; a p B B B 5S:i»!‘ W »’ !«:»>1VÆ M w m m m Ì M É É 4M . m illliliilS ll® ! ! I M !] [Şii ;: l ■ i g i i S H i M :•w.»«*F -*1»5M .W »!’ ■ mumm ! -• i i i !ji ;i:i ___ v., ; '■ :./ U::Kl'^rn &ww^ p ^ M , ^ ' /m . Ä K W ffiS Ê SI És sM s HM ^ iÊ Ê ;S s i ... tSmmmrnmimt h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro ION MICLEA m h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro w n n r a s iï I O N M I C L E A Cuvînt înainte de Academician ZAHARIA STANCU Dr. HORIA STANCU Studiu şi comentariu arheologic de RADU FLORESCU EDITURA DACIA CLUJ 1971 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro COLUMNA Academician Z A H A R IA STA N C U Dr. H O R IA STA N C U Sveltă şi albă'Cenuşie, Columna îşi înalţă de peste optsprezece veacuri şi jumătate silueta avîntată către cerul, albastru sau întunecat, însorit sau ploios al oraşului etern. în jurul ei, Roma imperială s-a prăbuşit, sub vitregia vremurilor nepăsătoare, a războaielor nesfîrşite şi a oamenilor. Capitala impe­ riului întins de la Eufrat la coastele de apus ale Iberiei şi la Britania, din pustiurile Africii pînă în pă­ durile tenebroase ale Germaniei şi pmă la hotarul de miazănoapte al Daciei, mai trăieşte azi doar în bolţile sparte ale bazilicilor, in coloanele decapitate ale forurilor, m statuile ciuntite, în zidurile ruinate ale amfiteatrelor. Sgomotul cortegiilor militare a amuţit de mult; în circuri nu mai aleargă carele de curse, nu mai mor sclavii gladiatori, animalele sălbatice ale deşertului nu mai sînt jertfite pentru plăcerea spectatorilor. Armatele mzăuate şi disciplinate ale Republicii şi ale Cezarilor s-au risipit şi ele, pentru veşnicie. Consulii, generalii, dictatorii, împăraţii îşi înşiră chipurile sculptate în marmură m muzeele lumii. Rmd pe rind, feţele supte, profilurile tăioase de păsări de pradă, frunţile înguste, ochii goi, obrajii şi fălcile puternice, in stare să sfărime tot, cefele groase de taur, pînă şi rarele figuri aproape frumoase, dacă n-ar fi buzele subţiri şi dispreţuitoare, ne fac să înţelegem cu inima, după ce istoria ne-a făcut să înţelegem cu mintea, în ce a stat forţa brutală şi măreţia Romei. O duritate severă sau desfrînată, lacomă şi sobră, care a stăpînit peste popoare de supuşi, care a călcat în picioare 5 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro vechile libertăţi, a construit castre şi oraşe, a sorbit seva şi mierea pămînturilor cucerite şi veacuri de-a rîndul a topit neamurile cele mai deosebite intr-un singur popor, pînă s-a prăbuşit, stoarsă de eforturi şi de excese şi sdruncinată de năvăliri şi de răscoale. Azi, Roma imperială este doar o amintire, lăudată şi hulită în acelaşi timp. Columna continuă însă să desfăşoare, în marmura ei cioplită, roasă ici şi colo de vînturi şi de ploi, sfărîmată pe alocuri de arşiţe şi îngheţuri, povestea unora dintre cele mai sîngeroase războaie purtate de stăpînii lumii. Friza ei şerpuitoare continuă şi azi să ne istorisească cele două campanii duse de Traianus împotriva poporului de ţărani, de pădurari şi de păstori, de meşteri şi de constructori, al Dacilor. Despre aceştia, Herodot scria cu o jumătate de mileniu înainte de era noastră, că se socotesc nemuritori. Un adevăr sau o jumătate de adevăr, valabil şi pentru alţii, fiindcă sîngele popoarelor robite cu două milenii în urmă, pulsează încă în sîngele popoarelor care trăiesc astăzi în fostele provincii împărăteşti. Povestea naşterii poporului nostru a cunoscut o soartă ciudată şi vitregă. Nimeni nu mai ştie de urma elegiilor scrise, în exilul de la Tomis, de către Ovidius m limba geţilor, atit de armonioasă, de plastică şi de bogată încît să tenteze un poet vestit. Jurnalul de campanie al împăratului Traianus « Despre războiul cu Dacii », scris după exemplul lui Iulius Caesar, s-a pierdut; s-au pierdut şi însem­ nările medicului grec care-1 însoţise în cele două campanii. Distrugerile, incendiile bibliotecilor, umezeala mucedă a pămîntului, au nimicit, pentru totdeauna, şi cărţile altor istorici scriind despre strămoşii noştri. A rămas Columna. Document fără preţ, operă de artă, apreciată divers de către specialişti, monument triumfal, ilustrare a jurnalului pierdut, act de naştere al poporului român, — cum i-au spus unii şi alţii. Columna este, poate, cîte puţin din fiecare toate aceste lucruri. Deşi într-o ţară străină, ridicată de meşteri străini, romani sau greco-romani, construită spre gloria învin­ gătorilor, ea este şi rămîne mai presus de orice, a noastră. Cu multe decenii în urmă, scriitorul şi învăţatul Odobescu o vedea turnată în bronz şi înălţată în cea mai frumoasă piaţă a Bucureştilor. Mai de curînd, copia ei fidelă şi integrală, fragmentată astfel ca să poată fi privită, admirată, studiată, şi-a găsit adăpost într-unul din cele mai însemnate muzee ale Capitalei. Columna ne aparţine însă intr-un sens imaterial. Ne închipuim miile de robi luaţi din Dacia noastră trudind la căratul şi la ridicarea blocurilor de piatră sub biciul paznicilor; îi vedem pe prinşi, îmbrăcaţi în hainele lor barbare, stînd înţepeniţi în faţa artiştilor care le schiţau trupurile încordate, le înfăţişau chipurile bărboase şi dure, le desenau lanţurile, pentru a da urmaşilor înfăţişarea cea mai adevărată a ceea ce fusese războiul. Ne închipuim — cu toate îndoielile unor istorici de artă,— alţi desenatori şi sculptori, din suita împăratului Traianus, asistînd la bătălii, la arderea cetăţilor, la supliciul prizonierilor, lacomi să surprindă pe viu în însăşi anii campaniilor, imaginile destinate viitorului. îi auzim pe aceiaşi prinşi horcăind în arene, invocînd pentru ultima dată pe Zamolxis, zeul fulgerelor, şi pe Gebeleizis, zeul întunericului veşnic al infernului şi aplauzele publicului din circuri ne sparg urechile. După mai bine de optsprezece veacuri, continuăm să fim încă sfîşiaţi în faţa dramei din care ne-am născut şi sufletul nostru se împarte într-o măsură egală între învinşii şi învingătorii care ne-au plămădit. De la cei dintîi am păstrat dîrzenia, hainele ţăranilor de la munte, casele de lemn, şi mai înainte de orice, pămîntul pe care trăim. De la ceilalţi am moştenit limba, obiceiurile, mîndria, tenacitatea şi numele. Veacurile care au trecut, ne-au împăcat, şi moştenirea celor două popoare care au alcătuit temelia poporului celui nou, al nostru, s-a contopit în fiecare din noi. Dincolo de ilustraţia tragică a războaielor, cîteva imagini continuă să ne tulbure. Printre ele, capul lui Decebal şi mîna lui dreaptă tăiate de sabia scurtă şi lată a unui călăreţ numid pentru a fi înfăţişate împăratului, trimise la Roma, purtate la serbări, şi apoi, azvîrlite, ca nişte lucruri netreb­ nice, în apele tulburi ale Tibrului. Imaginea, dintre cele mai stricate de vreme, rămîne emoţionantă. Istoria noastră e plină de capete tăiate: al lui Mihai, al lui Ioan Vodă Viteazul, al viteazului şi 6 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro straniului vodă Mavrogheni, al lui Tudor, şi mai plină încă de trupuri sfîrtecate şi chinuite, al lui Doja şi al lui Horia, şi ale nenumăraţilor obidiţi fără nume. Mai înainte, îl văzusem pe regele dac înfigîndu-şi în piept sabia încovoiată, atît de asemănătoare cu secerile de bronz care doboară grîul, dispreţuind viaţa pe care, cu gestul obişnuit pentru gladiatorii înfrînţi în circuri, i-o dăruie un ofiţer roman. Artiştii Romei nu şi-au putut stăpîni un fior de admiraţie, poate fiindcă ei înşişi erau robi sau urmaşi >• de robi,' învinşi > sau urmaşi y de învinşi. , In sculpturile Columnei răsună paşii grei ai celei mai formidabile armate a antichităţii, trăieşte violenţa războiului şi a invaziilor. Istoria patriei noastre e plină de năvăliri şi de cuceriri care se voiau definitive, dar încă şi mai plină de tresăriri viguroase, de dîrzenii şi de renaşteri. Sguduirea ziduri­ lor dărîmate de berbecii cu cap de aramă, ciocnirea săbiilor şi a scuturilor, rostogolirea bolovanilor uriaşi, vuietul săgeţilor, gemetele celor căzuţi, strigătele prinşilor ferecaţi în lanţuri şi chinuiţi săpate în piatra Columnei n-au fost unice, şi s-au repetat secole. Ne-am născut în durere, şi mai bine de optsprezece veacuri am trăit în durere, dar n-am uitat niciodată bucuriile vieţii simple şi niciodată nu ne-am renegat pămîntul. Nu l-am părăsit; nu ne-am luat femeile şi copiii,turmele şi zeii, şi nu ne-am mutat în altă ţară, mai blîndă, mai tihnită şi mai puţin bătută de vifore. Ne-am întors, întot­ deauna — ca în scenele care, pe Columnă, încheie atît primul cît şi cel de-al doilea război dacic, — pe locurile care au fost ale noastre, şi — ca în scenele finale ale Columnei — ne-am apucat din nou de muncă, am reclădit totul, mai frumos ca înainte, după fiecare dezastru al istoriei şi al naturii. Privim una dintre cele mai controversate scene ale Columnei: o ceată de daci, întinzînd mîinile goale, făcute căuş, sau cupe uscate, către un vas uriaş din care li se împarte băutura vieţii. Nişte mîini care cer şi se roagă. în dreapta, trupuri în convulsiile morţii. Unii spun că înainte de cucerirea Sarmizegetusei, băutura împărţită era otrava aducătoare de moarte. Sinuciderea lui Decebal, dispreţul pentru viaţa trecătoare, neputinţa de a îndura robia ca şi alte scene vin în sprijinul acestei inter­ pretări spectaculare pînă la tragism. Istoricii de astăzi, mai lucizi, şi întemeiaţi pe cercetări arheologice riguroase, cred că lichidul dătător de viaţă, era apa izvoarelor, păstrată cu grijă în uriaşele cisterne secate de asediul îndelungat şi necruţător. Cetăţile care încununau munţii abrupţi şi păduroşi ai Daciei purtau şi ascundeau în ele sămînţa acestui fel de înfrîngere. Oricare ar fi adevărul, ne-a fost întotdeauna sete de dreptate, de o viaţă frumoasa şi mai ales libera. O sete care ne-a torturat veacuri şi veacuri de-a rîndul, pînă a fi în sfîrşit potolită în anii noştri. Scriitorul şi învăţatul Alexandru Odobescu socotea scenele Columnei « interpretaţiuni credin­ cioase şi perfecte ale faptelor ce ele reprezentă . . . » Avea dreptate ? Ştirile fragmentate şi ciuntite care ne-au parvenit ca ecouri întîrziate ale operelor pierdute, sînt, nu o dată, ilustrate de Columnă. « Dacii se cred nemuritori », şi sculpturile Columnei ni-i înfaţişează de zeci de ori încleştaţi în bătălii inegale, opunînd săbiile încovoiate, scuturile rotunde de lemn, cămăşile de cînepă aspră, capetele goale, pletoase, sau acoperite de căciuli, armelor şi armurilor de fier, zidurilor de scuturi, coifurilor, balistelor şi catapultelor. înverşunarea bătăliilor e redată prin trupuri contorsionate prăbu­ şite la pămînt, călcate sub picioarele cailor. Scenele de luptă, asemănătoare prin însăşi substanţa lor, sfîrşesc prin a deveni obositor de obsedante. Sîntem osteniţi de moarte, şi năzuim către o viaţă de muncă paşnică. « Se ţin lipiţi de munţi », nişte munţi încununaţi de ziduri, — şi Columna înfăţişează peisagii aspre, prăpăstioase, sălbatice, presărate cu turnurile locuinţă, cu colibele rotunde ale aşezărilor simple, şi cu cetăţile înălţate în acel « opus dacicus » pe care săpăturile arheologilor noştri aveau să le scoată la lumină. Veştile despre tezaurele fabuloase ale regilor daci, începînd cu Dromichetes, şi sfîrşind cu Decebalus, trăiesc în scenele de jaf, - căci războaiele de cucerire au fost dmtotdeauna însoţite de jaf. Soldaţi romani părăsesc aşezări şi cetăţi cucerite, încărcaţi de odoare. Printre acestea ochiul recunoaşte cu uimire vase şi cupe, fără îndoială de aur, suprinzător de asemă­ 7 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro nătoare cu cele pe care şi astăzi le plămădim din lut sau le cioplim în lemn. Imaginile ^Columnei sînt cioplite în marmură albă-cenuşie spre nemurirea veşnică a gloriei Romei şi a împăratului şi totul e, în aparentă, supus acestui ţel. Legiunile mărşăluind prin Dacia, sacrificiile solemne, discursurile lui Traianus, primirea delegaţiilor de barbari, zeii şi victoriile înaripate sint mai numeroase decit scenele în care apar stăpînii şi apărătorii pămîntului cucerit. înfăţişarea infringenlor pomenite de istorie, si fără care n-ar fi fost nevoie de două lungi campanii şi de o armata apreciata de una istorici la două’sute de mii de oameni, e ocolită cu grijă sau abia sugerată de amanunte semnificative: soldaţi romani răniţi, angajarea în luptă a infanteriei înzăuate a le g iu n ilo r, prizonieri torturaţi de femeile daci­ lor, capete bărboase înfipte în suliţi sau rînjind de pe zidurile fortăreţelor. Epoca in sine era aspra si crudă, si atîtea imagini de dezastru ne opresc să-i condamnăm pe cei mfrinţi. Spaţiul^ impune schematizări si scene simbolice. Ciocnirea cîtorva zeci de ostaşi e o bătălie in care s-au înfruntat mii de oameni, cîteva aşezări de lemn date pradă flăcărilor înseamnă pîrjolul întregii ţari, trupuri moarte un adevărat masacru. Nici schematizările, nici permanenta preamărire a vitejiei romane si imperiale nu sînt în stare să ascundă faptul că Romei i s-a împotrivit nu numai oastea dacilor, ci un întreg popor. Un anume fior, care parcă vibrează încă în piatra, o anume desnadejde tragica ne spune că artistul sau artiştii Columnei au fost acolo, că au văzut, şi că poate, uneori, mima lor a bătut alături de cei care se apărau cu atîta înverşunare. Roma a biruit pînă la sfîrşit, şi nici nu se putea altfel. Se înfruntau puteri inegale, civilizaţii cu dezvoltare diferită, un imperiu închegat de veacuri şi un stat mai tînăr, dm care n-au lipsit des inările. Victoria romană a fost plătită cu pierderi grele, istoria nu ne-o spune deschis, dar putem s-o bănuim. Bătăliile au fost cîştigate cu sînge; cu sînge au fost dobîndite tezaurele de aur şi e argint, munţii, pădurile, apele, cîmpiile acoperite cu iarbă sau cu grîne de aur unduitor. Mai mult poate, victoria a fost plătită cu epuizarea forţelor. Peste mai puţin de un deceniu Roma suferea pe Eufrat o grea înfrîngere; peste un secol şi jumătate imperiul era silit la părăsirea Daciei. Totuşi după o sută şaizeci şi cinci de ani de stăpînire,- ani presăraţi de răzvrătiri ale populaţiei supuse şi de năvale ale dacilor liberi de la miază-noapte şi răsărit, Aurelian abandona o Dacie romanizata. Columna ne ajută să înţelegem această transformare adîncă şi, în lumina istoriei pentru care timpul are a te dimensiuni, grabnică. Ea ne înfăţişează prin reliefurile ei de marmură şi o altfel de forţa a Romei : ostasii construiesc drumuri şi cetăţi, leagă malurile bătrînului Danubiu cu cel mai vestit pod al antichităţii, taie păduri seculare şi întunecate, deschizînd în mijlocul lor poiene largi. Dupa încheie­ rea păcii, aceiaşi ostaşi aveau să ridice oraşe, temple, terme şi teatre. Construcţia a fost întotdeauna o putere fără margini, a cărei însemnătate o cunoaştem de un sfert de veac şi noi, cei de astazi, o putere pe care noi o punem în slujba păcii şi a bunăstării poporului nostru. Interferenţa dintre cele două popoare şi civilizaţii precedase războaiele prin intermediul negustorilor, al schimburilor de bunuri materiale, poate şi de oameni. Prima împăcare dintre biruitori şi înfrinţi începuse sub acelaşi pămînt, la fel de primitor pentru trupurile celor căzuţi. A urmat apoi traiul laolaltă, fiindcă ogoarele trebuiau arate, roadele strînse şi adunate în hambare, piatra, lemnul şi metalele lucrate. Una din scenele de încheiere ale Columnei înfăţişează cete de Daci, cu femeile, copiii şi turmele lor coborind din munţi, spre ogoarele mai primitoare ale podişurilor şi dealurilor. S-a spus ca sint triburile care îsi părăsesc pămîntul, si-şi caută altă ţară. Altă ţară, unde şi pentru ce 1 Sîntem un popor statornic şi ţara noastră a fost aceasta, de astăzi. S-a spus că sînt cei care, după încheierea războaielor, se întorc pe locurile de baştină, încă pustiite şi arse, dar frumoase şi fertile. Fără a fi istorici noi credem că acesta e adevărul. Pretutindeni, unde se fac săpături, se găseşte şi se studiază astăzi amestecul treptat al celor două civilizaţii, urmele vieţii duse împreună, alături, de către coloniştii imperiului şi de către vechii oameni ai locurilor. h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro De mai bine de optsprezece secole, marmura Columnei îşi păstrează sub soarele Italiei, strălu­ cirea ei alba-cenuşie. Dar vremea, ploile, îngheţurile şi arşiţele şi-au spus cuvîntul. Unele părţi din friza şerpuitoare imaginată de Apollodor din Damasc s-au tocit, chipurile si-au pierdut contururile şi albul marmurei s-a stins. Timpul devine mai concret sub luminile puternice ale muzeelor in care sint adăpostite reproducerile integrale ale Columnei şi care scot la iveală degraari e inevitabile Eşti puţin surprins de această monocromie ştearsă în care umbrele se nasc doar din contrastul reliefurilor cu suprafeţele plate, detaliile trebuiesc căutate, si adesea se pierd Ion Miclea şi-a propus să traducă pentru noi, în limbajul artei fotografice, frumuseţea si intensi­ tatea imaginilor de marmură peste care au trecut secolele. A făcut-o, alegînd contraste puternice jocuri de alb şi negru, umbre mai adînci, alteori nuanţe de trecere între lumină si întuneric, sortite toate sa redea profunzimea amplă a spaţiului. Imaginile cioplite, nemişcate capătă, datorită obiecti­ vului aparatelor de fotografiat, o nouă mobilitate. Chipurile şi mişcarea studiate după metoda prim­ ii anunlor cinematografice devin mai vii şi mai reale, privirile se aţintesc cu dispreţ sau cu ură otarite sau inspaimîntate, braţele se ridică şi se înfruntă sau cad ostenite si neputincioase’ Succesiunea imaginilor prezentate de Ion Miclea ne introduce treptat în peisajul si în lumea personagiilor Columnei, urmînd întotdeauna ordinea adevărată a scenelor. Omul unei arte moderne selecteaza şi alternează imaginile care, într-o viziune contemporană, ne par cele mai sugestive şi mai nepieritoare. De cîte ori poposim într-un muzeu şi pentru cîtă vreme ? O carte plină de imagini ne rămîne însă întotdeauna la îndemînă, şi putem să revenim mereu la ea in ceasurile noastre de răgaz. 9 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro BMwilfoJ. '“ ii" >XAllliX&irxij Tiî ^ r fcmuijţ +*Jk . — •Ju.X Ti ^ « WK« WNRI»* M%» B*XKX t M "f; Y Y Y 7 7 ^ ^ jjc g B g o r ^ c -j r^Trryaaic^TCa^nt.iL-auay.-cu mus®* tuţ^Miar*mxmuxMxi. j h. Î'V t V S t 7 >A f ' r n J y ^ Ţ i t C '/ y . 'V - N i i > ^  v x î j p k i ^ ^ r;fex > f’(;> fj^ VriiI tU.X)T NVliiA #vk^)N V ii\ rvj }iH\ ASPECTE A L E S O C L U L U I C U B IC A L C O L U M N E I L U I T R A IA N 1. Latura frontală (de su d -est). Se disting p e verticală crepidoma cu două registre, unul vertical şi neted iar celălalt în dusină si decorat cu un registru de palm ete cu vîrfu l in jos, cuprins intre doua toruri, cel superior torsat iar cel ’inferior decorat cu o tresă. Urm au două asize verticale, neprofilate dar decorate cu reliefuri istoriate, peste care era aşezată o cornişă bogat profilată: un registru de fru n ze de stejar in dusină mărginit la partea superioară de o baghetă cu ove, şi o sofită îngustă terminată cu un lacnmar. Deasupra acestuia începea un plan înclinat îngust, peste care urmau două trepte, retragindu-se succesiv, decorate - cea inferioară cu ghirlande în relief, iar cea superioară cu vulturi in rondebosse la colţuri. Pe această latură, şi anum e în axul ei, era situată şi poarta de intrare în interiorul C olum nei, deasupra, căreia era aşezată ’inscripţia, săpată p e o « tabula » încadrată de un chenar profilat simplu şi susţinuta de două Victorii înaripate. . w 2 Latura de nord-est a soclului cubic, decorată în basorelief cu arme şi drapele din prada dacica, tie c a r e ’ panou - corespunzînd unuia dintre pereţii soclului cubic - era compus p e două registre suprapuse şi — relativ liber — în fu n cţie de axa de simetrie verticală. Pe peretele de nord-est se disting, in registrul 10 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro äWiqiq// de ios si de la stìnga la dreapta - o tunică cu m îneci scurte şi încheiată p e mijloc, apoi o tolba (pharethra) cu săgeţi, mai multe scuturi ovale, bogat decorate, fie cu imbricaţii, fie cu m otive ^ iw îe mcadmte intr-o com poziţie generală radiară, o trîmbiţă terminată in cap de lup, citeva coifuri, de asem eni cu de o aplicat bogat, dintre care unul, cu calota supraînălţată, prezintă un spin in virfi iar altul reproduce forma unui bonet frigian. în coltul opus o armură din l a m e le - p o a t e orientala - iar in centru, dreapta p in za unui vexillum. în registrul superior, în afara obişnuitelor scuturi, form ind /oudul mtregu c o m ^ i f , o armură de solzi, sarmatică - apoi un draco - drapel in fo r m a de balaur cu cap de lup d a cic arme com une, coifuri de acelaşi tip, ca şi cele din registrul inferior, m mijloc un vexillum, iar in colţul din dreapta o armură de zale. în general, dacă printre armele reprezentate se intilnesc şi ce le Pe le cunoaştem ca fiind specific dacice şi p e care chiar Colum na le prezintă ca tipic dacice, sau eventual sarmatice, sînt şi destule tipuri care nu se întîlnesc la daci, ba chiar nici p e celelalte reliefuri ale C olum nei. Prezenţa lor trebuie deci considerată drept simbolică. 3. Soclul cubic văzut dinspre nord. 5. D ^ ta liu a lla tu rU d e s u d i s t a soclului cubic. V ictorie înaripată susţinînd tabula cu inscripţia dedicatorie. N araţiunea celor două teribile războaie ale romanilor cu dacii, în cep e cu momentul premergător declanşăm primului război (anii 1 0 1 - 1 0 2 ) , şi anum e prin prezentarea malului D unării, in a cea vrem e graniţa intre imperiu si regatul lui D eceb a l. Limesul dunărean, cum este numit, cu un termen adoptat din latineşte, de că tre’specialisti, constituia un ansamblu de fortificaţii, posturi de paza, drumuri şi localitaţi cu porturi. A cea stă zonă de frontieră se constituise în timp, în cep în d cu prim ele lucrări din vrem ea imparatulm Tiberiu, apoi cu a celea din vremea lui Claudius şi ale împăraţilor Flavieni, pentru a fi desavirşita în vremea lui Traian, tocmai pentru a servi drept bază de atac împotriva D aciei. C el mai bine se reflecta acest proces în istoria drumului tăiat prin clisuri p e malul drept al fluviului, artera strategica de mare importanţă, ale cărei etape de construire au fost consem nate prin inscripţii puse de unităţile militare I. M alul Dunării m oesice cu două turnuri de pază în interiorul cîte unei incinte de pahsada. Se disting clar zidul din blocuri de piatră şi acoperişul de scînduri late. A sem en ea turnuri de paza, situate in fo rtificatiile mai importante - castre - sînt cunoscute pe alte segm ente ale graniţei rom ane d.e., p e limesul renan sau bavarez - dar nu şi p e malul Dunării m oesice. Im aginea de p e colum na constituie o atestare indirectă a existenţei lor. (C ic 1/1, 2, 3, E C I) II. M alul Dunării m oesice cu trei posturi de pază mai importante. Se disting turnurile cu ziduri de piatta si balcoane de lemn la nivelul superior, incintele circulare din palisadă, fa clele de semnalizare ieşind p e ferestrele turnurilor, în sfîrşit proviziile de lem ne şi furaje adunate în preajma unuia dintre ele. (Uic 1/4, 5, 6, E C II) , i . 7. „ „ 6 Tabula Traiana. Inscripţia pusă în C a za n ele D unării de trupele care au tăiat drumul prin clisura in ' vremea împăratului T raian: «îm p ă ra tu l Caesar, fiu al divinului Nervo., N erva Traianus A ugustus Qerm anicul, mare preot, a vîn d pentru a patra oară puterea tribuniciană, părinte al patriei, consul pentru a treia oară, a făcu t drumul, după ce a tăiat munţii şi a fixat console ». h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro III. M alu l Dunării m oesice. Pe fluviu două bărci în care se încarcă saci şi butoaie probabil provizii. Pe mal un post mai important constituit dintr-un turn şi un şopron, înconjurat de o palisada. 1 ostul este situat la marginea unei aşezări. (C ic 11/7, 8, E C III) ^ w . IV . M alul Dunării m oesice. A şeza re p e mal. In primul plan într-un fe l de peştera mărginită de stinci, zeul D anubius cu barba şi părul şiroind de apă. Deasupra p e stîncă aşezarea in care se disting doua mari edificii extramurane, un amfiteatru, apoi o incintă - cu ziduri şi turnuri crenelate, înlauntrul căreia se pot ved ea clădiri înalte, din blocuri de piatră, cu mai multe niveluri şi cu acoperiş in doua ape, - probabil urbană, identificată de exegeţii Colum nei cu V im in a cm m . In dreapta se distinge arcac a porţii prin care ies trupele pentru a trece pe podul de vase în D acia. (C ic 111, IV/ IU, 11, IZ, IV j 7. Fragment de stelă funerară a unui veteran din legiunea X I C laudia, descoperită la Ibida (Slava R u sa ), jud. Constanţa. în partea de jos, în re lie f o reproducere stîngace a L u p oa icei ca pitolien e cu Romulus şi Remus. Sec. II e.n., M u zeu l de arheologie din Constanţa. V . T recerea trupelor romane peste podul de vase. C e le două imagini,reproducînd două segm ente ale copiei reliefurilor Colum nei, reprezintă trupele romane trecînd D unărea p e un pod de vase dublu sau întrerupt de o insulă. Pe malul dacic se distinge un grup de călăreţi cu scuturi ovale şi lănci, apoi un grup de doi cornişti (corn icin es) şi încă doi soldaţi cu platoşe de piele. U rm ează p e două coloa n e, corespunzin celor’ două poduri, legiunile. în fruntea fiecărei coloane m erge un ofiţer, cu platoşe (lorica O raecaj urmează stegarii: în coloana din primul plan un aquilifer, un vexillarius şi doi signiferi cu capul acoperit cu blăni de fiare sălbatice, după care urma grosul soldaţilor din legiuni cu platoşe din benzi m etalice (lorica segmentata) şi scuturi dreptunghiulare, purtînd bagajele şi casca în vîrful suliţelor. C oloana din planul al doilea este condusă tot de un ofiţer, după care urmează trei signiferi, un vexillarius şi un aquilifer. Qrosul trupelor nu a mai fost figurat. (C ic IV , V /1 3 , 14, 15, 16, 17, 18, E C V ) 14 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 16 h ttp s ://b ib lio te c a -d ig ita la .ro D upă reprezentarea trecerii Dunării, naraţiunea continuă cu m arele episod al înaintării romanilor prin D acia. A cest episod se com pune din mai multe secv en ţe, între care se disting unele, caracteristice: marşuri, construcţii de fortificaţii şi drumuri, sacrificii solem ne, consilii de război, împăratul vorbind trupelor, solii. V I. Im aginea reproduce un segm ent al copiei reliefurilor p e care se disting elem ente din trei s e c v e n ţe : în stînga figura împăratului, deschizînd marşul trupelor, care — în secv en ţa anterioară — trec podul. In mijloc p e un suggestus — estradă din zidărie de piatră — împăratul stînd p e un scaun de cam panie, flancat de alţi doi ofiţeri şezîn d , iar în spatele lor mai mulţi ofiţeri — un consiliu de război ( ? ) . în dreapta un grup de călăreţi, între care doi vexillarii. (C ic V I , VI I /19, 20, E C V I ) 8. Cap colosal de marmoră reprezentînd pe împăratul Traian. M u ze u l din Pireu — Q recia. îc a -d ig ita la .ro h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro II. Pe fragm ent se distinge la stìnga sfîrşitul grupului de călăreţi de p e segm entul p reced en t si la dreapta ^ c e p u tu l secv en ţei următoare reprezen tîn d sacrificiul solemn. (C ic VI I , VIII/21, 22, E C V I I ) . Sacri ficiu solemn, (lustratici) In interiorul unui castru cu ziduri de piatră, dar fără turnuri, împăratul, cu capul acoperit ritual cu o m argine a t o g e i (velato capite) a d u ce jertfa de lichid (lib a tio), îndeplinind astfel cerem onia d e purificare a armatei (lu stran o). In afara castrului, trupele d efilează în fru n te cu trîmbitasii (tu b icm es) 51 cu sacrificatom i ( poppa) , inconjurînd tabăra, în timp ce sacrificatorii jer tfesc un porc f r 7 tăUr j so^ veta.u rilia)- ln dreapta, o secv en ţă rămasă p în ă astăzi nesatisfăcător e x p lica tă ’: Imparatili flancat de doi ofiţeri, p e o înălţime stîncoasă, arată cev a cu m îna. La picioa rele acestei înăl­ ţimi, un călăreţ cu picioarele şi capul gol, şi îmbrăcat numai cu o tunică scurtă, careţi lasă umărul drept *ZVt 1 Pj i Un Cr Sau m“ l d e^ ahă catîr, ridicînd o m înă obiect circular. Identificarea călăreţului cu solul burilor venit să mativa, scrisa p e o ciuperca - aşa cum propun unii ex eg eţi, p le cîn d veşte nici cu costumul si nici cu atitudinea călăreţului, după cum nu şi gestul imparatului. (C ic VI I I , IX/23, 24, 25, 26, E C V I I I ) spre împărat. La ob lîn cu l calului, a d u că împăratului o scrisoare ulti­ de la un text antic - nu se potri­ are legătură directă nici cu situatia X L l V t tlnu \ irr? ărf Ul înSOţÎ* de d0Î suggestus, ţine un discurs a ut soldaţi din legiuni, cit şi auxiliari. In dreapta sînt reprezentaţi soldaţi struirea unor fortificaţii. (C ic X , X l\ 2 7 , 28, 29, 30 E C I X ) X In stìnga împăratul vizitează lucrările de fortificaţii între care se disting în întrerupt de un pod, care trece peste o apă, iar în al doilea plan, alt zid de un castru cu ziduri crenelate şi corturi in interior. In dreapta un castru, nw% cu corturi înăuntru, păzit de trei legionari. (C ic X I, XI I , X I I I 131 32 9. trupelor, între care se disting din legiuni lucrînd la co n ­ primul plan un zid crenelat paralel cu primul, întrerupt cu ziduri simple si fără tur33 34 35 E C X ) îTYipăTătul vorbind tvupclor. Detaliu, divi segmentul I5C. 10. C ap ete de soldaţi din grupul care ascultă cuvîntarea. D etaliu din segm entul IX . 