two US think tanks on Russia’s presence in the ‘High North’”. The Geographical Journal, 178: 3–8 (2012). Available at: http://onlinelibrary. wiley. com/doi/10.1111/j.1475-4959.2011.00433.x/full accessed on 2 January 2012.p.5 2 Robert Axelrod and Robert O. Keohane, “Achieving Cooperation under Anarchy: Strategies and Institutions”. World Politics, Vol. 38, No. 1 (Oct., 1985).p.226 Monitor Strategic Mia Bennett.”Canadian, Russian, and Norwegian diplomats convene to discuss Arctic cooperation”. Foreign Policy . (25 May 2011).available at: http:/ foreignpolicyblogs.com/2011/05/25/canadian-russian-andnorwegian-diplomats-convene-to-discuss-arctic-cooperation /accessed on 12 Jan 2012 4 Řystein Jensen and Svein Vigeland Rottem. “The politics of security and international law in Norway’s Arctic waters”. Polar Record 46 (236) (2010).Cambridge University Press . available at: http://www.fni.no/doc& pdf/OYJ-SVR-PR-2010.pdf accessed on 4 January 2012. p.78 5 Richard D. Parker and Zagros Madjd-Sadjadi (2010). “Emerging legal concerns in the Arctic: sovereignty, navigation and land claim disputes”. Polar Record. 46:4 (2010).p.339 6 Adrian Miroiu. Fundamentele politicii. Vol II: Raţionalitate şi acţiune colectivă.(Iaşi: Polirom, 2007).p.130 7 Thomas Omestad. “Global Warming Triggers an International Race for the Arctic”. US News. 9 Oct 2008 .availalbe at: http://www.usnews.com/news/world/ ar ticles/2008/10/09/global-w ar ming-triggers-aninternational-race-for-the-artic?PageNr=4 accessed on 11 May 2012 8 Oran R. Young. “Whither the Arctic? Conflict or cooperation in the circumpolar north”. Polar Record. 45: 1. (2009). p.77 9 Serena Giusti and Tomislava Penkova. “Russia: just a normal great power?”. Istituto per Gli Studi di Politica Internazionale. 34 (Oct 2008) available at: http://www. ispionline.it/it/documents/WP_34_2008.pdf, accessed on 10 May 2010.p.29 10 Adrian Miroiu. Fundamentele politicii. Vol II: Raţionalitate şi acţiune colectivă.(Iaşi: Polirom, 2007), p.130 11 This expression can be translated as “You take what you get, just to be on the safe side”. This expression can be interpreted as the need of Russia to be recognized by the others as being an important player in the Arctic as it sees itself as a regional power that has the means to act globally. As it could be seen in Georgia in 2008, when Russia feels its national interest put in jeopardize, it uses all range capabilities that are at its disposal. But the Arctic is a different situation and war may not be the safest solution for anybody. In this case the national interest is primary for Russia, but at the same time it will not risk everything to accomplish that interest. 12 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New Arctic Chessboard”. Medford: The Fletcher Univesity. 24th May, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/?url= http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/tufts: UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/getPDF& filename =tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4 March 2012.p. 19 13 Thomas Omestad. “Global Warming Triggers an International Race for the Arctic”. US News. 9 Oct 2008. availalbe at: http://www.usnews.com/news/world/articles /2008/10/09/global-warming-triggers-an-internationalrace-for-the-artic?PageNr=4 accessed on 11 May 2012 14 cited in Allan Cullison. “Russia to Deploy Troops to Defend Interests in Arctic”. The Wall Street Journal. (11 July2011). available at: http://online.wsj.com/article/ SB10001424052702303763404576419862777063804.html accessed on 11 Jan 2012 3 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New Arctic Chessboard”. Medford: The Fletcher University. 24th May, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/ ?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/ tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/getPDF& filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4 March 2012.p.19 16 Dittmer, J., et al. “Have you heard the one about the disappearing ice? Recasting Arctic geopolitics”, Political Geography ( 2011) 1-13. Available at: http:// www.uta.fi/jkk/jmc/studies/courses/reading1%20+% 20arctic%20+%20moisio.pdf accessed on 13 April 2012.p.208 17 Roger Howard. The Arctic gold rush: The new race for tomorrow’s natural resources. (London and New York: Continuum Publishing Corp. 2009) p. 2. 18 Robert Axelrod and Robert O. Keohane, “Achieving Cooperation under Anarchy: Strategies and Institutions”. World Politics, Vol. 38, No. 1 (Oct., 1985), pp.228-229, 231 19 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New Arctic Chessboard”. Medford: The Fletcher University. 24th May, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/ ?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/ tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/getPDF& filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4 March 2012.pp.19-20 20 Thomas Omestad. “Global Warming Triggers an International Race for the Arctic”. US News. 9 Oct 2008. availalbe at:http://www.usnews.com/news/world/articles /2008/10/09/global-warming-triggers-an-internationalrace-for-the-artic?PageNr=4 accessed on 11 May 2012 21 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New Arctic Chessboard”. Medford: The Fletcher University. 24th May, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/ ?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/ tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/getPDF& filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4 March 2012.p.20 22 The Foreign Policy Concept of the Russian Federation. Available at: http://archive.kremlin.ru/eng/ text/docs/2008/07/204750.shtml accessed on 10 April 2012 23 Valery P. Pilyavsky. “The Arctic- Russian Geopolitical and Economic Interests”. Friedrich-Ebert-Stiftung Briefing Paper. March 2011. Available at: http://library. fes.de/pdf-files/id/07925.pdf accessed on 15 March 2012. p.2 24 Pavel K. Baev .”Russia’s Arctic Policy- Geopolitics, Mercantilism And Identity –Building”. Briefing Paper 73:17 (December 2010). Available at: http://arcticuncduke .files.wordpress.com/2011/11/russias-arctic-policygeopolitics-mercantilism-and-identity-building.pdf accessed on 13 February 2012.p.3 25 Marios I. Katsioloudes, “International joint ventures in Russia: a recipe for success” , Emerald Group Publishing. 30: 2 (2007) Available at::www. emeraldinsight .com/0140-9174.htm , accessed on 13 March 2012.p.135 26 Stanislav Secrieru. Rusia dupa Imperiu : între putere regionala si custode global. (Iasi: Institutul European, 2008).p.168 27 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New Arctic Chessboard”. Medford: The Fletcher University. 24th 15 SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 121 Monitor Strategic May, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/ ?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/ tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/getPDF& filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4 March 2012.p.20 28 Scott G. Borgerson. “Arctic Meltdown: The Economic and Security Implications of Global Warming”. Foreign Affairs. March/April 2008 .p.69 Monitor Strate29 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New Arctic gic Chessboard”. Medford: The Fletcher University. 24th May, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/ ?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/ tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/getPDF& filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4 March 2012.p.20 30 Pavel Baev.”Russia’s Race for the Arctic and the New Geopolitics of the North Pole”. Jamestown Foundation. October 2010. available at: http://www. jamestown.org/uploads/media/Jamestown-BaevRussia Arctic_01.pdf accessed on 3 February 2012.p.3 31 idem 32 Dittmer, J., et al. “Have you heard the one about the disappearing ice? Recasting Arctic geopolitics”, Political Geography (2011) 1-13. Available at: http://www. uta.fi/jkk/jmc/studies/courses/reading 1%20 +% 20arctic %20+%20moisio.pdf accessed on 13 April 2012.p.209 33 Mia Bennett. “Russia, Like Other Arctic States, Solidifies Northern Military Presence”. Foreign Policy. 4 July 2011.available at: http://foreignpolicyblogs.com/ 2011/07/04/russia-arctic-states-solidifying-northernmilitary-presence/ accessed on 12 Jan 2012 34 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New Arctic Chessboard”. Medford: The Fletcher University. 24th May, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/ ?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/ tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/getPDF& filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4 March 2012.p.21 35 “New Cold War: Massive NATO Exercise in Norway Provocation directed Moscow. Russian General sends “Arctic Warning” to US”. Global Research. Available at: http://crisisboom.com/2012/03/16/russia-arctic-warning/ accessed on 21 January 2012 36 Pavel K. Baev .”Russia’s Arctic Policy- Geopolitics , Mercantilism And Identity –Building”. Briefing Paper 73:17 (December 2010). Available at: http://arcticuncduke .files.wordpress.com/2011/11/russias-arctic-policygeopolitics-mercantilism-and-identity-building.pdf accessed on 13 February 2012.p.4 37 Commodore Nils Johan Holte. “The Arctic Region Is At A Time Of Geopolitical Transition. Will This Transpire Through Aggressive Competition Or As Peaceful Change?”. Royal College of Defence Studies . (2009). Available at:http://www.mod.uk/NR/rdonlyres/ C8EF34E1-F8F8-4F34-8687-80BAF80656E4/0/shp 09holte.pdf accessed on 3 May 2012.p.5 38 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New Arctic Chessboard”. Medford: The Fletcher University. 24th May, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/ ?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/ tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/get PDF& 122 Nr. 3-4/2012 filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4 March 2012.p. 34 39 Janis Sarts. “The Arctic region – shift in geopolitics?” Bimonthly Review 2. 2009.available at: http:/ /www.tse.fi/FI/yksikot/erillislaitokset/pei/Documents/ bre2009/309%202-2009.pdf accessed on 2 May 2012. p.12 40 Elizabeth Deheza. “The Dawn of a New Arctic Chessboard”. Medford: The Fletcher University. 24th May, 2010. Available at: http://dl.tufts.edu/ProxyServlet/ ?url=http://repository01.lib.tufts.edu:8080/fedora/get/ tufts:UA015.012.077.00013/bdef:TuftsPDF/get PDF &filename=tufts:UA015.012.077.00013.pdf accessed on 4 March 2012.p.33 41 Commodore Nils Johan Holte. “The Arctic Region Is At A Time Of Geopolitical Transition. Will This Transpire Through Aggressive Competition Or As Peaceful Change?”. Royal College of Defence Studies. (2009). Available at:http://www.mod.uk/NR/rdonlyres/ C8EF34E1-F8F8-4F34-8687-80BAF80656E4/0/shp 09holte.pdf accessed on 3 May 2012.p.19 42 “New Cold War: Massive NATO Exercise in Norway Provocation directed Moscow. Russian General sends “Arctic Warning” to US”. Global Research. Available at: http://crisisboom.com/2012/03/16/russia-arctic-warning/ accessed on 21 January 2012 43 Katarzyna Bozena Zysk.”Russian Military Power and the Arctic”. EURussia Center. 2008. Available at: http://www.google.ro/search?q=Russian+ Military+ Power +and+the+Arctic&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org. mozilla:ro:official&client=firefox-a accessed on 18 February 2012.pp. 81-83 44 "New Cold War: Massive NATO Exercise in Norway Provocation directed Moscow. Russian General sends “Arctic Warning” to US”. Global Research. Available at: http://crisisboom.com/2012/03/16/russia-arcticwarning/ accessed on 21 January 2012 45 Idem 46 Idem Monitor Strategic ABSTRACT The present paper aims to develop a critical approach on one of the most urgent energy security challenges: the Arctic region. Until recently, it was considered as being a frozen desert, upon which no one raised any legal demands or interests. The global warming, the technological development and the increased need for energy resources had transformed the frozen High North into a very hot spot, where states like: US, Canada, Norway, Denmark or Russia started an energy race that threatens to escalate. The game tends to complicate as non-rim players like NATO intervene in the region and try to influence its development. Keywords: Arctic, rim-states, non-rim players, zero sum game, win-win game, cooperate, defect Ana-Maria Ghimiş graduated from The National School of Political and Administrative Studies (SNSPA)-(BA developed on “The Energy Policy of the Russian Federation”). She obtained her MA (The Race for the Arctic: a win-win game or a zero sum one) after following a Master Programe held in English called ”Security and Diplomacy”, Department of International Relations and European Integration from SNSPA. Areas of interest: EU policies, the Russian Federation’s foreign policy, energy security, Caucasus and Central Asia region. SECURITATE INTERNAŢIONALĂ 123 Monitor Strategic Monitor Strategic 124 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic PUNCTE DE VEDERE PUNCTE DE VEDERE 125 Monitor Strategic Monitor Strategic 126 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic Un Orient Mijlociu islamist? Dr. Mihail E. IONESCU* Entuziasmul care a cuprins lumea democratică la începutul anului 2011, când s-a declanşat ceea ce va rămâne istoric a fi fost ‘primăvara arabă’ - înţeleasa ca un efort de “jos în sus” pentru democratizarea societăţilor arealului arab - s-a stins încet-încet. Vârful acestui entuziasm generalizat sistemic a fost către sfârşitul anului 2011, când doborârea conducerilor autoritare din unele state arabe - Tunisia, Egipt-mai ales -, Yemen, Libia- părea a fi trend-ul predominant. Dar, deja apăruseră semnele sfârşitului anotimpului primăverii democratice. Şi nu ne referim aici la domesticirea grabnică a revoltei din Arabia Saudită printr-o ploaie de aur a regelui darnic asupra supuşilor, nici la represiunea şiiţilor din Bahrain, cât la supravieţuirea regimului Assad în Siria, în pofida unui masacru întreprins de către autorităţi în dispreţul protestelor comunităţii internaţionale şi soldat cu mii de