11. Legionari construind fortificaţii. D etaliu din segmentul X . 12. Legionari păzind cartierul general al împăratului. D etaliu din segmentul X . 22 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro XIII. în registrul superior se distinge un castru fără creneluri şi turnuri, păzit de doi legionari, iar spre dreapta legionari lucrînd la construcţia unui castru cu turnuri de lemn şi ziduri de piatră. In registrul inferior, în faţa împăratului Traian, flancat de doi ofiţeri şi urmat de trei soldaţi cu tunici de p iele şi scuturi o v a le, este adus un dac, de către un soldat auxiliar, însoţit de un alt personaj cu capul gol — poate un ofiţer. (C ic XVIII/42, 43, E C X I I I ) 13. Capul dacului prizonier din imaginea alăturată. Se remarcă încercarea de a reda trăsăturile etn ice — figura cu structură masivă, puternică, părul lung, în şuviţe ondulate căzîn d în dezordine, barba şi mustaţa lungi şi stufoase — şi de a exprima dîrzenia şi combativitatea dacului vizibile atît din atitudinea sa, cît şi din expresia figurii. h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro ■• X IV . In registrul superior, împăratul vizitează un castru în curs de construcţie. în registrul inferior, legionarii construiesc un pod peste o apă. Spre dreapta doi legionari cară în vase un material de construcţie — probabil un liant, pămînt sau mortar. (C ic XIX /44, 45, E C X I V ) 14. C o if de bronz decorat în relief, descoperit la Ostrov, ju d . Constanţa. Creasta coifului terminată cu protoma unui mistreţ. Sfîrşitul sec. I e.n. M u z e u l de A rh eologie din Constanţa. 15. C o if de bronz decorat în relief, descoperit la Ostrov, ju d . Constanţa. O brăzarul stîng, p e care este reprezentat un Dioscur nud, cu calul de căpăstru şi cu o suliţă în m îna stîngă. M u z e u l de arheologie din Constanţa. X V . Segm ent succesiv celui reprodus pe ^pagina alăturată. în registrul superior, în stînga o parte din castrul în care are loc vizita împăratului. în centru un copac mare p e o streaşină de stîncă, iar în dreapta, din nou un castru fără creneluri şi turnuri, în interiorul căruia se văd corturi. în fa ţa acestuia castru, pîn ă în planul din fa ţă un grup de cavalerişti cu tunici de p iele ţin caii de frîu . în stînga registrului inferior legionari scoţînd piatră dintr-o carieră. Scuturile si căştile lor sînt aşezate alături (C ic XX/46, 47, 48, E C X V ) ' ’ ’ h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 20 23 h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro F IQ U R I D E S O L D A Ţ I R O M A N I . 16. L eg io n a r— detaliu din segm entul L V I I ; 17. Legionar, detaliu din segm entul L X X X V I I I ; 18. L egionar — detaliu din segm entul L I X ; 19. Infanterist din trupele auxiliare, purtînd tunică de p iele — detaliu din segm entul X C V I ; 20. Cavalerist — detaliu din segm entul C X V ; 2 1 . L e g io n a r — detaliu din segm entul X C V I (C lişeul ranversat) ; 22. Infanterist auxiliar, cu tunică de p iele — detaliu din segm entul X V I I I ; 23. C avalerist — detaliu din segm entul C X V I ; 24. Infanterist auxiliar — detaliu din segm entul X V I I I (C lişeul este ranversat). X V I . C u acest segm ent în cep e reprezentarea unuia dintre cele mai importante episoade a le naraţiunii în r e lie f — o mare bătălie, p e care exeg eţii au identificat-o cu a ce ea localizată de epitomatorul lui D io Cassius la Tapae. In stînga segmentuluii se în ch eie prezentarea — p e două registre paralele, a marşului de înaintare al romanilor prin Banat. In registrul superior este reprezentat în continuare castrul, fără creneluri şi turnuri, păzit de sentinele, apoi un mare arbore şi din nou un castru fără creneluri şi turnuri, dar în al cărui interior se pot distinge construcţii stabile, nu corturi. în fa ţa acestor fortificaţii un detaşam ent de cavalerie, trece peste un pod. în dreapta segm entului, pentru a fa c e trecerea de la reprezentarea p e două registre la a ceea care foloseşte întreg cîm pul, pentru a reda un singur episod, p e planul din fu n d este reprezentată o pădure. în fa ţa acesteia, în primul plan este redată concentrarea unei legiuni. Se disting şi insignele acesteia (signa), care sînt a celea şi cu cele ale coloanei care a trecut D u n ărea p e podul din planul prim, al segmentului V . (C ic X X I , X X 11I49, 50, 51, 52, E C X V I ) X V II. Pe acest segm ent continuă marea scenă a bătăliei de la Tapae. Este înfăţişată p e toată înălţimea bandei decorate concentrarea trupelor. In stînga, în pădurea care tocmai se sfîrseste, cîtiva legionari sm t ocupaţi cu defrişarea, pentru a croi drum. In dreapta, p e trei planuri, parţial 'suprapuse, legiunile adunate in ordine de bataie, complet înarmate, şi chiar cu armele pregătite pentru atac. Si de data aceasta se pot distinge insignele lor (signa). In registrele inferioare aceste insigne sînt aceleaşi cu cele din scena anterioara. In schimb, în ultimul plan apare o insignă asemănătoare cu a celea ale coloanei de p e podul din planul II, in scena trecerii D unării. (C ic X X I I I , X X IV / 5 3, 54, 55, E C X V I I ) 25. Fiagment din relieful decorînd una din laturile arcadei arcului de trium f al lui Traian de la B e n event. R elieful reprezenta un sacrificiu solemn, oficiat de Traian însuşi, reprezentat cu capul acoperit e o pulpana a togei, (velato capite), după tradiţie. E xegeţii au presupus că este vorba de sacrificiul elebrat la B en even t cu prilejul p leca m lui Traian în cam pania partică, p e soseaua V ia Traiana care lega B eneventul cu portul Brundismm. Fragmentul reprodus înfăţişează p e cîtiva dintre p a n icii p a n ţi: flautistul, un « c a m illu s » copil care ajuta la îndeplinirea cerem oniei, si un sa crifica m 32 h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro 25 ^ •d ig itala.ro X V III. Următorul segm ent redă desfăşurarea bătăliei de la Tapae însăşi. Se disting două grupuri de luptători romani şi două grupuri de daci. Com poziţia opune două grupări d iferite: în stînga rîndurile ordonate ale romanilor, în centru şi în dreapta, învălm ăşeala luptei, în cadrul căreia chiar, mişcarea romanilor păstrează un ritm unitar în timp ce a ceea a dacilor este dezordonată şi violentă. S-a remarcat de asem eni că la această bătălie nu iau parte d ecît trupe auxiliare. In stînga jos, un detaşam ent de cavalerie se îndreaptă în goana cailor spre cîm pul de luptă. Deasupra acestora, mai întîi, doi signiferi — continuarea aceluia din registrul superior al segmentului anterior. A poi împăratul cu ofiţerii careA însoţesc şi cu doi soldaţi de gardă, în fa ţa unui castru. In centru şi dreapta se poate vedea începutul bătăliei. Primul cavalerist atacă un grup de daci. D oi infanterişti prezintă împăratului capetele tăiate ale unor daci. In faţa lor o linie de infanterişti auxiliari se luptă cu suliţele (pila) X V III h tt p s ://b i bl i o te ca -d igi ta Ia . ro U rm ează, un grup de trei daci, intre care un tarabostes — nobil dac — purtînd pileus — boneta ascuţită caracteristic. A p o i ieşind din nori ( ? ), bustul lui Jupiter, care cu m ina dreaptă aruncă fu lgeru l în daci, în timp ce cu stînga reţin e mantia care se arcuieşte deasupra capului, form înd cadrul care distinge în mod obişnuit figurile divine, în desfăşurarea naraţiunii figurate a C olu m n ei. In planul din fa ţă se disting un auxiliar « barbar » — poate germ anic — cu bustul gol, care luptă cu o m ăciucă, apoi trei infanterişti auxiliari, dintre care unul, cu sabia scoasă, ţine în dinţi capul unui dac. C eilalţi doi aruncă suliţele într'un grup de şase daci, care ies dintr~o pădure, între care se disting doi tarabostes. Printre picioarele luptătorilor din primul plan, se disting trupurile unor daci căzuţi. A ş a cum se va întîmpla de altfel p e toată lungim ea bandei cu decor figurat, nu sînt reprezentaţi si luptători romani căzuţi. (C ic XX I V / 5 5 , 56, 57, 58, E C X V I I I ) 35 26. Im aginea reprezintă un detaliu de la zidul de incintă al cetăţii d a cice de la Costeşti. Se distinge teh nica caiacteristică zidurilor d acice (m urus D a cicu s), constituite din două param ente din blocuii mari de piatră în cazul de fa ţă din calcar — a v în d între ele umplutură — e m p le cto n — din sfărîmături de piatră şi păm înt. Um plutura era traversată de bîrne de lemn, care se încastrau în lăcaşuri anum e scobite în fa ţa superioară a blocurilor din cele două param ente, asigurînd astfel legătura dintre ele şi trăinicia zidului p în ă la tasare. X IX . In stînga segm entului dacii scot din bătălie p e r ă n iţi; in ultimul plan, printre copaci, se distinge f g w a unui tarabostes, identificată cu a ceea a lui D eceb a l, care, deci, ar fi condus personal bătălia de la Tapae. In centru soldaţi romani din trupele auxiliare dau fo c unei aşezări fortificate d a cice în prezenţa^ împăratului, însoţit de doi ofiţeri. în im agine se disting zidurile tipice din blocuri de piatră, cu creneluri şi o poartă încadrată de un profil simplu, cu fronton triunghiular în chip de coronam ent. în interiorul cetăţii se distinge un turn de v eg h e p e stîlpi înalţi, reprezentat ca o casă de plan patrulater, cu ziduri din blocuri de piatră şi cu acoperiş în două ape, şi o co n ­ strucţie circulară de lemn, fără acoperiş. Im ediat în spatele zidului, înfipte în păm înt un vexillu m , probabil w m an, şi mai mulţi pari cu Îxîrci om eneşti în vîrf. E xeg eţii C olu m n ei sînt de acord în a identifica în aceste elem ente reprezentarea trofeelor luate de daci de la arm atele nim icite ale lui D om iţian^ In spatele construcţiei rotunde de lemn este figurat un d ra co — drapel dacic. în fa ţa zidului de incintă două incinte mici patrate cu cîte două obeliscuri în interior, mai mulţi pari rotunzi, iar în primul plan două construcţii de lemn înconjurate de o palisadă. Cichorius considera că este vorba de c e ta tea — necunoscută arheologic — de la T apae. în dreapta un grup de daci care se retrag p e furiş, printre m unţi. (C ic X X I V , X X V 162, 63, 64, 65, E C X I X ) h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro X X . în stingă segm entului este reprodus un grup de soldaţi romani din legiuni, care trec prin vad un rîu important, peste care nu există pod. Se disting clar arm ele, insignele (signa) — cornurile trupei, unul dinţi e soldaţi dezbrăcat, trece purtînd p e cap^ scutul cu armele. în planul din fu n d o construcţie ciu ­ d a tă ,sem ă n in d cu un templu de tip roman. în dreapta p e un suggestus, împăratul Traian, însoţit de un ofiţer, vorbeşte. Jos, lîngă suggestus, alt ofiţer şi un aquilifer. (C ic X X V I , XXVI I /6 5 , 66, 67, E C X X ) . X a. Reproducerea cuprinde atît partea dreaptă din segm entul prezentat în imaginea alăturată cît şi partea stingă a segm entului următor. Este prezentată integral o scenă de « ex h orta tio » , cuvîntarea împăratului către trupă. Pe un suggestus cuprins în interiorul unui castru cu ziduri crenelate, împăratul, însotit de un ofiţer vorbeşte trupei, care este masată parţial în interiorul castrului - legionari cu insignele or (signa)—, parţial în exterior— în stînga un ofiţer şi un aquilifer, iar în dreapta doi auxiliari « b a r b a r i» . 38 h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro X X a h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro X X I. Segm ent în care în dreapta sînt înfăţişaţi un grup de daci — com a ţi, — adică simpli oam eni liberi — care vin în solie la împărat. C ătre centrul segm entului este înfăţişat împăratul primind solia în fa ţa unui castru fără turnuri, în interiorul căruia se distinge un cort, păzit de doi legionari. In dreapta, dincolo de un arbore care brăzdează banda decorată p e toată înălţimea ei, reprezentarea altei ciocniri armate între trupele auxiliare rom ane si daci. (C ic X X V I I , X X V I I I , XXI X/6 8 , 69 70 71, E C X X I ) . ’ 27. Anim al fantastic, probabil un grifon, — decor în relief, ciocănit p e apărătoarea de cea fă a coifului de aur de la Poiana — C oţofen eşti, sec. V î.e.n. M u zeu l N aţional de A ntichităţi. 28. Bustul unui războinic cu c o if conic şi cămaşă de zale — decor de p e obrăzarul coifului de aur de la Poiana — C oţofen eşti. Sec. V î.e.n. M u ze u l N aţional de A ntichităţi. 27 28 h ttp s ://b ib lio te c a -d ig ita la .ro X X III X X II. Segment reprezentînd o scenă încă nesatisfăcător explicată pîn ă acum . In dreapta jos o peşteră în care sînt închise mai multe animale — oi şi vaci — moarte. D e a s u p r a u n grup de fem ei se p a re, după costum, dace — se îmbarcă p e o corabie în prezen ţa împăratului. în fruntea lor o fem eie izolată — poate o înaltă doamnă — . Q rupul este încadrat de soldaţi. E xegeţii Colum nei dau interpretări diferite. U nii raportează această scenă la o ştire dintr-un izvor literar, care relatează că Laberius M axim us, guvernatorul M oesiei Inferior, ar fi capturat '0 pe sora lui D eceb a l. (C ic X X I X , XXX/7 1 , 72, 73, E C X X I I ) ^ X X III. Segmentul acesta reprezintă, despărţit printr-un arbore de scena precedentă, un grup de daci călări trecînd un fluviu înot. S cenaa fost interpretată drept trecerea dacilor în M oesia , peste D unăre, episod care avea să declanşeze campania moesică a lui Traian. (C ic X X X1/74, 75, 76, E C X X I I I ) X X I V . M a r e segm ent care continuă reprezentarea episodului m oesic. în stînga se disting luptătorii daci ajunşi p e malul celălalt. M a i sus un grup de călăreţi îmbrăcaţi în armuri com plete din solzi de metal, care au fost identificaţi cu sarmaţii, aliaţi cu dacii aşa cum ne-o d ocum entează şi faptul că după războaiele cu dacii, Traian a sărbătorit şi un triu m f sarmatic. în centrul panoului, un castru ( ? ) de piatră, fără turnuri şi creneluri, dar în interiorul căruia se disting un ele construcţii din zidărie de piatră, ocupat de soldaţi romani, luat cu asalt de dacii, şi sarmaţii care tocmai a u trecut fluviul. Soldaţii din interiorul castrului sînt auxiliari cu tunici de p iele. Artistul a p rezen tat situaţia favorabilă romanilor, arătând cîţiva daci căzuţi la piciorul castrului. (C ic X X X 1I/77, 78, 79, E C X X I V ) . X X IV h ttp s ://b ib lio te c a -d ig ita la .ro întreaga desfăşurare care urmează constituie povestirea aşa numitului episod moesic. Inform aţiile literare sau epigrafice sînt extrem de sărace. în afară de m enţionarea triumfului sarmatic în listele consulare şi de cele două toponime Tropceum Traiani şi N icopolis ad Istrum (M onum entul triumfal al lui Traian şi Oraşul V ictoriei de lîngă D unăre, în traducere literară) nu mai dispunem d ecît de cele două in­ scripţii — a ceea votivă, dedicată lui M ars Ultor, de p e m onum entul triumfal şi a ceea funerară de p e altarul sub care au fost îngropaţi soldaţii căzuţi — de la Adam clisi. D e a ceea multă vrem e exegeţii Colum nei şi chiar şi ai monumentului, precum şi istoricii războaielor dacice, au ignorat existenţa acestui episod. Petersen, cel dintîi, a precizat că este vorba de ceea ce astăzi numim în mod curent episodul moesic, şi a şi explicat ridicarea m onum entului de la A dam clisi drept m onum ent triumfal pentru v ic­ toria repurtată p e aceste m eleaguri. A p oi Teohari A n ton escu a avansat ideea că şi scen ele de p e m onu­ m ent nu ar reprezenta în mod simbolic războaiele d a cice în general ci, în mod special şi localizat, luptele din D obrogea, adică din M oesia inferior. E xegeţii au încercat apoi să reconstituie desfăşurarea evenim entelor după naraţiunea Colum nei şi, în parte, şi a m onum entului. Localizarea evenim entelor rămîne încă pînă astăzi în discuţie, căci dacă prezen ţa altarului funerar justifică plasarea ultimei bătălii la Adam clisi, distanţa apreciabilă de la Stări N ikiup şi pînă la Adam clisi fa c e greu de acceptat localizarea primei bătălii la N icopolis ad Istrum, care de altfel este şi mult prea în interiorul provinciei. M a i trebuie m enţionat că pînă acum nu s-a fă cu t compararea naraţiunii de p e Colum nă cu a ceea de p e m onument, iar unele nepotriviri dintre cele două variante nu sînt încă satisfăcător explicate. h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro X X V , Segm entul constituie începutul episodului m oesic propriu-zis. El reprezintă o scenă relativ unitară: îmbar­ carea împăratului şi a unui corp de trupe p e corăbiile flotei de p e D u n ăre (classis Flavia M o e s ic a ). Planul de fo n d al reliefu lu i în făţişează o localitate în care de la stînga la dreapta se disting: o aşezare fortificată, cu turnuri şi creneluri şi cu construcţii de piatră în interior, un am fiteatru, apoi o mare construcţie din zidărie de piatră cu acoperiş în două ape, de ţigle. La extrem a dreaptă a localităţii o arcadă, încununată de o atică îngustă. Localitatea este situată p e malul unui fluviu — D un ărea — ale cărui ape sînt de altfel figurate. Pe malul opus, arcadei susamintite îi corespun de altă arcadă identică. S-a propus identificarea acestei localităţi cu D robeta sau cu o ipotetică Pons Traiani. în fa ţa acestei localităţi, corăbii de război sînt trase la mal, în care se urcă Traian, urmat de trupe — o legiu ne, după in s ig n e — în haine de călătorie, fără armuri. în acelaşi timp alţi soldaţi încarcă bagajele în corăbii de transport. U n a dintre galere, încărcată cu soldaţi, porneşte la drum. (C ic XXXI I I / 80 , 81, 82, 83, E C X X V ) 29. M ed a lion de teracotă, decorat în r e lie f plat, încrustat, cu detaliile incizate, cu o efig ie fem inină, purtînd diadem ă, identificată cu reprezentarea zeiţei Bendis, divinitatea fem inină cea mai importantă din panteon ul dacic, asimilată de romani cu D iana. D escoperit la Sarmizegetusa Regia. Sec. I î.e.n . M u z e u l de Istorie Cluj. 30. A p lică de bronz în r e lie f reprezen tîn d masca zeiţei Bendis — D iana dacică — descoperită La Piatra Roşie. Sec. I î.e.n. M u z e u l de Istorie C luj. U ltim ele două figuri înfăţişează două dintre rarele m onum ente figurate ale dacilor. Simplitatea reprezen tă­ rilor şi lipsa atributelor, ar putea indica gradul avansat de abstractizare al conceptelor teolog ice a le dacilor. 47 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro X X V h ttp s ://b ib lio te c a -d ig ita la X X V . Segm entul reprezintă o parte din secv en ţa navigaţiei p e D u n ăre şi înfăţişează două coră bii■ o navă de transport încărcată cu caii unei unităţi de cavalerie şi o galeră — poate una de tonaj mai uşor încărcată cu trupe şi care prezintă particularitatea de a a v ea o tendă întinsă peste p u n tea p e care stau vîslaşii. (C ic X X X I V 184, E C X X V ) X X V I . în stînga continuă scena navigaţiei p e D unăre. ? î nt reprezentate două galere grele, cu baldachine pentru cîrm aci, navigînd în form aţie — paralel. In galera din planul din fa ţă , stă chiar împăratul Traian. în dreapta, unele dintre corăbiile de transport au şi ajuns la destinaţie, şi au început descărcarea bagajelor. Pe mal, în fa ţa unui castru care, după poarta în arcadă şi după turnurile de piatră de la colţuri şi de deasupra porţii, ar putea să fie acelaşi cu cel atacat de daci în segmentul X X I V , împăratul şi însoţitorii săi au debarcat. (C ic X X X I V , X X X V / 8 5 , 86, 87, E C X X V I ) h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro X X V II X X V I I . D upă debarcare trupele au pornit în marş forţat. în frunte m erge cavaleria, condusă chiar de împărat. Urm ează infanteria auxiliară num erii — trupe de aliaţi purtînd încă costumul şi armamentul lor ori­ ginar — şi apoi coh ortele — trupe recrutate dintre locuitorii imperiului, îmbrăcate şi înarmate după modelul roman. în stînga un soldat, dintr-o patrulă înaintată, fa c e semn că duşmanul a fost descoperit. (C ic X X X V I , X X XV I I / 8 8 , 89, 90, 91, E C X X V I I ) C e le patru imagini următoare sînt reproduceri de detaliu ale covorului de m ozaic pavim entar care decora sala mare a unui edificiu, datînd din sec. IV e.n. şi care fă c ea parte din am enajarea portului Tomis. Edificiul acesta monumental era destinat să fa că trecerea de la platform a peninsulei tomitane la terasa portului. Com portînd două nivele, prezenta către mare o faţad ă cu două rînduri de arcade, aşa cum pot fi văzute şi în reprezentările de p e Colum nă a oraşelor portuare din episodul călătoriei p e mare a lui Traian de la începutul celui de al doilea război dacic. M oza icu l însuşi era compus dintr-un număr impar de cîmpuri dreptunghiulare şi patrate, alternînd, încadrate toate într-un chenar continuu format dintr-o bandă de împletitură şi una cu motivul vrejului de iederă. 31—33. Sînt detalii ale unuia dintre cîmpurile patrate, care împărţite prin benzi de torsade în cîmpuri mai mici dreptunghiulare înscrise toate într-un cerc desenat de o bandă cu guillochis-uri circumscriau diferite m otive figurative — vase, motive vegetale stilizate, securi duble şi scuturi (pelta) — redate în tonuri clare p e fondul mai închis. 34- D etaliul din chenarul general. Se distinge banda cu motivul împletiturii şi altă bandă, mai îngustă, cu motivul guillochis-ului.. 50 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro X X V III X X V III. C u această imagine sz reia naraţiunea în re lie f a Colum nei. Epjsodul povestit, atît pe segm entul acesta cît şi p e cel următor este a cela ■al primei bătălii din IsAoesia. In stînga cavaleria romană a ajuns din urmă pe a ceea a sarmaţilor îmbrăcaţi în armuri de solzi-U n ii dintre sarmaţi au şi fost loviţi de romani şi au căzut, alţii încearcă să reziste trăgînd cu arcurile, în timp ce cei mai mulţi se grăbesc să se retragă. (C ic XX XV I I / 9 2 , 93, 94, EC X X V I I I ) . X X I X . Lupta continuă. D upă ce au împrăştiat cavaleria sarmată, romanii au ajuns la dacii ^ forti­ ficaţi într-o tabără de care, reprezentată în planul din fu n d al scenei. Este interesantă înfăţişarea acestor care înalte, cu patru roţi, încărcate cu tot bagajul, cu armele şi cu drapelele corpului exp ed i- 52 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro ţionar. în stînga sus, p e a ceea şi linie cu carele, este înfăţişată o figură fem inină, arcuindu-şi mantia deasupra capului, ca şi Jupiter în bătălia de la Tapae. A cea stă figură a fost identificată cu noaptea — Zeiţa N y x a tradiţiei elenistice — sim bolizînd astfel faptul că bătălia a a vu t loc noaptea. Artistul a încercat, de altfel, să su gereze surprinderea şi încercuirea dacilor de către romani. T ru pele rom ane auxiliare — num eri, co h orta e şi alae, trupe de cavalerie — sînt rep rezen tate de ju r împrejur, iar în centru dacii, care după cum se v ed e din arm ele care se găsesc p e care, nu sînt com plet înarmaţi şi sînt copleşiţi de numărul mare al advesarilor lor. în primul p lan cîţiva daci răniţi se apără încă cu îndîrjire sau cad pradă morţii. (C ic X X X V I I I / 9 2 , 93, 94, 95, 96, E C XXIX) h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 53 X X X . î n stînga se mai disting ultimele elem ente ale reprezentării bătăliei din jurul cetăţuii. în centru legionarii construiesc un castru. în mijlocul castrului, Traian, însoţit de trei ofiţeri, prim eşte — fă cîn d un gest de primire cu mîna dreaptă — trei personaje, îmbrăcate în costum de fruntaşi daci — tarabostes purtînd p e cap boneta caracteristică — pileus. în stînga acestei scen e, p e lîngă zidul castrului, un grup de civili, îmbrăcaţi de asem eni cu costume tipic dacice, bărbaţi, fem ei şi copii, îndreptîndii'Se spre intrarea în castru. Scena a fost interpretată ca supunerea unui grup de daci după prima victorie din M oesia a lui Traian. A tît atitudinea şefilor din interiorul castrului, cît şi a ceea a împăratului careţi primeşte nu este similară cu cele din alte scen e de supunere, de exem plu de la sfîrşitul celui de al doilea război cu dacii. (C ic X X X V I I I , X X X I X I 97, 98, 99, 100, E C X X X ) C O P II PE C O L U M N Ă Seria de imagini alăturate prezintă în detaliu figurileşi portul populaţiei civile, cu costum caracteristic dacic, din trei scen e i m p o r t a n t e d u p ă cum urm ează: D in scena segmentului X X X — închinarea către împărat a unui grup de populaţie în costum dacic — sînt detaliile din f g . 35 — copil, 36 — prunc în braţele mamei sale, 40 — mamă cu prunc, 41 — bărbat ţinînd un copil p e umeri şi 43 — bărbat cu doi copii, unul de m înă şi altul p e umeri (clişeul ra n v ersa t); din scena segmentului L X X V I I I , reprezentînd un grup de populaţie civilă, cu costume caracteristic dacice, primind p e împărat într'Un oraş situat p e drumul de la portul de debar­ care la Drobeta, şi din care fa c parte fig. 37 — fetiţă, 42 — fem eie cu o fetiţă în braţe; în sfîrşit din scena prezentată la X X V U I , populaţie civilă dacă se întoarce la casele sale, după sfîrşitul primului război, fa c parte fig. 38 — fem eie cu o fetiţă în braţe şi 39 — fem eie cu copil pe cap. iib lio te c a -d ig ita la .ro XXXI Următoarele două segm ente prezintă un episod important a cărui narare curge continuu in cu cîteva scen e secundare. Pentru a realiza acest paralelism, artistul a dispus povestirea pe doua în registrul inferior, jos în stînga, trei soldaţi auxiliari romani au adus trei prizonieri, p e care u c a s » ; U ntre c e ip u n .i, doi sta«, d u p i p on , cu siSuran,ă detaliul neobişnuit de a purta o haină încheiata in faţa, sub care se distinge^ bustul gol. soldaţi au gesturi dure, iar expresia celor trei prizonieri este şi ea indirjita, aratind din plin X ZmZti ta paralel registre^ prezintă C ei trei revolta. X X X I în centru un grup de trei — un legionar sprijină p e un altul, rănit, p e care îl pansează alt militar, îmbrăcat în uniformă de infanterist auxiliar. în dreapta jos, un soldat auxiliar este pansat la, picior. în registrul superior se v ed e o coloană de a ta c: în frunte doi signiferi şi un vexillan u s dupa care urmează un grup de legionari, mărşăluind. p e două rînduri. Cei trei schimbă direcţia, ca şi cînd doi dintre ei ar purta pe al treilea, rănit. în stînga sus, doi cavalerişti, preced a ţi de doi in/anterişti auxiliari. (C ic X X X II. în ’ registrul superior — cornişti — în faţa X X X I X / 101, 102, 103, E C X X X I ) se poate distinge continuarea coloanei de a ta c: un signifer şi doi corm cin es cărora în două cărucioare trase de catîr: balistele, însoţite de servanţii lor. 56 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro In registrul inferior, în stînga jos, împăratul însoţit de un ofiţer asistă la bătălie. U n auxiliar îi a d u ce un prizonier dac — un luptător simplu, cu capul gol. In dreapta segm entului este reprezentată o bătălie, a cărei narare continuă şi p e segm entul următor. D upă cîte se pare, dacii au fost încercuiţi şi, în ciuda înverşunării cu care se apără, sînt p în ă la urmă nimiciţi. Pe segm entul 32 se disting, în partea de sus a reliefu lu i, şi orientaţi spre dreapta şi în jos, un grup de daci care se luptă cu îndîrjire. In partea de jos a segm entului sînt reprezentaţi, masaţi şi orientaţi atît spre dreapta cît şi spre stînga şi în sus, soldaţi romani — legionari şi auxiliari — care se apără cu scuturile şi lovesc cu suliţele — pila — şi cu săbiile, h a rîndul lor dacii lovesc tot cu suliţele, dar unul dintre ei, în stînga sus, a ridicat o spadă sau un pum nal, pentru a despica cu el. Este o armă mai p u ţin obişnuită; acest episod ar putea explica prezen ţa ei p e reliefu rile de grămezi de arme de p e soclu. Printre picioarele romanilor se întrezăresc siluetele unor daci căzuţi. Bătălia reprezentată este deosebit de importantă, fiind una dintre p u ţin ele la care iau parte si legiunile (C ic X L i 104, 105 106 E C X X X II) ' h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro 44 Pentru comemorarea victoriei m oesice, Traian a pus să se ridice, în 109 e.n ., la A dam clisi p e locul ultimei bătălii, un m onum ent triumfal dedicat lui M ars Ultor (M a rte R ăzbunătorul), cunoscut încă din antichitate sub num ele de Tropaeum Traiani. Alături de m onum ent s-a dezvoltat cu timpul o aşezare importantă romană, care în a doua jum ătate a sec. II e.n. a căpătat rangul de m u n icip iu . D in monumentul triumfal ni s-au păstrat numai ruinele, şi, împrăştiate în jurul masivului de zidărie central, o serie de blocuri şi lespezi de piatră cioplite îngrijit şi chiar decorate cu reliefuri istoriate, din paramentul său. Iniţial construcţia se prezenta ca o statuie uriaşă reprezen tîn d un trofeu de arme, aşezat p e o bază colosală construită din două socluri hexagonale, suprapuse, situate la rîndul lor d ea ­ supra unui corp important cilindric, acoperit de altul tronconic, fă cîn d trecerea la bazele hexagonale. Cilindrul era decorat cu m etope reprezentînd luptele dintre daci şi romani din M oesia. 