morţi în rândurile manifestanţilor paşnici. Pe de o parte, comunitatea internaţională a început să arate o tot mai pronunţată reţinere de a interveni pentru a proteja manifestanţii paşnici în faţa autoritarismului sângeros al conducerilor politice. Ezitările în acest sens ale administraţiei Obama, practic adevărata dispută declanşat în SUA pe problematica unei intervenţii internaţionale în Siria în virtutea responsabilităţii de a proteja (să fie la mijloc constrângerile unui an electoral ori un trend de durată?), opoziţia Rusiei * Dr. Mihail E. IONESCU este directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară şi profesor universitar la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. şi Chinei în CS al ONU la o asemenea eventualitate sunt grăitoare în acest sens. Dacă o asemenea reţinere este determinată de calendarul alegerilor prezidenţiale din SUA şi de evoluţia dosarului nuclear iranian, de dorinţa Moscovei şi Beijingului de a evita o noua “Libie” şi de a proteja propriile interese în arealul arab sau de dificultăţile presupuse de o asemenea campanie militară în Siria (în comparaţie cu Libia, aceasta fiind o “nucă” foarte tare) este o chestiune de analiză şi, nu mai puţin, de speculaţie. Pe de altă parte, exerciţiul democratic formal, cu alte cuvinte alegerile libere, au scos la suprafaţă, în statele unde ‘primăvara arabă’ a triumfat, forţe politice cu orientări care se cuvin foarte atent interpretate ca greutate în viitor în cadrul procesului politic general în spaţiul arab . Deja încă de la începutul acestui uriaş proces de reformulare politică a spaţiului arab, o atare eventualitate fusese atent cântărită de unii observatori ai evenimentelor şi nu puţini opinaseră că, mai degrabă decât o democratizare în ritm rapid, evenimentele din aceste ţări se îndreptau către o lungă perioadă de tranziţie de la autoritarism către altă formă de guvernare. Aceasta este încă neprecizată în pofida dorinţelor iniţiale ale demonstranţilor şi ale observatorilor care sperau într-o democratizare rapidă după modelul Europei de Est post-comuniste în 1989. Tranziţia încă în desfăşurare implică emergenţa unor noi forţe politice - trimiterea cea mai frecventă era şi este la “Frăţia Musulmană” cu variatele sale înfăţişări, de la cea moderată la cea extremistă (salafistă şi jihadistă). PUNCTE DE VEDERE 127 Monitor Strategic La acest din urmă aspect vrem să ne referim întemeindu-ne pe rezultatele celor două recente scrutinuri de la începutul acestei veri: cel dintâi prezidenţial, în Egipt, secundul, legislativ, în Libia. Mai întâi, aşa cum s-a observat deja de Monitor Strate-de prim ordin a alegerilor analişti, o trăsătura gic desfăşurate în statele ‘primăverii arabe’ este aceea că aceste societăţi nu sunt defel entităţi monolitice, ci vibrează sub o paleta largă de orientări politice, de la secularişti de variate nuanţe la islamisti întinşi pe o scală desfăşurata de la extremişti la moderaţi. Unul dintre analişti evaluează ca “In short, these elections puncture the myth of Arab societies as monolithic entities. These are potentially open societies that could develop a rich spectrum of ideas.”1 De pildă, alegerile desfăşurate la 7 iulie în Libia au însemnat competiţia între 131 partide şi grupări politice. Acestea au prezentat electoratului 2500 de candidaţi (între care mai mult de 600 de femei) care se înfruntau pentru ocuparea a 120 de locuri destinate competitorilor individuali, alte 80 fiind rezervate partidelor politice. Un calcul al alegerilor desfăşurate până acum arata o medie de 40 de partide participante la alegeri în statele arabe, din Tunisia şi Egipt până în Libia. În al doilea rând, chiar dacă musulmanii reprezintă de la 85 la 98 la sută din populaţia statelor arabe, acest lucru nu înseamnă defel o orientare exclusivă către orientările politice de natura islamică, cu atât mai puţin de natură extremistă. Ceea ce este însă evident şi necesită o analiză atentă privind evoluţiile posibile viitoare, este apariţia în avanscena politicii arabe a unei organizaţii întemeiate în 1928 în Egipt, dezvoltată pe fundamente de solidaritate socială întemeiată religios - Frăţia Musulmană - la rându-i străbătută de orientări diverse - de la islamismul moderat şi democratic dezvoltat în Turcia de Partidul Justiţiei şi Dezvoltării la radicalismul salafit - ieşit în evidenţă în Egipt şi nu numai. Partidele islamiste au candidat la legislative în Egipt fiind componente ale unor coaliţii, iar în acest fel, deşi parlamentul rezultat are o majoritate islamistă, ea este cel puţin nominal ascunsă. În campania prezidenţială, cei doi candidaţi islamisti au fost sprijiniţi de 30 la sută dintre participanţii la vot ( 42 la sută 128 Nr. 3-4 / 2012 prezenţa). În Libia, islamiştii au câştigat doar 11 la sută din electorat (prezenţa la vot de 60 la sută) Desigur, sunt şi orientări seculare în societăţile arabe, dar se pare ca ele sunt , în comparaţie cu cele islamiste, minoritare, iar adevăratul trend de viitor nu îl reprezintă înfruntarea secularismislamism, cât lupta în interiorul acestuia din urmă între moderaţi şi exclusivişti religioşi . Dacă la acest cocteil mai adăugăm şi veleităţile militarilor (în Egipt cu deosebire), precum şi influenţele externe puternice, mai ales ale actorilor majori ai lumii islamice (Arabia Saudită , Qatar, Iran), dar şi ai sistemului internaţional în general ( SUA, întâi de toate, dar şi UE , Rusia şi China ), avem un tablou desigur incomplet al spaţiului politic arab în era post ‘primavara arabă’. Pentru a fi complet, un asemenea tablou ar trebui să ia în considerare, între altele, ce înţeleg prin democraţie aceste societăţi. Sondajele efectuate relevă că prioritare pentru unele dintre ele sunt performanţele economice, iar pentru altele desigur consolidarea atributelor democratice ale societăţii. Conform acestor sondaje, de pildă, cei mai mulţi tunisieni consideră creşterea economică mai importantă decât consolidarea democratică, libanezii susţin majoritar punctul de vedere contrar, iar egiptenii se împart egal în privinţa susţinerii acestor două puncte de vedere. Unele trenduri care se manifestă în cadrul tranziţiei în societăţile arabe care au rezolvat problema conducerilor autoritare se cuvin însă neapărat menţionate. Unul dintre ele este rolul proeminent al militarilor, evidenţiat cu deosebire în Egipt, deşi existenţa miliţiilor rivale în Libia trimite la aceeaşi problematică (încadrarea lor în armata naţională este o soluţie pentru a domoli tendinţele cezariste militare). În Egipt, armata s-a poziţionat în postura de garant al secularismului statal - opţiune pentru modelul turcesc, dinainte de era Erdogan? - şi a început să acţioneze în consecinţă. Pe de o parte, a propulsat propriul candidat la prezidenţiale şi a susţinut până în ultima clipă instalarea acestuia ca preşedinte, iar pe de altă parte, utilizând Curtea Constituţională, considerată de către unii observatori ca fiind sub influenţa lor, a dizolvat parlamentul ca semn al supremaţiei în jocul politic intern. Pe de altă parte, noul preşedinte de orientare islamistă, Morsi, nu a ezitat să-şi afirme independenţa în raport cu Monitor Strategic militarii, la câteva zile după investirea sa simbolică în piaţa Tahrir - aşadar în faţa poporului, a revoluţiei, unde “Frăţia Musulmană” a fost doar o parte, semnificativă este adevărat - convocând parlamentul într-o reuniune în mod clar ilegală din punct de vedere juridic. Întregul episod este o mărturie a unui tablou politic extrem de complex în Egipt şi deopotrivă a unui echilibru fragil între principalii competitotri pentru putere în era post-Mubarak. Când la 8 iulie 2012, noul preşedinte Mohammmed Morsi a emis un decret pentru reuniunea parlamentului demis cu trei săptămâni înainte prin decizia Curţii Constituţionale, armata nu a reacţionat. Mai mult, ea a permis, ceea ce până atunci interzisese, pătrunderea deputaţilor în clădirea parlamentului înconjurată de trupe. După 15 minute deputaţii au făcut un apel atât la Curtea Constituţională, cât şi la alte două instanţe, între care Curtea de Casaţie pentru a ridica vechea interdicţie. După ore lungi de dezbateri, Curtea Constituţională a menţinut vechea interdicţie şi totodată a atenţionat preşedintele să se conformeze deciziilor sale. “If Morsi does not comply with today’s verdict, he will be liable” for defying a court order, said Judge Maher Sami, the official spokesman of the Supreme Constitutional Court.”2 Celelalte foruri urmează să se pronunţe mai târziu, dacă se vor mai pronunţa asupra apelului deputaţilor. Aşa cum a fost deja remarcat, întregul episod vorbeşte despre slăbiciunea instituţiilor statului de drept în Egipt, despre amestecul neobişnuit de instituţii vechi (Curtea Constituţională, moştenită din era Mubarak) şi noi sub aspectul formatării politice (Parlamentul şi Preşedinţia) ceea ce determină atitudini contrastante spiritului vremii, dar perfect posibile în ere de tranziţie (s-a întâmplat astfel şi în Europa de Est post-comunistă). Un observator al evenimentelor a făcut remarca poate adevărata că: “despite having the trappings of a modern state, Egypt is actually a very frail institutional imitation of a modern state. It does not have rule of law in the Western sense. It remains not a tribal but a strictly patrimonial, which is to say pre-modern, polity. Willful men dominate pliable and weak institutions. And the legal morass we have seen in recent days stands as irrefutable evidence of the fact. When various Egyptians claim that this or that act is illegal, and others claim the reverse, there is no reliable recourse to determine who is correct. Legal issues thus collapse down to raw politics, and raw politics in turn has a tendency to collapse down into might makes right.” 3 Se poate spune ca o asemenea concluzie este valabilă nu doar pentru statul egiptean, ci şi pentru celelalte ţări angajate într-o tranziţie al cărei obiectiv final nu este încă deplin lămurit electoratului, cum sunt Tunisia, Libia sau altele care ar urma (Siria, probabil curând ). Statele arabe din arealul Orientului Mijlociu sunt societăţi intrate recent în procesul modernizării înţeleasa ca sincronizare cu organizarea socio-politică de tip occidental. Aflate în cuprinsul Imperiului Otoman până la sfârşitul Primului Război Mondial, ele au fost obiectul politicii de mandat şi decolonizării declanşate ca proces istoric la sfârşitul secundului război global. După câteva decenii de modernizare de tip occidental, aceste societăţi nu puteau sa aibă, altfel decât este cazul acum, o altă înfăţişare. Dacă mai adăugăm că eforturile de occidentalizare întreprinse întâmpinau o rezistenţă masivă întemeiată pe un tradiţionalism altoit pe orientări anti-colonialiste atunci vom înţelege de ce evoluţia acestor societăţi arabe a fost atât de contradictorie după ultimul război mondial. Pentru a da un exemplu poate grăitor din aceasta perspectivă, să luăm cazul Algeriei. Dobândind independenţa abia în 1962 - pe fondul unei grave scindări politice a societăţii metropolei franceze - Algeria a intrat pe făgaşul unei evoluţii post-coloniale în care tranziţia către o societate democratică a trebuit să se cupleze cu eforturi de dezvoltare economică. La începutul anilor 90, pe un fond de resurgenţă tradiţionalist religioasă transpusă în registrul politic, urmare a alegerilor care au dat câştig de cauză islamistilor , armata a intervenit şi a urmat o perioada de cruntă represiune - un veritabil război civil - pentru conservarea caracterului secular al statului. Ce ne spune cazul algerian? Anume că resurgenţa tradiţionalismului religios transpus politic pune în cumpănă caracterul secular al societăţii post-coloniale şi armata este principalul obstacol în această derivă. Rezultanta politică este indiscutabil întărirea autoritarismului politic şi închiderea/izolarea societăţii cu repercusiuni masive în ce priveşte evoluţia economică şi modernizarea generală. Azi PUNCTE DE VEDERE 129 Monitor Strategic societatea algeriană – care a reuşit evitarea convulsiilor ‘primăverii arabe’ – prezintă simptomele uneia închise, izolate şi opace la fluxurile modernităţii, ‘întoarsă’ asupra ei însăşi. Din perspectiva evoluţiei istorice a spaţiului politic arab în era post-colonială, o interesantă Monitor Strateclasificare stadială a acesteia a produs-o recent gic Charles Krauthammer într-un scurt articol.4 El arată că cel dintâi stadiu a fost cel numit “semicolonial monarchic rule” al primei jumătăţi a secolului XX, dominat de Marea Britanie şi Franţa, care, utilizând sistemul mandatelor în regiune, au încercat construcţia şi consolidarea prin “decuparea” unor state arabe pe ruinele fostului Imperiu Otoman prin instalarea unor monarhii locale. Cel de al doilea stadiu este reprezentat de era naţionalistă arabă – “seculară, socialistă, anticolonială şi anticlericală“ - începută o dată cu revolta ofiţerilor conduşi de Gamal Nasser în Egipt în 1952. Acest din urmă stadiu a avut ca motor dictaturile militare şi a ţintit o politică panarabă, inclusiv prin unificări statale, cum a fost Republica Arabă Unită - Egipt şi Siria - pentru câţiva ani. Acest stadiu a însemnat –până la declanşarea ‘primăverii arabe’ minimizarea influenţei islamiste în fabricul social al modernizării lansate de sus în jos. Dar - arată Krauthammeraceastă a doua fază “produced dysfunctional, semi-socialist, bureaucratic, corrupt regimes that left the citizenry (except where papered over by oil bounties) mired in poverty, indignity and repression”, cum au fost dictaturile din Irak, Siria şi Egipt. Aceste conduceri autoritare au căzut sau urmează să dispară, fie în urma războaielor post9/11 (Irak), fie consecinţă a ‘primăverii arabe’ (Egipt, Yemen, Libia, curând Siria şi probabil altele). Numai că, arată Krauthammer, acest val declanşat în Tunisia a avut ca “motor” mişcarea islamistă persecutată anterior, organizată şi gata să iasă în avanscena politică sub diverse titulaturi şi nuanţe, dar reprezentând practic un bloc politic antisecular: “This was not a Facebook revolution but the beginning of an Islamist one. Amid the ruins of secular nationalist pan-Arabism, the Muslim Brotherhood rose to solve the conundrum of Arab stagnation and marginality. ‘Islam is the answer,’ it preached and carried the day.”5 Desigur, întrebarea autorului – către ce fel de islamism se îndreaptă aceste societăţi arabe post130 Nr. 3-4 / 2012 dictatură? - are o mare importanţă, dată fiind existenţa unei scale foarte ample de nuanţe în sânul unei mişcări politice de tip religios. “Modelul turcesc” tip Erdogan, care pare să fie favoritul observatorilor occidentali nu este desigur nici unicul şi nici cel mai influent în societăţile în care aceasta problemă deja este la ordinea zilei. Dacă analistul mai sus citat arată că este deocamdată imposibil de a pronostica orientarea islamistă din Egipt în viitor - într-un peisaj complicat de prezenţa armatei, beneficiară a sprijinului extern chiar din aceasta pricină, pentru că poate conferi oarecare predictibilitate procesului politic al selecţionării între diversele nuanţe islamiste, cu condiţia să nu cadă pradă tentaţiei dictatoriale - alţii se rezumă la a lista “ceea ce ştim acum.” Ceea ce face Garfinkle, pentru că despre el este vorba - este, din perspectivă occidentală, destul de lipsit de speranţă:”What we do know are three things. First, at its heart Egypt has become a deeply Islamist society. To the conservative side of the Muslim Brotherhood are very healthy Salafi movements. There will be competition amongst merely radical Islamists and radically radical Islamists coursing through Egypt’s future. This competition is likely to make more difference in the long run than anything Egypt‘s relatively small number of democrats and liberals do. The thinking displayed by these Islamists does not bode well for the development of liberal institutions of any kind, at least as the term liberal is understood in the West. Despite efforts by some in the West—and amazingly even by some in the American intelligence community— to characterize the Muslim Brotherhood as a secular democratic organization, President Morsi apparently believes that 9/11 was not the work of Arab terrorists, that neither a woman nor a nonMuslim should ever be President of Egypt, and that the laws of men can never supersede the laws of God. Some secular democrat. Second, we know that as long as Egypt stands in political limbo its economy will suffer. The longer this limbo persists, the more desperate the situation will get for many people, especially those living in urban areas. As Egypt’s population continues to increase at a rapid clip, the country falls farther and farther behind. Should the Islamist and Salafi elements prevail, it is quite Monitor Strategic likely that constraints on investment from abroad and modern banking will only make the situation worse. Third, we know that as long as Egypt’s political convulsions persist, Egypt will be inward looking. The traditional major role Egypt has played in the region will be in eclipse, creating a vacuum into which others will try to move. This will create full employment for diplomats and strategists, but it will create headaches for everyone else.”6 Ceea ce distinge alegerile din Libia în contextul celor precedente este faptul că au dat câştig de cauza unui bloc de partide centriste şi naţionaliste şi nu celor de orientare islamistă. Acest lucru nu este însă o asigurare pentru viitor, ameninţările privind unitatea statului fiind pendinte de un acord între cele două centre ale ţării - Tripoli şi Benghazi - şi de capabilitatea noului guvern de a controla miliţiile rivale. Unii analişti consideră că între cauzele slabei performanţe electorale a islamiştilor în Libia - în contrast cu celelalte ţări unde s-au desfăşurat alegeri legislative - constă în faptul că au anunţat, încă înainte de promulgarea unei constituţii, că vor baza statul pe legea islamică (sharia). Aşadar, dacă în Tunisia şi Egipt, alegerile legislative au dat câştig de cauză blocului islamist – cu diverse nuanţe, de la moderaţi la radicali - în Libia procesul a fost invers. Au alegerile din Libia semnificaţia unei întoarceri de trend ? În Egipt, dacă alegerile au produs un legislativ islamist cu nenumărate nuanţe), opoziţia militarilor a dus la suspendarea de către puterea judecătorească a parlamentului. Este clar că viitorul scurt şi mediu este cel al confruntării între puterea prezidenţială (islamistă) şi forţa militarilor. Cazul egiptean este ilustrativ pentru un trend masiv înregistrat recent în societăţile postprimăvara arabă. Anume ceea ce Charles Krauthammer numeşte într-un articol recent “Islamist ascendancy, likely to dominate Arab politics for a generation“. Faptul că în Egipt acest trend întâlneşte rezistenţa militarilor - forţa incompatibilă în democraţie cu amestecul deschis sau ascuns în jocul politic - este un alt indicator că spaţiul politic arab se îndreaptă către nesiguranţă şi tulburări în viitor. Iar rezultatul alegerilor recente din Libia - un caz aparte în ansamblul societăţilor arabe, între specificităţile lui fiind divizarea pronunţată Est-Vest - nu poate fi semnul unei reversibilităţi a acestui curent. În Siria post-Assad este de aşteptat ca forţele politice întemeiate religios să devină dominante, cu influenţe puternice ce vor emana de aici în Liban şi Iordania. Ceea ce ar face ca regiunea Orientului Mijlociu să dobândească indici înalţi de volatilitate geopolitică ştiindu-se orientările acestor forţe religioase pătrunse în arena politică faţă de conflictul israelo-palestinian şi, în general, faţă de problematica relaţiilor cu Occidentul şi orientările seculariste ale propriilor societăţi. Să fie oare, în acest context, alegerile din Egipt şi Libia semnul instalării unei alte naraţiuni în spaţiul politic arab, un fel de “iarnă” a vrajbei sângeroase cu care ne vom confrunta mai devreme sau mai târziu ? Bucureşti 31 iulie 2012 (articol publicat iniţial pe site-ul http://www. cseea.ro/publicatii/view/brief-analysis/unmideast-islamist) Note po 1 Amir Taheri, Reading the Arab spring elections, in “The New York Post”, July, 13, 2012, http://www. nypost.com/p/news/opinion/opedcolumnists/reading_ the_arab_spring_elections_OwkO1jACc7CPwbQ5HIfAgL 2 David Kirkpatrick, “Egyptian Leaders Meet in defiance of Court and Military”, in New York Times, July 10, 2012, http://www.nytimes.com/2012/07/11/world/ middleeast/egyptian-parliamentary-deputies-defy-courtand-military.html?_r=2. 3 Adam Garfinkle’s blog , “After Notes” on the Middle East”, The American Interest , July 12, 2012, http:// blogs.the-american-interest.com/garfinkle/). 4 C. Krauthammer, „Arab Spring Brings Islamist Ascendancy”, 12 July 2012, The Washington Post, http:/ /www.washingtonpost.com. 5 Idem. 6 Ibidem. PUNCTE DE VEDERE 131 Monitor Strategic ABSTRACT What are the discernible trends in the affermath of the Arab Spring? what could we expect from the Greater Middle East now in deep translation? This article offers a fresh perspective on the developments in the Greater Middle East with an eye on identifying the weim trends. In this respect, the author angnes the closh between military civilian political forces sums to be the dominant trend, unlike western analyses focusing on the religions factor. Monitor Strategic Keywords: Greater Middle East, Arab Spring, elections, democraticy, transition Dr. Mihail E. Ionescu este directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară şi profesor universitar la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. 132 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic Studii şi strategii de securitate: o perspectivă critică Iuliu DICULESCU Ne place aura de complexitate! Dă un aer de gravitate şi anvergură, sugerează profunzime insondabilă şi tatonare a necunoscutului. Curajos cel care abordează astfel subiecte sau situaţii complexe, mai ales dacă are grijă, în prealabil, să le catalogheze el însuşi ca atare. Dar ce ne facem atunci când nimic nu este mai „complex” decât propriile fixaţii? Ce să înţelegem dacă – într-un mediu de securitate just etichetat drept imprevizibil, incert, dinamic şi complex – cei mai mulţi experţi preferă să gândească plat, la indigo, în clişee sau, în cel mai bun caz, recurg la adevărate matrici ale inerţiei camuflate în apologii ale adaptării la evoluţiile mediului? Platitudini Puţine sunt studiile autohtone de securitate care abandonează acel tipar lemnos al limbii române şi reuşesc să se desprindă de platitudini şi banalităţi, de frazeologii fosilizate. Să încercăm un scurt tur de orizont al acestui etern şi fascinant newspeak: << într-o „epocă a globalizării”, „noile tipuri de riscuri şi ameninţări” conturează – ce altceva?! – „un nou mediu de securitate” (sintagmă ce îi ofensează pe mulţi istorici) caracterizat printr-o „dinamică accelerată”, ceea ce reclamă – evident – „extinderea sferei securităţii naţionale”, instituţii „moderne şi flexibile”, capabile de „conformare rapidă” la „noile realităţi”, la „mutaţiile survenite” sau la „cerinţele NATO/UE”, apte să acţioneze în condiţii de „eficienţă şi eficacitate”, sub conducerea unui „management performant” şi pe baza unor „demersuri convergente”, legitimate prin „regândirea practicilor” şi „realinierea structurilor”, oferind decidenţilor analize „multidisciplinare”, „strategice”, „de impact”, „relevante şi utile”, contribuind la „afirmarea vocaţiei” de „furnizor activ” cu „profil strategic distinct”, la combaterea „terorismului structurat” şi a ameninţărilor de diferite „sorginţi”, precum şi la „edificarea culturii de securitate” a maselor şi la „protejarea democraţiei”, dar nu oricum, ci într-o „concepţie realistă” şi numai potrivit unui „cadru reglementat” >>. Inconsistenţe Pentru cei rămaşi fără suflu ori sătui de rumeguşul noii „limbi de lemn”, prima constatare ţine de lipsa de consistenţă a acestui tip de „studiere” a problemelor de securitate: cel mai adesea echivalează cu a spune sau a scrie ceva fără a transmite, însă, nimic. Şi mă grăbesc să adaug: din fericire! Pentru că altminteri, chiar şi o scurtă parcurgere a literaturii „de specialitate” şi a comunicărilor „ştiinţifice” de profil, ne-ar creşte nivelul de adrenalină în regim de urgenţă. Am afla că riscurile şi ameninţările clasice sunt completate de altele noi, asimetrice şi neconvenţionale, aleatorii şi neliniare. Că actorii nonstatali devin surse suplimentare de probleme. Că năluca hâdă a terorismului se poate iţi la colţ de stradă sau pe lângă infrastructurile critice. Că instabilităţile altora ne clatină stabilitatea noastră internă. Că ne aflăm pe o placă turnantă care ne expune influenţelor strategice, migraţiei şi diverselor operaţiuni clandestine sau criminale. Că buna guvernare nu îşi PUNCTE DE VEDERE 133 Monitor Strategic merită întotdeauna numele, factorii socio-economici nu corespund, iar diversele vulnerabilităţi, carenţe şi deficienţe ne şubrezesc, încă şi mai mult, poziţia. Că nu avem o cultură de securitate adecvată şi că acest handicap vulnerabilizează întreaga naţiune. Şi că „Binele” în Monitor Strategeneral (NATO, UE, globalizarea şi dezvoltarea gic în special) ne vine la pachet cu o serie de „aspecte negative”. Dramatizări Practic, din comoditate sau pentru dramatismul abordării, ameninţarea de manual (preferabil, cât mai „nouă” şi mai „complexă”) ia prea des locul formelor reale de manifestare a provocărilor de securitate, a căror studiere presupune asiduitate şi intuiţie clădită pe experienţă, nu doar talent sau interes pasager. Admitem că recursul la conformism oferă rapid iluzia apartenenţei de breaslă, chiar dacă – în mod normal – va împiedica accesul în elita autentică a acesteia. Însă este evident că studiile de securitate clişeizate produc, mai devreme sau mai târziu, o cultură de securitate de aceeaşi factură. Dezangajări Ceea ce interpelează pe cel aflat în căutarea reperelor academice ale culturii autohtone de securitate este tocmai raritatea acestora, ca şi absenţa acută a intelectualilor români din dezbaterile şi studiile dedicate problematicii. Şi aceasta chiar dacă niciodată până în prezent nu s-a mai înregistrat o atât de mare efervescenţă a publicării de cărţi, de articole sau a „tribunelor” mediatice. Niciodată studiile şi conferinţele intelectualilor nu au cunoscut o difuzare mai amplă şi mai rapidă, graţie internetului. Tabu ieri, ignorată azi, securitatea încă se constituie pentru aceştia întro zonă marginală a cunoaşterii. Senzaţia de „criză” provine probabil din faptul că proliferarea subiectului securităţii pe agenda publică a fost însoţită de o anumită tensiune perceptivă în ceea ce priveşte rolul intelectualului, ca urmare a favorizării celor care se adaptează formatelor şi 134 Nr. 3-4 / 2012 cerinţelor unor produse media de masă. Dintre aceştia, puţini sunt cei dispuşi să construiască meticulos un real subiect de cercetare referitor la securitate şi să-şi angajeze experienţa practică şi cunoaşterea teoretică în dezbaterile de societate. Această situaţie dă naştere chiar unui antiintelectualism de bon ton, de care experţii zilei fac deseori uz, alimentând un cerc vicios al distanţării intelectualilor de domeniul securităţii. Cu atât mai mult sunt de apreciat puţinii autori şi rarele studii care rezistă valului de compilaţii şi banalităţi somnolent-sforăitoare, reuşind să ofere autenticitate şi savoare gândirii strategice de securitate chiar şi în condiţii de incertitudine. Şablonări Situaţia se reflectă, într-o anumită măsură, şi la nivelul strategiilor de securitate. Indiferent de nivelul acestora – naţional, sectorial, departamental etc. – găsim etalată o sumă de şabloane, convenţii şi ticuri conceptuale. Şi nu este vorba doar de acea minimă standardizare implicit necesară oricărei activităţi. Nu, pentru că aceasta ar exclude derapajele narcisiste de tipul „strategia asigură evaluarea realistă..., identificarea corectă..., stabilirea judicioasă..., modalităţi adecvate...”, „strategia reflectă o concepţie dinamică şi pragmatică...”. Sau pe cele de ifos sapienţial: „în această lume complexă...”, „în lumea modernă...”, „la început de mileniu, lumea...”, „la nivel global, lumea...”