44. Ruina monumentidui triumfal T rop a eu m Traiani, de la Adam clisi. 45. M onum entul triumfal Tropaeum Traiani, de la Adam clisi. Reconstituire varianta Radu Florescu. 58 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro X X X III. N ararea bătăliei din M oesia continuă p e acest segm ent. In stînga segm entului este situat de fap t centrul scen ei de bătălie. între doi arbori — unul situat în planul al doilea, iar celălalt în primul, şi tăind întregul cîm p al bandei decorate — se disting, în primul plan, mai mulţi luptători daci căzuţi, iar în planul din fu n d , trei daci îndreptîndu'Se spre stînga, ca şi cum ar fu g i din fa ţa unui ca v a lerist roman, situat sus în centru. Zona centrală a segm entului este ocupată de trupele rom ane care desăvîrşesc încercuirea. D e data aceasta sînt trupe auxiliare, cavalerie şi n u m eri. O parte din luptă­ torii romani se întorc spre stînga u nde alt grup de daci se războiesc cu îndîrjire cu romanii care i-au încercuit. S-ar părea că o trupă dinafară vin e în ajutorul celor încercuiţi dar sînt respinşi, de un detaşam ent al trupelor de asediu. (C ic X L I / 107, 108, 109, 110, E C X X X I I I ) 46. Imagine rep rezen tîn d reconstituirea frizei decorate cu scen e istoriate de p e m onum entul triumfal de la A dam clisi. D e jos în sus şi de la stînga la dreapta se disting: friza cu vrej sinusoid de acant, ai cărui cîrcei se termină în capete de lup, brîul de m etope alternînd cu pilaştri plaţi — în figură o metopă cu trei cornişti, care deschid marşul trupelor, apoi friza superioară cu torsade ob lice şi palm ete. X X X III h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro g a y * »■< * ; , ■? »— f f X X X IV X X X IV a h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro X X X IV . D in nou o scen ă de exh orta tio. împăratul, urcat p e suggestus, însoţit de alţi doiofiţeri, vorbeşte soldaţilor, între care se disting cavalerişti, infanterişti auxiliari, n u m eri şilegionari. Intre aceştia din urmă pot fi identificaţi trei signiferi, a le căror signa, prezintă asemănări cu a celea a le coloanei^ de p e podul din planul al doilea de la trecerea D unării. Exhortaţia în ch eie cam pania din M oesia, în mod firesc. (C ic X L I I / 112, 113, E C X X X I V ) X X X I V . a. Jumătatea dreaptă a segm entului a cărui jum ătate stingă a fost reprodusă în im aginea anterioară. Reprezintă un castru cu ziduri crenelate dar fără turnuri, păzit de doi legionari şi în interiorul căruia se disting o construcţie de lemn şi un cort. în acest castru sînt închişi nouă prizonieri daci, între care se d eosebesc cinci tarabostes, păziţi de un auxiliar roman. Castrul este situat într-un peisaj stîncos, poate p e malul D unării. (C ic X L II, X L I I I / 113, 114, E C X X X I V ) 47. Prizonier dac de p e aticul m onum entului de la A dam clisi, piesa nr. II. 47 a. Prizonier german de p e aticul m onum entului de la A dam clisi, piesa nr. 1. h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro C e ^ e Pse Z z M 7 i - 1Z T » S vorba despre f e t Z l n Z â r L l u i , îi sărută nuna. E xegeţii au considerat că este vorba fie de nnilnr hnnesta m issio — fie de recom pensarea celor viteji. în dreapta o scena cu acela al femeilor dace, chinuiesc nişte bărbaţi goi. S-a cons.derat ca este m e i T “ji r : !“ o^:ribt:pp 48 u l i T . - ^ T ’J Z f a t T i n i l f Z Z a — ZZunU nu «*-*in^ S d r â ^ z M ^ l e c o Z d ^ ă t o a r e a de genunchi a uneia dintre cnem idele de argint ciocănit, din i t u r u l T n Z d l la A g ,g h iol fiud. T „ l c e a ) ; s e c . IV i.e.n., M u , eul N aţional de A n t.ch .ta ,., B u cu resti. X X X V h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro X X X V I X X X V I Segmentul reprezintă scena îmbarcării împăratului după terminarea cam paniei din M oesia. Traian iese însoţit de trei ofiţeri dintr-un castru, cu zid de piatră, creneluri şi turnuri tot de piatră, cu poartă terminată cu arcadă — ar putea să fie acelaşi cu cel reprezentat în scena debarcării — şi se îndreaptă către o corabie de război. în stînga bărbaţi în costum dacic i se închină, în timp ce el le adresează un gest de rămas bun. în dreapta pe prova altei corăbii de război două signa, iar în spatele acestora p e mal mai mulţi soldaţi care încarcă o corabie de transport, de asem eni trasă la mal. în că din dreptul acestei corăbii, peisajul din planul de fon d se sch im b ă; p e o înălţim e stîncoasă, se disting p e rînd o mare co n strucţie cu zid de piatră şi cu acoperiş în două ape, apoi începutul unei incinte urbane, cu zid crenelat de piatră şi cu mai multe porţi în arcadă. (C ic X L V I, X L V II/ 118, 119 120, E C X X X V I ) 66 h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro X X X V I I . U n mare segm ent p e care este din nou înfăţişată o scen ă de trecere a D unării peste un pod de vase. T ru ­ pele ies p e o poartă în arcadă şi se a n gajea ză p e un pod de vase, construit din corăbii de transport. In frun te merg cavaleriştii descălecaţi şi cu caii de frîu . U rm ează un soldat cu tunică de piele^apoi un ofiţer cu platoşă m ulîndu-i torsul — lorica G raeca — după care se înşiruie coloana de legionari. In frun te m erg un aquilifer, purtînd hampa cu un animal — mistreţ (? ) — în vîrf, un vexillariu s şi trei signi­ feri, după care urm ează grosul trupei. Şi de data aceasta artistul a folosit p roced eu l celor două registre. Paralel cu trupele care trec p e pod, despărţite de acestea printr-un zid de blocuri de piatră, este prezentată altă aglom erare de trupe, — legiuni şi auxilia — cu arm ele în mîini. D easupra acestora se văd alte detalii, butoaie p e căruţe, reprezen tîn d probabil coloan ele de aprovizionare. D u p ă poarta cu arcadă care se distinge în stînga zidului, pare să fie a doua coloană, ca si în prima scen ă a trecerii D unării. (C ic X L V I II, X L IX /121, 122, 123, 124, E C X X X V I I ) X X X V II N A V E R O M A N E PE C O L U M N A Se disting: 49. N a vă romană fluvială de război, din segm entul X X V I . La cîrmă stă chiar împăratul Traian. 50. N a v ă romană fluvială de război din segm entul X X V . 51. N a v ă romană fluvială de război din segm entul X X V I . 52. N a v ă romană fluvială de transport din segm entul X X V . 53. N a v ă romană fluvială de transport din segm entul X X V I . 54. N a v e rom ane fluviale de transport folosite pentru construirea unui pod de vase, din segm entul X X X V I I . 55. N a v ă romană maritimă de război din segm entul L X IX ; la prova se distinge catargul care poartă p în zele, culcat. 56. N a vă romană maritimă de război acostată, din segm entul X X III.. —/ ■‘y * 57. Im aginea reprezintă un fragm ent din segm entul prezen tat mai jos. în dreapta este înfăţişat împăratul Traian însoţit de doi ofiţeri, care la ieşirea de p e un pod întîm pină trupele, fă c în d parte din cea de a doua coloană din im aginea preced en tă. A cestea sînt reprezentate de un grup de legionari, dintre care doi, cu capul acoperit de blănuri de fiare, trebuie să fi fost signiferi deşi ham pele drapelelor p e care le purtau nu se disting în relief. X X X V I I I . Segm ent mare purtînd o secv en ţă com plexă, compusă din mai m ulte elem en te narative şi descriptive. în stînga p e lîngă un turn rotund nem aiîntîlnit p în ă acum în iconografia C olu m n ei, trece o coloană d ublă: în primul rînd un grup de legionari, iar în al doilea, cai încărcaţi cu poveri. D u p ă caracterul reprezentării pare să fie vorba de cea de a doua coloană din segm entul p reced en t. In continuarea coloanei, la ieşirea de p e un pod, împăratul întîm pină coloana, însoţit de doi ofiţeri. Pe fon d u l acestei sc en e întîl- X X X III nim elem ente caracteristice de peisa j: un castru cu ziduri de piatră, creneluri şi turtiuri de lemn, de la care coboară o potecă în zig-za g printr-un peisaj stîncos, la o m ică construcţie. D e la aceasta p lea că o şuviţă de apă, care trece p e sub podul, lîngă care, este reprezentat împăratul. D e rem arcat că în planul din fu n d , lîngă castru se distinge încă un mic pod. în dreapta, în planul din fu n d , un castru cu ziduri de piatră, turnuri de lemn, iar în interior cu două construcţii cu acoperiş în două ape. în jurul acestui castru, în stînga o coloană, după toate aparenţele a ceea şi ca şi în secv en ţa p reced en tă , a vîn d în fru n te p e împărat, se întîlneşte cu altă coloană compusă tot din legionari, care vine însă dinspre dreapta. A m b ele trupe au signa lor, dar numai una are acvilă, la a ce ea din stînga distingîndu-se doar un v e x illum . în extrem itatea dreaptă a segm entului sînt reprezentaţi cîtiva legionari d efrisîn d pădurea. (C ic L, LI/126, 127, 128, 129, E C X X X V I I I ) M 57 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 71 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s:// ibiioteca- X X X I X . în centrul segm entului este reprezentat împăratul Traian, primind o solie de daci com a ţi, oam eni din popor — într-un peisaj stîncos, în fa ţa unui mic castru■ împăratul răspunde la gestul de rugă al dacului, cu un gest de negaţie hotărîtă. D e jur-îm prejurul acestei scene alte s e c v e n ţe : pe fundal legionari lucrează la defrişare; în primul plan alţii lucrează la obţinerea şi transportul unor materiale de construcţie. (C ic LII/130, 131, E C X X X I X ) D E T A L II D E L A M O N U M E N T U L T R IU M F A L T R O P A E U M T R A 1A N I 58. M icu l trofeu situat deasupra porţii oraşului Tropaeum Traiani sec. IV e.n. 59. D ecorul de vrejuri al unui pilastru. 6 0 .C îrcel terminat în cap de lup de la friza inferioară decorată cu vrej sinusoid de acant. 61. C ap de m eduză solară de p e una din cn em idele trofeului — iniţial erau patru astfel de cn em id e, două p e o fa ţă şi două p e cealaltă — care încorona m onumentul triumfal Tropaeum Traiani de la Adam clisi. X L . Reprezentarea unei lustratio. în centrul unui castru, la care se disting zidurile de piatră, dar fără tur­ nuri, şi cortul din interior, în fa ţa căruia este situat un altar, tot de piatră, decorat cu ghirlande în relief, h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro împăratul, asistat de un ofiţer, doi flautişti şi un cam illus, oficia ză liba tio lustrală în p rezen ţa stegarilor, între care se disting doi aquiliferi şi trei signiferi. In exterior de jur împrejurul castrului trupa în costum de călătorie, fără arme, cu tu b icin i în fru n te şi cu sacrificatorii care m înă cele trei anim ale cu ven ite pentru o suovetaurilia: un porc, o oaie şi un taur. (C ic LIII/132, 133, 134, E C X L ) X L I. în stînga, obişnuita scenă a unei e x h o r ta tio : împăratul, urcat p e suggestus, vorbeşte trupelor, dispuse în careu în jurul său. în prim ele rînduri se disting legionarii, în timp ce rîndurile exterioare sînt form ate din auxiliari. în flancul stîng al careului se disting un vexillu m şi două signa. în partea dreaptă a se g ­ m entului un grup de legionari în ordine de bătaie, înarmaţi dar fără coifuri urcă sprijinindu-se în suliţe — pila — printr-un peisaj stîncos. S ecven ţa se leagă de cele de p e segm entul următor. (C ic L IV , LV/135, 136 137, E C X L I ) 75 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro S C U T U R I de p e trofeul sarmatic din scena alegorică care desparte nara­ ţiunea celor două ră zb o a ie: 62, 65, 66. Scuturi de auxiliari rom ani: 63 din segmentul L X : 64 din L X X X I (clişeu ra n v ersa t); 69 din X C 1I. Scu­ turi de legionari rom ani: 67 din X V . Im aginea 68 reprezintă scutul lui D e cebal din scena sinuciderii, din C X V I, D R A P E L E R O M A N E : 70. Trei sig­ na din segmentul V IU ; 71 D ou ă signa şi o aquilă din V I I I ; 72. Trei signa din L X X X V I I I ; 73. Trei signa din L X I; 74 D ou ă signa şi o aquilă din X X a ; 75. U n v e x illum de cavalerie din V I ; 76. D ou ă aquile şi un signum din X X X V I I ; X X X IV . 77. Trei signa din h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro 78. C o if de fier, decorat cu o pasăre de bronz, cu ochii şi ciocul încrustaţi, descoperit intr-un mormînt de ş e f din cimitirul celtic de la C ium eşti, ju d . Satu M a re. Sec. I V sau înc. sec. III î.e.n . M u z e u l din Baia M are. XLII. în stînga, legionarii d efrişează o pădure pentru a croi drum. Soldaţii şi-au lăsat scutul, coifu l şi arm ele la m arginea codrului, pentru a lucra mai uşor. Se distinge clar cum , în timp ce unii taie arborii, ceilalţi construiesc terasam entul şoselei, sau chiar construiesc punţi în zon ele în care terenul nu perm ite o co n ­ solidare prin terasament. In dreapta se zăreşte un castru cu ziduri de piatră şi creneluri, dar fără turnuri, în interior se disting două corturi, în fa ţa intrării în castru, două cap ete de com a ţi — oam eni din popor — daci, înfipte în pari. A cela şi peisaj stîncos ca şi în secvenţele p reced en te (C ic LVI/138, 139, 140, EC X L II) X L II 4 78 h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro X L III. în acelaşi peisaj stîncos, reprezentat şi p e segm entele p reced en te, mai multe grupuri de soldaţi romani, în stînga în primul plan, doi cavalerişti urcă un drum în pantă. D easupra lor, în planul din fu n d , doi infanterişti auxiliari dau fo c unui turn — de forma unei căsuţe p e patru stîlpi — dacic. în continuare, în centrul segm entului şi către dreapta, împăratul urmat de doi cavalerişti, m erg la pas, p e un drum de m unte pe care se văd importante lucrări de artă: poduri şi parapeţi de lemn. La picioarele unuia dintre poduri trei infanterişti auxiliari. în planul din fu n d , către dreapta, p e o înălţime stîncoasă, o mică fo rtificaţie cu ziduri de piatră, creneluri şi poartă cu arcadă, dar fără turnuri. N u se distinge nici un detaliu care să permită o atribuire precisă a cetăţuii, mai degrabă, după poziţia ei, ar putea fi o fortifi­ caţie dacică. în ansamblu p e segm ent par a fi reprezentate patrule rom ane în apropierea cetăţilor dacice. (C ic L V II, LVIII/141, 142, 143, E C X L I I I ) 79. D etaliu din zidul cetăţii d acice de la Costeşti ju d . H unedoara. X L III X L IV . Segmentul -—•cu com poziţie com plexă — arată în planul de fu n d , după o ridicătură stîncoasă a terenului, un grup de mai mulţi com aţi, daci, înarmaţi, purtînd. şi două drapele cu d ra co. în dreapta la oarecare distanţă, tot după ridicătură, trei legionari romani. In primul plan, în stînga doi auxiliari romani dau fo c unei aşezări dacice — o casă de lemn, înconjurată de o palisadă. In dreapta un grup de legionari construiesc în grabă un castru (C ic L IX , L X / 144, 145 146, E C X L I V ) 79 > h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro X L IV h ttp s ://b ib lio te c a -d ig ita la .ro X L V . în fa ţa unui castru din zid de piatră, cu creneluri dar fără turnuri, în interiorul căruia se distinge un cort, împăratul însoţit de patru ofiţeri. D intre aceştia doi poartă coifuri — semn că este aproape cîmpul de luptă. în faţa împăratului, un tarabostes, dac, cu pilcul caracteristic, îngenunchiat, cu scutul aşezat p e pămînt în faţa lui, întinde m îinile spre împărat, într-un gest de rugă. Traian la rîndul său îi răspunde printr'un gest binevoitor. Scena a fost interpretată ca predarea unui ş e f dac. In spatele dacului, o legiu ne în coloană^de marş, cu corn icin ii şi signiferii în frunte. In colţul din stînga un legionar, cărînd în spate o sarcină. In colţul din dreapta partea din spate a unei căruţe, cu trei butoaie, fragm ent din reprezentarea unei coloane de aprovizionare, de p e segmentul următor. (C ic LXI/147, 148, E C X L V ) 84 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro A R M A T A R O M A N Ă ŞI R E P R Z E N T A R E A EI PE C O L U M N Ă în perioada în care Traian întreprindea marile sale războaie cu dacii, armata romană era o instituţie cu îndelung şi glorios trecut şi cu o structură complexă. La origine— în vremea republicii— armată de cetăţeni, în decursul procesului istoric de constituire a imperiului, în cadrul căruia jucase un rol impor­ tant, se profesionalizase. Dar în ciuda acestui caracter, căpătat între timp, nu pierduse cu totul nici carac­ terul cetăţenesc. Astfel armata lui Traian era recrutată, dacă nu exclusiv, cel puţin în zdrobitoare majoritate din locuitori ai imperiului, care însă rămîneau sub arme între 14 şi 20 de ani, fiind plătiţi pentru activitatea lor, şi recompensaţi la eliberare (honesta missio). După originea lor trupele se împărţeau în două: legiunile, alcătuite din cetăţeni romani, care constituiau infanteria grea şi care rămîneau sub arme 14 ani, şi auxiliile, infanteria uşoară şi cavaleria, recrutate dintre locuitorii imperiului fără drept de cetăţenie romană — aşa numiţii peregrini — şi numai în cazuri speciale dintre cetăţeni. A uxi­ liile erau constituite în alae— de cavalerie — şi cohortes -— de infanterie — iar soldaţii din ele serveau 20 de ani. Qarda împăratului era alcătuită din cohortele pretoriene, recrutate dintre cetăţenii romani locuind în Italia, şi constituiau o trupă de elită. Aceste trupe pot fi deosebite între ele pe reliefurile naraţiunii Columnei prin detaliile de arme şi armuri pe care le poartă sau le folosesc. Astfel legiunile sînt totdeauna îmbrăcate în lorica segmentata — armura alcătuită din benzi metalice late, care acoperă tot pieptul şi umerii şi poartă scutul mare dreptunghiular sau mai degrabă în formă de segment de cilindru. Cavaleria, ca şi o parte din infanteria auxiliară, poartă tunici de piele groasă, care permiteau o mişcare mai rapidă, caracteristică trupelor uşoare. Scuturile purtate de trupele auxi­ liare sînt ovale şi mai uşoare decît cele ale legiunilor. In ceea ce îi priveşte pe pretorieni, reliefurile Columnei nu sînt clare. împăratul este, obişnuit, însoţit de soldaţi îmbrăcaţi ca şi auxiliarii. Cartierul său general — un castru în interiorul căruia se poate distinge un cort — este păzit în unele scene de soldaţi în costum de auxiliari, în altele de soldaţi îmbrăcaţi la fel cu aceia din legiuni, în reprezentările care înfăţişează legiunile în marş, detaşamentul din frunte este alcătuit din cornişti şi portdrapeli. Corniştii — cornicines — şi portdrapelii — signiferi — poartă tunica de piele ca şi auxi­ liarii — un scut mic, rotund, iar pe cap, în loc de coif o blană de fiară sălbatică, în aşa fel aranjată încît botul acesteia, cu gura căscată şi arătîndu-şi colţii să vină chiar deasupra frunţii. între reprezen­ tările de soldaţi nu se pot distinge, după detaliile uniformei şi a armamentului, ofiţerii inferiori. Cei supe­ riori, grupaţi de obicei în suita împăratului, poartă tunica sau lorica Graeca — platoşa din foaie de metal ciocănit, placată pe un suport de piele. în afara trupelor acestora — considerare regulate — în armata lui Traian apar şi contingentele popoarelor din jurul graniţelor imperiului, libere dar intrate în raporturi de clientelă politică cu statul roman, aşa numiţii symmachiarii sau aliaţi, care luptau în costumul şi cu armele lor naţionale, adesea sub condu­ cerea unor şefi proprii — cum era cazul celebrului general maur Lusius Quietus, prietenul împăratului — grupaţi în unităţi speciale. Intre acestea se disting cel puţin cinci tipuri diferite pe reliefurile Colum­ nei. Maurii lui Lusius Quietus au fost identificaţi cu nişte călăreţi încălecaţi pe deşelate, îmbrăcaţi cu nişte tunici scurte, cu picioarele complet goale, purtînd un scut mic, rotund şi suliţe. Alt grup este format din luptători care mînuiesc măciuca. Ei poartă pantaloni lungi strînşi pe pulpe, bustul gol, scut oval, iar părul lung îl poartă legat într-un nod care atîrnă de o parte a frunţii. După acest mod de pieptănătură, caracteristic suebilor, aceşti luptători au fost identificaţi cu germanii de la Dunărea de sus. Două grupuri de arcaşi se diferenţiază între ele prin faptul că unii poartă o tunică lungă, înche­ iată în faţă — un caftan — şi cămăşi de piele pe deasupra, iar pe cap, în bătălie, un coif conic, şi în repaos, capul gol, cu părul legat cu o bandă, pe cînd ceilalţi poartă o tunică lungă, despicată în părţi, şi armuri din solzi- In luptă şi aceştia poartă tot coif conic, în repaos o bonetă tronconică, pe cîte se pare, rigidă. Ultimul grup este reprezentat de prăştiaşi, figuraţi de obicei cu o tunică scurtă şi cupicioarele complet goale. Armata romană avea şi servicii specializate. Legionarii folosesc maşini de război — baliste — pe care le aşează, pe eşafodaje de bîrne. Tot legionarii sînt înfăţişaţi în calitate de conducători ai coloanelor — din atelaje — de aprovizioanare şi de constructori de fortificaţii şi drumuri. în sfîrşit pe Columnă sînt reprezentate şi unităţi de marină fluvială sau maritimă. Nu se disting nici detalii de costum şi nici de armament, în schimb navele fluviale sînt mai mici şi nu au greement — catarg şi dispozitive pentru pînze. 85 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro X L V I — Segm entele X L V I şi X L V II com pun împreună o singură secven ţă , în cadrul căreia se pot distinge X L V II, mai multe scene. în planul din fu n d , dincolo de o creastă stîncoasă, se disting trei — în segm entul X L V III se ved e al patrulea — edificii curioase. A cestea sînt construcţii din piatră, de plan circular, cu acoperiş conic, pe care sînt situate două deschideri ca două lucarne, şi cu o poartă centrală cu ancadram ent profilat. în jurul acestor edificii — care după părerea descoperitorilor cetăţilor d a cice din munţii Orăştiei, nu pot fi identificate cu nici unul dintre m onum entele dezvelite pîn ă acum în această zonă — mai multe grupe de soldaţi romani par să urmărească sau să caute ceva între grupurile de arbori ce înconjoară aceste edificii. X L V I. h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro In stînga jos doi legionari cu o coloană de aprovizion are: o căruţă cu două roţi, trasă de boi, p e care sînt trei butoaie, alta dejugată, cu două butoaie, un atelaj de catîri p e care un soldat tocmai îi deshamă şi mai sus, între stînci, doi boi liberi. In centru din nou reprezentarea castrului cu zid de piatră şi creneluri, porţi axiale dar fără turnuri, în interiorul căruia se distinge un cort. La porţi de p ază trei legionari. In dreapta un grup de auxiliari în repaus, fa c parte, de fapt, din scena următoare. (C ic L X II 1 149, 153, E C X L V I , X L V I I ) 80. V ictoria înaripată scriind p e scut num ele poporului învins. Figură alegorică din scena care desparte cele două războaie p e Colum nă. X L V II, h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s : / /b ib lio te c a - d ig i X L V III h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 81. Detaliul unei statui de dac. Replică în marmoră din sec. al X lX -le a , după o lucrare antică. C onsti­ tuie, împreună cu alte statui de daci, decorul unei balustrade din grădina Pincio — P iazza del Populo Roma (pagina anterioară) „ X L V III . S ecven ţa în fă ţişează o concentrare de trupe: în primul plan auxiliarii. în al doilea plan, dincolo de o creastă stîncoasă, o legiune cusigniferii în frunte. în planul din fu n d o construcţie curioasă, dreptun­ ghiulară şi crenelată şi cu o poartă m onum entală încadrată de un profil întru totul asem ănător cu cele reprezentate la cetătile si m onum entele d acice. Spre stînga un castru roman cu ziduri de piatră, cr en e­ luri şi turnuri de lemn. (C ic L X III / 153, 154, 155, E C X L V I I I ) XLIX— L h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro X L I X __ L. C ele două segm ente reprezintă o mare bătălie dintre daci şi romani. Pe două coloane atacă o trupă de cavalerie, caracterizată prin costumul specific — o simplă tu n ică, căzînd pînă la jum ătatea coapsei — şi prin faptul că luptătorii sînt încălecaţi pe deşelate şi strunesc calul — sau catîrul ( ? ) — cu o simplă fu n ie trecută p e după gît şi nu cu dîrlogi. C e le două coloane se strecoaui p e două văi de munte stîncoase şi se izbesc de un grup de daci masaţi într-o pădure, purtînd un diapel cu d ia c o . Călăreţii îi lovesc pe daci cu suliţele şi îi calcă în picioarele cailor. Pe secven ţa L se văd luptători daci căzuţi, iar alţii par a schiţa o mişcare de retragere. Fragm entul a fost interpretat a fi rep rezen tarea intervenţiei trupelor maure ale lui Lusius Q uietus, despre care vorbeşte şi un izvor literar. Este interesant de remarcat însă că pe segmentul X L IX , în spatele celor două coloane de călăreţi, este reprezentat împăratul Traian, însotit de un ofiţer ceea ce indică faptul că lupta a avut loc in p rezen ţa sa. (C ic L X I V I 155, 156, 157, 158, 159, 160, E C X L IX , L ) . A . 82-83. Efigii fem inine decorînd aplicele unei toarte de vas de bronz de la Costeşti. Sfîrşitul sec. 1 e.n. M u zeu l de Istorie Cluj. ^ a LI. Reprezintă o singură scen ă: construirea unui castru p e un v îr f de munte. V îrfu l ascuţit este reprezentat în interiorul castrului, prezentînd. şi particularitatea caracteristică de a avea două creste paralele. Soldaţi din legiuni taie piatră, scot păm înt pentru terasamente şi plantează stîlpii de lemn care susţin turnurile. în primul plan spre stînga o masare de trupe auxiliare. (C ic L X V / 161, 162, 163, E C L I) 92 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 82. 83. h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro LII. Segmentul compus din mai multe secv en ţe, reprezintă pregătirile de asediu ale romanilor. în primid plan spre stînga un fragm ent dintr-o căruţă trasă de cai, p e care este transportată o balistă.Partea din spate a căruţei şi un legionar care o însoţeşte sînt reprezentate p e segm entul anterior.Deasupra acesteia, în planul al doilea, Traian însoţit de doi ofiţeri primeşte închinarea a încă doi tarabostes daci. Pe planul din fun d , în spatele împăratului, un castru, cu ziduri şi creneluri de piatră şi un turn de lemn deasupra porţii, în interiorul căruia se poate distinge un cort. Pe zid, spre dreapta două baliste. în dreapta castrului, tot în planul din fu n d , un grup de legionari cu arme. In planul din fa ţă în mijloc doi legionari construiesc un e ş a fo d a j; spre stînga alţi doi p u n în bătaie p e un astfel de eşafodaj o balistă. (C ic L X V I / 164, 165, 166, E C LI I ) 84. Berbeci bătînd în zidurile Sarmizegetusei. D etaliu din X C V II. 85. D oi legionari cărînd o balistă cu o căruţă. D etaliu din X X X II. 86. Doi legionari cărînd un trunchi de arbore ■ —•lucrări de drumuri. D etaliu din X I. 87. Doi legionari punînd în bătaie o balistă. D etaliu din LII. 94 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro )lioteca- LIII Segmentul înfăţişează o luptă între daci şi romani. Qrupul de legionari din segm entul p reced en t se lega deci cu 'a cea stă secvenţă. La luptă însă nu iau p a r t e J e c î t trupele auxiliare. In stingă sus un grup de arcaşi, cu coifuri tronconice şi armuri de solzi• In faţa acestora un grup de injanterişti auxiliari cu tunici de piele. A p oi mai spre dreapta un grup de prăştiaşi cu tunici scurte şi^cu bilele de praştie ţinute intr-un fald al mantiei, de asem eni scurtă şi alt grup de luptători cu m ăciuci, cu bustul gol, identificaţi cu aliaţii germanici. A cestora le ţin piept un grup de daci care se sprijină p e o palisadă, situată în dreapta sus. Pe creasta palisadei doi daci m înuesc o balista. Arbori presaraţi p e toată întinderea secven ţei indică un peisaj păduros drept cadru al acţiunii. (C ic L X V / , 168, 169, E C LI I I ) L IV . Segmentul situează naraţiunea numai vin în ajutorul celor angajaţi în lupta planul din fu n d , alt grup de daci, cu nător ca înfăţişare cu a ceea sub care este a j . . în tabăra dacilor. Jos spre stingă un grup de daci înarmaţi cu romanii. Spre dreapta un dac taie arbori din pădure, n un vexillu m şi un d ra co, conduşi de un tarabostes, asem ă­ în mod obişnuit reprezentat D eceb a l, se grăbeşte spre palisada. (C ic L X V I I 170, EC L I V ) h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro jkAfc« - — h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 88 L IV a. Pe planul din fu n d este reprezentată o cetate dacică cu zid de piatră şi cu poarta cu ancadram ent cu profil caracteristic. In fa ţă şi spre stingă un grup de daci lucrează la defrişarea unei păduri. In centru doi daci, după o creastă stincoasă privesc spre activitatea romanilor, care este situată spre dreapta segm entului. L in gă cei doi daci, un edificiu ciudat, de mici dim ensiuni, patrulater, aproap e pătrat, din zid de piatră şi cu o poartă de asem eni cu ancadram ent cu profil sp ecific. N u se poate distinge clar dacă acest edificiu este numai o incintă sau are acoperiş în form ă de terasă. C ătre dreapta doi arbori, de mari dimensiuni, taie com plet p e verticală banda decorată cu reliefuri. (C ic L X V I , L X V I I 1 171, 172, 173, E C L I V ) L V . In cep în d încă din dreapta segm entului anterior este reprezentată o secv en ţă com plexă, constituită din mai multe sc e n e : în stînga, continuînd scena care în cep e în segmentul L IV a, dincolo de arbori, un grup de legionari construieşte un castru. în continuare, în primul plan, un grup de auxiliari înarmaţi, în repaus. In planul din fu n d , într-un peisaj stîncos, în fa ţa împăratului, însoţit de patru ofiţeri, doi auxiliari ad u c un prizonier dac, un tarabostes, cu pileus-ui caracteristic p e cap. în dreapta un grup de legionari lucrează la construirea unui drum — ei şi-au aşezat scuturile în rînd la m arginea pădurii şi cu securile au început defrişarea. (C ic L X V I I I / 174, 175, 176, E C L V ) 88. Zeul Pan, statuetă de bronz■ D etaliu. Sec. II e.n. D escoperită la U lpia Traiana Sarm izegetusa. M u z e u l din Sarmizegetusa. 