. Totodată, ar exclude şi propensiunea pentru referinţe de un neaoşism inadecvat demersului strategic: „înfăptuirea dezideratelor”, „România să formuleze un punct de vedere românesc” etc. Excesul de şablonare transformă orice strategie într-un ritual gol al acţiunii lipsite de perspectivă. Din faşă aceasta devine un interesant exerciţiu de etichetare şi păcălire reciprocă: unii mimează orientarea strategică, alţii mimează implementarea. Fiecare parte o interpretează pe cealaltă într-o partitură a ostilităţii şi crede despre ea că încurajează un fals. Şi unii şi alţii cedează comodităţii pentru a păstra intacte raporturile de legitimare şi de funcţionare, undeva la linia minimei rezistenţe: unii (strategi de la orice nivel) se fac a dicta orientările, alţii (executanţi din întreaga ierarhie) se fac a le Monitor Strategic urma. Automatismul simulării devine pilot automat, iar acesta este învestit cu funcţie... strategică. Soluţii Concluzia este frustrant de caricaturală şi de presantă în acelaşi timp, mai ales în condiţiile în care apartenenţa României la UE – spre exemplu – face necesară o dezvoltare rapidă a capacităţilor instituţionale de planificare strategică, de management al proiectelor, de programare şi bugetare a acestora. Numeroase corelări şi sincronizări sunt indispensabile, iar o bună parte a ceea ce până de curând erau „afacerile externe” ale statului clasic sunt pe cale de a fi internalizate de statul membru al Uniunii Europene. Constatarea este valabilă şi în cazul ameninţărilor şi provocărilor comune de securitate şi, implicit, pentru strategiile ce vizează diferite aspecte ale acestui domeniu. Practic, pentru documente şi proiecte care să conteze, care să nu fie destinate obscurităţii sertarului este binevenită şi o minimă „ortopraxie” strategică. Pe fond şi rapid spus, aceasta presupune existenţa a două şantiere. Primul vizează perspectiva strategică şi implică depăşirea reflexelor condiţionate şi a automatismelor, precum şi facilitarea unui minim consens şi a unei percepţii transpartizane asupra obiectivelor comune şi a principalelor priorităţi de acţiune, a resurselor de angajat, precum şi cu privire la echilibrele şi responsabilităţile majore, pe domenii de realizare a securităţii naţionale. Cel de-al doilea priveşte modalităţile de abordare şi reclamă pragmatism şi fundamentare analitică, curajul de a nu ceda facilităţii clişeelor sau fascinaţiei pentru „noutăţi” conceptuale inadecvate situaţiei ori insuficient înţelese, precum şi evitarea extremelor optimismului festivist sau scenaritei catastrofice. Iar acum, este cazul să închei evidenţiind, la rândul meu, „complexitatea” sarcinii şi „profunzimea” implicaţiilor... ABSTRACT The language used by some analysis of security studies in Romania seems to suffer from an excess of repetitions and too frequently used phraseology, thus losing a part of the meaning and the explanatory capacity. Keywords: security, discourse, consistency, critical, common place Iuliu Diculescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti şi este expert în comunicare şi mass media. PUNCTE DE VEDERE 135 Monitor Strategic Campania NATO din Libia: cauze şi consecinţe ale “bombardamentului umanitar” Monitor Strategic Anul 2011 va rămâne probabil în scrierile de istorie universală ca fiind momentul în care Orientul Mijlociu şi Africa de Nord au fost puternic zguduite de mişcări de contestare socio-economice şi politice, aşa-numita “primăvară arabă.” Pornit de la uciderea accidentală a unui vânzător de legume tunisian la finele anului 2010, valul de revolte s-a extins şi la state precum Egipt, Yemen, Bahrain, Siria. Însă cazul Libiei prezintă un interes deosebit deoarece aici avem de-a face cu o suprapunere de fenomene şi evenimente ce au surprins lumea occidentală şi în cele din urmă au dus la o intervenţie militară a NATO, destul de asemănătoare celei din Iugoslavia anului 1999. Însă de data aceasta a fost o intervenţie de tip out of area (non-article V) pe alt continent. Baza legală a fost consolidată graţie articolului 20 din cadrul Conceptului Strategic (2010) care afirma: “crizele şi conflictele dincolo de graniţele NATO pot crea o ameninţare directă la adresa securităţii teritoriului şi populaţiilor Alianţei. De aceea NATO se va angaja atunci când este posibil şi necesar spre a preveni crizele, a gestiona crizele, a stabiliza situaţiile post-conflict şi a sprijin reconstrucţia.” Capitolul 23 stipulează că şi în crizele deja escaladate la nivel de ostilităţi armate NATO va fi pregătit să intervină. Pe 19 martie 2011, avioanele aliate au atacat primele ţinte pe sol african. Dar de ce în Libia? Libia este un stat nordafrican, de religie islamică sunnită, populat de o multitudine de triburi arabe, berbere dar şi de populaţii nomadice tuarege şi cu un influx masiv de africani negri veniţi din vecinătatea sudică. Trecutul colonial italian şi-a lăsat amprenta asupra coeziunii identitare a poporului libian, existând o 136 Nr. 3-4 / 2012 Dr. Şerban F. CIOCULESCU fractură între Cirenaica şi Tripolitania, pe axa Est-Vest. Liderul-dictator Muammar El Ghadaffi a domnit mai bine de patruzeci de ani, folosind coerciţia (uneori în forme extreme), dar şi o ideologie de tip socialist şi numeroase stimulente date comunităţilor locale fidele, provenite din resursele foarte bogate în petrol ale acestui stat. Prin tehnica divide et impera a împiedicat cu succes coalizarea triburilor contra puterii sale discreţionare. Astfel încît Jamahiria Arabă Libiană avea toate şansele să se perpetueze fără probleme grave, condusă în viitor de unul dintre numeroşii fii şi nepoţi ai dictatorului. Aceştia controlau serviciile secrete şi corpurile de elită ale armatei, iar scleroza de care erau cuprinse toate instituţiile statului şi societatea civilă părea că poate fi depăşită prin forţă, mită, frică şi relaţii personale. Cu toate acestea izbucnirea revoltei a dus la înlăturarea liderului tiranic, a familiei sale şi a Jamahiriei ca regim politic. În mod simbolic, steagul verde al regimului a fost dat jos şi înlocuit cu cel regal, chiar de când a început rebeliunea. În februarie 2011, mulţimi de oameni au protestat în Benghazi contra arestării avocatului pentru drepturile omului Fathi Terbil. Urmarea este cunoscută: s-au creat grupuri de insurgenţi, dotaţi la început doar cu armament uşor preluat din dotarea militarilor capturaţi sau dezertori, aceşti rebeli atacând unităţile militare şi clădirile oficiale. În lunile de război civil din anul 2011 Libia devenise rapid un stat “eşuat”, foarte asemănător Somaliei prin existenţa unei multitudini de miliţii locale rebele. Tinerii rebeli nu cunoşteau alt model politic la care să se raporteze în afara Monitor Strategic regatului şi astfel au revalorizat însemnele oficiale ale vechiului regat al lui Idriss. În mod ironic, masele au răsturnat “statul maselor” (sensul etimologic al Jamahyriei) iar liderul suprem a sfîrşit prin a fi torturat, umilit şi împuşcat de rebeli, amintind involuntar de soarta tragică a altor dictatori pecum Benito Mussolini. În acest fel, Consiliul Naţional de Tranziţie a preluat treptat puterea şi a organizat guvernul, pregătind alegeri libere. Nu putem şti cum va evolua Libia în viitor, dacă va fi o democraţie şi un stat puternic sau dacă miliţiile vor împărţi puterea paşnic ori prin luptă. Însă această evoluţie către democraţie, aşadar pozitivă în general, nu ar fi fost posibilă fără intervenţia armată a NATO, scenariul cel mai probabil fiind continuarea sîngerosului război civil şi eventual împărţirea ţării în două sau mai multe părţi. Poate că numirea unui monarh cu putere simbolică unificatoare ar putea eventual să reducă aceste tensiuni centrifuge. În 2011, înainte să înceapă protestele din Beghazi, în luna februarie, Gaddafi era un lider care “făcuse pace” cu Occidentul. Renunţase la programul WMD, predase teroriştii libieni ce au comis atentatul de la Lockerbie, oferise contracte petroliere generoase Italiei, Franţei, Turciei, aşadar nu mai era un “nefrecventabil” precum Saddam Hussein în 2003. Chiar şi SUA renunţaseră să mai includă Libia pe lista statelor sponori ai terorismului mondial. Însă odată izbucnite violenţele, tiranul a ordonat armatei (de fapt acelei părţi care îi rămăsese loială) să reprime prin orice mijloace revolta, aşa cum de altfel mai procedase şi în trecut. Folosirea armamentelor grele pe străzile libiene, contra civililor, a determinat ONU să voteze două rezoluţii prin care autoriza instituirea unei zobe de interdicţie aeriană (no fly zone), a unui embargo naval şi aerian pe armamente şi să proclame necesitatea protejării civililor. Prin Rezoluţia 1973 din martie 2011, CS al ONU practic se poate spune că autoriza recursul la forţă contra regimului Gaddafi, spre a apăra populaţia civilă de abuzurile grave comise de guvern. NATO a intervenit militar în Libia la fel cum o făcuse pentru Kosovo în 1999, dar de data aceasta cu acordul CS al ONU. Rezoluţia 1973 a fost interpretată de liderii aliaţi ca fiind permisiunea de a recurge la forţă contra autorităţilor gu- vernamentale libiene, acuzate că recurg la practici genocidare contra propriilor civili. Desigur, China şi Rusia se abţinuseră la votarea rezoluţiei, ceea ce semnifica acordul tacit, dar ulterior s-au declarat iritate de faptul că NATO a procedat la schimbarea de regim prin forţă, considerând acest lucru o interpretare abuzivă a rezoluţiei. Însă zarurile erau aruncate, campania NATO nu se putea solda cu jumătăţi de măsură, mai ales că Muammar Qaddafi ameninţase Occidentul cu groaznice represalii pentru susţinerea rebelilor. Se bănuia că va urma o campanie de atacuri teroriste, deoarece liderul oibian cu siguranţă controla elemente teroriste “în adormire” (conserve, în limbajul serviciilor de informaţii) pe teritoriul european. Bombardamentele au fost de tip open-ended şi la fel ca şi în Kosovo s-a pornit de la ideea că astfel dictatorul va fi constrâns să oprească masacrele, să negocieze cu opoziţia tranziţia la democraţie a ţării. Cunoscătorii regiunii şi-au dat seama rapid că odiosul colonel nu dorea să transfere opoziţiei nici un fel de putere iar aceasta, odată ajutată militar din afară, nu mai avea motive să dorească un compromis cu regimul. Foarte repede, state precum Franţa (prima) şi Marea Britanie aveau să recunoscă CNT ca fiind guvernul legitim al Libiei, fapt ce a accelerat dezertarea multor militari, trecerea de partea rebelilor a numeroşi oficiali de rang mic şi mediu şi recucerea drastică a sprijinului populaţiei pentru Gaddafi. Desigur, dictatorul îşi baza puterea pe triburile loiale, începînd cu propriul său trib, Al Gaddafa, aliat cu triburile al-Magariha şi alWarfalla. Rebelii făceau parte din triburile din zona estică (Cirenaica), prin tradiţie filo-monarhiste şi în orice caz ostile regimului Gaddafi. De altfel nu întîmplător dictatorul mutase capitala la Tripoli, în dauna mai celebrului oraş portuar Ben Ghazi, socotit nesigur. Ce se poate remarca privind retrospectiv? În primul rând, NATO a recurs la filosofia umanitară a responsabilităţii de a proteja (R2P) şi a desfăşurat o misiune out of area pentru protejatea civililor. Libia nu a atacat vreun stat NATO, aşadar se excludea invocarea articolului V din Tratatul de la Washington. NATO a intervenit în dauna Uniunii Africane sau a Ligii Arabe, care ar fi fost poate mai îndrituite din punct de vedere PUNCTE DE VEDERE 137 Monitor Strategic geografic să o facă, deoarece acestea au dat dovadă de paralizie decizională, de lentoare şi ineficienţă. În plus Liga Arabă nici nu are forţe militare iar U.A. dispune de aşa-numita African Standby Force destinată unor intervenţii în situaţii de criză şi conflict pe continentul negru.1 Însă Monitor Strate-ale U.A. susţineau regimul unele state membre gic al lui Gaddafi, aşa încât nu ar fi existat libian coeziune şi front comun, chiar dacă unele state africane ar fi dorit să se prevaleze de rezoluţiile CS al ONU spre a interveni în scop umanitar. Însă implicarea NATO a polarizat naţiunile din Africa şi Orientul Mijlociu, unele văzând în ea un act imperialist, neocolonial în natură. Dacă Liga Arabă a condamnat Libia pentru violarea drepturilor omului şi a suspendat-o de la lucrări, în schimb Uniunea Africană nu a fost sub nici un fel de acord cu Rezoluţia 1973 şi cu intervenţia NATO, denunţând-o în mod repetat. Desigur, revoluţionarii arabi dar şi state precum Qatar, au avut o imagine pozitivă, ultimul cooperând la efortul militar occidental. De altfel, majoritatea statelor NATO s-au alăturat şi Grupului de Contact pentru Libia (LCG) format din peste 40 de state şi câteva organizaţii internaţionale. NATO a reuşit în câteva luni, prin lovituri aeriene şi instructori trimişi în teren să îi ajute pe rebeli să facă faţă asaltului forţelor armate regulate, să nimicească la sol mijloacele militare fixe dar şi mobile ale armatei libiene şi ale forţelor de securitate. În acest fel rebelii, care în martie 2011 se aflau în retragere precipitată, alungaţi de forţele loialiste, au revenit şi au reuşit în august să cucerească capitala iar în octombrie să îl ucidă pe dictator. Rebelii aflaţi la sol au oferit informaţii valoroase comandanţilor aliaţi privind poziţiile militare ale armatei libiene şi infrastructurile critice, de asemenea spre a evita bombardarea accidentală de către avioanele NATO a unor concentrări rebele. HUMINT-ul a funcţionat în mod satisfăcător iar relaţiile personale dintre militarii occidentali şi liderii rebeli libieni s-au consolidat. Aşadar NATO a nimicit forţele convenţionale, de tip sovietic, ale unui stat de putere mică spre mijlocie, prin comparaţie mult mai slab decât Irakul în 1991. La fel ca şi în Afganistan în 2001138 Nr. 3-4 / 2012 2002, forţele occidentale au fost ajutate la sol de rebeli organizaţi paramilitar care au combătut ca infanterişti trupele regimului. Astfel, forţele CNT seamănă cu cele ale Alianţei Nordului din Afganistan, păstrând proporţiile. Chiar şi rănirea şi capturarea lui Gaddafi e atribuită unui raid al NATO care ar fi spulberat coloana de vehicule militare cu care acesta dorea să fugă spre sud. De remarcat unele disensiuni existente în cadrul NATO referitoare la Operation Unified Protector şi pe care mass-media le-a reflectat adesea. Astfel, Germania s-a abţinut de la vot în cadrul ONU pentru rezoluţia 1973 şi nu a trimis forţe spre a aplica embargoul şi no fly zone. Germanii nu au acceptat nici măcar să îndeplinească atribuţii militare nelegate direct de atacarea ţintelor, precum operarea unor avione AWACS şi în plus, spre uimirea tuturor, au retras cei peste 600 de militari ce participau la alte misiuni în Mediterana sub steagul NATO, de pildă la Active Endeavor! Turcia, care se opusese vehement campaniei americane din Irak în 2003 şi nu permisese utilizarea spaţiului său aerian pentru atacarea vecinului arab, a fost reticentă şi de data aceasta, refuzînd iniţial să îşi dea girul pentru acţiunea NATO. Ulterior s-a lăsat convinsă, negociind relaţiile cu forţele de opoziţie şi participând la campania NATO. Un stat non-membru, Suedia, a trimis opt avioane Grippen contribuind la misiunea de apărare a zonei de interdicţie aeriană, în timp ce Germania, vechi aliat, se abţinea complet, cu toate că în sondaje peste 60% din germani considerasu oportună eliminarea regimului dictatorial din Tripoli. De altfel sloganul „never again genocide” a nuanţat clasicul „never again war” în conştiinţa colectivă germană, mai ales după episodul Kosovo din 1999. Nu toate statele membre au dorit „debarcarea” lui Gaddafi şi a regimului său, de pildă Italia şi Turcia dorind la început un acord între dictator şi opoziţie spre a democratiza parţial regimul politic libian. Chiar şi SUA au ezitat între februarie şi martie 2011 în privinţa unei soluţii militare, dar s-au decis după ce dictatorul libian a ameninţat cu moartea populaţia civilă din oraşul Benghazi. Deoarece după primele bombardamente, americanii s-au retras discret lăsînd iniţiativa europenilor, Franţa şi Marea Britanie au dus greul ostilităţilor. Franţa a apărut ca statul cel mai Monitor Strategic determinat să elimine regimul Gaddafi, recunoscînd prima rebelii ca nou guvern. De altfel Franţa sub conducerea preşedintelui Nicolas Sarkozy a dovedit mai multă determinare în a sprijini eforturile euroatlantice de securitate, mai ales că în 2009 Parisul a luat decizia istorică de a se reîntoarce în cadrul structurilor militare de comandă ale Alianţei. Structuri din care se retrăsese în anii 60, din voinţa fostului lider De Gaulle, suspicios faţă de hegemonia americană. În acelaşi timp, guvernul american deşi a oferit un mic sprijin militar şi logistic pentru operaţia aliată, i-a îndemnat pe aliaţii europeni să gestioneze cât mai bine situaţia. Forţele americane au participat la loviturile aeriene doar la începutul campaniei NATO. Secretarul de stat Hillary Clinton a afirmat că Rezoluţia 1973 a C.S. al ONU permite înarmarea rebelilor libieni în mod legal, fără a încălca embargoul impus anterior Libiei. Dar nu toţi liderii statelor aliate au fost mulţumiţi de acest plan, unii temându-se că armele ar putea ajunge pe mâna unor reţele teroriste sau criminale, alimentând jihadismul în nordul Africii. De asemenea, efortul financiar şi logistic solicitat de campania militară nu a fost împărţit echitabil între naţiunile membre ale Alianţei Nord-Atlantice. Franţa şi Marea Britanie au plătit mai mult decât să zicem România şi Bulgaria, şi riscurile la care şi-au suspus personalul militar a fost mai mare. Au existat şi state NATO care au ales pasivitatea, necontribuind cu nimic la efortul de luptă. Desigur, dorinţa de a interveni a NATO ar fi fost mult mai mică în lipsa asumării leadershipului operativ de către Paris şi Londra. De asemenea, proximitatea geografică a Libiei a sporit riscul unor valuri masive de imigranţi către Sudul Europei generate de războiul civil. La fel ca şi în Kosovo, NATO a ales loviturile aeriene, nedorind angajarea la sol a unor trupe aliate, ceea ce ar fi sporit riscurile de decese din rândul trupelor aliate ori ar fi putu conduce la existenţa unor prizonieri occidentali deţinuţi de regimul lui Gaddafi. Criza economică globală a afectat serios bugetele dedicate apărării în statele membre NATO, doar cinci aliaţi având alocate peste 5% din PIB. Bugetele militare ale aliaţilor europeni mai reprezintă în 2012 doar 34% din bugetul militar al SUA, după cum ne spune Francois Heisbourg. Faptul că SUA şi-a retras avioanele din cadul operaţiei Unified Protector după doar câteva zile de la începerea acesteia a pus din nou în evidenţp vulnerabilitatea europenilor. Americanii sunt cei care în operaţii NATO oferă practic armele care distrug apărarea inamică (rachete care lovesc sistemele de apărare antiaeriană etc.), de asemenea au un cvasi-monopol privind dronele, sistemel de comunicaţie şi intelligence.2 Decizia SUA de a îşi reorienta strategic forţele spre Asia-Pacific este cât se poate de clar. Pentru prima oară în istorie, SUA a refuzat să îşi asume conducerea unei operaţii de crisis management. În ianuarie 2012, secretarul Apărării, leon Panetta, anunşa că va fi redus bugetul apărării cu peste 400 miliarde USD în zece ani şi vor fi retraşi încă 7000 de militari americani din Europa. Strategia lui Obama în Libia a fost denumită lead from behind. Operaţiunea din NATO a fost desigur un success politico-militar, dar a pus în evidenţă polarizarea comunităţii internaţionale şi lipsa unui punct de vedere unitar privind doctrina R2P. De asemenea la nivelul NATO există mai multe culturi strategice şi viziuni naţionale diferite. Dacă în Franţa, N. Sarkozy s-a bazat pe un electorat mai asertiv în politica externă, preocupat de recâştigarea măreţiei de altă dată, de prestigiul naţional, în Germania Angela Merkel şi Guido Westerwelle, aliatul său principal, au trebuit să mulţumească un electorat mai degrabă pacifist, temător de intervenţii directe în alte zone geografice şi obsedat de măsurile de austeritate financiară. În plus, Uniunea Europeană nu a acţionat, lăsând NATO să se desfăşoare dar pierzând o parte din relevanţa Politicii de Securitate şi Apărare Comună, redefinită prin Tratatul de la Lisabona din 2007. În timp ce în Afganistan NATO a dus o campanie lungă şi cu multe victime militare, pregătindu-se să lase ţara din 2014 pe mâna unui guvern corupt şi slab, în Libia succesul pare să fi fost mai tangibil, prin victoria miliţiilor anti-Gaddafi care momentan afişează o poziţie pro-occidentală. Desigur, viitorul Libiei este incert, ţara putând deveni o a doua Somalie mai degrabă decât un al doilea Afganistan dacă guvernul de tranziţie nu îşi îndeplineşte obiectivele, începând cu cel de dezarmare a miliţiilor şi convertire a lor în partide politice PUNCTE DE VEDERE 139 Monitor Strategic legale şi de stopare a proliferării traficului cu arme mici.3 Dar NATO, şi probabil şi UE, vor susţine procesul de reconstrucţie post-conflict din Libia, democratizarea şi formarea statului de drept. Desigur, în măsura consensului inter-aliat şi a bugetelor de austeritate existente. Monitor StrateLa Summitul NATO de la Chicago din mai gic 2012, şefii de stat şi de govern au declarat despre Libia: ”Last year, through the UN-mandated Operation Unified Protector (OUP), and with the support of the League of Arab States, our Alliance played a crucial role in protecting the civilian population in Libya and in helping save thousands of lives. We commend the Libyan people for the progress achieved to date on their path towards building a new, free, democratic Libya that fully respects human rights and fundamental freedoms, and encourage them to build on that progress. Our successful operation in Libya showed once more that the Alliance can quickly and effectively conduct complex operations in support of the broader international community. We have also learned a number of important lessons which we are incorporating into our plans and policies. With OUP, NATO set new standards of consultation and practical cooperation with partner countries who contributed to our operation, as well as with other international and regional organisations. In this context, we recognise the value of the Libya Contact Group.”4 Mesajul este clar şi precis: NATO şi-a făcut datoria faţă de civilii din Libia, doctrina R2P face deja parte din doctrina aliaţlor şi mulţi strategi se întreabă dacă în Siria nu va urma tot o intervenţie internaţională, mai ales dacă Rusia şi China şi-ar da acceptul în Consiliul de Securitate al ONU. Desigur, intervenţia ar fi mult mai dificilă în plan politic deoarece Siria e susţinută nu doar de Moscova şi Beijing, ci şi de Teheran şi de grupurile şiite din statele arabe, fapt ce ar duce la destabilizarea întregii regiuni a Golfului. În vara anului 2012, alegerile din Libia au fost câştigate nu de islamişti, ci de formaţiunea premierului Jibril, aşadar se cunoaşte o tendinţă de anco140 Nr. 3-4 / 2012 rare a Libiei într-un model mai apropiat de democraţiile europen decât de Iran sau Egipt. Consiliul Naţional de Tranziţie a cedat puterea în august noului parlament rezultat din alegeri libere şi în general corecte. Din păcate, mediul politic a rămas unul extrem de instabil iar extremiştii islamici domină sectoate masive ale străzii în oraşele libiene. Astfel, înfuriaţi de un filmuleţ postat pe internet şi care lua în derâdere figura profetului Mahomed, pe 11 septembrie 2012, sute de libieni au atacat Consulatul american din Benghazi, iar fumul rezultat din incendierea clădirii l-a ucis pe ambasadorul Chris Stevens. De asemenea, au decedat şi alţi trei membri americani ai misiunii, loviţi de schije de mortieră. Stevens era un veteran al diplomaţiei, servind mai multă vreme ca trimis în Libia şi fiind respectat de rebelii anti-Gaddafi pentru sprijinul dat luptei lor de eliberare.5 Ceilalţi erau veterani ai Navy SEALs şi serveau ca gărzi de corp ale diplomaţilor. Se pare că o miliţie islamistă libiană a pregătiti din timp atacul, ascunzând în apropiere arme de asalt şi punând la punct planul agresiunii. Ultima dată când un ambasador american a fost ucis în misiune a fost în anul 1979. Grupul radical Ansar al Sharia se opune prezenţei elementelor occidentale în Libia şi formei de regim politic de tip democratic. Ca reacţie, zeci de mii de libieni au defilat pe 21-22 septembrie prin oraşul Ben Ghazi cerând demantelarea miliţiilor, ceea ce a determinat guvernul ales democratic să solicite miliţiilor să se auto-desfiinţeze. Autorităţile americane au considerat incidentul nefericit din Benghazi ca fiind atac terorist, existând dovezi privind planificarea acestuia, în plus fiind vorba şi de o dată simbolică: 11 septembrie, aşadar unsprezece ani după celebrele atentate comise pe teritoriul american.6 Aşadar filmul “Inocenţa musulmanilor, care a produs furie în rândul a mii de musulmani din lume, e posibil să fi fost doar un pretext pentru un atac pregătit minuţios din timp. Grupări salafiste din Libia şi Egipt au manipulat o parte a populaţiei, determinând-o să acţioneze agresiv. Totuşi, o mare parte a populaţiilor arabe pare opusă extremismului religios şi favorabilă continuării democratizării. Un efect colateral negativ este acela că după atacul terorist din Ben Ghazi, SUA au retras din Libia zeci de Monitor Strategic agenţi operativi CIA care adunau intelligenceb referitor la grupări extremiste locale şi la locaţiile unde se află numeroase arme mici, muniţie sustrase de rebeli din depozitele armatei înainte şi după căderea dictatorului, de asemenea stocurile foarte importante de arme chimice pe care forţele guvernamentale au mari dificultăţi în a le păzi eficient.7 Totuşi, forţe speciale americane împreună cu agenţi libieni îi caută pe autorii atacului de la ambasadă, o parte fiind deja reţinuţi de autorităţile libiene. Evenimentele negative din Libia sugerează că nu întotdeauna după căderea unui dictator urmează un regim democratic, din contră, e posibil să apară haosul şi violenţa. Exemplul Irakului după căderea lui Saddam Husein e ilustrativ. Este necesar ca guvernul libian să facă tot posibilul spre a demantela acela miliţii care nu acceptă să fie cooptate în rândul forţelor militare şi de ordine internă, de asemenea trebuie să accepte colaborarea cu serviciile de informaţii ale statelor NATO deoarece serviciile de informaţii libiene, restructurate recent, nu au capacitatea să se achite corespunzător de sarcini. Acţiunea militară a NATO reprezintă finalmente o operaţie de tip out of area încununată cu succes, rezultatul principal fiind sprijinul dat populaţiei libiene doritoare de libertate şi democraţie. Note bibliografice 1 Jakkie Cilliers, The African Standby Force. An update on progress, ISS Paper 160 • March 2008, www. isn.ethz.ch. 2 Francois Heisbourg, “The defence of Europe: Towards a new transatlantic division of responsibilities”, in Tomas Valasek (editor), All alone? What US retrenchment means for Europe and NATO, www.cer. org.uk, 2012. 3 Libia: lessones learned, http://www. securitydefenceagenda.org/Contentnavigation/Security Jam/Forums/LibyaLessonslearned/tabid/1357/Default. aspx. 4 Chicago Summit Declaration. Issued by the Heads of State and Government participating in the meeting of the North Atlantic Council in Chicago on 20 May 2012, Maz 20, 2012, www.nato.int. 5 http://www.nytimes.com/2012/09/13/world/ middleeast/us-envoy-to-libya-is-reported-killed.html? pagewanted=print, 12 September 2012. 