99 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro L V I —L V II. C e le două segm ente înfăţişează, am îndouă în continuare, bătălia din jurul unei fortificaţii dacice. în centrul secven ţei, deci, parte în dreapta segm entului L V I şi parte în stînga segm entului din LVI I , este reprezentată o fortificaţie dacică, constînd dintr-o palisadă cu o construcţie p e stîlpi în interior, palisadă care prelungeşte o incintă din zid de piatră. în interiorul,^ atît al palisadei cît şi al incintei cu zid de piatră, se văd luptători daci, apărători ai fortificaţiei. în fa ţa fortificaţiei este încinsă o teribilă bătălie. Dinspre stînga atacă trupele auxiliare de romani, ieşind din pădure arcaşi cu coifuri conice şi tunici de piele peste tunici lungi, infanterişti auxiliari, cu tunici de p iele, prăştiaşi cu tunici şi mantii scurte, luptători cu m ăciuca şi cu bustul gol. Ei îi copleşesc p e dacii, care se retrag în interiorul palisadei. în centrul scen ei se ved e o grămadă de leşuri, dînd im aginea unui adevărat măcel. Profitînd de breşa astfel creată, un grup de legionari s-a apropiat de cetate şi fă cîn d testu d o — form aţie de luptă apropiată cu scuturile aşezate deasupra capetelor, creînd o pavăză continuă pentru întregul grup ca o carapace de broască ţestoasă — încearcă să ia cu asalt cetatea de zid. Scena aceasta este situată în dreapta secven ţei. D acii se împotrivesc cu înverşunare, dar victoria este de partea rom a­ nilor. Trupele auxiliare ale acestora s-au şi regrupat în dreapta sus. (C ic L X X , L X X I / 177, 178, 179, 180, 181, 182, E C LVI , L V I I ) 89. A p lică ovală de argint, poate ornament de scut. Reprezintă, în re lie f ciocănit un cavaler trac, acom ­ paniat de un vultur. F ace parte din tezaurul d a c i c — inventar al unui atelier de argintar, ascuns în împrejurări necunoascute — descoperit la Surcea ju d . C ovasna, Sec. 1 e.n. Ivluzeul din S fîntu Cjheorghe. h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro L V III Segmentul îl înfăţişează sus în stînga p e împărat, însoţit de doi ofiţeri, în fruntea unui detaşam ent de T u n a r i - r e p r e z e n t a ţ i p e segm entul p r e c e d e n t - p e o înălţime stîncoasa. Spre el se întorc doi auxiliari, venind dinspre dreapta, care îi prezintă ? f etele,r tâi% a ' ^ ^ ^ un grup de legionari, masaţi, la liziera unei păduri. (C ic L X X I I I 183, 184, 90. Capul colosal al lui Traian de la Ostia. M u zeu l din Ostia, Italia. LVIII h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro ^ tC LV 111) P D A C I I ŞI A L IA Ţ II L O R R E P R E Z E N T A Ţ I PE C O L U M N Ă R eprezentarea dacilor p e Colum na lui Traian corespunde cu im aginea p e care n e-a păstrat-o şi tradiţia literară. Ei poartă costumul caracteristic, cu pantalonii lungi şi largi, legaţi p e glesne, încălţăm inte de p iele, legată cu şireturi, ca o opincă, cămaşa lungă p în ă la gen u n ch i, încinsă la brîu şi despicată în părţi. N u totdeauna reliefu l este destul de clar ca să permită a se distinge dacă tun ica dacică a v ea m în eci lungi, sau dacă — prevăzută cu m îneci scurte — m în ecile figurate în reliefu ri sînt cele ale unui alt veşm înt, purtat p e sub tunică. Peste tunică dacii purtau o m antie, prinsă la gît cu o fibulă, uneori tivită cu franjuri. U neori in bătălie ei nu poarta mantia. C e i nobili — tarabostes — purtau un bonet m oale p e cap — pileus. O am enii de rînd um blau cu capul gol şi purtau p lete — com a ţi. A rm ele dacilor sînt p e lîngă suliţă şi sabie, aceasta din urmă mai rar reprezentată, sabia curbă — falx dacica — şi scutul oval, decorat cu m otive geom etrice în relief. Ei cunosc şi arme p erfecţio n a te, cum ar fi balistele greco-rom ane, p e care le m înuiesc luptătorii obişnuiţi. D rapelul lor este un d ra co , un cap de lup, cu corp de balaur. C apul era probabil de bronz — un exem plar se păstrează la M u z e u l C entral R om ano-germ anic din M a in z — iar corpul probabil din piele. Pe C olu m n ă sînt rep rezen tate drept drapele ale dacilor şi vexilla. O singură dată sînt reprezentaţi p e Colum nă şi alţi « barbari » în tabăra adversarilor romanilor. Este vorba de cataphractarii sarmaţi — călăreţi înarmaţi cu arcuri, şi îmbrăcaţi, atît ei cît şi caii lor, în armuri com plete din solzi (Cataphracta) — care apar în episodul moesic. 103 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro L IX 91. Figurină de bronz reprezen tîn d un vultur ( ? ) cu o coroană în cioc, aşezat p e o bară. Figurina se pare că reprezintă un elem ent de signum roman. Sec. II— III e.n ., M u z e u l N aţional de A n tich ită ţi, Bucureşti. 92. Jupiter D olich enus. Statuetă de bronz reprezen tîn d ipostaza obişnuită a divinităţii orientale susamintite. D escoperită la Ilişua, ju d . Bistriţa N ăsăud. Sec. III e.n. M u z e u l de Istorie C luj. 93. V e d e r e de ansamblu a cetăţii d a cice de la Blidaru. Se disting traseele celor două incinte alăturate, cu turnurile patrulatere la colţuri, precum şi u n ele detalii de param ent. Sec. 1 î.e.n . — I.e.n . L IX . Segm entul reprezintă, în parte, continuarea acelu ia din L V III. Este descrisă din nou o bătălie, la care iau parte numai trupele auxiliare, în timp ce legiunile stau numai pregătite — aşa cum sînt reprezentate p e segm entul L V III — ca rezervă de şoc. în planul de fon d , dincolo de o creastă stîncoasă, un grup de luptători daci sch iţează o m işcare către stînga, părînd să părăsească o forti­ ficaţie de lemn — palisadă — situată în acelaşi plan, în extrema^ dreaptă. A cea stă fortifica ţie este foarte asem ănător redată cu a ceea din segm entele L V I — L V II. în primul plan un grup de daci, luptînd cu îndîrjire, este nimicit de trupele auxiliare romane. Printre daci se d eosebesc unul cu un bonet sau c o if cu calotă terminată cu un spin, precum şi doi m înuind cuţitul curb, caracteristic. Sînt de asem eni rem arcabile scuturile dacilor, deosebit de bogat decorate. între a u xi­ liarii romani se disting prăştiaşii, cu tunici scurte şi bilele de praştie adunate într-un fa ld al m antalei, luptătorii germ anici cu bustul gol şi părul adunat intr-un nod p e tîmplă, care m înuiesc m ăciuca, precum şi simpli infanterişti auxiliari cu tunică scurtă de p iele în chip de armură. în extrem itatea stîngă a segm entului se văd şi doi legionari care par a se angrena în luptă. Şi această scen ă, prin secv en ţa din dreapta segm entului L V I I I cu care se leagă, este indicată de artistul C olum n ei a s e p etrece în p rezen ţa împăratului. (C ic L X X II/ 185—188, E C L I X ) h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro 105 LX Segmentul reuneşte două scene probabil simultane. In stînga şi centru m interiorul unui castru, impa' râtul urcat p e suggestus, vorbeşte legionarilor. Traian este însoţit de trei ofiţeri. C a s t r u l prezintă particula­ ritatea de a a vea o intrare cu a ica d ă si cu us ciori pro filaţi, de un tip nem aiîntîlm t pin a acum . Ansam blul constituie reprezentarea unei tipice scen e de exhortatio, cu particularitatea ca aceasta are loc intr-un castru si că participă numai soldaţi din legiuni, fapt de asem eni insolit m toata iconogra fia de: pi na acum a Colum nei. în faţa castrului, tot legionari construiesc un drum d efn şin d padurea. (C ic L X X LXI /189 190 E C L !X ) ^ Despărţită de un arbore, care taie banda decorată, p e toată înălţimea, de cea ^precedenta, secven ţa de Pe acest segm ent reprezintă în planul din fu n d un castru cu ziduri de piatra şi un turn de lemn deasupra porţii, în care intră din dreapta legionari purtînd poveri, şi o fortificaţie rotunda cu ziduri si creneluri de lemn, de la piciorul căreia izvorăşte o apă canalizată de acum ulare al acestuia îşi adapă caii un grup de cavalerişti. (C ic. L X X i V / i y i , h U L h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro hazmul ) h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro Pe cete două segm ente se desfăsoară în continuare şi într-un fel de perspectivă panoram ica, marea scenă a închinării dacilor. în planul din fu n d se văd de lastînga la dreapta, un castru roman cu ziduri de piatră, creneluri şi turnuri de lemn, dupa care se disting eşafod ajele care serviseră d r p lucrări de asediu. Urm ează apoi o zonă de peisaj dacic şi, p e segm entul L X I V , imaginea unei fortificaţii dacice. în fa ta fortificaţiilor în stînga, trupele romane fă cin d front in spatele suggestus-ului, pe care împăratul tronează singur, iar în dreapta dacii, care azvîrlă arm ele şi implora in gen u n ch i sau in picioare, îndurarea împăratului întinzînd braţele către el. In fa ţa tronului chiar un grup de daci legaţi au fost consideraţi drept meşteri şi dezertori romani, p e ^ r e , i n f o r m p o a r e l o r f o r a r e r i-ar fi cerut lui D eceb a l să îi restituie, prin una din condiţiile pacu. (C ic L X X V / 1 9 3, LM, U J , i » , 94. 95. 197, 198, 199, E C L X I I — LXIII) D etaliu cu Traian tronînd. ^ D etaliu cu grup de daci implorînd în genu nchi p e împărat. h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro L X III h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro L X IV Segmentul final al secven ţei închinării dacilor. Fondul este constituit de im aginea unei mari cetăţi dacice, cu ziduri de piatră şi creneluri, în interiorul căreia se disting nişte construcţii *n£“ te> de lemn. în continuarea fortificaţiei spre dreapta, cîteva construcţii de piatră, cu acoperiş — probabil de lemn — în două ape, printre care se disting şi cîţiva daci. ^ . . . i în primul plan, în stînga, p e o ridicătură, în picioare, într-o atitudine plină de sem eţie, in ciuda gestului de implorare pe care-l fa c e cu mîna, un tarabostes dac, în care toţi comentatorii Colum nei sînt de acord să4 identifice p e D eceb a l. în spatele regelui, doi daci, — doi com a ţi — disting un zid . Scena a fost interpretată drept reprezentarea dărîmării cetăţilor, după izvoarele literare, alta dintre con d i' ţiile impuse de Traian dacilor pentru a le acorda pacea. A p oi spre dreapta, într-un peisaj ^brăzdat de creste stîncoase grupuri de fem ei şi copii şi chiar cîţiva bărbaţi după aparenţe bătuni in mişcare către dreapta. La vremea ei scena a dat naştere la interpretări controversate. U nii ex eg eţi au considerat că scena reprezintă evacuarea de către romani a cetăţilor dacice. D upă sensid mişcării şi după absenta bărbaţilor valizi, pare mai plauzibilă interpretarea mai recentă care consideră că este vorba de reîntoarcerea dacilor la vetrele lor. (C ic L X X V , L X X V I /2 0 0 , 201, 202, E C L X I V ) 96. Statuie colosală din marmoră cu porfir considerată a reprezenta un ş e f dac. Sec. II e.n. M u z e u l Termelor — Roma. . 110 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro L X V . D in nou o scenă de exhortatio. împăratul, în costum de călătorie însoţit de doi ofiţeri, îmbrăcaţi la fel, urcat p e un suggestus, vorbeşte trupei, de asem eni în costume de călătorie, care se masează în careu în fa ţa lui. în flancul stîng se disting drapelele — signa. Toţi exeg eţii sînt de acord să vadă h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro în această scenă p e a ceea a despărţirii împăratului de soldaţii săi după ce p a cea se în cheiase şi forţele rom ane în cepea u să se retragă din D acia . Peripeţiile acestui episod nu mai sînt reprezentate p e C olum nă, care nu urmărea să dea o^povestire com pletă a evenim entelor ci să ilustreze « v ir tu te a » împăratului — virtus im peratoris şi să explice prin această calitate de ordin divin marile fapte de arme ale romanilor (C ic L X X V III/202, 203, 204, E C L X V ) romanuor. 97. A rcul de triu m f al lui Constantin de la Roma. M onum ent celebrînd victoriile militare ale lui Constantin, este^ împodobit şi cu le liefw i din vremea lui Traian şi Hadrian, adaptate la reprezentarea obişnuită a împăratului din sec. I V e.n. 113 h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro L X V I L X V I - C ele “ segm ente c " s t i t u i e împreună scena alegorică despărţind naraţiunea celor două războaie. L X V II. Ea reprezintă o V ictorie înaripată flancată de două trofee de arme. în stînga trofeul se com pune din o cască conică cu obrăzare, bogat decorată cu reliefuri, o draperie, si de o parte si de alta cîte un grup de scuturi între care se disting arme - suliţe - şi cîte un dr'aco dacic. D upă costum acesta ai putea fi considerat un trofeu dacic. La picioarele trunchiului de arbore care îl susţine altă grămadă de arme, între care se disting mai multe scuturi ovale, cu decor în r e lie f aplicat ( ? ) , două coifuri de acelaşi tip cu cel din vîrf, dar li se distinge şi apărătoarea de cea fă , mai multe suliţe si o sabie curbă tipic dacică, precum şi două vexilla. în mijloc figura V ictoriei, înveşm întată în hitonul lung, amplu, fin drapat, care îi lunecă de p e umărul 114 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro drept, şi în hlamida care-i cuprinde şoldurile, cu pieptănătura ridicată şi aripile am ple lăsate p e spate, se înscrie in tradiţia figurilor elenistice. Scutul p e care il ţine in m ina stîngă şi p e care scrie cu cea dreapta este un C lipaeus, tradiţionalul scut al hopliţilor şi al armatei rom ane republican e. T rofeu l din dreapta este, după armura de solzi în care este îmbrăcat, un trofeu sarmatic, ceea ce coin cid e şi^ cu tradiţia literară care a păstrat m enţiu nea unui trium f sarmatic al lui Traian. între arme se disting în plus fa ţă de cel din stînga securea şi coifu l tot conic, dar cu apărător de ce a fă flexibil, din solzi. în dreapta trofeului în cep e imediat reprezentarea peisajului urban din scen a îmbarcării împăratului la plecarea în cel de al doilea război cu dacii. (C ic L X X V III/ 2 0 4 , 205, 206, E C L X V I , h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 115 L V III. Pe un mare segm ent este reprezentată scen a plecării p e mare a împăratului din portul Brundisium. în dreapta şi în planul din fu n d se distinge oraşul cu clădirile sale şi cu un arc de triu m f decorat cu statuile a trei divinităţi. T rupele, în costum de călătorie sînt îmbarcate p e trei nave de război m a­ ritime — naves L ongae — cu mai m ulte pu nţi şi cu catarge şi vele. Se disting clar două rînduri de rame la nava din primul plan (b irem ă ?) şi trei rînduri de ram e la a ceea din m ijloc, (trirem ă ?), la a cărei cîrmâ stă chiar împăratul. N a v a din ultimul plan este mai greu de identificat, fiind acoperită de cele din planurile mai apropiate. A cea sta , de altfel, a ju n g e la un ţărm p e care se distinge un oraş, cu am enajări portuare tipice — ţărm întărit cu ziduri şi cu arca d e — a cărui populaţie iese în întîm pinarea împăratului m anifestîndu-si bucuria. (C ic L X X I X , L X X X /2 0 7 , 208, 209, 210, 211, 212, 213, E C L X V III) ’ 98. împăratul Traianus D eciu s. Capul unei statui de bronz descoperit la U lpia Traiana Sarm izegetusa. Sec. III e.n . M u z e u l din D ev a . L X V III 116 h ttp s ://b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro L X X 99. A rcu l de triu m f de la B en even tu m , construit între 1 1 4 - 117 e.n. p e şoseaua antică B e n e v e n t u m Brundisium, ca m onum ent comemorativ al domniei fericite a lui Traian. 100. Zeiţa V ictoria încoronează p e împăratul Traian - r e lie f p e cheia de boltă a arcului lui Traian de la Beneventum . L X IX . Fragmentul reprezintă continuarea scen ei din L X V IU - într-un oras din D alm aţia. Q rupul condus de Traian este întîmpinat de alt grup de bărbaţi în costum de călătorie - probabil tot soldaţi - în fa ţa unui sanctuar. (C ic LX XX 1/214, 215, 216, E C L X I X ) ' L X X . Corăbiile lungi cu care armata lui Traian traversează A driatica au acostat, în timp ce trupele debarcate se pregătesc pentru un sacrificiu solemn. (C ic L X X X II , L X X X 1II/217, 218, E C L X X ) . h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 119 L X X I L X X I. Fragment dintr-o scenă de sacrificiu — lustratio — al cărei început se poate ved ea p e fragm entul L X X . în dreapta împăratul îndreptîndu'Se spre un altar. în stînga o poartă cu arcadă prin care intră trupele. (C ic L X X X IV / 2 1 9, 220, E C L X X I ) 101. Riton'ul de la Poroina — sec. III î.e.n. V as de argint cu decor istoriat. Traco-elenistic. M u zeu l N aţional de A ntichităţi Bucureşti. 120 ioi ► h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro L X X II. Fragmentul reprezintă o scenă de sacrificiu - parţial. Spre stìnga sacrificatorii - p o p p a e - fin in d cîte doi tauri, constituie laturile extrem e ale unui careu în mijlocul căruia este situat altarul de sacrificiu şi p e care îl închide grosul trupei. în spate un castru cu turn de lemn deasupra porţii, păzit de doi soldaţi auxiliari. Scena de sacrificiu în întregimea ei cuprinde şi fragm entele L X X şi L X X I. Se disting astfel, de la stìnga la dreapta — un grup de soldaţi în costume de călătorie, cu cununi p e capete, m ergînd spre dreapta. între soldaţi se disting şi trei copii, îmbrăcaţi în tunici lungi şi cu toge — cam illi — indispensabili la orice cerem onie religioasă. Q rupul de soldaţi se îndreaptă spre dreapta, trecînd printr-o poartă cu arcadă — o limită — şi are în frunte p e împărat, care este reprezentat în extrema dreaptă a grupului, lîngă altar. în partea opusă grupului este reprezentată o unitate militară — probabil o legiune — cu două signa, în faţa unui castru, ai cărei soldaţi, îmbrăcaţi tot de călătorie şi încununaţi, au fă cu t pregătirile de sacrificiu, şi care fa c gestul de întîmpinare, salutînd după ob i­ ceiul roman cu mîna întinsă. în mijlocul trupei, lîngă altar, un personaj cu figura puternic caracteri­ zată. C ele două signa reprezentate nu seamănă cu a celea figurate în scena îmbarcării la Brundisium. D e remarcat că peisajul este indicat numai prin castrul din dreapta scen ei şi că la scenă nu participă decît bărbaţi. Scena reprezintă evident, primirea împăratului intr-un lagăr în care se adunau trupele în vederea cam paniei dacice, imediat după traversarea A driaticei. (C ic L X X X V / 2 21 , 222, 223, 224, EC L X X I I ) 102. Piatra Craivii — cetate dacică din sec. II î.e.n. — I e.n. 122 192 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro ■■■ ■ -■'-‘v r; .. L X X III. Fragmentul reprezintă p£ împăratul Traian, debarcînd, împreună cu trupele care-l însoţesc, intr-un oraş unde săvîrşeşte un sacrificiu — lustratio. C a de obicei în stìnga este reprezentat corpul expediţionar al împăratului, iar în dreapta orăşenii careA întîmpină p e Traian. în extrem a stîngă se distinge prova unei corăbii lungi de pe care debarcă soldaţi în costum de călătorie. între ei trei ^signiferi, purtînd aceleaşi signa ca şi în scena îmbarcării. Trupa se îndreaptă spre o piaţă situată^ p e malul mării. Se distinge litoralul portului cu arcade. în centrul pieţii este situat un altar p e care împăratul, asistat de cam illus şi de flautist ad u ce libaţie, în timp ce sacrificatom i, p op p a , înjunghie un taur. Spre dreapta mulţimea orăşenilor, îmbrăcaţi în tunici lungi şi în toge, îl întîmpină p e împărat şi iau parte la sacrificiu. Ultimul grup — fem ei şi copii — se distinge în extrema stîngă a fragm entului L X X II, (C ic L X X X V I /2 2 5 , 226, 227, E C L X X I I I ) . . . . 7., L X X I V . Pe fragm ent se disting trei secv en ţe. în stìnga grupul de fem ei şi copii, care fa c e parte din scena de sacrificiu din fragm entul L X X III, în centru una dintre corăbiile lungi ale expediţiei imperiale, ancorată după o stîncă importantă, iar în dreapta un grup de soldaţi, debarcînd, cu signa — aceleaşi ca şi în scena îmbarcării — şi cu împăratul în mijloc. (C ic L X X X V II/ 2 2 9 , 230, E C L X X I V ) h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro Im aginile din cele două pagini următoare reprezintă steaguri şi arme dacice. Steagul dacic, aşa cum ne este cunoscut de p e Colum nă, este aşa numitul d ra co , simulacrul unui balaur, cu cap de lup. D in im aginile de p e Colum nă d ra co, pare să fi avut o parte rigidă — capul de lup — probabil din metal, (aramă sau bronz) şi cealaltă parte — corpul de şarpe — moale (din p iele sau s to fă ), aşa încît se umfla şi flutura în vînt. Pe un ele imagini se distinge chiar profilul în form ă de tor simplu, care separa partea rigidă de a ceea m oale. O descoperire, astăzi în patrimoniul M u zeu lu i C entral R om anoQ erm anic din M a in z, ar putea fi tocmai capul de lup, din bronz al unui astfel de d ra co dacic. Tubular, de formă întru totul asem ănătoare celei reprezentate p e C olum nă, capul de lup de la M a in z prezintă şi particularitatea torului, aşa cum aceasta se distinge p e un ele imagini. A ş a cum se v ed e im aginea noastră despre d ra co-u l dacic este destul de aproxim ativă şi incom pletă. In ceea ce priveşte arm ele sp ecifice, ne sînt bine cunoscute cu ţitele şi săbiile curbe — falces — ale dacilor. Caracteristice de asem eni sînt scuturile ovale decorate, de obicei, cu m otive solare. In afara acestor arme — am spune clasice — în diferite scen e dacii mai apar ca folosind arcuri şi săgeţi, suliţe, şi chiar arme de asediu de tip roman — berbec şi baliste. Intr-o im agine, un ş e f dac — poate D eceb a l poartă sabie de tip gladius. L X X IV 106 D R AP E L E D A C I C E : Imaginile 103, 104, 105 şi 109 sînt detalii din seg­ mentul L X V I ; 106 este d e­ taliu din X X I V ; 107 este detaliu din X I X ; 108 este detaliu din X X I ; iar 110 este detaliu din L X III. 126 A R M E L E D A C IL O R Im aginea 111, cuţit curb dacic, este detaliu din segmentul L ; 112 — T arabostes dac luptînd cu o sabie curbă este detaliu din L U I; 113 — ş e f dac purtînd gladius este detaliu din L X X X I ; 127 L X X V 114 — călăreţi daci cu suliţi detaliu din C X V ; 115 — luptători daci cu arcuri; detaliu din X X I V ; 116 — daci atacînd cu un berbec o cetate rom ană; detaliu din X X I V ; 117 — luptători daci dau fo c unei cetăţi rom ane; detaliu din C I ; 118 — dacii se apără prin aruncare de bolovani; detaliu din X C V I . L X X V . Pe fragm ent este reprezentată continuarea secv en ţei de p e L X X I V , dreapta. Se v ed e restul grupului de soldaţi romani, cu încă un signum , îndreptîndu-se spre un castru. Se disting două porţi ale fortificaţiei, o construcţie importantă centrală şi două portice, toate construite în piatră. Spre stînga castrului se distinge încă o constructie, mai mică. în fa ţa acesteia un soldat d u ce de frîu doi cai. (C ic IX X V III/ 2 3 1 , 232, E C L X X V ) L X X V I. S ecven ţa reprezentată p e acest fragm ent constituie continuarea firească a celei anterioare şi d esch id e seria secven ţelor care redau marşul p e uscat spre gran iţele D a ciei. In planul al doilea se disting trei turnuri de pază din zidărie de: piatră. Este posibil ca figurarea lor să constituie o indicaţie topografică legată de apropierea graniţei. în fa ţa celor trei turnuri, o coloană de călăreţi, p e două rînduri, în fru n tea cărora se află însuşi împăratul Traian. Călăreţii sînt înarmaţi şi poartă unii tunici de p iele, peste care ca d e mantaua, prinsă p e umărul drept cu o fb u lă , iar alţii tunici scurte, fără m în eci, ca un hiton, de asem eni cu manta p e deasupra. U n u l dintre călăreţi poartă un vexillu m . Primii trei călăreţi, din imediata apropiere a împăratului, par, atît după costumul mai bogat, cît şi după figurile mai caracterizate, a fi ofiţeri superiori din anturajul împăratului. Scena reprezintă evid en t deplasarea rapidă a împăratului, după debarcare, către teatrul de război. Ea nu este reprezentată integral p e acest fragm ent, sfîrşitul ei a flin d u -se p e fragm entul următor, L X X V II . (C ic L X X X IX / 2 3 3 , 234, 235, E C L X X V I ) L X X V I h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro L X X V II. Fragmentul reprezintă în stînga un grup de populaţie locală, în costum asemănător cu al dacilor^ dar între care nu se disting tarabostes, cu pileus-ul tipic ieşind în întîmpinarea împăratului, în fa ţa unui oraş. în dreapta, în fa ţa unei porţi în arcadă, împăratul a d u ce libaţie p e un altar, asistat de un cam illus *si un cîntăreţ din flaut. Restul scenei este situat p e fragm entul L X X V III. (C ic XC/236, EC L X X V II) IN S T R U M E N T E M U Z IC A L E 119. 120. 121. 122. C am illus — copil, auxiliar al cerem oniei de sacrificiu din scena de libaţie din segmentul L X X V II. T u bicin es — trîmbiţaşi — dintr-o scenă de sacrificiu, reprezentată în fragm entul VIII. C în tă reţ din flautul dublu, din scena de libaţie, reprezentată pe segmenul L X X V II. C orn icin es — cornişti — dintr-o scenă de marş, reprezentată pe segmentul X L V . l x x v ii h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro PORTRETE DE FEM EI D A C E 123. 124. 125. 126. L X X V III. Fem eie în costum de dacă din scen a închinării populaţiei locale din M oesia, din segmentul X X X . F em eie în costum de dacă, din aceea şi scenă ca şi 123. (C lişeu ranversat). F em eie în costum de dacă din scena de sacrificiu într-un oraş din M oesia , reprezentată p e L X X V III. Fem eie în costum de dacă din a ceea şi scenă. a C ontinu area scen ei de p e fragm entul L X X V II . în planul de fu n d patru sa crifica to ri— p o p p a e — ţinîn d patru tauri, pentru sacrificiu. în planurile din fa ţă sînt redaţi participanţii la sacrificiu din rîndurile locuitorilor oraşului. Spre stînga locuitorii îmbrăcaţi în toge, însoţiţi de soţiile şi copiii lor, spre dreapta fem ei, bărbaţi si copii în costume dacice. N ici printre dacii din această scen ă nu se disting tarabostes. (C ic X C l/237, 238, 239, 240, E C L X X V I I I ) „ L X X IX . Pe fragm ent sînt reprezentaţi mai mulţi soldaţi care deschid drum printr-o pădure. în dreapta sînt reprezentaţi soldaţii în costum de călătorie lucrînd la construirea unui drum care urcă în zig-za g, printr'un teren accidentat, asigurat continuu de o balustradă. în planul din fu n d , spre dreapta, un castru cu ziduri de piatră şi turnuri de lemn. (C ic X C II/241, 242, E C L X X I X ) L X X X . U n grup de soldaţi d efrişîn d o pădure, într-un peisaj stîncos. în planul din fu n d un castru,după cîte se pare, încă în curs de construcţie. (C ic X C II/243, 244, E C L X X X ) L X X IX h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro L X X X I. C a şi fragm entul L X X X II şi acesta fa c e parte dintr-o scenă mai mare reprezentînd atacul cetăţilor romane din D acia — construite în urma păcii din 102 — de către daci. Pe acest fragm ent se distinge o fortificaţie dacică tipică, cu ziduri de piatră şi porţi cu p r o fle simple, într-un peisaj stîncos. în spatele fortificaţiei se înalţă o creastă stîncoasă p e după care se strecoară un detaşam ent de daci. In cetate un grup important de daci, iar din dreapta şi din stînga, prin cele două porţi, pătrund alte grupuri. Printre războinici, foarte mulţi tarabostes. D intre aceştia, unul purtînd spadă — gladius — a fost identificat cu D eceb a l. (C ic XCIII/245, 246, 247, E C L X X X I ) L X X X II . Fragmentul reprezintă un grup de daci abandonînd o luptă. In dreapta se distinge o fortificaţie romană — un ca stru — de p e zidurile căruia soldaţi auxiliari romani, lovesc cu suliţele în asediatorii daci de sub ziduri. A ceştia se retrag spre cetatea vizibilă în fragm entul p reced en t, către stînga. A lt grup se refu giază la adăpostul crestei stîncoase din al doilea plan, p e după care se strecoară spre cealaltă latură a cetăţii. O parte din asediatori, loviţi de romani, cad sub zidurile cetăţii. Intre asediatorii daci se distinge un singur tarabostes, cu pileus-ul caracteristic. (C ic X C IV /248, 249, E C L X X X I I ) L X X X I h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro o j ■e Ieijß !p- BD0}O\|q\q// :sd}}i| 11XXXI h ttp s ://b ib lio te c a -d ig ita l PO R T R E T E D E D A C I Imaginile 127, 128 şi 129 sînt detali ranversate din X I X şi L X X X I . un segmentele X X IX , Imaginea 130 este S ym m achiarius din segmentul L X X X V I . Iar portretele din im aginile 131, 135, 142, 143 sînt detalii din segmentul X X I ; imaginile 132 şi 141 sînt detalii din segmentul X I X ; ima­ ginile 133, 136 şi 140 sînt detalii din segmentul L X X X I ; imaginile 134, 137, 138 şi 139 sînt detalii din seg­ mentul X X I V . 