6 http://worldnews.nbcnews.com/_news/2012/09/20/ 13990720-white-house-libya-consulate-siege-that-killed-fourwas-terrorist-attack?lite 7 “Deadly Libya Attack a Major Blow to CIA Efforts”, http://www.msnbc.msn.com, 24 September 2012, ABSTRACT This piece focuses on Libya as a special case aport from the general trends of the Arab Spring and argues NATO’s involvement to have been a first crucial element on its transition to democracy. Unfortunately, it is neither sufficient an element, nor a certainty for Libya’s transition to democracy. Keywords: Arab Spring, Libya, NATO, military operations, peace Serban F. Cioculescu, PhD in political science, guest teacher at the University of Bucharest, Department of Political Science, International Relations and Security Studies, also a senior scientific researcher at the Institute for Political Studies of Defense and Military History from Bucharest. He is specialized in European and Eurasian studies, security studies, and international relations theory PUNCTE DE VEDERE 141 Monitor Strategic Dimensiunea militară şi de securitate a Grupului de la Vişegrad Monitor Strategic Evoluţiile pe care le cunosc Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică în ultimii ani, criza profundă prin care trece zona euro, recesiunea economică gravă care continuă să afecteze statele lumii precum şi evoluţiile pe care le cunosc vecinătăţile apropiate ale Uniunii în ultimii ani, toate acestea la un loc pun sub semnul întrebării, al reconsiderării, structuri de securitate, mecanisme de răspuns la riscuri şi criză, ierarhia şi analiza asupra riscurilor şi ameninţărilor la adresa UE şi NATO. Printre multiplele strategii de adaptare şi răspuns la aceste provocări se numărără şi reactivarea, reconsiderarea şi amplificarea unor structuri de cooperare regională în interiorul UE şi al NATO. Grupul de la Vişegrad, reactivarea şi dotarea sa cu structuri de cooperare adiacente formatului iniţial, inclusiv cu o dimensiunea militară şi de securitate, reprezintă unul dintre exemplele ce pot fi citate în acest sens. I. Grupul de Vişegrad – scurt istoric Reuniunea inaugurală a grupului de la Vişegrad a avut loc în aprilie 1990 la Bratislava. Procesul diplomatic amorsat atunci a inclus o serie de reuniuni succesive ale factorilor de decizie din cele trei state constituente, reuniuni care au condus la formalizarea grupării regionale deja conturate la 15 februarie 1991 prin declaraţia comună a liderilor acestora de la Vişegrad. Declaraţia stabilea drept obiective primordiale ale acţiunii comune a statelor semnatare urmă142 Nr. 3-4 / 2012 Dr. Şerban Liviu PAVELESCU toarele: restaurarea suveranităţii statelor membre, destructurarea vestigiilor regimurilor totalitare şi instaurarea de regimuri democratice parlamentare, crearea de economii de piaţă moderne şi funcţionale, etc în acestea. Dincolo de aceste interese comune generale scopul declarat al concertării acţiunii politice externe a statelor în discuţie îl reprezenta integrarea europeană şi euro-atlantică. De-a lungul celor două decenii de existenţă, Grupul de la Vişegrad a cunoscut mai multe etape de evoluţie. O primă perioadă, 1990-1992, are drept corolar disoluţia structurilor integratoare sovietice încă în funcţiune şi promovarea obiectivului integrării europene şi euro-atlantice pentru statele membre. Totodată, acum sunt formalizate structuri de coordonare şi mecanisme de cooperare printre care putem evidenţia crearea, în urma acordurilor semnate de către statele membre ale grupului, la 21 decembrie 1992, la Cracovia, a Acordului Central European pentru Liber Schimb (CEFTA). O a doua etapă de existenţă a grupului o reprezintă intervalul 1993-1998. În această perioadă asistăm la un relativ declin al grupului şi chiar la o estompare de durată a vizibilităţii sale internaţionale, esenţialul relaţiilor dintre statele membre fiind derulat prin intermediul CEFTA şi Iniţiativa Central Europeană (ICE). O a treia etapă de funcţionare este aceea delimitată de anii 1999-2004. Această nouă etapă de funcţionare a grupului care îşi are originea în reuniunea de la Bratislava din 14 mai 1999, va consemna şi o formalizare a cadrelor sale funcţionale, precum şi crearea unei formule instituţio- Monitor Strategic nale de colaborare destinată legăturilor externe ale statelor membre cu terţe părţi. Formula „V4+” reprezintă, în acest context, prin modalităţile de înţelegere şi aplicare ale sale, un instrument puternic de promovare a intereselor statelor membre şi de afirmare a acestora ca grup. Momentul integrării europene din 2004 marchează o nouă epocă în funcţionarea grupului de la Vişegrad. Declaraţia statelor membre ale grupului de la Kromeriz, Republica Cehă, din 12 mai 2004 exprimă aceste deziderate statuând continuarea cooperării dintre statele membre în cadrul structurilor europene şi euro-atlantice în promovarea intereselor comune. Ulterior integrării în cadrul UE şi NATO activitatea grupului de la Vişegrad s-a redus ca importanţă şi relevanţă, reprezentând totuşi o constantă a acţiunii politice externe a statelor membre ale grupului. II. Crearea dimensiunii de securitate a Grupului de la Vişegrad Amplificarea relevanţei grupului ca atare în cadrul UE şi pentru statele membre se produce şi prin dezvoltarea, la nivelul acestuia şi în cadrele Parteneriatului Estic, a unor relaţii privilegiate cu Ucraina. Pe de altă parte, în contextul furnizat de către grupul de la Vişegrad sunt introduse în discuţie constituirea unei brigăzi multinaţionale polono – lituaniano – ucraineană, preconizată a deveni operaţională pentru misiuni de menţinere a păcii la nivelul anului 2012, precum şi adoptarea unor măsuri de sporire a securităţii spaţiului aerian regional. În acest context şi având dimensiuni acţionale similare, cu ocazia summit-ului Grupului de la Vişegrad de la Levoca, Slovacia, din 12 mai 2011 a fost decisă crearea, sub comandament polonez, a unui „euro battlegroup” - grup de luptă de nivel tactic al statelor membre „V4" în afara structurilor euro-atlantice. Asocierea acestuia cu cadrele europene aşa cum sunt ele descrise prin politica europeană de securitate şi apărare este una implicită prin însăşi titulatura grupului în discuţie fără a fi însă dezvoltată în cadrul Headline Goals. Grupul de luptă în discuţie urmează să fie operativ la nivelul anului 2016 şi să funcţioneze în afara cadrelor Alianţei Nord – Atlantice, dar să participe la exerciţii militare NATO. În cadrul aceluiaşi summit a fost afirmată deschiderea către sporirea cadrelor de cooperare în domeniul apării cu Ucraina şi interesul pentru o participare a acesteia la constituirea grupului tactic mai sus invocat. III. Contextul politic şi militar invocat ca relevant pentru decizie Declaraţiile mai multor oficiali ai guvernelor statelor membre ale Grupului de la Vişegrad, precum şi majoritatea analizelor din mediul internaţional de specialitate relevă drept motivaţii ce au stat la baza deciziei de creare a acestui „euro battlegroup”: 1. Schimbarea operată de către administraţia Obama în politica externă a Statelor Unite, anume accentul pe relaţiile cu marile puteri emergente precum China, Rusia, India, etc. şi concentrarea interesului către arii sensibile precum Orientul Mijlociu, în detrimentul situaţiei europene. Redimensionarea prezenţei americane în Europa, repunerea în discuţie a deciziei de implementare în Europa a unor elemente ale scutului anti-rachetă şi mutarea ponderii în implantarea acestor elemente către spaţiul sud-est european sunt principalele elementele invocate în exprimarea acestei îngrijorări crescânde. Se adaugă şi decizia de redimensionare a relaţiilor ruso-americane percepută, în contextul dat, ca un factor de relativizare a angajamentelor de securitate la care statele în discuţie sunt parte. 2. Aparenta desubstanţializare a relaţiilor instituţionale în varianta „V4” – SUA. Instituţionalizată la începutul anilor 1990, în epoca în care Grupul de la Vişegrad se afla în faza sa incipientă, instituţia întâlnirilor coordonate dintre reprezentanţii statelor membre ale grupului şi cei ai administraţiei americane a cunoscut o evoluţie fructuoasă fiind unul dintre semnele ce au marcat devenirea ca grupare regională. 3. Relativitatea cu privire la eficacitatea garanţiilor de securitate europene şi euroatlantice reprezintă un construct cu mai multe elemente: a. războiul din Georgia şi efectele sale în planul relaţiilor internaţionale; PUNCTE DE VEDERE 143 Monitor Strategic b. reducerea continuă a cheltuielilor militare în statele europene cu un impact direct asupra capacităţii de luptă şi eficienţei forţelor armate ale acestor state; c. reconsiderările ce au loc în relaţia dintre statele UE şi Rusia (în siajul celor practicate de Monitor către SUA),Stratecu o vizibilă recurgere la reglemengic tarea pe baze bilaterale a acestor relaţii în detrimentul celor ale UE cu Rusia; 4. Analiza pesimistă asupra mediului de securitate şi relevanţei garanţiilor de securitate europene şi euro-atlantice, analiză ce a condus la nevoia unei acţiuni regionale de contracarare a stării de insecuritate resimţite, este susţinută şi de contextul economic, în special de dependenţa de resursele energetice ruse a statelor regiunii. O astfel de abordare este cu atât mai relevantă în contextul utilizării de către Moscova a resurselor energetice ca armă diplomatică. 5. Cursul relaţiilor bilaterale pe care statele pivotale ale UE, mai ales, Germania, le au cu Rusia, amplificarea acestora şi transferul, în condiţiile crizei economice, a multor funcţiuni tratate până atunci la nivel comunitar către nivelul bilateral. Date fiind toate aceste consideraţii, dezvoltarea dimensiunii de securitate a Grupului de la Vişegrad precum şi întărirea legăturilor multilaterale din cadrul acestuia a fost considerată ca o necesitate vizând mai multe rezultante posibile: • În primul rând se doreşte crearea unei capacităţi de răspuns şi sporirea vizibilităţii şi importanţei statelor regiunii, cu menţinerea la cote scăzute a cheltuielilor militare. Neprecizarea destinaţiei finale a instrumentului militar preconizat a fi creat demonstrează că, pentru moment, acesta are mai mult valenţe politice şi nu militare efective. Ceea ce interesează, în primul rând, este transmiterea unui mesaj vizând determinarea unei reorientări în politica externă americană faţă de acest spaţiu şi o sporire a relevanţei statelor arealului în cadrul european şi euro-atlantic. • De asemenea, ea reprezintă o încercare de suplinire a unui deficit temporar de securitate prin eforturi locale. Asocierea preconizată a Ucrainei precum şi intenţiile declarate de sporire a cooperării statelor grupului de la Vişegrad, în formula „V4+” enunţată de către miniştrii de externe ai statelor grupului în cadrul summit-ului 144 Nr. 3-4 / 2012 de la Levoca (2011) se înscrie ca o continuare, tot cu caracter de suplinire, a unei linii politice anterioare ce culmina în 2008 cu discutarea lansării invitaţiei de aderare la NATO către Ucraina şi Georgia. Amânarea acestei decizii atunci, instituirea de instituţii surogat precum Parteneriatul Estic, combinată cu mutaţiile politice produse pe scena internă din Ucraina şi cu războiul georgian, toate acestea au condus la acest demers de amplificare a cooperării regionale. • Se adaugă ulterior, la finele anului 2011 şi la debutul anului 2012, acestor raţiuni şi dorinţa de a transforma această structură de securitate şi apărare într-un cadru pentru aplicarea deciziilor summit-ului de la Chicago ce aduc în discuţia cu privire la politicile de apărare şi securitate a statelor membre NATO concepte precum „smart defence” şi „pooling and sharing capabilities”. În acest context, Grupul de la Vişegrad poate implementa aceste reorientări de politică de apărare folosind cadrele deja agreate ale creării unei dimensiuni de securitate şi apărare pentru a proceda la implementarea unor politici în sensul deciziilor recomandate de către summit-il atlantic. IV. Grupul de la Vişegrad, triangulara Weimar şi Statele Unite Relaţia dintre statele Grupului de la Vişegrad este departe de a fi una echilibrată din punctul de vedere al capabilităţilor militare, riscurilor de securitate ori disponibilităţii de angajare în susţinerea unei politici de securitate comune. De departe, locul preponderent în ecuaţia de securitate Vişegrad este deţinut de către partenerul polon, fapt relevat şi de faptul că ambele iniţiative de securitate mai sus menţionate se află sub coordonare şi beneficiază de o contribuţie dominantă poloneză. În acest context, dinamica acţională în domeniul securităţii a grupului de la Vişegrad este susceptibilă de a suferi reorientări ori chiar reveniri în funcţie de o serie de factori ce nu ţin direct de voinţa ori angajamentele multilaterale asumate de către statele Grupului. Printre factorii cu influenţă asupra devenirii dar şi ponderii deţinute în ecuaţia de securitate europeană de către Grupul de la Vişegrad putem enu- Monitor Strategic mera relaţia triangulară instituţionalizată între Polonia, Germania şi Franţa, precum şi relaţiile pe care statele grupului de întreţin individual şi ca grup cu Statele Unite. Aprofundând acest unghi de analiză din perspectiva relaţiei pe care statul polon o are în cadrul triangularei Weimar cu Germania şi Franţa putem constata dezvoltarea unui interes crescând a celor două puteri şi mai ales a Franţei, în contextul schimbării de regim politic produsă la finele anului 2011, pentru revitalizarea relaţiei triangulare ce le leagă de deja aproape două decenii de Polonia. Mobilurile acestor evoluţii rezidă, pe de o parte, în eforturile franceze de revitalizare a dimensiunii de apărare a UE şi de promovare a intereselor industriei sale de armament, iar pe de altă parte, în interesul comun al celor două puteri dominante în cadrul UE de revigorare şi redimensionare a Parteneriatului Estic căzut într-un con de umbră atât datorită dificultăţilor financiare cu care se confruntă piaţa comună europeană, în special zona euro, dar şi datorită evoluţiilor politice nefavorabile din Ucraina şi stagnării pe care o înregistrează situaţia politică din celelalte state cărora li se adresează direct această iniţiativă de cooperare regională europeană. Activizarea triangularei Weimar are, în acest context, multiple semnificaţii. Ea conferă, statelor Vişegrad prin intermediul componentei poloneze a acesteia, un vehicul de dialog şi cooperare privilegiat cu două dintre puterile dominant economic şi militar în cadrul UE. Ea este menită, totdată, să garanteze o sporire a influenţei partenerilor europeni în dinamica unei regiuni ce părea, până la acest moment, să prefere mai degrabă o relaţie de cooperare transatlantică în daună unei cooperări mai strânse europene. În fine, ea este menită, totodată să promove de o manieră mai activă cooperarea (a se citi vânzarea către) în domeniul armamentelor şi echipamentelor militare occidentale cu statele acestui spaţiu. De notat, totuşi, că dinamica relaţiilor deschisă de această reactivare a triangularei Weimar este de departe una asimetrică şi este de natură să nască unele tensiuni în interioriul grupului de la Vişegrad în condiţiile în care favorizează un lucru deja evident în interiorul acestei structuri de cooperare regională – tendinţa statelor membre, îndeosebi aceea a Poloniei, de a dezvolta, în ches- tiunile de interes comun, o acţiune politică externă individuală nu întotdeauna în consonanţă cu obiectivele declarate ale partenerilor. De cealaltă parte, este evidentă preocupararea Statelor Unite pentru a gestiona posibilele efecte negative ale deciziei de a reconsidera dispunerea spaţială a elementelor avansate ale scutului anti-rachetă către Europa de sud-est precum şi pe cele ale reducerilor de echipamente şi efective anunţate odată cu reorientarea de durată practicată în opţiunile strategice pe termen mediu şi lung ale administraţiei americane. În acest context poate şi trebuie a fi situate şi acordurile ce au intervenit între administraţia americană şi statele Grupului de la Vişegrad (2011) pentru stabilirea unui plan de cooperare între cele două părţi pentru următorul deceniu. V. România şi dimensiunea de securitate a Grupului de la Vişegrad Pe parcursul ultimului deceniu al secolului al-XX-lea şi în prima jumătate a deceniului următor relaţiile României cu statele grupului de la Vişegrad au fost mai degrabă reci. Pe de o parte, avem de-a face cu o încercare de delimitare a statelor grupului de la Vişegrad de celelalte state est europene foste comuniste, orice asociere cu acestea din urmă fiind considerată de natură a prejudicia eforturilor statelor membre în atingerea scopurilor declarate ale integrării europene şi euro-atlantice. Pe de altă parte, România şi celelalte state est europene, au încercat să dezvolte cooperarea cu statele grupului şi mai ales să integreze CEFTA căruia îi era atribuită o valoare de veritabilă şcoală pregătitoare pentru integrarea europeană. Asocierea a fost tardivă (1997) şi a survenit doar atunci când dezbaterea asupra primului val de aderare la NATO, primul dintre cele două obiective primordiale ale statelor grupului fusese atins. Integrarea europeană şi euro-atlantică nu a afectat relaţiile dintre statul român şi grupul de la Vişegrad fiind evidentă preferinţa pentru relaţiile bilaterale şi slaba interacţiune în formula „V4+”. România nu a fost asociată şi nu este PUNCTE DE VEDERE 145 Monitor Strategic asociată la forme de colaborare cu statele regiunii trecând prin instituţia grupului de la Vişegrad şi nici nu participă ori este asociată la activităţile instituţiilor conexe grupului. Dincolo de aceste relaţii mai degrabă reci, statul român a susţinut şi salutat iniţiative de natură să producă transforMonitor Stratemări de substanţă în mediul de securitate regional, gic precum Parteneriatul Estic şi, nu o dată, s-a regăsit în cadrul dezbaterilor în plan european şi euroatlantic pe poziţii similare ori apropiate statelor grupului de la Vişegrad. Deşi afectată în mai mică măsură de problemele dependenţei de resursele energetice provenind din spaţiul ex-sovietic şi în principal din Rusia şi beneficiară a reconsiderărilor strategice operate de către Statele Unite în demersurile de instalare a elementelor scutului anti-rachetă pe teritoriul statelor est-europene, România se regăseşte pe poziţii similare şi se confruntă cu aceleaşi probleme puse de ecuaţia de securitate regională prin raport cu statele grupului de la Vişegrad. Putem spune chiar că, în cazul României, relaţiile pe care le are cu statul ucrainean contribuie la o potenţare a acestor probleme. Din punctul de vedere al României, decizia statelor grupului de la Vişegrad nu are o relevanţă directă dar este extrem de importantă prin prisma relaţiilor bilaterale româno-ucrainene şi a celor dintre Ucraina şi statele grupului de la Vişegrad. Date fiind relaţiile pe care le are statul român cu aceste state şi dosarele contencioase cu Ucraina şi Ungaria este posibil, în condiţiile unei amplificări a cooperării militare şi de altă natură dintre statul ucrainean şi statele grupului de la Vişegrad, să se contureze o situaţie de securitate precară pentru România. Nu putem vorbi de un risc de securitate direct, dar putem să invocăm o preocupare de securitate importantă. În condiţiile unor dezbateri din ce în ce mai susţinute asupra relevanţei garanţiilor de securitate euro-atlantice în contextul unui conflict convenţional de felul celui georgian ne putem aştepta la o scădere a nivelului de securitate şi a marjei de manevră la dispoziţia statului român în promovarea propriilor sale interese de securitate. O situaţie similară se conturează, din perspectiva românească şi prin raport cu receptarea şi funcţionarea în cadrele instituţiilor europene şi euro-atlantice a respectivei iniţiative a Grupului de la Vişegrad. Abordarea concurenţială a subiec146 Nr. 3-4 / 2012 tului resurselor şi garanţiilor de securitate, poate conduce, pe termen mediu şi lung la un dezechilibru în ceea ce priveşte locul şi rolul, resursele atrase şi oportunităţile asociate calităţii de membru în respectivele instituţii de securitate. Rezultanta directă poate fi o relocare a statului român către o poziţie interimară, un fel de rang secund, prin raport cu politicile instituţionale europeană şi euro-atlantică vizând acest spaţiu. Modelul ce poate fi invocat în context este acela al situaţiei din ultimul deceniu al secolului trecut în cadrul demersurilor de aderare la instituţiile mai sus invocate când lipsa de comunicare, refuzul deliberat al sincronizării şi cooperării în relaţia dintre statele grupului de la Vişegrad şi statutul român a avut un impact de substanţă, subsumat altor factori interni şi externi, în acumularea de întârzieri în materializarea intereselor naţionale de securitate şi nu numai ale statului român. Evitarea repetiţiei unei astfel de situaţii şi refuzul acceptării unor soluţii parţiale adresând problema securităţii statelor membre UE ş NATO din regiunea central – est europeană reprezintă, considerăm noi, o miză de maximă importanţă în structurarea oricărei strategii de răspuns la iniţiativa „V4”. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât, odată cu summit-ul de la Chicago şi în contextul crizei economice este evidentă o tot mai puternică presiune existentă în sensul redimensionării şi scăderii cheltuielilor militare ale statelor membre NATO şi UE. „Smart Defense,” „pooling and sharing capablities” concepute ca şi linii structuratoare ale noii conduite în domeniul politicii de apărare şi securitate a statelor membre ale organismelor de securitate mai sus menţionate şi din care şi România face parte, poate însemna, pe de o parte, ratarea unei şanse de a beneficia de o astfel de conduită de politică de apărare şi securitate, în cazul în care nu operăm şi nu reuşim o sincronizare reală cu acţiunile din domeniul ale statelor vecine, cu o consecinţă directă asupra cuantumului cheltuielilor de apărare necesare pentru susţinerea unui organism de securitate credibil şi în acord cu angajamentele deja asumate de către statul român. Ea poate însemna, pe de altă parte, şi angajarea într-o structură de securitate şi apărare complexă şi puternic tributară unor influenţe externe nu întotdeauna în acord cu interesele noastre de securitate. Monitor Strategic ABSTRACT The author investigates the impact of the latest developments of the Visegrad Group on Romania’s national security and offers a fresh perspective and personal conclusions in this regard. Keywords: Visegrad Group, smart defense, capablities pooling&sharing, Romanian national security, alliances Serban L. Pavelescu is a senior researcher in security studies with the Institute for Political Studies of Defense and Military History and a PhD in History. PUNCTE DE VEDERE 147 Monitor Strategic Monitor Strategic 148 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic RECENZII RECENZII 149 Monitor Strategic Monitor Strategic 150 Nr. 3-4 / 2012 Monitor Strategic Ţuţuianu Iuliana–Simona, Apusul Westphaliei? Statul naţional în sistemul relaţiilor internaţionale în anii post-Război Rece, Editura Militară, Bucureşti, 2011, 321 pagini “Apusul Westphaliei? Statul naţional în sistemul relaţiilor internaţionale post-Război Rece” abordează o problematică de extremă actualitate în contextul schimbărilor de la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului al XXI-lea care transformă din temelii sistemul internaţional: aceea a statului naţional, punctul de plecare al construcţiei sistemului westphalian, începute acum mai bine de 500 de ani şi consacrate legal prin Pacea de la Westphalia, din 1648. Nucleul acestei problematici este suveranitatea, o problemă sensibilă în strânsă legătură cu noile evoluţii ale politicii mondiale, inclusiv cu apariţia elementelor de „guvernanţă globală”. Potrivit autoarei, în momentul de faţă suntem martorii punerii în discuţie a modelului westphalic al relaţiilor internaţionale bazat pe suveranitatea teritorială, egalitatea formală a statelor, nonintervenţia în afacerile interne ale altor state şi pe consimţământul statului ca sursă a obligaţiei juridice internaţionale. Structura lucrării este articulată corespunzator scopului urmărit. Acesta se referă la investigarea pachetului de informaţii disponibil pentru a demonstra existenţa unui model de acţiune postwestphalică în ansamblul sistemului internaţional, care încununează un efort aplicat constant şi progresiv de eficientizare a mangementului sistemic, prin depăşirea constrângerilor iniţiale în domeniul suveranităţii statului naţiune - unitatea sistemică de bază - şi minimizarea anarhiei moştenite « genetic ». Astfel, capitolul 1, intitulat „Teorii ale suveranităţii”, marchează încercările autoarei de a clarifica conceptul de suveranitate naţională, printr-o fundamentare teoretică bazată pe interpretările istorice asupra statului şi suveranităţii statale, începând din Evul Mediu şi până în contemporaneitate, de asemenea cu un recurs amplu la principalele teorii ale relaţiilor internaţionale. În acest fel, este asigurată o abordare multidisciplinară, singura capabilă să permită înţelegerea unui fenomen atât de complex. Capitolul 2, intitulat “Evoluţii în structura sistemului relaţiilor internaţionale înainte şi după Războiul Rece. O posibilă depăşire a ordinii westphalice?” este o reconstituire scurtă, dar densă şi inteligent orientată, a evoluţiei istorice a conceptului de suveranitate naţională. Este realizată o analiză a sistemului relaţiilor internaţionale din perspectiva riscurilor şi ameninţărilor de securitate asociate acestuia, insistându-se asupra primelor încercări de depăşire a ordinii westphalice, identificate în perioada Războiului Rece, şi asupra unor linii de dezbatere relevante, prezente în lumea academică contemporană, referitoare la principalii vectori ai remodelării rolului statului şi înfăţişarea sistemului relaţiilor internaţionale contemporan. Concluziile capitolului conduc, şi literatura de specialitate reflectă fidel această linie conceptuală, către ideea unei adevărate revoluţii în cadrul sistemului ce are în centrul său regândirea statului naţional şi a atributelor sale. Dimensiunea practică a lucrării, completând latura teoretică a acesteia, este evidenţiată de două studii de caz – relevante, în opinia noastră, pentru procesul definirii sistemice post-Westphalia – ce fac obiectul de analiză al capitolelor 3 şi 4 din cuprinsul cărţii. RECENZII 151 Monitor Strategic Primul se referă, în principal, la procesul lui Slobodan Milosevic, ales pentru notorietatea şi valoarea sa de precedent, şi pentru a evidenţia raportul dintre jurisdicţia instanţelor internaţionale şi suveranitatea naţională. În capitolul intitulat „Aspecte ale redefinirii sensului juridic Monitor Strateal suveranităţii. Post-Westphalia şi codificagic rea cutumelor în dreptul penal internaţional”, autoarea surprinde impecabil aspectele unei noi ordini juridice, definită de elemente postwestphalice prezente în noile configurări ale dreptului penal internaţional. Este susţinută ipoteza conform căreia instanţele speciale de drept penal internaţional nu încalcă suveranitatea statelor ci, dimpotrivă, le ajută să şi-o exercite corect, interdependent şi în mod consolidat, şi confirmă o mai veche paradigmă în relaţiile internaţionale: Nimeni nu poate fi deasupra legii! În mod deosebit, remarcăm rolul care a revenit în acest cadru analizei documentelor legislative şi importanţa interviurilor realizate de autoare cu reputatul jurist internaţional Geoffrey Roberson, consilier al Coroanei Britanice şi cu Grefierul Şef al Tribunalului Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie, John Hocking. Capitolul 4, intitulat „Alt studiu de caz pentru post-Westphalia: Dezvoltarea securităţii cooperative în complexul de securitate al Mării Negre”, relevă un studiu practic dedicat percepţiilor asupra suveranităţii şi securităţii întrun cadru regional, obiectul analizei fiind reprezentat de Grupul de Lucru pentru Regiunea Extinsă a Mării Negre din cadrul Consorţiului PfP al Academiilor de Apărare şi Institutelor pentru Studii de Securitate. Doamna Iuliana-Simona Ţuţuianu reuşeşte să facă o demonstraţie a unei suveranităţi bazate pe interdependenţe, normele westphalice clasice fiind chestionate de interesul de a depăşi viziunea strict naţională asupra securităţii şi suveranităţii şi forjarea unei culturi de securitate cooperative. În fine, ultimul capitol al cărţii, intitulat „O multitudine de viziuni asupra suveranităţii statale. Există un numitor comun?” este dedicat descrierii unor modele contemporane de depăşire a ordinii westphalice - ONU şi UE, ambele organizaţii contribuind decisiv la reducerea anarhiei sistemice, inclusiv prin sprijinirea statelor 152 Nr. 3-4 / 2012 naţionale în exercitarea suveranităţii lor, potrivit noilor determinări şi interdependenţe. În concluziile cărţii sale, doamna Ţuţuianu vorbeşte de coerenţa unui model de suveranitate post-westphalică pe care globalizarea, în mod paradoxal, o consolidează şi o redefineşte, negând locul comun al decadenţei şi dispariţiei totale a suveranităţii statale. Suveranitatea nu este imuabilă, ci adaptabilă la noi reconfigurări, în funcţie de mulţimile de factori care o determină şi o condiţionează, între care se situează şi respectarea suveranităţii celuilalt, devenind o suveranitate condiţionată, mai exact o suveranitate de configuraţie variabilă, interdependentă. Evoluţiile sistemice, susţine autoarea, nu videază de conţinut conceptul de suveranitate naţională ci, dimpotrivă, îl