144. R e lie f de p e unul dintre pied estalele coloanelor de p e fa ţa d a A rcu lu i de triu m f al lui Septimiu Sever, ridicat în 203 e.n. în Forul Roman din Roma. R eliefu l de pe pagin a alăturată reprezintă un soldat roman d u cîn d legat un prizonier dac. L X X X II I. Fragm entul reprezintă continuarea secv en ţelor din reliefu rile L X X X I şi L X X X II . Este reprezentat un castru roman asediat de daci şi apărat de auxiliari romani. Castrul cu ziduri de piatră, dar fără creneluri şi turnuri, are două porţi vizibile. Latura lui stîngă se putea distinge p e fragm entid L X X X II . Pe fragm entul nostru se v ed e cea mai mare parte a acestui castru şi o poartă. Auxiliarii lovesc cu suliţele de p e ziduri şi ies la contraatac. Ei resping astfel asaltul dacilor, care prinşi între zidurile castrului şi o creastă stîncoasă, sînt nimiciţi. Scena se leagă evid en t cu cele anterioare şi reprezintă un mare asalt al dacilor împotriva garnizoanelor rom ane lăsate în urma păcii din 102 e.n. în D a cia . în dreapta fragm entidui este figurată altă cetate romană, p e care o asaltează un grup de daci. Asaltul lor este de asem eni respins de soldaţii auxiliari din garnizoană, iar dacii căzuţi se am estecă cu cei morţi la asediul celeilalte cetăţi. întreaga scenă, cu cele trei sau patru se cv en ţe, constituie una dintre scen ele de motivare. Ea justifică declanşarea imediată a războiului, fără discuţii sau solii prelim inare. (C ic X C 1 V , X C V / 250, 251, 252, E C L X X X I I I ) L X X X III h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro L X X X IV L X X X IV . Fragmentul înfăţişează continuarea scenei reprezentată p e cele trei fragm ente anterioare. In interi­ orul unor fortificaţii rom ane au pătruns luptători daci p e care soldaţii romani auxiliari din garnizoană îi resping cu dîrzenie. D ar după toate aparenţele forţele apărătorilor au fost copleşite, pentru că este necesară intervenţia împăratului, împreună cu o unitate de cavalerie şi cu soldaţi din legiuni, ca ca să pună capăt asaltului. împăratul vine dinspre dreapta, ca şi cum ar fi ocolit poziţiile dacice, şi le-ar fi căzut asediatorilor în spate. Legionarii chiar ocolesc o creastă stîncoasă ca să aju ngă la fortificaţia luată cu asalt de daci. E xegeţii au discutat mult pentru a stabili dacă secv en ţa aceasta relatează o intervenţie reală a împăratului, care în această vrem e se afla în drum spre front, und eva în M oesia, şi care după acest episod va fi reîntîlnit la D robeta, u nde inaugurează podul nou construit de A pollodor din Damasc, sau dacă este vorba numai de o figurare simbolică a lui Traian, pentru a sem nifica faptul că aceeaşi « V irtu s im peratoris » este forţa supranaturală care asigură şi de această dată victoria romanilor. (C ic X C V I , X C V I I / 253, 254, 255, 256, E C L X X X I V ) MONEDE ROM ANE 145. A ureu s emis de Traian, avîn d p e revers reprezentarea C olum nei. C olecţia Pinacasteli, Forli. (determ i­ nare O ctavian Iliescu ). 146. Sestertius emis de Traian, a vîn d p e revers V ictoria scriind p e un scut ,,V ic (toria) D a c (i c a )u. Bronz. Cabinetul Numismatic al A ca d em iei R.S.R. (determinare O cta v ia n Iliescu) 147. Sestertius emis de Hadrian a vîn d p e revers personificarea provinciei D acia. Bronz. C abinetul N um is­ matic al A cad em iei R.S.R. (determinare O ctavian Iliescu ). 148. Sestertius emis de Traian avîn d p e revers templul lui Jupiter. B ronz• C abinetul Numismatic al A c a d e ­ miei R.S.R. (determinarea O ctavian Iliescu ). 4 144 142 h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro 145 146 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro L X X X V h ttp s ://b ib lio te c a -d ig ita la .ro L X X X V . Fragmentul înfăţişează pe împăratul Traian săvîrşind un sacrificiu probabil o lustratio in faţa podului construit de A pollodor din Dam asc la D robeta. In planul din fu n d se disting spre stînga un castru, cu zid de piatră, dar fără creneluri şi turnuri, şi cu un cort mare flancat de două construcţii dreptunghiulare, prelungi în interior. Spre stînga se distinge podul, cu cinci pile în loc de douăzeci, dar cu picioarele de zidărie şi cu tablierul de lemn, aşa cum fu sese în realitate. In fa ţa acestora spre stînga, trupa, cu armuri de tip lorica segmentata sp ecifice pentru legionari — şi cu cele ti ei signa pe care le purta si detaşam entul cu care s~a îmbarcat împăratul la Brundisium. In dieapta, împăratul, cu suita si cu ajutoarele rituale, ad u ce libaţie. (C ic X C V III, X C IX /257, 258, 259, 260, 261, E C L X X X V ) ’ L X X X V I L X X X V I. în continuarea secven ţei de pe fragm entul L X X X V , este redată primirea de către împărat, în faţa unui oraş, caracterizat, prin clădiri monum entale — amfiteatru, incintă fortificată, sanctuar —, a unor grupuri de populaţii « barbare » . E xegeţii au considerat că este vorba de solii ale populaţiilor din preajma teatrului de război. A lţii — FI. B. Fior eseu şi Radu V u lp e de solii ale aliaţilor dacilor. Trebuie remarcat că printre « barbarii » reprezentaţi în secv en ţă nu se poate identifica nici un dac, şi că, în schimb, pot fi identificaţi unii care atît în primul război, cît şi în al doilea au figurat printre aliaţii romanilor. (C ic C/262, 263, 264, E C L X X X V I ) 149. Podul lui A pollodor din Damasc, ridicat la D robeta în 1 03 — 105. e.n. D etaliu din secven ţa L X X X V . 150. C uleea podului lui A pollodor din Dam asc, de la Turnu Severin. 151. Castrul de la D robeta. Faza cea mai v ech e a castrului, a servit drept cartier general în 105 e.n. A fost reparat în sec. III e.n., în sec. IV e.n. şi în sec. V I e.n. h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s ://b ib lio te c a -d ■a i h ttp s ://b ib lio te c a • C A II PE C O L U M N Ă . în im aginea 152, calul împăratului din secv en ţa X X V I I (clişeu ranversat). In 153 calul unui cavalerist din aceeaşi secv en ţă . în 154, cavalerist cu caii la adăpat din secv en ţa X X V I I . în 155, călăreţi daci trecîn d D u n ărea — secv en ţa X X I V . în 156, călăreţi daci urmăriţi de romani — secv en ţa C X V . în 157, o patrulă romană de cavalerie — detaliu din secv en ţa X V I . în ansamblul lor, im aginile de cai se leagă de tradiţia plastică antică, prin anatom ia armonios proporţionată, prin redarea jocu lu i maselor de m uşchi în m işcare şi prin finisajul deosebit de sensibil al pielii. O particularitate a acestor imagini este redarea mult mai veristă a mişcării cailor, îndeosebi a galopului, care, în general, în toate artele are un caracter m arcat convenţional. L X X X V II L X X X V II. M arşu l trupelor rom ane prin D acia după ce au trecut podul de la D robeta. D e la stînga la dreapta se disting: mica pu n te care fa c e legătura între portalul monum ental al podului şi uscat. Pe ea, şi în continuare spre dreapta, un grup de soldaţi îmbrăcaţi în armuri de tip lorica segm entata, d eci din legiuni. în fru n tea lor se distinge un ofiţer cu lorica G raeca — platoşe — şi încă un personaj în costum de călătorie, cu tunică lungă şi cu mantia azvîrlită p e umeri. Soldaţii poartă — ca şi în alte se cv en ţe a sem ă n ă toa re— bagaju[ în vîrfu l suliţelor. Partea de sus a reliefu lu i fiind ruptă, acestea nu se păstrează d ecît în parte. în fa ţa acestor legionari un grup de cavalerişti, cu tunici de p iele, în fruntea cărora m erge însuşi împăratul, tot călare. în dreptul lui, în planul din fu n d se distinge im aginea unei fortificaţii, cu o poartă cu fronton deasupra. (C ic C I, CII/265, 266, 267, 268 E C L X X X V II) h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro 149 .X X X V I I I . Continuarea scenei preced en te, reprezentînd marşul romanilor prin D acia, după trecerea podului de la Drobeta. în stingă banda este împărţită în două registre: în registrul superior, reprezen tîn d planul din fu n d , sînt redate elem ente de peisaj caracteristice. D e la stînga la dreapta se disting un sanctuar p e o înălţime, apoi o fo r tific a ţ ie rotundă, fără turnuri şi creneluri, cu poartă cu arcadă, şi cu un cort mare în interior. în registrul de jos se ved e o trupă de legionari, cu signa în frun te şi cu co r n icines, signa sînt aceleaşi ca în secven ţa îmbarcării la Brundisium — precum şi cu un victim arius, care ţine un taur. D upă toate aparenţele este vorba de trupele care se pregătesc de sacrificiu şi ies L X X X V III h ttp s ://b ib lio te c a -d ig ita la .ro în întîm pinarea împăratului. în partea dreaptă a reliefu lu i, separată de secv en ţa p reced en tă de un arbore care taie toată înălţim ea benzii decorate, se desfăşoară o scen ă de sacrificiu — lustratio. în interiorul unui castru, fără turnuri şi creneluri, împăratul, cu capul acoperit de o pulpană a m antalei — velato capite — a d u ce libaţie, asistat de flautist şi de cam illus, în p rezen ţa ofiţerilor şi a unor soldaţi cu ca p etele în cununate. în exterior soldaţii d efilea ză — în fru n te tib icin ii şi co rn icin e s , după care vin victim arii, conducînd un taur, o oaie si porc, pentru jertfa tradiţională — suovetaurilia — după care urm ează restul soldaţilor. (C ic C i l , C III/269, 270, 271, 272, 273, E C L X X X V I I I ) . 151 I || L X X X IX L X X X IX . Pe fragm ent este reprezentată o scenă de exhortatio — cuvîntarea împăratului către trupe, înainte de deschiderea ostilităţilor. Pe un suggestus — împăratul însoţit de alţi trei ofiţeri, toţi cu arme, vorbeşte unui grup de legionari, cu scuturi împodobite şi cu panaşuri la casc între care se disting un aquilifer şi trei signiferi, care form ează careul în fa ţa estradei. (C ic CIV/274, 275, 276, 277, 278, E C L X X X I X ) X C . Fragmentul reprezintă două scen e distincte — în stînga un sfat de război, iar în dreapta plecarea trupelor în marş spre interiorul D aciei. în stînga este reprezentat un castru, cu ziduri de piatră, cu creneluri şi turnuri ciudate, proem inente, la fe l de înalte ca zidurile şi de plan circular. în interior se disting, spre stînga o zonă de corturi, în centru trupe masate, între care un vexillarium , apoi o 152 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro estradă înaltă, p e care are loc sfatul de război. împăratul stînd aşezat p e un fe l de soclu cu bic, iar în jurul lui trei generali, toţi îmbrăcaţi cu lorica G raeca, £>ar a a v ea o convorbire animată. Spre dreapta, p e două registre este reprezentat m arşu[ trupelor. în registrul inferior, legionarii înarmaţi, în coloană, se îndreaptă în pas viu spre dreapta. în registrul superior se distinge un car cu două roate tras de catîri şi m înat tot d e legionari. In continuarea carului, altă coloană de trupe. S cena se continuă şi p e fragm entul următor. într-o anum ită măsură, su ccesiu n ea de scen e de p e această porţiu n e a benzii decorate, repetă su c­ cesiunea de m otive icon ografice de la începutul ei — primul război d a cic: trecerea D unării, sfatul de război, sacrificiul solem n, cuvîntarea împăratului către trupe, după care în cep ea reprezentarea mar­ şului propriu-zis. (C ic C V , CV1/279, 280, 281, E C X C ) X C I. Fragmentul reprezintă o scenă com plexă, compusă din mai multe secv en ţe. Jos în stînga, coloana de legionari, continuare a aceleia de p e fragm entul preced en t, a vîn d în frunte un ofiţer, îmbrăcat în lorica Graeca, un signifer, un vexillarius şi un aquilifer, după care urmează trupa obişnuită. In registrul superior de asem eni se poate distinge capătul unei coloane, conduse de un ofiţer, îmbrăcat în lorica Graeca. în centrul segm entului, im aginea unui castru cu ziduri de piatră, porţi axiale şi un singur crenel, în interiorul acestuia, spre dreapta, în fu n d , se disting nişte construcţii cu acoperiş în două ape. în centrul castrului soldaţi auxiliari descarcă două care trase de cai, de baloturi mari — probabil provizii■ în fa ţa castrului o scară care coboară spre m arginea benzii decorate. Pe platforma de sus a scării un soldat auxiliar în poziţie de sentinelă, iar la piciorul scării alt auxiliar, care j a apă într-un vas. M otivu l iconografic al soldatului care ia apă se întîlneşte aci pentru a treia oară. în dreapta castrului, în registrul superior, o coloană de legionari, în arme, pornind în marş spre dreapta. în registrul inferior, o constructie circulară, din zid de piatră, de înălţim e inegală, cu două turnuri înalte şi înguste în centru. (C ic C V I, CV II/282, 283, 284, 285, E C X C I ) h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 158 V A S E D A C IC E Şl R O M A N E In im aginea 158, soldat auxiliar ro­ man luînd apă cu un vas, detaliu din segm entul X C I. în 159, «F ru ctieră », vas ceram ic de la Zim nicea, sec. IV î.e.n. în 160, dacii asediaţi la Sarmizegetusa, împărţind ultima rezervă de apă dintr-un cazan, detaliu din secven ţa CIL în 161, vas ceram ic — c a n ă — de la_A ugustin, ju d . Braşov, sec. I î.e.n. în 162, cupă cu picior de argint din tezaurul de la Sîncrăieni, ju d , Harghita, sec. 1 î.e.n . în 159 165 167 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 163, c a n ă — vas ceram ic de la Poiana, V ra n cea , sec. I e.n . 164, cană, vas ceram ic lucrat cu m ina, de la Zim nicea, sec. IV î.e.n. în 165, vas ceram ic de la Poiana, V ra n cea sec. I l — I î.e.n . 166. C oifu l tra co'getic de aur, cu decor istoriat in r e lie f ciocănit, descoperit la P oia n a -C oţofen eşti, ju d . Prahova, sec. V î.e.n . M uzeul de istorie a R.S.R. 167. C o if de argint cu decor istoriat în r e lie f ciocănit. F a ce parte din tezaurul descoperit în mormîntul unui ş e f traco-get, la A g ig h iol, ju d . T u lcea, sec. I V î.e.n . M u zeu l de istorie a R.S.R. X C II. Pe acest segm ent se continuă secv en ţa începută p e segmentul anterior. în registrul superior este reprezentată coloana de legionari care se distingea încă în extrem a dreaptă sus a segm entului anterior. Capătul ei pătrunde într-un castru care ocu p ă centrul segm entului. în vîrfu l ei se află doi corn icin es, apoi doi ofiţeri superiori, purtînd lorica G raeca, după care urm ează un aquilifer, un signifer şi un vexillarius. In registrul inferior, paralel cu coloana legiunii, este reprezentat marşul unei coloane de auxiliari: arcaşi, cu coifuri con ice, cămăşi de p iele şi lungi tunici p e dedesubt, luptători cu m ăciuca, cu bustul gol, pantaloni strìnsi p e pulpă şi părul înnodat p e o lăture a frunţii, prăştiaşi, cu tunici şi m antale scurte, şi cu capul gol. A ceste două unităţi din urmă, poartă scuturi ovale. în centru şi în dreapta, tot cîm pul segm entului este ocupat de un castru, cu ziduri de piatră, fără turnuri şi creneluri, şi cu porţi axiale, în interiorul căruia un legionar îndeplineşte o a cţiu n e greu de identificat. T ru pele din legiuni pătrund înlăuntru prin poarta laterală stingă. U n auxiliar stă de santinelă la poarta frontală a castrului. (C ic C V I I I , C I X / 286, 287, 288, 289, E C X C 1 1) X C III. Segm entul în făţişează o scenă com plexă, compusă din mai m ulte s e c v e n ţe : în planul de fo n d este figurat un castru de zid, fără turnuri şi creneluri, cu corturi în interior. în fa ţa lui un grup de soldaţi seceră grîu, iar alţi trei a d u c caii şi catîrii de la păşu n e. Spre dreapta, trei soldaţi, auxiliari, lîngă un p îlc de arbori privesc o cetate dacică, p e o culm e stîncoasă, ai cărei apărători au ieşit si-i privesc şi ei p e romani. (C ic C X , CX1/291, 292, 293, E C X C I I I ) S A R M IZ E Q E T U S A R E Q IA 168. V e d e r e din pădurea de la Q rădiştea M uncelului, cu ruinele zidului de incintă a le cetăţii d a cice Sarm izegetusa Regia. Sec. I e.n. 169. îm prejurim ile bastionului pentagonal care apără incinta sacră de la Sarm izegetusa Regia. Sec. I e.n. 170. Bastionul pentagonal care apără incinta sacră de la Sarm izegetusa R egia . Sec. I. e.n. 171. V e d e r e din pădurea de la Q rădiştea M u n celu lu i, cu ruinele zidului de incintă al cetăţii d a cice Sarmizegetusa Regia. Sec. I e.n. X C IV . Pe acest segm ent sînt înfăţişate începuturile ostilităţilor dintre daci şi romani, în cel de al doilea război dacic al lui Traian. Partea stîngă şi centrală a segm entului este ocupată de im aginea unei cetăţi d a cice, cu creneluri şi turnuri, zidită din blocuri de piatiă, şi cu intrarea printr-o poartă cu turn deasupra. O incintă mai mică, ca un bastion, p reced e spre stînga şi frontal, incinta mare. în interior luptători daci, în atitudini agitate — artistul a vrut să su gereze pregătirile de luptă. în exterior, spre stînga şi spre dreapta, într-un peisaj stîncos, de asem eni grupuri de luptători daci, co m a ţi şi tarabostes, care de asem enea fa c gesturi sugerînd discuţia şi pregătirile. C entral şi spre stînga jos, o în . — căierare între daci şi auxiliari şi sym m achiarii romani, caracterizată tocmai prin înverşunarea luptei. C a peste tot în reliefu rile C olum nei victoria este de partea romanilor. Se disting mai mulţi daci căzuţi iar cei cîţiva rămaşi, apărîndu-se cu fu rie. (C ic C X I, CX1I/295, 296, 297, 298, 299, E C X C I V ) X C IV X C V . Segmentul reprezintă începutul operaţiilor din jurul capitalei dacilor Sarmizegetusa. în stînga este înfăţişat un castru roman, cu zid de piatră, fără turnuri, şi cu creneluri numai p e o latură, a vîn d o singură poartă spre stînga, păzită de doi soldaţi auxiliari înarmaţi. Castrul prezintă o particularitate: un zid se desprinde lateral din dreptul porţii şi se îndreaptă spre marginea de jos a benzii decorate, în interiorul castrului se distinge un mare cort. în dreapta, în planul de fon d , o fortificaţie dacică, a cărei incintă este parţial constituită de un masiv stîncos, iar cealaltă parte de un zid de piatră, p e care o iau cu asalt un grup de soldaţi romani. Se disting, în cen tru ls eg m en tu lu i, un grup de luptători — legionari, auxiliari cu tunici de piele, sym m achiari prăştiaşi. între auxiliari se deosebesc unii care poartă scări de asalt. D acii se apără cu înverşunare, dar romanii au şi ajuns sus p e ziduri. Totuşi se pare că nu au reuşit să cucerească cetatea, pentru că în secv en ţele următoare nu se ved e nici o scenă de ocupare şi incendiere a unei fortificaţii dacice, cum de obicei se proced ea ză în c e le lalte episoade ale Colum nei. D e altfel apărătorii cetăţii a ju n g să bom bardeze cu pietroaie şi p e asalta­ torii de jos. în fata castrului si în spatele trupelor de asalt, doi signiferi. (C ic C X III/300, 301, 302, 303, E C X C V ) 160 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro X C V I X C V I . C u acest segm ent în cep e scena com plexă şi lungă a asediului Sarm izegetusei. în planul de fo n d se distinge o cetate d a cică , cu zid de bolovani, în asizc alterne cu tiranţi, cu turnuri înguste, 51 cu porţi de-a lungul traseului poligonal. în Jnterior se distinge o clădire lungă şi îngustă, cu traseu în arc de cerc şi cu acoperiş în două ape. în colţul din stînga al acestei cetăţi, un grup de daci se luptă cu înverşunare ca să respingă atacul unui detaşam ent de asalt roman. în rîndurile acestuia luptă auxiliari cu tunici de p iele, şi prăştiasi sym m achiarii. D acii resping asaltul trăgînd cu arcurile, lovind cu suliţele şi azvîrlind cu bolovani. In dreapta un grup de trupe romane, p e zidurile unui castru de piatră, priveşte cetatea duşmană. In m ijlocul acestui grup, form at din soldaţi auxiliari, se poa te distinge împăratul Traian însoţit de doi alţi ofiţeri, toţi trei îmbrăcaţi cu platoşe. D u pă toate aceste elem ente, scena reprezintă un sfat de război cu privire la asediul Sarm izegetusei, care nu a putut fi luată prin asaltul reprezentat în partea stîngă a segm entului. D e altfel indicarea unui castru, sub zidurile cetăţii d acice, arată că lucrările de asediu începuseră încă din acest m oment al naraţiunii. (C ic C X III/ 304 305, 306, 307, E C X C V I ) ' ’ h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 161 X C V II Segm entul reprezintă continuarea lucrărilor de asediu şi asalturile locale încercate de romani. P e ^ nu[ X C V I I. ^ m e n m r e p z conli„ , }i general - p u ţ i n d e t a l i a t - i n c i n t a cetăţii d acice d L s e g m T n t J preced en t, care continuă ş, p e acesta. In fa ţa cetăţii în stingă, un grup auxiliari si de legionari, form lnd de fapt sfirşitul grupului, infaţişat împreuna cu Traian supraveghează şi păzesc trei berbeci m ecanici care bat zidurile cetăţii. Este p r e s a n t a 2 " dare a acestora, artistul urmărind nu atiţ justeţea perspectivei şi redarea m işcăm , cit mai ales d.e soldap in castru, ' ^ ^ descrierea minuţioasă a structurii maşinilor de război. X C V II In dreapta u n g r u p mai mare de soldaţi romani încearcă un asalt asupra unei trupe de daci ieşite la contraatac. Intre romani se disting legionari, soldaţi auxiliari, precum şi sym m achiarii. A ceş tia din urmă sînt nişte arcaşi cu coifuri co n ice şi cu cămăşi de solzi peste tunici lungi p în ă la păm înt. D in partea dacilor participă numai com a ţi. In rîndul lor se si pot observa luptători căzuţi. (C ic C X .IV , C X V / 3 0 8 , 309, 310, 311, 312, E C X C V I I ) 163 h ttp s ://b ib lio te c a -d ig ita la .ro X C V I I I . Segmentul constituie încheierea marei scen e a asediului Sarmizegetusei. Şi p e acest segm ent, tot registrul superior este ocupat de figurarea cetăţii ale cărei ziduri ^însă au alt caracter fiind construite, de la un anumit moment încolo, din blocuri mari, paralelipipedice. In interiorul cetăţii se disting apără­ torii concentraţi în anum ite pu n cte, în fu n c ţie de desfăşurarea acţiunii istorice, după cum se va vedea, în stînga jos, se află grupul de com aţi, care a încercat contraatacul figurat p e segm entul anterior. O parte dintre ei, se întorc către dreapta unde romanii încearcă alt asalt. U nii dintre apărătorii din interio­ rul zidurilor sprijină contraatacul celor din exterior. ^ ^ ^ în dreapta, un grup de legionari, cu tîrnăcoape şi securi, încearcă j ă creeze o breşă, dărîm înd o parte din zidul de piatră cubică, care iese în afară din linia generală a zidului cetăţii. Un^ detaşa­ m ent de auxiliari, cu suliţe, îi acoperă, luptîndu-se cu dacii din cetate care s-au regrupat şi în cea ică să-i îm piedice pe romani să distrugă zidul. D e asem enea, o parte din grupul din exterior se întoarce spre asaltatorii romani. D acii aruncă cu suliţele în romani şi lasă să se prăvălească blocuri din zidiu p e care vor să-l distrugă, în capetele apărătorilor celor ce distrug zidul. întreaga secv en ţă are un caracter foarte dinamic reuşind să redea p e deplin înverşunarea luptei, efortul romaniloi şi dîrzenia dacilor, ca şi faptul că romanii nu izbutesc să pătrundă cu forţa în cetate. Printre dacii din interiorul cetăţii se disting şi cîţiva tarabostes. în extrema dreaptă, un arbore care taie banda decorată p e toată înălţimea ei, separă această lungă scenă a asediului de secv en ţele următoare. (C ic, C X V , C X V 1 / 3 1 2 ,313, 314,’ 315, E C X C V II I) 172. Sarmizegetusa Regia — Sanctuarul vechi patrulater. Sec. ; I î.e.n. 172 * IC . Segmentul conţine mai multe secv en ţe reprezentînd pregătirile de asediu. în stînga mai mulţi legionari doboară copaci din pădure cu securile. D u pă ce îi doboară, le curăţă trunchiurile, şi îi taie, obţinînd bîrne de anum ite dimensiuni. C u aceste bîrne, alt grup de legionari în centrul imaginii, construiesc un eşafodaj. A stfel de eşafod aje se mai disting şi în planul de fon d , u nde unul este gata construit, iar la altul lucrează alţi doi legionari. A l treilea legionar îndeplineşte o a cţiu n e greu de interpretat. D upă gest şi după caracterul — destul de vag — al obiectului p e care îl m înuieşte, s-ar părea că vizează ceva. Judecind după imaginea de la LII este vorba de reprezentarea construirii amplasamentelor maşinilor de asediu, în jurul cetăţii Sarmizegetusa. în dreapta jos, un grup de legionari, cară bîrnele pentru construcţia eşafodajelor. în mijlocul benzii decorate şi în extrem a dreaptă apare o curioasă im agine a unui dreptunghi, care acoperă picioarele unui legionar ocupat cu construcţia unui eşafodaj. N u se poate da nici o explicaţie acestei figuri. în ansamblul ei scena este foarte animată şi destul de încărcată de figuri, probabil în intentia de a sugera graba în care acţiu n ea de pregătire a asediului s-a îndeplinit. (C ic C X V III/316, 317, 318, E C X C I X ) . V jta r h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro C . Segm entul reprezintă altă secv en ţă din timpul lucrărilor de a se d iu ; un tarabostes dac vin e să se supună împăratului. Scena este organizată p e două registre. In registrul superior, în stînga se distinge sfîrşitul unui eşafodaj din segm entul preced en t. A p o i întreaga lungim e a segm entului este ocupată de un front de soldaţi auxiliari, cu tunici de p iele, mantii scurte şi înarmaţi cu săbii şi scuturi ova le. M otiv u l este animat de atitudinile variate a le fiecărei figuri, sugerînd participarea la scen a care se p etrece în registrul inferior. A cesta este tratat cev a mai com plex, în stînga împăratul, însoţit de doi ofiţeri şi urmat de doi ostaşi. A tît împăratul cît şi cei doi acoliţi ai săi sînt în costum de călătorie, fără arme şi fără armuri, ceea ce subliniază caracterul paşn ic al scen ei. In fa ţa împăratului, un tarabostes, în costumul caracteristic, cu pileus, p e cap, în gen u n ch i, întin zîn d m îna intr-un gest de implorare, împăratul fa c e un gest cu m îna dreaptă, ca şi cum ar voi să-l ridice. O atitudine binevoitoare se poate ved ea şi la ofiţerul din stînga împăratului. Restul registrului inferior este ocu pa t de auxiliari, a căror atitudine animată reflectă a ceea şi participare ca şi la cei din registrul superior. S cena este încheiată de un arbore care taie toată înălţimea benzii decorate. (C ic C X V III/ 3 1 9 , 320, 321, 322, EC C ) 167 pSiŞŞiÎ h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 173. Sarmizegetusei Regia, Incinta sacră, sanctuarul mare circular, cu caracter de calendar şi altarul din lespezi, denumit soarele de andezit. C I. Segm entul reprezintă o scen ă care m archează începutul sfîrşitului rezistenţei d a cice. A c ţiu n e a se p etrece în cadrul unei cetăţi d acice, cu ziduri din piatră de Falie şi cu incintă de traseu com plex. U n grup de daci, majoritatea tarabostes, dau fo c unor construcţii — turnuri rotunde şi patrulatere, construcţii dreptunghiulare, înalte, cu acoperiş în două ape. T oate acestea se află în afara incintei propriu-zise, dar înconjurate parţial cu ziduri a vîn d acelaşi caracter. In dreapta, în interiorul incintei cetăţii propriu-zise, o scen ă foarte agitată, în care se disting cîţiva daci căzuţi, purtaţi p e braţe de tovarăşii lor de arme. (C ic C X IX / 3 2 3, 324, 325, E C C I ) . M IJ L O A C E D E L U P T Ă A L E R O M A N IL O R 174. 175. 176. 177. 178. 179. 180. 