responsabilizează şi îl eliberează de perpectiva unor evoluţii haotice şi imprevizibile. O critică care ar putea fi pusă în discuţie la adresa lucrării se referă la accentuarea problematicii suveranităţii naţionale în dauna altor factori constrângători care produc sindromul postwestphalic, între care globalizarea care a determinat interdependenţe care generează logica integrării şi depăşirea anarhiei congenitale. Aici se poate riposta că aceeaşi logică a fost prezentă în realitatea sistemică şi înainte de Primul Război Mondial şi totuşi nu a putut să împiedice izbucnirea violentă a anarhiei. De asemenea, dat fiind că autoarea pune în evidenţă evoluţiile către o nouă paradigmă a relaţiilor dintre state şi problemele legate de atitudinea şi acţiunea statelor mari implicate în gestionarea crizelor, precum şi impactul compatibilizării culturilor de securitate, poate că ar fi trebuit adâncită tratarea dificultăţilor legate de “trecerea frontierei” suveranităţii naţionale (vezi menţinerea diferenţei între politica naţională şi cea internaţională, problema gestiunii componentei ideologice, etc.). Conchidem însă spunând că ne aflăm în faţa unei lucrări meritorii, caracterizate de un efort important de cercetare, inclusiv de contact direct cu procesul actual de elaborare şi reelaborare în sfera dreptului penal internaţional, precum şi cu dezbaterea şi acţiunile pe terenul culturii de securitate. Lucrarea încearcă să deceleze elemente de continuitate a sistemului westphalic cu relevanţă teoretică dar şi cu semnificaţii pentru practicieni, Monitor Strategic acoperind domeniul de studiu cu observaţii dense şi substanţiale, cu referinţe şi conţinut. Este realizată pe baza unui aparat critic bine pus la punct, cu o bibliografie bogată, cu abordarea subiectului prin prisma diverselor discipline complementare – drept, teoria relaţiilor internaţionale, sociologia schimbării. Ea deschide numeroase unghiuri de acces într-un domeniu extrem de prezent în dezbaterea ştiinţifică românească, dar cu abordări secvenţiale, teziste sau analizate prin prisma unor curente de gândire asumate de către autori. Prospeţimea deschiderii şi abordării crează noutatea şi valoarea adăugată a lucrării doamnei Iuliana-Simona Ţuţuianu. Apusul Westphaliei? Statul naţional în sistemul relaţiilor internaţionale în anii post-Război Rece reprezintă o carte valoroasă, de substanţă, bogată în informaţii, ceea ce o recomandă ca pe o lucare de referinţă pentru publicul interesat de recentele evoluţii ale statului westphalic contemporan. Conf. univ. dr. Georgeta CHIRLEŞAN RECENZII 153 Monitor Strategic Viitorul la diateza playback Următorii 100 de ani. Previziuni pentru secolul XXI/ The Next 100 Years. Forecasts for the XXI Monitor StrateCentury de George Friedman, gic traducere de Valentina Georgescu, Litera, (2009)2012, 272 pagini, ISBN: 978-606-600-752-8 În ştiinţele sociale există cercetători în timp ce ştiinţelor exacte le aparţin descoperitorii (şi inventatorii). Asemenea mici observaţii ironice denotă statutul şi metodologia diferitelor domenii in curicula cunoaşterii. În timp ce termeni ca „descoperire” şi „invenţie” vorbesc despre găsirea unor răspunsuri precum şi despre salturi calitative în cunoaştere, „cercetare” arată mai mult căutarea continuă, problematizarea nesfârşită a unor semnificaţii, indiferent dacă pista aleasă este fertilă sau nu. Cam aşa se poate citi lucrarea CEO-lui de la Stratfor, George Friedman, „Următorii 100 de ani”. Trecând peste faptul în sine că volumul este un publicitar argumentum ad auctoritas - cu alte cuvinte, scrisă fără note de subsol, citate, referinţe, cel mult vagi trimiteri ici şi acolo la câte-un studiu - cartea lui Friedman are greutate prin persoana şi funcţia autorului. Dacă ar fi fost scrisă de un autor debutant nu ar fi trecut de baremul literaturii beletristice. Anumite elemente de valoare există totuşi. O profeţie este mai degrabă o reflecţie asupra prezentului decât asupra capacităţii de a prezice viitorul. Dacă valoarea sa, a profeţiei, este relativă şi îndoielnică, ea tot ne spune ceva despre psihologia sau resorturile biografice ale autorului. Altfel spus, o profeţie este un demers homeopatic, cu rolul de a demonta prezentul în scopul de a-l înţelege, a-i afla limita, a-i vedea sfârşitul şi, mai mult ca orice, a-i prelungi durata. Viitorul şi sfârşitul prezentului - iată o temă filozofică în sine pe care nu o vom aborda aici! Friedman este, evident, suficient de prudent pentru a nu-şi aroga globul magic şi a rămâne în 154 Nr. 3-4 / 2012 limitele scientific guessing-ului. Două sunt premizele pe care îşi bazează pertinenţa predicţiilor sale: – raţiunea (înţeleasă ca un calcul bazat excesiv pe termenul scurt) este înşelătoare; – geopolitica poate oferi geologia sau climaterica relaţiilor internaţionale. Ca metodologie aleasă în cazul de faţă, geopolitica are în vedere două premize cu densitate de mineral: a) oamenii tind să fie loiali unor comunităţi mai mari decât familia sau clanul; b) geografia este cea care dictează politica. Având asemenea date în minte, logica friedmaniană pare să spună că ar trebui să ne aşteptăm la o durabilitate foarte mare a peisajului raporturilor internaţionale, dincolo de efemerele decizii ale liderilor sau capriciilor opiniei publice. În marile sale direcţii de dezvoltare, secolul al XXI-lea va copia modelul celui anterior. Astfel, după războiul americano-jihadist din primul deceniu al secolului XXI, următoarea provocare pentru puterea americană în Eurasia va veni din partea unei Rusii puternic înarmate şi revanşarde care va înlocui resemnardul status-quo cu încercarea de a face pajiştea pătrată, (cum spunea odată Colbert), cu alte cuvinte de a-şi reface dominionul ţarist cu graniţa pe Carpaţi. Scutul NATO anti-rachetă va albi nopţile Kremlinului care va căuta să atragă de partea sa statele esteuropene, iar în caz de eşec să le pedepsească, (eventual prin şantaj energetic). [p.128] [Scrisă în 2009, cartea lui Friedman dă anul 2010 ca fiind gazda unui asemenea eveniment: Monitor Strategic vezi aici speculaţiile pe marginea prăbuşirii avionului preşedintelui polonez Kaczynski]. Rivalitatea ruso-americană nu va degenera într-un conflict deschis, crede Friedman, ci va păstra proporţia unui război rece regionalizat. În 2020 însă, tarele interne, structurale ale Rusiei (înapoierea economică, declinul demografic, corupţia şi ineficienţa administrativă) îşi vor spune cuvântul şi statul va colapsa, cunoscând o anarhie similară cu perioada stăpânirii tătare. [pp.120-130] China este al doilea gigant al cărei colaps va oferi un spectacol contraintuitiv celor care o văd drept următoarea superputere. Departe de a fi jumătatea de clepsidră care adună nisipul proporţional cu declinul american, China reprezintă un uriaş balon de săpun economic, conchide autorul. Declinul chinez se va petrece undeva în anii 2030, întregind vidul geopolitic al Eurasiei. [pp.100-109] În urma unui asemenea proces, puterile de margine ale Asiei vor fi câştigătoarele: Polonia, Turcia, Japonia şi India. În ceea ce priveşte primele două, ele vor cunoaşte un reviriment similar celui din secolele XIV-XVII când polul economic al lumii era încă Drumul Mătăsii. India nu primeşte decât un rol lapidar şi marginal în povestea lui Friedman, ajutând Tibetul să se elibereze de Beijing. Pe plan intern în Statele Unite vor urma prefaceri similare celor din anii 1920-1930 când Marea Criză zămisleşte un stabiliment sociopolitic. În 2040-2050 un nou război mondial va opune SUA şi aliaţilor săi (în principal Polonia) o Turcie şi o Japonie militariste, susţinute din umbră de o Germania obosită dar oportunistă care va dori să capitalizeze de pe urma ascensiunii Varşoviei. Fizionomia războiului se va centra pe tehnologia aero-spaţială şi va presupune dominarea stratosferei şi a Lunii. În aceste date, Japonia va reitera un nou Pearl Harbour folosind asteroizi cinetici care vor nimici bazele spaţiale americane. Deşi de întindere planetară, acest al treilea război mondial nu va mai opune mase întregi de oameni ci personal redus şi tehnologie robotică, ambele prinse într-o dialectică a loviturilor chirurgicale. SUA evident vor câştiga şi vor patrona o lungă perioadă de bunăstare internaţională. Ultimul act al secolului al-XXI-lea, la nivel geopolitic va avea loc spre 2080 când Mexicul, vecinul mai sărac al Statelor Unite, va fi devenit o putere formidabilă capabilă să îşi ceară teritoriile pierdute în secolul al-XIX-lea şi să răzbune imaginarul batjocoritor pe care îl are în mass-media americană. Şi aici este subînţeles că forţele americane vor prevala încă odată adăugând un nou galon glorioasei epopei din ultimele trei secole. [pp.240-250] Meniul numit „Înapoi în viitor” este oarecum dezamăgitor prin neluarea în seamă a unor posibilităţi şi reventilarea locurilor comune. Obsesia Heartland-ului specifică geopoliticii (sau geopoliticianismului, dacă putem crea un nou cuvânt) inhibă elanul imaginaţiei. Pe rampa creată de Friedman ne-am putea imagina de exemplu o lume condusă de o Chină care începe să se teamă de metisajul propriei populaţiei cu alte neamuri şi care nu îşi mai conservă specificul cultural. Un pasionat de ecologie şi-ar putea imagina scenariul unei lumi scăpate de sub controlul omului şi care îmbină porţiuni de SF cu secvenţe tribale, în genul epocii de piatră. Sau, de ce nu, îi putem reproşa lui Friedman că vorbeşte despre colonizarea Lunii dar nu merge mai departe brevetând un nou domeniu: selenopoliticaŕ studiul relaţiilor de putere interumane focalizate pe exploatarea Lunii. Dintr-o perspectivă nostalgică, mai degrabă istoriografică decât futuristică, putem vedea în opusul friedmanian, fie măcar parţial, un efort de restauratio memoriae, mai ales ales în cazul polonez: dacă în anii 1940 Polonia, avanpostul Occidentului, este lăsată de către marile puteri liberale în „ghearele” Germaniei şi Rusiei staliniste, naraţiunea lui Friedman îi rezervă ei (ca şi României, pe un plan secund) un rol strălucit, balsam pentru cicatricile urâte ale trecutului. Dar mai presus de toate, Friedman opune temerilor decliniştilor americani un prequel în care America rămâne încă cetatea de pe colină, tânără, flămândă şi încă izolaţionistă urmându-şi destinul manifest peste frontiera virgină a munţilor Alegani. Terminarea secolului al-XXI-lea cu un meci SUA-Mexic încheie caligrafic bucla temporală. Şi totuşi... RECENZII 155 Monitor Strategic La data scrierii rândurilor prezentei recenzii, scena internaţională este ocupată cu protestele musulmane anti-occidentale iar China şi Japonia sunt încleştate într-o dispută asupra insulelor Senkaku /Diaoyu. Climaterica încă neclară a Primăverii arabe permite Turciei şi Iranului să Monitor Strate-polarizând loialităţi.1 Iar retojoace un rol viguros, gic rica iraniano-israeliană nu exclude un război care să schimbe jocul de putere din Golful Persic. Mişcările din Marea Chinei de Est sunt interpretate de unii analişti ca începutul reînarmării japoneze şi desprinderea de protecţia militară americană.2 Să fi reînceput trecutul fără ca noi să o ştim? Drd. Silviu PETRE Note po 1 Gary Feuerberg, „Turkey, Israel, Iran- Winners and Loosers from Arab Spring”, News Analysis, The Epoch Times, January 8, 2012, http://www.theepochtimes.com/ n2/world/turkey-israel-iran-winners-and-losers-from-arabspring-171943.html Goldcore Bullion and Wealth Management Company, Turkey Exports “Massive Quantities Of Gold” to Iran and Arab Spring Nations, Business Insider, May 08, 2012, http://articles.businessinsider.com/201205-08/markets/31617473_1_gold-exports-gold-importsbullion Birol Baskan, Can Turkey balance Iran?, Al Jazeera, 02 Jun 2012, http://www.aljazeera.com/indepth/ opinion/2012/05/2012523123533559964.html Ian Black, Iran confirms it has forces in Syria and will take military action if pushed The Guardian, 16 September 2012, http:/ /www.guardian.co.uk/world/2012/sep/16/iran-middleeast 2 Rodger Baker, „Understanding the China-Japan Island Conflict”, Stratfor, September 25, 2012, http:/ www.stratfor.com/weekly/understanding-china-japanisland-conflict? = 156 Nr. 3-4 / 2012 SUMMARY Monitor Strategic ISPAIM — monitor strategic 3-4 / 2012 ROMANIA’S ECONOMIC SECURITY / 3 Bogdan Câmpianu, Ph.D. – The Capital Market’s Development / 5 Ionuţ Dumitru, Ph.D. – Romania. Macroeconomic perspectives and challenges to economic policies / 15 Lucian Anghel, Ph.D. – How To Finance the Economy? Stockmarket, a potential sollution (presentations at the „Foişor Project”, on April 24, 2012, Bucharest) / 30 GREATER BLACK SEA AREA: NEWS AND PERSPECTIVES / 43 Paraschiva Bădescu, Ph.D. – The Greater Black Sea Area: Challenges and Opportunities / 45 Simona R. Soare, Ph.D. – The Impact of the European Economic Crisis on the EaP and Its Crisis Management Flagship Initiative / 51 Şerban Filip Cioculescu, Ph.D. – Turkey and Russia’s Vision on the Greater Black Sea Area: the role and influence of local actors / 68 Bogdan Mihai Popescu - EU and Russia Energy Dialogue: between cooperation and conflict / 81 INTERNATIONAL SECURITY / 95 Monica Elena Paraschiv – Ballistic Missile Defense: NATO and Russia / 97 Diana Papadopol – The „Panda Diplomacy”: China and its public diplomacy / 106 Ana Maria Ghimiş – East versus West for the Arctic? / 114 OPINIONS / 125 Mihail E. Ionescu, Ph.D. – An Islamist Middle East? / 127 Iuliu Diculescu – Security Studies and Strategies: a critical perspective / 133 Şerban Filip Cioculescu, Ph.D. – NATO’S military campaign in Libya: causes and consequences of the „humanitarian bombing” / 136 Şerban Liviu Pavelescu Ph.D. – The Military and Security Dimension of the Visegrad Group / 142 BOOK REVIEWS / 149 Review to Apusul Westphaliei? Statul naţional în sistemul relaţiilor internaţionale în anii post-Război Rece [Westfalia’s Twilight? The Nation State in the Post-Cold War International System] by Iuliana– Simona Ţuţuianu – Georgeta Chirleşan, Ph.D. / 151 Review to Următorii 100 de ani. Previziuni pentru secolul XXI/ The Next 100 Years. Forecasts for the XXI Century [The Next 100 Years: A Forecast for the 21st Century] by George Friedman – Silviu Petre / 154 RECENZII 157 Monitor Strategic Monitor Strategic 158 Nr. 3-4 / 2012