181. Legionar roman în atac — detaliu din secvenţa X C V I . Cavalerişti romani urmărindud p e regele D eceb a l — detaliu din C X V . Prăştiaşi sym m achiarii în luptă — detaliu din LIII. A u xiliari romani la atac — detaliu din L V I. A rca şi în fru ntea unei coloane de sym m achiarii în marş — detaliu din X C II. Legionari fă cîn d testu d o la asaltul unei cetăţi — detaliu din L V II. împăratul Traian ven in d în ajutorul unei cetăţi asediate — detaliu din L X X X I V . Prăştiaşi, în plină luptă — detaliu din L IX . h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s ://b ib lio te c a -d ig ita la .ro C il h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro Scena reprezentată p e segm ent este continuarea celei de p e segm entul preced en t. Partea stingă şi m ijlocul imaginii este ocupată de o secv en ţă în care un grup de daci, sub con d u cerea unui tarabostes impunător, cu trăsă­ turi nobile, îşi împart băutura dintr-un cazan. în dreapta a c e ­ laşi tarabostes îşi ia rămas bun de la alt nobil dac, care se înclină în fa ţa lui cu gen u n ch iu l la păm înt. în jurul lor alte cadavre de daci căzuţi. în extrem a dreap­ tă, alt grup de daci iese din ceta­ te, cu gesturi măsurate, ca şi cînd acţiu n ea ar a vea un caracter tainic. Totul se p etrece în cadrul cetăţii reprezentată parţial şi p e segm entul anterior. Scena a fost interpretată mai întîi ca sinu ci­ derea în masă a şefilor daci ase­ diaţi în Sarmizegetusa. Recent s-a propus interpretarea ei ca îm­ părţirea ultimelor rezerve de apă în cetatea asediată, în care setea si lipsurile în cepea u să fa că vic­ time. (C ic C X X , C X X I 326, 327, 328, 329, 330, E C C I I ) 182. Scutul de fier de la Piatra Roşie, sec, I e.n . M u z e u l de Istorie C luj. C U I. S cena reprezentată p e segm ent constituie continuarea celei de p e segm entul anterior, şi în fă ţişează , în stînga, ieşirea dacilor din cetatea asediată. In fru n tea lor m erge un tarabostes, redat din spate, dar care pare asemănător cu acela care con d u cea, în secv en ţa p reced en tă , împărţirea ultimelor rezerv e de apă. U n arbore taie banda decorată p e toată înălţim ea m arcînd sfîrşitul marelui episod al asediului Sarm izegetusei. în dreapta acestuia un grup de legionari romani în arme. (C ic. C X X I I , C X X III/ 3 31 , 332, 333, 334, E C C U I ) . C I V . Spre stînga este reprezentat împăratul însoţit de doi ofiţeri şi urmat de legiuni — dintre care o parte au fost reprezentate p e segm entul a n te r io r — în fa ţa căruia o m ulţim e de com a ţi, se închină, în g en u n ch i şi întin zînd m îinile pentru a cere îndurare. împăratul şi ofiţerii sînt în arme, pentru a a ccen tu a ca ra c­ terul forţat al supunerii. în dreapta se disting zidurile unei cetăţi. (C ic CXX11I/335, 336, E C C I V ) h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 175 CV Segm ent«! înfăţişează o cetate dacică asemănătoare cu a ceea reprezentată în segmentele anterioare — ad ică cu Sarmizegetusa — atit ca traseu şi detalii a le incintei, cit ji ca tehnica a zidurilor şi turnurilor în care s-au instalat romanii, înălţînd corturile pentru tabără. In stingă un grup de legionari si auxiliari, cară nişte poveri în interiorul cetăţii. In centrul acesteia, in fa ţa corturilor m ţa ra tu l ’t ine o cuvîntare — exh ortatio — soldaţilor. D e data aceasta com poziţia scenei este intrucitva diferita, 'în mijloc, urcat p e suggestus, împăratul, însoţit de alt ofiţer, am indoi in lorica G raeca vorbeşte, ca re dreapta. Trupele care-l ascultă sînt grupate atît în stînga — auxiliari — cit şi in dreapta auxiliari şi legionari. în grupul legionarilor se disting şi tr e { si gr. a, care însă nu mai reproduc întocmai p e a celea reprezentate in scen a îmbarcări, la Brundisium ln extrema zise, doi auxiliari se indreapta spre dreapta. (C ic C X X I V , CXXV/JJtl, JJJ, MU, M l , v v ; 17G h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro C V I . în stînga segm entului este reprezentată continuarea scen ei anterioare cu sfirşitul incintei cetăţii dacice, în interiorul căreia se disting corturi. Sus se deosebeşte coloana de soldaţi romani care iese din cetate, Este interesant de rem arcat că la colţul zidului, în mare parte distrusă de o spărtură datorită sch elei instalate pentru lucrările de restaurare din vrem ea papei Sixt al V -le a , se distinge un fe l de poartă m onum entală, prin care tocmai trece un soldat. A c e s t detaliu poate fi comparat cu altul mai p u ţin explicat, dar oricum similar din scena de p e segm entul C III. înspre dreapta naraţiunea continuă p e trei registre. în registrul de jos trei legionari în arme dar fără scuturi, croiesc drum prin pădure şi printre stînci, cu tîrnăcoape şi securi. Registrul din m ijloc şi cel superior în fă ţişează construirea unui castru ( ? ). D e o parte şi de alta a unui zid din blocuri de piatră, leg io­ nari cară blocuri şi le aşează. Ei sînt fără arme, cască şi scuturi, numai cu lorica segm entata carac­ teristică. Scuturile şi căştile de a ltfel se văd rînduite jos în stînga. în dreapta, un arbore taie banda decorată p e toată înălţim ea. (C ic C X X V I , C X X V II/ 3 4 2 , 343, 344, 345, E C C V I ) h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 177 C V II. Segmentul prezintă alte secv en ţe din marele episod al lichidării rezistenţei dacilor. In stînga se ved e un castru, cu ziduri din blocuri de piatră, cu creneluri dar fără turnuri, şi cu două porţi în culise, în centrul castrului se află un cort^ mare flancat de două mai mici. L îngă aceste corturi, două signa, asemănătoare cu a celea din C V . în faţa castrului doi soldaţi auxiliari stau de pază, iar între ei sînt aşezate, urmărind evident un e fe c t decorativ, două scuturi cu căşti de legionari. Purtătorii acestor elem ente de armament sînt reprezentaţi în centrul imaginii. A c i cinci legionari cară bîrne de lemn şi blocuri de piatră pentru a construi o incintă circulară, în interiorul căreia sînt figurate două care cu h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro două roate, p e fiecare dintre ele fiind fixate cîte două butoaie. Incinta aceasta nu pare să aibă poartă, în schim b este legată de castru printr-un fragm ent de zid de piatră. în dreapta jos, împăratul, însoţit de trei ofiţeri, toţi îmbrăcaţi cu platoşe lorica G taeca , prim eşte închinarea a trei tarabostes daci, dintre care doi sînt figuraţi în continuare p e segm entul următor. D easupra acestui grup, în dreapta sus, relieful a fectea ză desenul unor imbricaţii, poate figurarea con ven ţion ală a unui v îr f de m unte (C ic C X X V I I I , C X X 1 X , C X X X / 34 6 , 347, 348, 349, E C C V I I ) . 183. D etaliu al segm entului alăturat, reprezentînd o parte din incinta rotundă, cu cele două care cu butoaie şi cu doi legionari care lucrează la construcţia incintei. 179 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro CVIII C V III. in colţul din stînga jos se disting doi tarabostes care fa c parte din secv en ţa anterioară, a închinării către împărat restul segm entului fiind ocupat de o scenă de trecere a trupelor peste un rîu. Fondul imaginii reprezintă, în stînga, frontul unei construcţii militare aşezată p e vîrfu l de m unte figurat prin imbricaţii, amintit în descrierea segm entului anterior. Primul plan este ocupat de reprezentarea unui fluviu lat peste care este construit un pod form at din 10 capre de bîrne şi cinci p o d eţe de dulapi. Pe acest p od trece un grup de soldaţi auxiliari în coloană de trei. (C ic C X X X I/ 3 5 0 , 351, 352, 353, E C C V I I I ) 184. Falera de la Herăstrău. D isc decorativ de la o fibulă. A rgin t. D eco r ciocănit. F a ce parte din tezaurul dacic de la Herăstrău, sec. I î.e.n . — I. e.n. M u z e u l N aţion al de A n tich ităţi Bucureşti. C IX . Pe segm ent sînt înfăţişate mai multe secv en ţe p e două registre. In registrul superior în stînga se distinge o cetate de o construcţie ciu d ată: frontal zidul de incintă este din blocuri de piatră, p e laturile c e le lalte incinta este construită dintr-un eşafod aj de bîrne. A lături se află o incintă circulară, tot de eş a fo ­ daje din bîrne. In interiorul ei doi legionari, în arme, lu crează la ceva , după cît se pare la scobitul unor bărci în trunchiuri de copac. D in prima cetate iese o trupă de co m a ţi daci care se îndreaptă spre dreapta. (C ic C X X X I I , C X X X III/ 3 5 4 , 355, 356, 357, E C C I X ) 182 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro C X . Trupa de daci ven in d dinspre stìnga — din segm entul anterior — se grupează în jurul unui castru roman p e care încearcă săA ia cu asalt. Castrul este construit din blocuri, de piatră şi are turnuri de lemn. El este apărat de un grup de auxiliari, care lovesc cu suliţele şi cu blocuri de piatră în asaltatori. D a cii care asaltează castrul sînt numai com a ţi, şi încearcă să urce la asalt înarmaţi cu suliţe şi săbii curbe, şi cu scuturi ovale, uşoare. D ar, ca de obicei, victoria este de partea romanilor, mulţi daci au şi căzut la picioarele fortăreţei. în dreapta, p e o înălţim e stîncoasă trei tarabostes — dintre care unul a fost identificat cu D eceb a l — urmăresc cu îngrijorare lupta. (C ic C X X X I V , C X X X V / 3 5 8 , 359, 360, 361, E C C X ) C X I . Segm entul reprezintă continuarea celui anterior. în planul de fon d , în stìnga, p e o înălţim e stîncoasă se află o fortăreaţă cu ziduri de p ia tră şi cu construcţii de piatră în interior. Se distinge o poartă frontală şi se pare şi una^ laterală. în dreapta se distinge un castru propriu-zis cu ziduri de piatră şi turnuri de lemn. în fa ţa cetăţii din stìnga se v ed e un grup de daci — co m a ţi — care m erg spre dreapta, dar se uită înapoi, ca şi cum s~ar retrage din lupta reprezentată p e segm entul anterior. în fa ţa castrului împăratul urcat p e un suggestus, ţine o cu vîntare — ex h orta tio — trupelor, între care nu se disting d ecît auxiliari, deşi în mod ciudat sînt reprezentate şi două signa, a celea şi cu cele figurate în scena îmbarcării de la Brundisium. (C ic C X X X V I , C X X X V II/ 3 6 2 , 363, 364, 365, 366, EC C X I) 185 — 186. D etalii cu daci din segm entul C X I. C X II. Segmentul cuprinde mai multe secv en ţe diferite. Spre stînga se mai văd cîţiva soldaţi din secven ţa exhortatiei. Centrul imaginei este ocupat de o scenă ciudata: trei legionari incarca intr-un peisaj s t î n c T s ? împădurit, vase de metal p e samarele a trei cai. Scena a fost pusă în legătură cu aha rela ta re’ a unui izvor antic, după care D eceb a l ar fi pus să se ascundă comorile sale sub albia rîului Sargetia, în mare taină. U n alt dac Bicilis, care cunoştea secretul l-a tradat roniamloi care. astfel au pus mîna p e comoară. A cea stă ştire a fost coroborata cu datele mai certe, dupa care prada, dacica a fost considerabilă, perm iţînd împăratului ridicarea unor importante construcţii intre altele oru lui Traian — precum si scutiri de impozite pentru cetăţenii Romei. In a ceeaşi zona cu soldaţii care încarcă tezaurul se distinge şi un călăreţ dac — com atu s ( ? ) — cu calul de fn u . N u se poate înţelege lesne legătura între acest călăreţ şi romani. S-ar putea să fie un cercetaş dac care sa duca vestea predării comorii celorlalţi daci. S-ar putea să fie şi Bicilis. In dreapta un grup de daci intre arbori, discutînd cu aprindere. S ecvenţa continuă şi p e segm entul următor. Intre daci se disting atit com a ţi cît si tarabostes. (C ic C X X X V I I I , C X X X 1 X , CX L/367, 368, 369, 370, 371, 372, E C C X I I ) A N IM A L E L E PE C O L U M N Ă 187. 188. 189. 190. B erbec dintr-o scenă de sacrificiu — detaliu din X L . Taur dintr-o scenă de sacrificiu — detaliu din L X X II. Porc dintr-o scenă de sacrificiu — detaliu din X L . Boi de povară dintr-o scenă de marş — detaliu din X L V I . h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro )ib lio te ca -d ig ita la .ro C X III. Segmentul reprezintă o scenă care constituie continuarea secv en ţei înfăţişate in dreapta segm entului preced ent C X I /. în ansamblu scena reprezintă o întîmplare dramatica in tabara dacilor. Intr-un peisaj stîncos si împădurit un grup de daci - com a ţi şi tarabostes - discută cu aprindere. U nul dintre ei, ţinînd un cal înseuat de frîu, soseşte dinspre stìnga, din spaţiul in care legionari romani incarca comoara lui D eceb a l. O parte dintre daci se grăbesc să p le c e spre dreapta, uitindu-se înapoi cu sfială. Tot în dreapta imaginii, jos, se disting mai mulţi daci - unul este căzut străpuns de sabia lui proprie, altul se străpunge cu sabia. A l treilea strìnge sabia în m ină iar figura lui exprima o hotar ire dramatică. în sfîrsit alti doi daci sînt într-o postură dram atică: unul ridica sabia pentru a-i stră­ punge p e c e lă la ltîn g e n u n g h ia t în fa ţa lui şi care întinde braţele în sem n de supunere. Sem nifi­ caţia întregii scen e e dificil de precizat. Este sigur că ea reprezintă sinuciderea unui grup de daci prilejuită de o întîmplare neobişnuită. (C ic CX LI/373, 374, E C C X I I I ) C X III h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro C X I V . Segm entul reprezintă alt episod de închinare a populaţiei locale către romani. în stînga este figurat un castru, cu ziduri de piatră şi creneluri, aşezat p e o înălţim e. în interiorul castrului se distinge un mare cort. In fa ţa acestuia împăratul, purtînd platoşă ■— lo r ic a G raeca — însoţit de doi ofiţeri şi de patru soldaţi auxiliari, prim eşte un tarabostes dac, care în gen u n ch i, întinde m îinile în lături, într-un gest de renunţare. în spatele lui sînt figuraţi alţi trei soldaţi auxiliari. în afara castrului se disting încă cinci tarabostes daci, în picioare, privind spre împărat şi întinzînd m îna stîngă către acesta. U nul dintre dacii din afară poartă în m îna stîngă un platou p e care se află un ob iect indistinct. In ansamblul ei scena reprezintă o scenă de supunere a populaţiei locale. Faptul că cei ce vin să se supună sînt un grup de tarabostes şi că unul poartă un ob iect special indicat, dădea acestei scen e o sem nifi' caţie precisă, p e care noi astăzi nu o mai putem reîntregi. (C ic C X L 1/374, 375, E C C X I V ) C X IV h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro cxv C X V . C ele două segm ente reprezintă în continuare şi împreună cu segm entul C X V I , marea şi dramatica ' scenă a sinuciderii lui D eceb a l. în cele două segm ente din figură este înfăţişată cavaleria romană în urmărirea marelui rege. Spre stingă se văd un grup de cavalerişti romani, cu tunici de p iele, coifuri caracteristice, cu apărători de cea fă şi de obraji, şi cu scuturi rotunde, care gonesc printr-o zonă stîncoasă şi împădurită. D e remarcat că deşi suliţele propriu-zise care erau probabil ^din metal, aplicate pe reliefuri — nu se mai păstrează, se poate distinge cu claritate că soldaţii poaităi în m îinile drepte astfel de arme. în fa ţa lor p e segm entid alăturat, un grup de daci fu g uitîndu-se înapoi. D acii poartă şi ei scuturi ovale şi în mîini au suliţi. Este caracteristic faptul că nu au arşale la şei, arşaua este specifică pentru harnaşamentul romanilor. D intre daci unii se prăvălesc din şea, alţii sînt căzuţi, sub picioarele cailor, loviţi evident, de suliţele urmăritorilor romani. Este interesant de asemeni de remarcat că toţi dacii sînt tarabostes. în extrem a dreaptă reapare detaşam entul de ca va leristi romani, dintre care unii se întorc si se uită înapoi, ca şi cum urmăritorii i-ar fi depăşit pe fugari, lichidîndu'i. (C ic C X L II, CX LIII/376, 377, 378, 379, E C C X I V si C ic C X L I, C X L IV / 380, 381, 382, 383, E C C X V ) 188 h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro Z E IT Ă Ţ I R O M A N E înî' Venus P ud ica> statuetă de bronz descoperită la Potaissa (T u rd a ), sec. II e.n. M u z e u l de Istorie C lu j. yz. U iana-L una, Statuetă de bronz aurit descoperită la U lpia Traiana Sarmizegetusa, sec. II, e n M u z e u l de Istorie Cluj. 193. A frodita — capul unei statui de marmoră elenistică, descoperită la Tomis (C on sta n ta ). M u z e u l N a ţio ­ nal de A n tich ităţi — Bucureşti. 194. B u s t l s i a c — reprezen tîn d p e zeiţa Isis sau o preoteasă a ei. M arm oră, descoperită la Tomis (C on sta n ta ), sec. II s e c .111 e.n. — M u z e u l N aţional de A ntich ităţi Bucureşti. 195. C y b ele cu tym panon-ul, tronînd. Statuetă de marmoră, descoperită la Histria. Sec. I e.n . M u z e u l N aţional de A ntich ităţi Bucureşti. 196. B acchantă, statuetă de bronz descoperită la Ilişua, ju d . Bistriţa, sec. I I — III e.n ., M u z e u l de Istorie C lu j. ’ "" 197. Capul Fortunei, detaliu al Statuii Fortunei Poliade cu Pontos, descoperită în tezaurul de sculpturi de la Tomis (C on stan ţa), sec. II sec. III e.n. M u z e u l de A rh eolog ie din Constanţa 198. O paiţ antropom orf — teracotă — provine de la A pu lu m (A lb a lu lia ) sec. I I — IU e.n. — M u z e u l de Istorie C lu j. h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro i 89 SB" i o te c a -d ig ita la .i C X V I . Segmentul se leagă direct de celelalte două preced en te din C X 1 V şi C X V reprezintă moartea lui D e cebal. Călăreţii care îl urmăreau în cele două segm ente p reced en te, după ce i*au depăşit şi lichidat garda, l-au ajuns p e viteazul rege, singur, undeva în codrul de m unte în care este situată urmărirea. R egele nu mai are cal, cu puterile sfîrşite s-a aşezat la piciorul unui copac mare. Cavaleriştii romani încearcă să-l prindă viu : l-au înconjurat şi toţi au ridicat suliţele ca să-l îm piedece să mai în cerce să scape. U nul, chiar în faţa lui, fa c e un gest, care datorită unei mici stricăciuni a pietrei chiar în locul respectiv nu mai poate fi exact înţeles, dar ar putea să fie gestul cu pumnul strîns şi policarul ridicat în sus, care în amfiteatre însemna cruţarea vieţii luptătorului învins. Dar reg ele refu ză orice graţie şi cu C X V I sabia curbă vrea să-şi taie gîtul, pentru a nu cădea viu în m ina duşmanilor săi. D in colo de arbore alţi doi cavalerişti — unul dintre ei cabrează calul ducînd mina la faţă, gest dificil de interpretat. Celălalt a descălecat şi — cu calul de frîu — se îndreaptă spre reg ele doborît. A cesta este unul dintre p u ţin ele personaje de p e Colum nă care poate fi identificat cu oarecare certitudine. Este vorba de Tiberius C Iaudius M axim us, fost subofiţer de cavalerie în L egiu n ea V I I Claudia, şi care — aşa cum spune piatra sa de mormînt descoperită la Philippi în M a ced on ia , — p e vrem ea războiului dacic fiind decurion în ala II Pannoniorum, l-a prins p e regele D eceb a l şi i-a dus capul la Ranisstorum. (C ic C X L V / 384, 385, 386, 387, E C C X V I ) 199. D eceb a l îşi curmă singur zilele — detaliu din segm entul C X V I. 192 199 ph ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro •ÿKvRÇÂ^Wj^f; % 'MsM,K;>.:i:'.'> • ■:■ ' fb&ftr C X V II. Segmentul constituie continuarea episodului de p e segm entele anterioare, adică a prinderii şi sinuciderii lui D eceb a l. Cavaleriştii, care l-au urmărit şi prins p e rege, au continuat urmărirea. A stfel au ajuns din urmă un alt grup, din care fă cea u parte doi daci în puterea vîrstei un tarabostes p e care l-au ucis şi un com atu s p e care l-au luat prizonier — şi doi adolescenţi, pe care exegeţii în general i-au considerat ca fiind copiii lui D eceb a l. Pe aceştia i-au prins doi cavaleriştii printre arbori şi îi iau cu ei. D in colo de o creastă stîncoasă un alt dac este prins. (C ic C X L V I/388, 389, E C C X V I I ) 194 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro C X V III. Segm entul cuprinde o singură scenă despărţită clar de cele p reced en te şi de a celea următoare prin cîte un arbore înalt care taie întreaga bandă decorată, p e toată înălţim ea. A cţiu n e a se desfăşoară în interiorul unui castru, cu ziduri de piatră, creneluri şi porţi în culise, dar fără turnuri. în interior, în fa ţa unui mare cort, este adunată în careu trupa, căreia doi soldaţi îi arată capul lui D eceb a l tăiat. R eliefu l este parţial degradat aşa încît m ulte detalii nu se disting. Tot referin d u -n e la inscripţia funerară a lui C ia udius M aximus, putem identifica acest castru cu localitatea Ranisstorum. (C /c C X L V II/ 3 9 1, 392, 393, E C C X V I I I ) h ttp s :// b ib lio te c a -d ig ita la .ro 195 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro C X I X . în continuare alt grup mai numeros de auxiliari, au prins intr-un loc de asem enea sălbatec şi pustiu doi daci. U n u ia — datorită degradării pietrei — n u i s e mai distinge capul. C elălalt e * e un tarabostes. (C ic C X L V 11II394, 395, E C C X I X ) C X X . Pe segm ent sînt figurate două secv en ţe din ceea ce s-ar putea numi « lichidarea ultimelor rezistenţe d a cice >>. Intr-un peisaj muntos şi sălbatec, în care fiarele pădurii trăiesc în deplină libertate şi cutreieră fără stîn jeneală — acestea sînt figurate sus în stînga, la adăpat — sînt prinşi^doi tarabostes daci. U n gm p de auxiliari d u ce cu forţa p e un dac în puterea vîrstei, în dreapta jos. în stînga sus alt grup de auxiliari au prins alt dac, cu o figură mai pu ţin obişnuită, dar care nu se distinge su ficien t de clar, dato­ rită faptului că piatra este stricată chiar în acel loc. (C ic C X L V I I I , C X L IX / 3 96 , 397, 398, E C C X X ) h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 197 C X X I. într-un peisaj stîncos şi împădurit, de-a curmezişul căruia curge un rîu rep ed e şi ^învolburat de m unte, două aşezări dacice. Jos în stînga una formată dintr-o singură construcţie de piatră,^cu acoperiş în două ape. în apropierea ei un detaşament de auxiliari a prins trei daci, toţi trei com aţi. In dreapta sus o a şe­ zare din mai multe construcţii, atît de piatră cît şi de lemn, cu acoperişuri în două ape, înconjurate toate de o palisadă. în faţa ei un detaşam ent de auxiliari romani dă o luptă cu un grup de d a c i I n t r e aceştia se disting doi cu un bonet tronconic, înalt, deosebit de obişnuitul pileus, p e care îl poartă tai a­ bostes. Lupta e înverşunată dar sfîrşitul ei nu este în d oieln ic: primii daci au şi căzut sub loviturile ostaşilor lui Traian. 198 (C ic C L 1399, 400, E C C X X I ) h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro C X X II . Segm entul continuă şirul naraţiunii de p e a cela anterior. U n alt grup de auxiliari, operînd în a ceea şi zonă muntoasă şi ^împădurită, au prins încă un dac — un com a tu s. Sus în dreapta doi auxiliari dau fo c unei mici cetăţui, ultimul cuib al rezistenţei celor învinşi. (C ic CLI I , C L 111/403, 404, 4 05 ,4 06, EC C X X II) h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 199 C X X III h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro C X X IV p 'v v l t! ei ses m ente reprezintă aceea şi scenă, amplă dar relativ simplă, compusă astfel în cît să se potriV / USCa CU s^a \llli tJlunShni^ r rezultat din întîlnirea bandei spirale decorate cu gorgerin-ul capitelului jo m a n al Columnei.^ Pe această îngustă fîş ie este reprezentată la început continuarea secv en ţei p reced en te arderea cetăţii care a servit pentru ultima rezistenţă a dacilor. în continuare un deta­ şament de auxiliari romani adună şi con d u c un grup de daci — bărbaţi, fem ei, copii spre o destinaţie necunoscuta. Interesante sînt indicaţiile de p eisa j: începutul scen ei se plasează într-un peisaj muntos. Se distinge cniar o creastă stîncoasă, din spatele căruia un mic grup de daci priveşte întîm plarea. C apu l coloanei dacilor în fru n te merg anim alele de casă — oi şi capre — se a flă într-o cîm pie nu lipsită de arbori, stejari. Scena a fost interpretată de unii ex eg eţi ca evacu a rea dacilor în afara graniţelor prov in ciei propnu-zise. A lţii au văzut în ea reprezentarea reîntoarcerii dacilor la casele lor după terminarea războiului. D e cu n n d H . D a icov iciu a propus altă interpretare şi a n u m e: transplantarea dacilor din cetaţile din m unte in cîm pia transilvăneană. In acest sens p led ea ză , de altfel, şi indicaţiile de peisaj, ca şi infaţişarea grupului de daci de după creasta stîncoasă — deci din afara provin ciei — care asistă La evacu a rea fraţilor din provincie spre cîm pie. (C ic C L I V 1406, 407, 408 E C CXX1 1 I - Ci r CTV/40Q 410, 411, E C C X X I V ; C ic CLV/412, 413, 414, E C C X X V ) ’ ' ’ C X X V h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro Naraţiunea săpată în piatră a celor două războaie daco-romane s-a terminat. S-a terminat cu acel tablou idilic al animalelor păscînd pe cîmpia întinsă, străjuită de stejari bătrîni, din centrul coroanei carpatice. Pacea a revenit şi o lume nouă şi-a început cursul pe vechile meleaguri carpatice. Dar povestirea^ cu dalta şi ciocanul, în marmoră, a crîncenelor lupte care au precedat această pace, din care avea sa se nască’poporul român, a rămas peste veacuri, supravieţuind războaielor, păcii care le-a urmat, vremii în care pe aceste meleaguri a hălăduit imperiul, precum şi aceleia în care seminţii din răsărit şi miazanoapte au trecut în goana cailor peste ruinele provinciei, lăsînd în urma lor un mileniu de jale şi suferinţi. A supravieţuit păstrîndu-se în marmora Columnei, pentru ca povestirea pierdută şi uitată să fie astăzi reînviată, iar imaginile ei să devină parte integrantă a conştiinţei colective a unui întreg popor. Dar după ce ai parcursa de la un cap la altul, povestirea aceasta săpată în marmoră nu numai ca îti spune o mulţime de lucruri despre desfăşurarea şi împrejurările celor două războaie dacice dar iţi lasă şi o impresie puternică, o emoţie complexă şi un sentiment profund aşa cum numai marile opere de artă o pot face. Aceasta se întîmplă tocmai pentru că naraţiunea în imagini este efectiv o mare operă de artă, una dintre cele mai îndrăzneţe lucrări de sculptură din cîte s-au încercat de-a lungul veacurilor. . , . Una dintre cele mai remarcabile trăsături ale frizei istoriate a Columnei este unitatea ae concepţie şi de compoziţie. Fără îndoială, felul în care naraţiunea se desfăşoară, cum este împărţită în scene şi sec­ venţe, felul în care acestea se leagă între ele, diferă de felul în care un artist modern ar înţelege acelaşi subiect. Pentru a sesiza în întregime nu numai semnificaţia şi importanţa fiecărei scene dar şi tonul ei afectiv şi valoarea ei în cadrul întregului, este necesar să ne amintim că reliefurile au un model literar, si, că de fapt, ele traduc în forme specifice, regulele compoziţiei literare ale genului istoric. De asemeni tot modelului ’literar i se datoreşte şi ideea dominantă a compoziţiilor — aceea de Virtus imperatoris, concretizată în însăşi persoana împăratului idee care formează în acelaşi timp şi criteriu de selecţie a scenelor şi detaliilor semnificative. Dar ceea ce rămîne autentic şi propriu artei acelui genial artist, identificat de Ranuccio Bianchi-Bandinelli, este felul cum ştie să umanizeze toată această naraţiune — lungă, complexă şi care împleteşte faptele de arme propriu-zise cu ceremoniile religioase şi cu consiliile de război — punînd accentul afectiv apropiat pe fiecare secvenţă: solemnitatea sacrificiilor, sentimentul festiv, ca de paradă, al trecerilor trupelor peste podurile Dunării, tensiunea luptelor, dramatismul ulti­ melor urmăriri şi tragismul întunecat al sinuciderii lui Decebal. Dar dincolo de aceste accente Par' ticulare, proprii fiecărei scene, artistul a ştiut să păstreze un ton general, ton pe care tradiţia îl atribuie lui Traian însuşi, dar pe care artistul Columnei a ştiut să-l înţeleagă şi să-l păstreze. Este vorba de sen­ timentul cavaleresc pe care întreaga povestire îl respiră. Dacii sînt cruzi, duri, dîrji dar nu sînt nici laşi, nici trădători şi chiar în supunere sau în înfrîngere nu se arată josnici. Pe de altă parte romanii urmăresc fără cruţare obţinerea victoriei finale, dar nicăieri nu sînt arătaţi înjosindu-şi sau ruşi' nîndu-şi vrăjmaşii’— lucru de altfel nu chiar rar în antichitate. Este semnificativ şi faptul că şirul poves­ tirii se încheie qu scena de pace a animalelor păscînd în cîmpie şi nu cu o scenă de triumf, cum poate că ar fi fost normal. De aceeaşi mentalitate « cavalerească » ţine de asemenea şi caracterizarea pro­ tagoniştilor: Traian cel datorită căruia întregul război merge din victorie în victorie, comandantul înţelept si neadormit, care prevede totul şi a cărui prezenţă galvanizează pe luptători, şi Decebal, încarnare a mîndriei şi neînduplecării poporului dac, care şi-a confundat în atît de mare măsură propria soartă cu aceea a ’ libertăţii dacice, încît nu poate supravieţui înfrîngerii, sînt doi eroi, în sensul propriu, mitologic şi teologic, al cuvîntului. Din acest punct de vedere, al sentimentului cavaleresc, friza Columnei se întîlne’şte peste veacuri cu cele mai bune tradiţii ale artei clasice, ale acelei arte care a creeat Qigantomahia din Pergam sau Amazonomahia din Magnesia. ,.. Astfel actul de naştere al Poporului Roman, nu este numai un hronic, bogat în evenimente şi personaje ci şi un poem plin de atmosferă eroică a epopeii, de sentimente măreţe şi nobile, potrivite cu măreţia şi tragismul evenimentelor reprezentate. h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro 200. Capitelul C olum nei, cu echina decorată cu ove. h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro Autorul este recunoscător Muzeului de istorie al Republicii Socialiste România, conducerii de la Soprintendenza delle Antichità della Citta di Roma, pentru ajutorul acordat la realizarea acestui album, precum şi întreprinderii Agfa — Gevaert Leverkusen, pentru calitatea speciala a unor materiale fotografice puse cu amabilitate la dispoziţie. h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro COLUMNA LUI TRAIAN STUDIU ARHEOLOGIC DE RADU FLORESCU h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro Este aproape un truism pentru orice studios al antichităţii, afirmaţia că unul dintre cele mai impor­ tante şi mai interesante monumente ale lumii romane este Columna lui Traian. Pentru istoricul de artă, monumentul în discuţie constituie cap de serie atît pentru tipul monu­ mental al Columnelor caelatae — sau centenarii — cît şi pentru aşa numitul stil continuu, etapă supe­ rioară de dezvoltare a sculpturii istorice. Pentru istoric, Columna este un izvor documentar de mare valoare, în măsura în care constituie singurul ansamblu de informaţii integral păstrate referitor la unul dintre cele mai importante eveni­ mente ale istoriei romane: războaiele dacice, şi, implicit, la una dintre cele mai mari personalităţi ale Imperiului roman, împăratul Traian, figură intrată în legendă. Pentru specialistul în antichităţi romane, Columna constituie un izvor nesecat de ştiri şi mai ales de imagini, cu privire la arme, uniforme, costume, construcţii, harnaşamente ş.a.m.d. Dar ea este mai ales de o neasemuită valoare pentru istoricul meleagurilor noastre, constituind, aşa precum pe drept cuvînt s-a spus, actul de naştere al poporului român. Toate aceste consideraţii justifică preocupările vechi şi deosebit de intense, al căror obiect monu­ mentul de care ne ocupăm, l-a format încă de timpuriu. Mai mult decît atît, aceste premise îndreptă­ ţesc satisfacţia cu care cercurile de specialitate ca şi publicul larg din ţara noastră au întîmpinat aducerea în România a copiilor după decorul în relief al Columnei; ele îndreptăţesc şi afirmaţia că de la această dată înainte vor putea şi specialiştii români să se dedice studiului exegezei şi descifrării artistice a monumentului. Fără îndoială, un studiu exhaustiv, cu noi puncte de vedere şi cu încercări de inter­ pretare istorică mai complexă, nu este încă posibil, în scurtul răgaz scurs de la aducerea pieselor-copii în ţară şi pînă astăzi. De altfel, nici cadrul acestui album nu permite o dezvoltare mai importantă a studiului, care ar com­ porta cu totul altă organizare a ilustraţiei, precum şi alt plan al lucrării. Ceea ce însă constituie o necesitate absolută a oricărei publicaţii referitoare la Columnă este pre­ zentarea monumentului ca atare, precum şi definirea stadiului în care se află studiul său şi conturarea problemelor mai importante pe care acesta le ridică. ’ Columna lui Traian a constituit obiectul unor preocupări la început de natură « anticărească », încă din perioada Renaşterii. în sec. XV II, papa Sixtus al V-lea a luat măsuri pentru restaurarea ei, cu care prilej a fost aşezată — în locul statuii împăratului Traian, prăbuşită în împrejurări necunoscute, cîndva în cursul Evului Mediu — o statuie a apostolului Petru, operă a sculptorului Gerolamo della Porta. Tot cu acest prilej, pe abacă (lespedea patrată de deasupra capitelului doric al Columnei) a fost gravată o inscripţie care consemna efectuarea lucrării si data la care a avut loc (anul 1589 sau 1590)1 ’ Din aceeaşi epocă datează şi gravurile reprezentînd Columna datorită artiştilor Villamena, Bartoli şi Piranesi. Dintre acestea, unele constituie documente pline de interes, în măsura în care redau situaţia Columnei în ansamblul de ruine al Forului lui Traian din aceea vreme, în timp ce altele încearcă să 207 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro redea înfrumuseţînd-o după concepţia artistică a vremii, şi prin aceasta interpretînd necritic detaliile, succesiunea scenelor istorice de pe fusul Columnei. 2 Cea mai veche publicaţie a monumentului — anume aceea a lui Bartoli — rămîne tributară acestei mentalităţi anticăreşti, reproducînd în gravură reliefurile, pe care le divide mai mult sau mai puţin arbitrar, şi, comentîndu-le relativ simplist, în funcţie de ceea ce îndeobşte se ştia, la data apariţiei, despre războaiele lui Traian cu dacii. Ediţia următoare, datorită lui W . Froehner 3 este prima care încearcă o identificare istorică propriu-zisă a scenelor, după o delimitare a lor relativ raţională şi după o confruntare cu informaţiile puţinelor izvoare păstrate. Dar prima publicare sistematică a Columnei trebuie considerată aceea a lui Conrad Cichorius. 4 Încercînd să definească scenele, delimitîndu-le unele de altele după criterii relativ unitare, învăţatul german şi-a propus să le identifice atît prin referirea la ştirile din izvoarele literare — atîta cît ele se păstrează cît şi prin comparaţie cu terenul pe care îl analizase în cursul a două călătorii efectuate în România, însoţit şi ajutat de Grigore Tocilescu. împărţirea pe scene propusă de el a rămas pînă astăzi general acceptată şi este folosită în mod curent pentru referiri. După Cichorius, încă doi învăţaţi vor încerca să reia problema: Salomon Reinach 5, care, în cadrul preocupărilor sale mai ample cu privire la reliefurile romane, va discuta mai ales latura artistică a monumentului, şi Teohari Antonescu 6. Arheologul român va relua problema identificării pe teren a locurilor — şi în consecinţă şi a scenelor — reprezentate pe Columnă, dar handicapat de stadiul încă incipient al dezvoltării arheologiei româneşti — şi chiar al arheologiei în general — în ciuda cercetărilor sale minuţioase şi a observaţiilor sale sensibile, va propune soluţii de exegeză, adesea, de-a dreptul fanteziste. Interpretările acestea, ale lui Teohari Antonescu, au ridicat un semn de între­ bare ce stăruie pînă astăzi asupra posibilităţilor metodice de localizare şi chiar de exegeză în general. Cam în aceeaşi vreme apărută, lucrarea lui Petersen 7, avea să redeschidă discuţia asupra exegezei Columnei. Adunînd toate ştirile din izvoarele de altfel — literare sau epigrafice — cunoscute în aceea vreme, arheologul german redeschidea o discuţie izbutind să aducă noi identificări şi localizări, între care cea mai importantă este aceea a bătăliilor din Moesia Inferior, la Nicopolis ad Istrum şi la Tro- paeum Traiani (Adamclisi). Un pas important în înţelegerea monumentului fusese făcut, dar nu se putea considera că discuţia asupra Columnei ajunsese încă din această vreme intr-un stadiu definitiv. Acest fapt avea să-l demon­ streze cu prisosinţă noua publicare a Columnei de către K. Lehmann-Hartleben 8. Lehmann-Hart­ leben avea să încerce o regrupare a scenelor, atît prin prisma noilor identificări propuse de Petersen, cît şi din punctul de vedere al unor consideraţii de sintaxă artistică proprie Columnei, să includă în exegeza lui Cichorius elementele noi, cîştigate între timp, şi să completeze studiul marelui său înaintaş printr-un studiu iconografic, pe care acesta, de altfel, şi-l inscrisese în program, dar pe care nu reuşise să-l ducă la bun sfîrşit. Nici această nouă ediţie n-a închis discuţia, mai întîi pentru că nu încercase un studiu iconografic şi de limbaj artistic complet, ci numai identificarea detaliilor iconografice, arme, steaguri, uniforme şi insigne — cu realităţi cunoscute pe altă cale în cadrul disciplinei antichi­ tăţilor, şi apoi pentru că probleme importante, cum ar fi aceea a valorii de izvor a Columnei, a fidelităţii ei în redarea evenimentelor, le rezolva intr-o formulă relativ simplistă, acceptînd succesiunea generală a evenimentelor, dar contestînd exactitatea amănuntelor. Despre ultima publicare a reliefurilor Columnei, datorată etnografului român Florea Bobu Florescu9, nu se poate spune altceva decît că nu aduce nimic nou, afară de încercarea forţată de a demonstra că sarmaţii, reprezentaţi pe Columnă ca adversari ai romanilor şi tovarăşi de luptă ai dacilor, erau în realitate tot daci, îmbrăcaţi după moda sarmată. Ampla discuţie asupra exegezei Columnei avea să genereze o problematică paralelă destul de vastă şi care curînd a devenit la fel de importantă pentru înţelegerea Columnei ca şi identificarea scenelor însăsi. ’ t Această problematică privea în primul rînd condiţiile în care a fost ridicată Columna, funcţiile şi data înălţării ei sau, mai bine zis, datele succesive la care fusese ridicată, decorată şi folosită ca mausoleu, modelul care a stat la baza reprezentărilor istoriate care o împodobesc şi artistul sau artiştii care le-au conceput şi care le-au executat, în sfîrşit, valoarea de document istoric a monumentului. Părerile m aceste privinţe au fost variate, şi dacă pentru unele probleme s-a realizat un oarecare consens al specialiştilor, altele rămîn pînă astăzi în discuţie. 208 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro Cel dinţii Conrad Cichorius a pus problema valorii documentare a Columnei, afirmînd, pe baza confruntării cu terenul, aşa cum el o realizase, deplina sa încredere în exactitatea reprezentărilor şi încercind sa argumenteze multe identificări de detaliu. Cît de precise erau aceste identificări o spune şi numai faptul ca, pe vremea cînd marele învăţat german îşi scria opera, nu erau cunoscute cetăţile dacice din Munţii Oraştiei in jurul cărora se desfăşoară cele mai importante dintre luptele reprezen­ tate pe Columna. Aceste lupte Cichorius le localiza în jurul Ulpiei Traiane, colonia fundată de Traian, pe care o confunda, cu Sarmizegetusa lui Decebal. O atitudine mai circumspectă şi mai interesantă a ştiut să adopte alt învăţat german, Th. Birt, care comparmd desfăşurarea spiralei cu reliefuri istoriate de pe fusul Columnei cu aceea a unui volumen — manuscris pe un sul de papirus sau pergament - decorat cu miniaturi, avansa ipoteza că la baza naraţiunii figurate a Columnei stătea aceea literatură a Comentariilor pierdute ale lui Traian despre razboaiele cu dacu care avuseseră fără îndoială un caracter de cronică oficială, caracter pe care îl transmisesera şi reliefurilor Columnei. 11 t ^ntri 2° lucrar<C’ succ^dînd la mică distanţă în timp după aceea a lui Birt, arheologul englez H. Stuart Jon^ S , .avea.®a e™lta prim^ îndoieli cu privire la valoarea istorică - documentară a Columnei, scoţind in evidenţa tocmai dificultăţile unei interpretări istorice cu pretenţii de precizie în detaliu, l arerea lui btuart Jones avea să găsească un adversar hotărît în americanul G. A . T. Davies 13 care plecmd tocmai de la precizia reprezentărilor topografice de pe Columnă şi de la detaliile care diferen­ ţiază clar fiecare situaţie topografică de alta similară, a emis ipoteza unor schiţe - similare imaginilor ^ !S rt C ! e c° resPondenfuAd e / azboi sau acelora ale unui jurnal de campanie - luate la fata locului de artişti aflaţi m suita imparatului. ' O atitudine mult mai rezervată avea să exprime K. Lehmann-Hartleben care, în lucrarea amintită mai sus contesta valoarea informaţiilor de detaliu ce pot fi abstrase din reliefurile Columnei. 14 “ Uf T StT° ng •’ lanndul sau> situînd Columna în seria monumentelor înrudite, avea să afirme mt.in\agmi cronica 0 .ficială a războaielor dacice, ba chiar mai mult, selectînd faptele reprezen­ tate m funcţie de participarea la ele a împăratului, Columna nu are decît o valoare generală de caracter simbolic religios, ea neconstituind un adevărat jurnal de campanie, ci numai o prezentare de fapte “SltM tU tlpice Sa-U natură să ilustreze gloria romană şi imperială, în succesiunea lor r e n r e ± S 0riCa- 0*1 Categ° nca aVea f fi* atitudinea învăţatului englez I. A . Richmond «» care, studiind reprezentarea pe Colunma a corpurilor de trupă, cu uniformele, armamentul, insignele si drapelele or specifice, ajungea la concluzia ca nu se poate pune nici un fel de temei pe fidelitatea’ Columnei mei in ceea ce priveşte detaliile caracteristice, nici în ceea ce priveşte succcesiunea e v e n im ^ fo r Mai ponderata dar şi mai vaga a fost atitudinea lui Cari Patsch 17 care lăsa oarecare valoare generală documentar-istorica mu t discutatelor reliefuri, fără însă să precizeze nici limitele fidelitătii si ale auten­ ticităţii lor, nici criteriul de discernere a elementelor autentice de cele convenţionale. ' ’ In fond întreaga discuţie se purta în jurul caracterului convenţional al reprezentărilor istoriate rare n|US* \ f 3 î1“161' 1 S0115“?6™1”,1 pras înainte avea sa faca în acest sens R. Bianchi Bandinelli 18 care, plecind de la analiza de stil a reliefurilor, avea să stabilească indubitabila unitate de concepţie co5ului sculPtat fi istonat al monumentului, în ciuda faptului că, din punctul de vedere al exe­ cuţiei fizice a reliefurilor, se pot identifica cu siguranţă mai multe mîini. Persoana acestui artist genial care a dat umtatea de concepţie şi a ordonat execuţia, asigurînd o anumită omogenitate a U m b lS u i artistic, a fost identificata cu aceea a lui Apollodor din Damasc, prietenul lui Traian, arhitect si general al trupelor de gemu, care l-a însoţit pe împărat în cursul celor două campanii. Faptul acesS afunitaţii de concepţie, şi, m consecinţa, al omogenităţii de limbaj artistic, esenţial pentru exegeza Columnei a ramas insa pina astazi incomplet exploatat în analiza şi interpretarea momentului. ’ . fimp ? n? uă contribufie avea sa complice încă şi mai mult discuţia. Este vorba de intervenţia invaţatului arheolog şi specialist in topografia romană Giuseppe Lugli « , care a izbutit să stabilească tezTuneTr 1 - m° nU? en- COmemorativ’ triumfal $ ^nerar totodată al Columnei si a avansat ipo­ ® 1Zan ;nud°V a a monumentului. El susţinea că iniţial Columna fusese proiec­ tata fara ornamentul bandei de reliefuri numai ca monument comemorativ al construirii forului lui raian, cu uriaşe eforturi şi cu mijloace materiale puse la dispoziţie de prada dacică Ideea amendării 'fbruluL ^ ^ M ^ D&maSC atUnci CÎnd a misLnea 209 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro în sfîrsit, ultima intervenţie în acest sens, aceea a a r h e o l o g u l u i român Hadrian Daicoviciu să rezume de fapt stadiul actual al cunoştinţelor noastre, arătînd ca trebuie sa consideram relieful continuu al Columnei drept o transcriere plastică a Comentariilor lui Traian despre razboaiele cu dacii, în cadrul cărora se pot recunoaşte principalele episoade şi împrejurări, dar ca limbajul plastic convenţional al Columnei, datorită prelucrării conform canoanelor esteticu clasice, nu^ permite identificarea precisă a fiecărui loc şi circumstanţe, a fiecărui corp de trupa sau a fiecărui trib duşman romanilor. c , ■ • i _ , „ în realitate, întreaga discuţie este departe de a fi închisă. în adevăr, ea a folosit mai ales pentru a circumscrie zona faptelor cunoscute cert de aceea a celor probabile şi, în sfîrşit, de sfera celor pe care le ignorăm. Ar fi interesant de urmărit felul în care progresele istoriografiei şi arheologiei romane în general s-au reflectat în discuţia cu privire la exegeza Columnei, cum acestea au generat noi proble­ me - sau noi implicaţii ale unor probleme încă de mult ridicate şi care uneori primiseră chiar soluţii mai mult sau mai puţin acceptate. Dar locul unei asemenea discuţii cu aspecte de istorie a ştiinţei si de metodologie nu este aici. _ „ , ’ Rezumînd întreaga dezbatere, reiese clar că astăzi putem afirma cu certitudine ca monumentul înălţat de Traian la Roma în 113 a căpătat pe lîngă sensul iniţial comemorativ, şi unul funerar şi tot­ odată triumfal, că din punct de vedere al concepţiei a fost opera unui singur artist, deşi la realizarea lui au participat mai mulţi sculptori şi că relieful continuu istoriat a urmărit sa celebreze victoria armatelor romane asupra dacilor, victorie considerată expresia acelei entităţi divine pe care anticii o denumeau Virtus imperatoris 21. Pentru realizarea acestui program artistic^s-a încercat traducerea operei literar-istorice a împăratului însuşi, operă care avea calitatea de cronică oficială, intr-un limba] artistic convenţional, depărtat - datorită stilizărilor - de un « jurnal de campanie în imagini» Această « traducere » a făcut imposibilă identificarea unor detalii exacte de pe teren şi dm cursu evenimentelor, chiar dacă naraţiunea respectă ordinea cronologică şi conţinutul principal ale celor mai importante episoade. t r i A mai rezultat încă o concluzie clară prin compararea şi coroborarea izvoarelor literare cu relietui istoriat al Columnei: nu se poate ajunge la completarea continuă a primelor — care ni s-au păstrat cu mari lacune — după cum nici nu se pot recunoaşte toate episoadele şi evenimentele reprezentate în marmură în acelea povestite de texte. ^ . A . Bilanţul acesta, oricît de sumar ar fi, precum şi coroborarea lui cu preocupările actuale in arhe­ ologia clasică lasă să se întrevadă şi alt unghi sub care poate fi abordată problema Columnei. Unele dintre problemele ce se pot aborda în această viziune, au un caracter mai mult sau mai puţin tehnic, altele se referă mai ales la gramatica artistică a decorului sculptat; în sfîrşit, o serie se rapor­ tează mai ales la lărgirea sferei comparaţiilor, utilă atît pentru înţelegerea gramaticii artistice a monu­ mentului, cît şi pentru exegeza istorică a scenelor reprezentate. Prima, în ordinea logică, deşi importantă mai mult prin consecinţele sale indirecte, este aceea a modului în care s-a făcut trasarea şi repartiţia scenelor pe fusul Columnei. Ceea ce ştim astăzi este faptul că întregul fus este înfăşurat într-o bandă sculptată spirală, cu 23 sau 24 de spire (depinde de punctul din care acestea sînt numărate), bandă împărţită de o scenă simbolică în două mari episoade, corespunzînd celor două războaie. Ştim de asemenea că această bandă are o lungime de cca. 200 jm. Nu ştim însă, în primul rînd cum a fost trasată banda însăşi pe fusul Columnei şi dacă s-a urmărit realizarea unei anumite lungimi şi a unei anumite proporţii între lăţimea bandei şi lungimea ei, în^aşa fel încît să se asigure o repartizare armonică a scenelor pe toată lungimea sa şi, în cadrul fiecărei scene, o anumită proporţie a figurilor. Fără îndoială, dacă presupunem un program decorativ precis, adică tocmai acea transcriere plastică a Comentariilor lui Traian despre războaiele cu dacii, trebuie să acceptăm şi o anumită organizare raţională a spaţiului de decorat. Această organizare raţională extinsă pe o distanţă atît de mare comportă anumite procedee de trasare derivînd din principii simple de ritm şi simetrie, care însă rămîn deocamdată necunoscute. ^ ^ Problema se complică însă şi mai mult dacă ţinem seama de faptul că, în desfăşurarea reliefului narativ continuu, se pot distinge şi unele cazuri, despărţind între ele episoade mai mari sau mai mici r sînt faimoşii arbori care taie banda pe toată înălţimea sa, observaţi de altfel şi folosiţi şi de Cichorius. De asemenea, analiza compoziţiei permite să se distingă unele scheme tipice, am spune folosind termeni de tehnică cinematografică modernă — panoramice şi travelinguri, despre care nu ştim în 210 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro ce măsură sînt riguros respectate şi nici în ce măsură se repetă ritmic, sau măcar după un criteriu oare­ care. Cu atît mai greu este de definit raportul dintre trasajul şi împărţirea bandei spirale si aceste scheme compoziţionale. ’ La fel de puţin cunoscută este de fapt şi iconografia Columnei. în adevăr, dacă Lehmann-Hartleben s-a ocupat de identificarea arheologică a diferitelor detalii iconografice, dacă I. A . Richmond22 a încercat să analizeze armamentul, uniformele şi insignele militare ale romanilor, aşa cum aceştia sînt reprezen­ taţi pe Columnă, iar Davies23 a studiat diferitele situaţii topografice reprezentate în diferenţele lor specifice, nimeni nu le-a studiat în calitate de elemente ale unui limbaj plastic. Cu alte cuvinte, nimeni n-a încercat să întocmească un releveu şi un repertoriu complet al elementelor, ansamblelor şi subansamblelor iconografice, să analizeze raporturile dintre ele şi nici raporturile dintre diferitele ele­ mente iconografice şi djferitele particularităţi stilistice specifice pentru fiecare manieră individuală de artist executant, după cum nimeni nu a încercat compararea acestor elemente cu cele corespunză­ toare, reprezentate pe monumentele înrudite fie formal, fie prin conţinut (Monumentul triumfal al lui Traian de la Adamclisi şi Columna lui Marcus Aurelius). iacest^ lacune metodologice au avut drept rezultat faptul că noi, pînă limbajul artistic al Columnei nici în gramatică, nici în semnificaţiile lui, aşa comparaţie cu alte izvoare sau cu alte monumente este, am spune, « empirică» tuiţia cercetătorului în cauză. astăzi, n-am reconstituit încît orice încercare de şi ghidată numai de in­ ’ Iată de ce, oricît de certe ar fi unele identificări — cum sînt de exemplu aceea a asediului Sarmizegetusei sau aceea a sinuciderii lui Decebal - întreaga exegeză istorică - şi cu atît mai mult cea artisUca — vor trebui să fie readuse în discuţie după ce studiile privind limbajul si gramatica plastică a reliefurilor istoriate vor permite reconstituirea, am spune ideală, a naraţiunii.’ Numai atunci vom putea sa apreciem cu mai multă certitudine şi precizie valoarea documentar-istorică a monumentului «Actul de naştere» al poporului român, cu alte cuvinte, rămîne încă în mare măsură, să fie descifrat de cercetările viitoare, cercetări pentru care prezentarea de faţă nu poate constitui decît un simplu tur de orizont. Columna era unul din elementele importante ale Forului lui Traian. Marea piaţă servind drept centru civic şi al activităţii economice şi culturale, fusese ridicată din ordinul mareluHmpărat de către prietenul sau, arhitectul Apollodor din Damasc, cu mijloacele materiale furnizate de prada dacică in perioada mergînd de la sfârşitul războaielor şi pînă în anul 112 e.n. Operaţia avusese o deosebită amploare şi importanţă urbanistică, integrînd în ansamblul forurilor imperiale o zonă vagă, cu construc­ ţii mizei e şi cu un relief accidentat şi dificil, care constituia o adevărată pată neagră în centrul monu­ mental al Romei imperiale. In locul acestei zone de slabă organizare orăsenească, Traian a pus să se înalţe^ un splendid ansamblu urbanistic, cel mai mare şi cel mai monumental dintre foruri pe care l-a mărginit spre nord-est cu clădirile unui imens ansamblu comercial. 24 ' Forul însuşi, orientat nord-vest, sud-est, era constituit din mai multe elemente. Venea întîi o mare piaţa patrulatera, în centrul căreia era situată statuia împăratului şi în care se pătrundea pe latura de sud-est, din forul lui Augustus, printr-o poartă monumentală de forma unui arc de triumf flancată de două porticecuexedrecentraie. Latura de nord-vest a pieţii, era închisă de constructia grandioasă a Basilicn Ulpia, edificiu amplu, comportînd o aulă centrală, înconjurată de un dublu portic avînd cite o absida la capetele axului sud-vest, nord-est. Din basilică se ieşea într-o mică piaţă pătrată flan­ cata de edificiile simetrice ale celor două biblioteci - greacă şi latină - după care se trecea într-o alta piaţa comp et închisă, în formă de potcoavă, al cărei centru era ocupat de templul Divinului Ulpius adica al lui Traian însuşi In centrul micii pieţi pătrate, dintre biblioteci, se înaltă Columna. Este singurul element al ansamblului care nu a suferit modificări în decursul timpului — cu excepţia înlocuirii statuii împăratului. Columna era construită din marmură de Carrara si comportă mai multe elemente arhitectonice diferenţiate. ’ Ea era ridicată pe un piedestal cubic, construit din patru asize de blocuri imense, paralelipipedice Inm a asiza era netedă, meheindu-se cu un profil în dusină, între două baghete torsate Cele două asize urmatoare erau decorate cu reliefuri reprezentînd arme dacice şi sarmatice, dispuse în compoziţii asimetrice faţa de axul fiecărui perete. Ultima asiză constituia aticul aediculei, cu o cornişă profilată simplu, deasupra căreia se retrăgeau două trepte. Cea inferioară era decorată cu ghirlande în relief cea superioară avea la colţuri cîte o acvilă imperială. ’ 211 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro Pe una din feţele soclului cubic era situată intrarea în interiorul Columnei, mărginită de un profil simplu, continuu, iar deasupra acesteia era aşezată inscripţia dedicatorie: SENATVS • POPVLVSQVE • R O M A N V S IMP • CAESARI • D IV I • NERVAE • F • NERVAE T R A IA N O • A V G • GERM • D A C IC O • PONTIF M A X IM O • TRIB • POT • X V II • IMP • V I • COS • V I • P • P • A D • D E C LA R A N D V M • Q V A N T A E • ALTITVDIN IS M O N S • ET • LOCVS • TANTIS • OPERIBVS • SIT • EGESTVS adică « Senatul si poporul Roman (au ridicat monumentul) împăratului Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva Traian Augustul învingătorul germanilor, învingătorul dacilor, mare pontif, avind pentru a. XVII-a oară putere de tribun aclamat pentru a VI-a oară ca biruitor, consul pentru a Vi-a oara, parinte al patriei, pentru a se arăta cît de înalt era muntele şi locul săpat cu atîtea osteneli ». Inscripţia - afară de atestarea imensului efort necesitat de construirea forului - este o inscripţie votivă cu caracter comemorativ şi nu conţine nici măcar o aluzie la caracterul triumfal al monumentu­ lui. Este ceea ce l-a determinat pe Giuseppe Lugli să propună ipoteza decorării ulterioare a Columnei cu reliefurile istoriate cu caracter triumfal. 26 ^ ^ Pe ultima treaptă a piedestalului cubic era aşezat un tambur m forma de tor, a cărui decoraţie sculp­ tată îi dădea aspectul unei coroane de lauri; el constituia baza fusului, dispoziţie neobişnuita pentru o coloană dorică, dar întîlnită la ordinul toscan sub forma unei plinte pătrate. Pe această bază se înalţă fusul, aproape cilindric şi prezentînd galba caracteristică constituit din 18 tamburi Pe fus se înfăşură banda continuă de reliefuri istoriate, povestind cele două războaie cu dacii. Banda aceasta, lungă de 200 m. era de lăţime crescîndă: la bază măsura 0,89 m., iar către shrsitul ei 1 25 m Această creştere proporţională a lăţimii benzii decorate, era o corecţie destinata sa compenseze eroarea optică datorată distanţei variabile de la ochiul privitorului la înălţimea la care erau situate reliefurile. 27 . „ Fusul suporta un capitel doric, avînd echina decorată cu ove m relief şi o abaca patrata, aceasta forma plinta pentru alţi doi tamburi, cu un profil sinuos, constituind soclul statuii împăratului care încorona întregul monument. 28 j• • i Coloana cu baza si capitelul măsoară 29,78 m. adică 100 de picioare romane, dimensiune aleasa anume si care i-a dat numele de Columna centenaria. Această dimensiune de 100 de picioare avea să devină înălţime tradiţională pentru toate coloanele comemorative şi triumfale ridicate mai tîrziu (Columna lui Antonius Pius, Columna lui Marcus Aurelius), care toate au fost, sau sînt, columnae centenanae. „ . A . _ în interiorul fusului, în grosimea tamburilor, au fost săpate treptele unei scări in spirala, luminata de mici ferestre dreptunghiulare, al căror contur se poate^distinge pe faţa convexă a Columnei; scara urcă la platforma de deasupra capitelului, pe care se înalţă statuia împăratului. înălţimea totală a Columnei, fără statuie, este de 39,83 m. din care 5,37 m. reprezintă înălţimea soclului iar 4,66 m înălţimea celor doi tamburi care constituiau soclul statuii. 30 Banda decorată cu reliefuri este lungă de 200 m. Ea este împărţită în două părţi importante şi sensibil egale, fiecare parte corespunzînd naraţiunii dintre cele două războaie. între cele două părţi este situată o scenă simbolică reprezentînd, între două trofee, o Victorie scriind pe un scut. întreaga bandă con­ ţine peste 2 500 de figuri şi învăţaţii au distins 124 de episoade în care ar fi împărţită naraţiunea. Această repartizare este însă evident convenţională, reprezentînd o ipoteză a criticii arheologice m o­ derne şi ea nu corespunde împărţirii originare, pe care noi nu sîntem încă în măsură s-o reconstituim. Naraţiunea sculptată se desfăşoară complex, adesea pe un singur plan, uneori admiţînd mai multe planuri, suprapuse ca nişte mici registre sau acoperindu-se parţial. Ea include elemente de peisaj, de natură să localizeze evenimentele, grupuri de personaje cu costume şi atribute caracteristice şi îndepli­ nind acţiuni specifice, care diferenţiază naraţiunea, în sfîrşit personaje mitologice, al căror rost este fie să precizeze unele circumstanţe de timp - noaptea, de ex. - fie să dea un anumit sens sacru în­ tregii reprezentări. Naraţiunea curge continuu, fără graniţe certe între diferitele episoade mici, şi numai în rare cazuri, între cele de amploare mai mare. Este probabil că dintre toate episoadele povestite de 212 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro Comentării, artistul care a conceput decorul istoriat al Columnei le-a selectat numai pe acelea care aveau directă legătură cu activitatea împăratului Traian, deoarece acesta nu numai că apare în toate episoa­ dele, cu excepţii neînsemnate şi care îşi au justificarea lor, dar chiar constituie centrul de interes al fiecărui episod^ Referindu-ne mai îndeapropape la excepţiile amintite mai sus, trebuie remarcat că acele episoade în care împăratul nu apare sînt necesare pentru a explica o acţiune ulterioară a acestuia. O ultimă remarcă se impune cu privire la sensul spaţial de desfăşurare a acţiunii. Înfăşurîndu-se de jos în sus şi de la stînga la dreapta pe fus, banda spirală decorată constrîngea ca şi sensul naraţiunii sculp­ tate să urmeze aceeaşi direcţie, indiferent care era sensul real al acţiunii, nu numai raportată la — să zicem punctele cardinale, ceea ce ar fi constituit un sistem de referinţa obiectiv, ci chiar prin refe­ rire la acţiuni anterioare. Astfel, atit înaintarea romanilor, m cursul primei campanii a primului război dacic, cît şi întoarcerea lor atunci cînd efectuează expediţia împotriva detaşamentului daco-sarmat pătruns în Moesia, sînt situate într-o perfectă continuare şi se dezvoltă amîndouă în acelaşi sens, adică de la stînga la dreapta şi de jos în sus. ’ ’ ’ ★ Toate interpretările controversate se reduc în esenţă la identificări diferite ale locurilor servind de teatru al unor acţiuni sau ale grupurilor de luptători. Deşi aparent simple, aceste interpretări contro­ versate au dat naştere la discuţii adesea importante, dezbaterea ştiinţifică continuînd pînă astăzi. Un inventar complet al acestor controverse n-ar folosi prea mult expunerii noastre, pe lîngă faptul că ar constitui un plictisitor de lung pomelnic de chestiuni de amănunt. Dar o trecere în revistă a prin­ cipalelor discuţii şi probleme ridicate de încercările de interpretare a reliefurilor este fără îndoială folositoare, in măsura în care dă o imagine de ansamblu asupra stadiului de dezvoltare a exegezei Columnei. Deosebirile de vederi se manifestă încă de la primele scene şi anume de la aceea a trecerii Dunării. Cichonus considera că podul dublu constituie o reprezentare sintetică, abreviată a două poduri de vase, situateJn două localităţi diferite: Drobeta şi Lederata 32. Exegeţii de după el au stabilit că cele doua locahtaţi sînt de fapt Dierna şi Viminacium-Lederata, amîndouă situate la vest de Porţile de ier ale Dunării.33 La aceasti din urmă au aderat mulţi din cei care s-au ocupat mai tîrziu de Columnă. Dar dacă ideea trecerii pe la Viminacium-Lederata oferă avantajul de a putea explica prezenta a două locahtaţi din Banat — Berzobis şi Aizis - în unicul fragment păstrat din Cartea I a Comentariilor despre razboaiele cu dacii ale lui Traian, 34 nu este dovedit că reprezentarea podului dublu are de fapt semnificaţia existenţei a două poduri din două puncte diferite. Unu au încercat sa vadă în podul dublu un singur pod întrerupt de o insulă — insula Ostrova 35 din faţa oraşului Viminacium. Recent, C. Daicoviciu a arătat că ideea că o coloană a armatei romane ar fi luat drumul de pe Valea Cernei, strîns între munţi şi primejdios, este inadmisibilă. 36 Rezultă deci, că oastea traiană a trecut Danubiul numai pe la Viminacium. i ^ ta mult discutata a fost — şi este încă — aceea a grupurilor etnice care au luat parte la lupta de la Adamclisi sau mai precis spus, la campania din Moesia. Froehner cel dîntîi, remareînd cataphractarii reprezentaţi pe Columnă, considera că la această campanie a luat parte si un grup de sarmaţi, interpretare coroborată şi de menţionarea unui triumf sarmatic al lui Traian 37>Descoperirea şi publicarea Monumentului triumfal Tropaeum Traiani de la Adamclisi avea să complice discuţia intrucit pe metopele acestuia se puteau distinge trei grupări etnice. Dacă unul dintre grupuri era fără m oiala acela al dacilor, deoarece atît costumul cît şi armamentul erau în linii mari aceleaşi, atît pe Trofeu cit şi pe Columna, celelalte două nu-şi găsesc corespondenţe directe în reprezentările de pe aceasta din urma. în adevăr, nici luptătorii îmbrăcaţi în caftan, reprezentaţi numai ca prizonieri, pe elementele înalte ale balustradei corpului cilindric, şi nici luptătorii cu bustul gol si cu părul adunat mtr-un nod, intr-o parte a frunţii, nu se reîntîlnesc printre adversarii romanilor’ de pe Columnă Aceasta situaţie a dus la nenumărate interpretări diferite. Cele mai recente, dar prea puţin convin­ gătoare, aparţin etnografului FI. B. Florescu şi profesorului Radu Vulpe. Cel dintîi îi consideră daci P! t?ţ1 adversarii romanilor reprezentaţi atît pe Columnă, cît şi pe Tropaeum Traiani 38. A l doilea admiţind ca pe monumentul de la Adamclisi sînt înfăţişaţi luptători şi prizonieri din trei sau chiar patru seminţii diferite, socoteşte ca germanii reprezentaţi nu sînt bastarni ci buri de neam suebic 39 Aceasta ipoteza nu ţine insa de loc seama de nepotrivirile între Columnă si Trofeu; în adevăr dacă 213 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro pe m onum entul de la Adam clisi purtătorii de nodus sînt duşmani ai rom anilor, pe C olum nă ei lu ptă deSf alte scene au interpretarea propusă contestată sau pusă sub semnul îndoielii. Astfel prin referire la un pasaj din Dio Cassius 40 păstrat, ca întreaga relatare a războaielor dacice, numai intr-un rezumat al călugărului bizantin Xiphilinos se general că scena din segmentele XLIX - L reprezintă atacul dat prin Valea Jiului de călăreţii mauri ai lui Lusius Quietus, împotriva dacilor . Daca identi­ ficarea călăreţilor cu tunici scurte şi picioarele goale, care călăresc pe deşelate, cu maurii este aproape sigură, localizarea traseului înaintării lor, care se întemeiază numai pe menţionarea faptului ca au atacat pe daci « prin altă parte », din textul lui Xiphilinos, nu este prin nimic asigurata. Secvenţa de pe C o­ lumnă îi înfăţişează pe cavalerii mauri atacînd pe două coloane care se infiltreaza de-a lungul a doua văi paralele. Nu s-a putut identifica pe valea Jiului nici o situaţie topografică asemanatoare. Altă scenă a cărei interpretare nu este pe deplin asigurată este aceea care reprezintă un grup de temei, în costumul femeilor dace, chinuind un grup de captivi (X X X V ). îndeobşte se accepta interpretarea ei drept o scenă care justifică acţiunea consecutivă a împăratului şi a trupelor romane; femeile dace chinuiesc pe prizonierii romani, ceea ce provoacă întoarcerea trupelor pe frontul. din Carpaţi şi reluarea ofensivei42. în afara faptului că ideea unei reacţii faţă de chinuirea prizonierilor ţine mai mult de timpurile moderne decît de antichitate, secvenţa în discuţie este unitar încadrată in episodul moesic şi raportarea ei la zona carpatică nu se poate face decît în măsura în care se acceptă absenţa oricărui c o n s i d e r ă î n criteriu de localizare la artistul Columnei. ^ Aceleaşi obiecţii se pot aduce altei secvenţe (XXII) aşa numita secvenţa a surorii lui Decebal. Ea reprezintă îmbarcarea unei femei dace, însoţită de o întreagă suită de femei şi copii, pe o corabie, în prezenţa împăratului. Un pasaj din Dio Cassius 43, pomenind de prinderea surorii lui Decebal de către Laberius Maximus a fost raportat la această secvenţa, de unu dm exegeţii Columnei, în realitate secvenţa nu reprezintă prinderea şi nici măcar prezentarea la împarat a unei prizoniere. De altfel, scena e plasată pe columnă curînd după lupta de la Tapae şi înainte de atacul daco-sarmatic în Moesia, în timp ce Dio Cassius vorbeşte despre prinderea surorii regelui spre sfirşitul primului război dacic45. , „ , w, . . ... i ^ .» în sfîrsit de curînd a apărut încercarea de a identifica o localitate pomenita de o inscripţie legata direct de războaiele dacice - Ranisstorum - cu o fortificaţie reprezentată pe Columnă ( 1 8 5 -1 8 6 ) si mai departe cu cetatea descoperită la Piatra Craivii, lîngă Alba Iulia 46. încercarea este întemeiata numai pe consideraţii generale asupra drumului lui Traian şi al armatei romane prin Dacia după cuce­ rirea Sarmizegetusei, şi de fapt pe parţiala ignorare a existenţei pe aceste meleaguri a unui important centru preroman, capitală a tribului apullilor, el însuşi purtînd numele de Apulum . Consideraţiile de pînă acum arată cu claritate cît de însemnată şi cît de complexa este problema de principiu a valorii istorice, documentare a Columnei. Aşa cum a arătat îndeosebi Hadrian Daicoviciu , Columna nu reprezintă un ansamblu de documente directe, releveuri şi crochiuri luate de pe cimpul de luptă, cu privire la cele două războaie dacice ale lui Traian, ci transcrierea^ plastica a naraţiunii acestora asa cum ea era redactată de împăratul Traian în opera sa, elaborată dupa modelul lui Caesar. Ea constituie deci un izvor monumental, plastic, în aceeaşi măsură în care opera împăratului constituia un izvor literar. Din acest punct de vedere însă faptul că reliefurile Columnei se grupează intr-o nara­ ţiune continuă, construită după un plan şi ordonată coherent, cu ajutorul unor convenţii artistice şi al unor procedee raţionale, de repartiţie a spaţiului şi de compunere a reprezentărilor, este mai degrabă un avantaj. 49 Acest avantaj este acelaşi pe care îl are — dacă ne putem permite aceasta comparaţie - spectatorul unui film faţă de cel care încearcă să reconstituie o naraţiune dupa ilustra­ ţiile izolate ale acesteia. Desigur, în legătură tocmai cu caracterul ordonat, stilizat, convenţional al naraţiunii în imagini de pe Columnă, se ridică două probleme: prima este aceea de a şti în ce masura transcrierea textului lui Traian în imagini l-a denaturat sau nu. Acest lucru este cu atît mai important cu cît la transcriere au lucrat mai mulţi colaboratori, care de altfel pot fi identificaţi prin diferenţele de detaliu, de stil, care-i caracterizează. 50 Din acest punct de vedere se pare că situaţia reliefurilor C o­ lumnei este fundamental asemănătoare cu aceea a majorităţii izvoarelor literare, care transcriu sau transpun, după un plan propriu şi cu ajutorul unor reguli de compoziţie retorică şi de stil, specifice fiecărui autor, informaţii sau chiar judecăţi istorice, provenind din surse nu numai diferite ci chiar de natură deosebită (naraţiuni istorice, documente, folclor ş.a.) 214 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro Desigur, în raportul dintre cele două tipuri de izvoare şi istoricul zilelor noastre există o deosebire importantă: în timp ce pentru lectura izvorului literar este suficient să ştii limba în care a fost scris — uneori chiar nici atît — pentru interpretarea reliefurilor istoriate ale Columnei ca şi a celorlalte m o­ numente de acelaşi fel, este necesar să se reconstituie limbajul artistic al acestora, atît în structurile sale fundamentale cît şi în detaliile de stil individuale ale fiecărui artist. Această operaţie de restitu­ ire a limbajului plastic este însă frînată de ceea ce s-ar putea numi prejudecăţile estetice ale istoriei de artă moderne. în adevăr, epoca imperială romană, prin crearea stilului istoric continuu, a deschis calea unui întreg şir de monumente, între care se numără atît reprezentanţii sculpturii istorice romane cît şi aceia ai plasticii şi picturii religioase medievale51. Transmiţînd direct — fără intermediul unui text scris — conţinuturi istoric-narative şi simbolice totodată, imaginile sculpturii istorice romane ca şi ale artei religioase medievale, erau înţelese fără efort, cheia limbajului lor transmiţîndu-se prin tradiţie pentru public şi prin intermediul caietelor de modele de atelier pentru artişti. Deşi raportîndu-se la altă epocă decît aceea la care prezenta lucrare se referă, poate nu este de prisos să se amintească faptul că pentru pictura bizantină aceste caiete de modele — aşa numitele erminii — aveau un caracter de canon absolut. 52 Eliberarea inspiraţiei artistice din legăturile tradiţionale şi adoptarea principiilor iluzionismului plastic şi pictural, au determinat — după Renaştere — pierderea cunoaşterii acestui limbaj plastic. Mai mult, estetica academistă a sec. al XlX-lea a determinat chiar în rîndurile istoricilor de artă o anumită opacitate, ceea ce a avut drept consecinţă nu numai faptul că nu s-a încercat nici o reconstituire a acestui limbaj, dar chiar şi pe acela că monumentele de acest fel — adică aparţinînd stilului istoric continuu — au fost subapreciate ca realizare artistică. Dar înainte de a aborda problema valorii artistice a Columnei, este necesar să se contureze încă un aspect al valorii istorice a monumentului. Este vorba anume de obiectivitatea Comentariilor lui Traian. Fără îndoială, ca şi acelea ale lui Caesar, Comentariile nu constituiau numai o cronică, ci şi un manifest politic, dar urmărind nu să justifice uzurparea puterii politice în cadrul unui regim repu­ blican ci să fundamenteze, pe plan ideologic, însăşi ideea puterii imperiale. Dar afară de acest program politic al operei, aceasta trebuie să fi suferit şi din punct de vedere al informaţiei. în adevăr, chiar dacă împăratul — deci autorul ei — a participat direct la operaţii, el nu a putut să se mărginească a povesti numai ceea ce cunoscuse direct, prin simţurile proprii, ci pe de o parte a folosit şi informaţii provenind de la alte persoane, subordonate lui, în care deci reali­ tatea era transformată cel puţin în măsura în care, realitatea este transformată în raporturile ierarhice, pe de alta a prelucrat informaţiile de detaliu, creînd imagini globale, unitare, complexe şi diferenţiate pentru fiecare eveniment. Fără îndoială, aceleaşi procedee erau folosite şi de ceilalţi autori şi, în consecinţă, aceleaşi incertitudini şi inexactităţi grevau şi grevează şi celelalte izvoare literare contemporane. Critica de text şi critica istorică se însărcinează însă să le debaraseze de adaosul inten­ ţional şi să selecteze informaţia — ca să spunem aşa — pură. Este ceea ce trebuie şi se poate face şi în cazul Columnei. ★ încă din vremea Renaşterii, Columna a impresionat imaginaţia privitorilor prin monumentalitatea şi singularitatea ei şi a atras prin enigma pe care o reprezentau reliefurile ei istoriate. Aceasta a şi deter­ minat preocupările de restaurare şi de punere în valoare din vremea papei Sixtus al Vl-lea. 53 Arheologia şi istoria artei de la sfîrşitul sec. al XlX-lea au formulat însă importante rezerve cu privire la valoarea artistică a reliefurilor, care, evident, nu corespundeau canoanelor clasicismului grecesc. 54 în adevăr, nu numai că fiecare figură, fără să fie lipsită de o anumită corectitudine în pro­ porţii şi în tratarea anatomică, este tratată cu oarecare duritate şi asprime, dar mişcarea şi expresia sînt adesea de o violenţă de-a dreptul opusă serenităţii clasice. Mai mult decît atît, compoziţia complexă, tumultuoasă, cu planuri multiple, este mai degrabă înrudită cu patosul şi frămîntarea unor frize tîrzii, ca aceea de pe altarul lui Zeus şi al Atenei din Pergam, decît cu armonios ritmatele creaţii ale secolului lui Pericle. De altfel, însăşi ideea frizei imense şi subţiri, înfăşurîndu-se ca o panglică spirală pe fusul Columnei este fundamental neclasică. 55 Fără îndoială,pentru noi, astăzi, un asemenea mod de judecată, cu referire la canoanele artei clasice, sau mai mult, la reţetele academiste, este perimat. Sensibilitatea contemporană este mult mai deschisă 215 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro şi mai permeabilă unor forme de artă care se îndepărtează considerabil de gramatica artistică academistă a sfîrşitului secolului XIX. în acest cadru şi relativ la valoarea artistică a Columnei se ridică, totuşi, două probleme. Prima este aceea, elementară, de a defini în ce constă această valoare, care sînt calităţile artistice, care sînt inovaţiile evidente în forma şi decorul monumentului, în ce măsură Columna ca atare constituie sau nu o creaţie. Cea de a doua, de altfel, strîns legată de prima, este aceea a locului Colum­ nei în cadrul artei romane. Pe lîngă aceste două probleme specifice se mai poate contura încă una, omisă de obicei în analizele de istorie a artei, dar nu mai puţin interesantă. Aceasta este chestiunea semnificaţiei pe care o are monumentul pentru noi, astăzi, pentru sensibilitatea şi înţelegerea noastră, diferite, desigur, de acelea ale anticilor. ^ ^ _ însăşi ideea unui monument singular de tipul unei Columne, pe care să se înfăşoare în spirală banda decorată cu reliefuri istoriate, era o idee de mare originalitate. Columne şi stilpi cu rost comemorativ fuseseră ridicate înainte de Traian — de ex., columnele rostrate şi chiar dacă originea acestui tip de monumente este încă în discuţie, ele făceau parte din repertoriul de forme ale artei romane 5 . De asemenea, ideea decorării cu reliefuri a fusului unei columne apăruse încă de la construcţia tem­ plului Artemidei din Efes, unde pentru prima dată au fost folosite aşa numitele columnae celatae . Fără îndoială, Apollodor din Damasc a plecat tocmai de la aceste antecedente, dar felul în care a folosit mijloacele de expresie artistică pe care amintitele forme mai vechi le conţineau latent a fost cu totul nou, ducînd pînă la limită toate virtualităţile de expresie. Astfel, a proporţionat Columna aşa încît să capete alură monumentală şi a făcut din ea centrul unui întreg ansamblu de o grandoare şi de o largheţă de tratare nemaiîntîlnite pînă atunci în arhitectura şi urbanistica romană. Dar interesul artistic al Columnei nu constă numai în concepţia grandioasă a monumentului şi nici în semnificaţia simbolică. Mijloacele artistice folosite, ele însele sînt remarcabile. Astfel compoziţia nu numai a fiecărei scene sau secvenţe dar a întregului relief istoriat, este riguros construită. Dacă dezvoltarea continuă a naraţiunii figurate maschează întrucitva structura benzii decorate, o analiză sumară releva cu uşurinţă ordinea simetrică a articulaţiilor mari ale ansamblului; două părţi impor­ tante, corespunzînd fiecare cîte unuia dintre cele două războaie şi despărţite prin scena alegorică a Victoriei flancată de trofee, conţin fiecare cîte trei episoade principale. Fără îndoială, plecînd de la această tramă, se putea imagina un procedeu de împărţire ritmică a întregii benzi. Totodată ea constituia împărţirea logică, poate corespunzînd tocmai împărţirii pe cărţi a Comentariilor lui Traian, care înlesnea înţelegerea naraţiunii de către privitor. Această împărţire este folosită de altfel cu o deosebită abilitate de artist, fie mascînd ritmul, prin continuitatea plastică a naraţiunii, fie, dimpotrivă, prin marcarea unor cezuri, de importanţă şi caracter diferit, dar care oricum dau timpuri de odihnă pentru atenţia spectatorilor şi diferenţiază povestirea. Pe această cale se constituie scenele şi secvenţele, dînd ansamblului o complexitate de structură comparabilă numai cu aceea a filmelor cinematografice. La rîndul lor, fiecare scenă şi secvenţă este compusă cu grijă, după scheme diferite, în funcţie — probabil — de conţinutul pe care trebuia să-l transmită. Pentru descrierea acestor scheme compoziţionale, cea mai potrivită cale este din nou apelul la asemănarea cu procedeele cinematografice. în adevăr între compoziţiile reliefurilor Columnei se întîlnesc destul de frecvent unele asemănătoare cu procedeele grosplanului, ale travelingului şi panoramicului. Folosirea acestor procedee aduce după sine şi o construcţie în perspectivă mult mai complexă, diferită de aceea cu puncte de fugă şi cu mult mai multe posibilităţi de expresie, îndeosebi pentru redarea unei naraţiuni. Dincolo de aceste procedee care dau compoziţiilor schemele de bază se întîlnesc în scenele de pe Columnă şi multe dintre procedeele tradiţionale: grupările ritmate, mişcările balansate de alte mişcări, masele de corpuri care se compensează reciproc. Dar mai mult decît toate aceste procedee artistice savant folosite, ceea ce animă reliefurile şi le dă o viaţă rar întîlnită este expresia şi mişcarea, de o mare varietate şi adesea de o mare îndrăzneală, fără însă a ajunge vreodată la patosul debordant al manierismului elenistic. în ansamblul ei, Columna se relevă ca un monument perfect înscris în tradiţia raţionalistă a artei greco-romane, îmbinînd structura de idei şi compoziţia echilibrată, geometric gîndită, a artei greceşti cu realismul şi narativismul artei romane. Dar ceea ce îi dă valoarea deosebită este faptul că exprimă perfect spiritualitatea vremii în care a fost făcută, fecunditatea artistică şi ideologică a societăţii romane în momentul de apogeu al Imperiului. Constituind — în ciuda precedentelor de care se leagă — o noutate de mare originalitate, Columna era de fapt — aşa cum a arătat Gilbert Charles Picard58 211) h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro — un monument votiv închinat acelei entităţi divine, rod al elaborării teoretice a teologiilor imperiale, denumită Virtus Imperatoris. Considerată din această perspectivă, tripla ei semnificaţie se îmbină de fapt intr-un singur concept complex şi superior elaborat. Pentru această idee nouă şi care avea să joace un rol important în dezvoltarea ideologiei imperiale, marele artist care a fost Apollodor din Damasc a conceput o formă nouă, legată totodată de tradiţiile artei imperiale, triumfale, dar mai com­ plexă şi polivalentă, şi a creat şi un limbaj plastic nou: stilul istoric continuu. De la acest monument au derivat apoi o serie întreagă de alte monumente similare. 59 Nu cunoaştem — pentru că nu au ajuns pînă la noi decît părţi mai puţin importante pentru sculptura istorică — C o­ lumna lui Antoninus Pius. Aceea a lui Marcus Aurelius are evidente caractere baroce din punctul de vedere al formelor şi compoziţiei, dar în privinţa calităţilor artistice proprii, nu se poate spune decît că este o imitaţie mai monotonă şi mai lipsită de vigoare a Columnei lui Traian. Fără îndoială, nuanţa etică pe care o capătă în tratarea acestei Columne conceptul de Virtus Imperatoris este un lucru nou şi care pregăteşte apariţia artei creştine, dar arta imperială este evident în decadenţă60. Monument de mare originalitate, rod al gîndirii artistice a unui mare arhitect şi plastician, capăt de serie atît pentru tipul de Columne imperiale cît şi pentru relieful istoric continuu, ce valoare şi semnificaţie are Columna pentru oamenii secolului nostru, depărtaţi cu peste 1800 de ani de vremea creării ei? ^ Pentru omul de astăzi Columna este înainte de toate un sim bol; una dintre minunile antichităţii, emblema Imperiului roman, a forţei, a importanţei şi a civilizaţiei sale. Faptul că reproduceri după reliefurile ei se găsesc în cîteva mari muzee ale lumii 61 demonstrează concludent această afirmaţie. Dincolo însă de această valoare de simbol pe care îl prezintă, Columna a avut întotdeauna, şi în ciuda aprecierilor reţinute ale secolului al XlX-lea, o însemnată valoare artistică, în măsura în care a constituit una dintre cele mai vechi şi mai complexe încercări de a transmite un conţinut simbolic şi epic, în acelaşi timp, cu ajutorul unui limbaj plastic şi al unor efecte monumentale. Prin aceasta, Columna a constituit una dintre îndrăznelile spiritului omenesc, şi ca atare a avut totdeauna această valoare de fapt fundamental şi pozitiv omenesc. Chiar şi în vremurile în care amintirea evenimentelor şi personalităţilor care au generat-o se pierduse, ea nu a încetat să uimească şi să impresioneze spiritul şi imaginaţia privitorilor. Dar pentru omul zilelor noastre, Columna are şi altă însemnătate, izvorîtă dintr-un raport spiritual calitativ nou, care se stabileşte între vechiul monument şi sensibilitatea modernă. Omul modern, a cărui cultură începe să fie din ce în ce mai mult vizuală, este incontestabil mai interesat şi de conţinutul narativ al reliefurilor, şi de motivarea psihologică a înălţării şi decorării ei, şi chiar de procesul tehnic al ridicării monumentului. Mai mult decît atît, Columna constituie unul din exemplele de artă folosind formulele precinematografice, ceea ce îi conferă un interes pasionant şi invită la descifrare. După 1850 de ani Columna lui Traian este nu numai modernă, ci chiar la modă. 217 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro Prescurtări Cic. = C. Cichorius: “ Die Reliefs der Trajansăule in Rom” Numerele consecutive reprezintă: cele în cifre romane numărul de ordine al scenelor aşa cum ele au fost stabilite de Cichorius, iar cele arabe, numărul de ordine al segmentelor de mulaj. E.C. = Expoziţia Columna lui Trai an din Lapidariul Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România— numărul consecutiv reprezentînd numărul de ordine al relie­ furilor în cadrul expunerii. h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro N O T E 1 S a l o m o n R e i n a c h , L a c o lo n n e tra ja ne a u M u s é e de S aint-Q erm a in , Paris, 1886, p. 12— 15 ; cf. C. D a icoviciu şi H. D a icoviciu , C o lu m n a lui T raian , ed. II, p. 10 — 11; W . Froehner, L a C o lo n n e T ra ja n e, p. 52. 2 G ravurile lui Francisco Villam ena constituie un album com entat în F. A lp h o n s o C ia co n o (C ia ccon e), H istoria utriu sq u e belli D a c ic i a T raja n o C a esa re gesti, e x sim ulacris q u a e in colu m n a eiu sd em R om ae visu ntur c o lle c ta , R om a e, 1576, 1585, 1616; Pietro Santi Bartoli, C olon n a T raian a, n u o v a m en te d isegn a ta et in tagliata d a . . . , R om a, 1672; G iova n n i Battista Piranesi, C o lo n n a di T ra ja n o (1775) şi V u e s d e R om e (vol. I I ); cf. Luigi Canina, A rch itettu ra a n tica , R om a, 1844, pi. 202, 204. 3 W . F r o e h n e r , L a C o lo n n e T ra ja n e, Paris, 1865. 4 C o n r a d C i c h o r i u s , D ie R e liefs der T raja n ssäu le, Berlin, 1896 — 1900, 2 v ol. text, 2 v ol. planşe. 5 S a l o m o n R e i n a c h , op. cit. 8 T e o h a r i A n t o n e s c u , C olu m n a T raian ă studiată din p u n c t d e v e d er e a rh eo lo g ic, g e o g r a fic şi artistic, Iaşi, 1910. 7 E. P e t e r s e n , T rajans D a k is c h e K r ie g e , Leipzig, 1889 — 1903, 2 vol. 8 K a r l L e h m a n n - H a r t l e b e n , D ie T raja n ssäu le. E in R öm isches K u n stw erk zu Beginn d er S pä tan tike, Berlin-Leipzig, 1926, 1 vol. text, 1 vol. planşe 9 F i o r e a B o b u F l o r e s c u , D ie T rajanssäu le. Q r u n d fr a g e n u n d T a fe ln , Bukarest & B onn, 1969. D eşi num ai lucrare de p o p u ­ larizare, mai bogată în con trib u ţii: Constantin D a icoviciu şi Hadrian D a icoviciu , Colum na lui T ra ia n , ed. 1, Bucureşti, 1966; ed. II, B u cu ­ reşti, 1968. 10 C o n r a d C i c h o r i u s , op. cit., p. 3 — 9 şi pass. 11 T h e o d o r B i r t , D ie Buchrolle in d er K unst. A rc h ä o lo g is c h -a n tiq u a r is ch e U n te r su ch u n g e n zu m a n tik e n B u c h w es e n , Leipzig, 1907, p . 269— 282. 12 H. S t u a r t - J o n e ş, T h e H istorical In terpreta tion o f th e R e liefs o f T r a ja n ’s C olu m n , Papers o f British S c h o o l at R o m e , V (1910) p . 4 3 3 — 461. 13 G . A . T . D a v i e s, T o p o g ra p h y a n d th e T raja n 's C olu m n , în Journal o f R om an S tu dies, X , 1, 1920, p. 1— 28 şi in special p. 1— 5. 14 K a r l L e h m a n n - H a r t l e b e n , op . cit., p. 150 — 152. 16 E u g e n i a S t r o n g , La S cultura rom ana da A u g u s to a C osta n tin o, v o l. II, p. 156— 187. le I. A . R i c h m o n d , T r a ja n ’s A rm y on thè T r a ja n ’s C olu m n , Papers o f the British S c h o o l at R o m e , XIII, p. 1— 40. 17 C a r l P a t s c h , D e r K a m p f um der D on au ra u m un ter D om itia n u n d T ra ja n , W ie n und Leipzig, 1937, p. 62 — 106. 18 R . B i a n c h i - B a n d i n e l l i , Una problem a di a rte ro m a n a : il m aestro d e lle im prese di T ra ia n o, în Le arti, I, 1938 — 1939. 19 G i u s e p p e L u g l i , Il triplice s ig n ific a to : to p og ra fico, storico e fu n era rio d ella C o lo n n a T ra ia n a în A n a le le A c a d e m ie i R om â ne, 1943, M em . Secţ. Ist., III, t. X X V , mem . 20, p. 8 3 5 — 8 4 2 ; idem , La tom ba di T ra ia n o în O m a g iu lu i C o n sta n tin D a ic o v ic iu , p. 3 3 3 — 338. 20 H a d r i a n D a i c o v i c i u , O sserva zio n i intorno alla C o lo n n a T raian a în D a c ia , N. S., III, 1959, p. 3 1 1 — 3 2 3 ; C onstantin D a i­ co v ic iu şi Hadrian D a icov iciu , op. cit., ed. II, p. 15— 21. 21 G i l b e r t C h a r l e s P i c a r d , L es troph ées rom ains. C on trib u tion a l’ histoire d e la r elig io n et d e l'art triom ph al e R om e, Paris, 1957, p. 3 89— 391. 22 V . nota 16. 23 V . nota 13. 21 G . L u g 1 i, I m on u m en ti a n tich i di R om a e su bu rbio, vol. I, La zona archeologica, p. 5 8 — 8 5 ; Fl. B. F lorescu, op. c it., p. 19— 24. 26 W . F r o e h n e r , op. cit., p. 6 2 — 6 3 ; C. D a icoviciu şi H. D a icoviciu , op. cit., p. 12; Fl. B. Florescu, op. cit., p. 2 8 — 37, unde se reia — de altfel cu analiză superfluă şi ostentativă specific diletantică — întreaga problem ă. 28 G . L u g 1 i, Il triplice sig n ifica to . . ., p. 6 — 8 ; cf. C. D a icoviciu şi H. D a icoviciu , op . cit., p. 13. 27 W . F r o e h n e r , op. cit., p . 5 3 — 5 7 ; C. D a icoviciu şi H. D a icoviciu , op. cit., p. 10 — 11; Fl. B. Florescu, op . cit., p. 3 8 — 56, cf. fig. 13. 28 W . F r o e h n e r , op. cit., p. 51; C. D a icoviciu şi H. D a icoviciu , op. cit., p. 10 — 11; Fl. B. Florescu, op. cit., p. 51 şi 5 7 — 60. 29 G i o v a n n i B e c a t t i , L a c o lo n n a c o c lid e istoriata. P roblem i storici, ic o n o g r a fic i, stilistici, R om a, 1960. 30 V ezi nota 27. 31 C. D a i c o v i c i u şi H. D a i c o v i c i u, op. cit., p. 11; C. C ich oriu s, op . cit., p. 5distinge 155de scene (77 + 1 + 7 7 ). 32 C. C i c h o r i u s , op. cit., v ol. III, p. 3 1 — 33. 33 E. P e t e r s e n , op. cit., p.15 — 16; C. D a icoviciu şi H. D a icov iciu , op. cit., p. 2 9 ; cf. Fl. B.Florescu, op. cit., pi. I V — V . 34 P r i s c i a n u s , Inst, gram ., V I., 13. 36 C. C i c h o r i u s , op. cit., vol. III, p. 31 — 33. 36 C. D a i c o v i c i u, în S teaua, C lu j, an. X X , 1969, nr.11, p. 73— 74. 37 W . F r o e h n e r , op. cit., p.9 5 — 9 7 ; E. Petersen, op. cit., p. 5 1 — 5 2 ; T eoh a ri A n ton escu , op. cit., p. 208. 38 Fl. B. F l o r e s c u , op. cit., p. 117. 39 R. V u 1 p e, Les Bures alliés de D é c é b a le dans la p rem ière gu erre d a c iq u e d e T ra ja n în S tudii cla sice, V . 1962, p. 2 2 3 — 247. 40 C a s s i u s D i o , L X V III, 6. 41 C. C i c h o r i u s , o f. cit., pl. X L IV , X L V , scena L X IV . 42 C. C i c h o r i u s , o f. cit., pl. X X X I V , scena X L V ; cf. C. D a icov iciu şi H. D a icoviciu , op. cit., pl. 23. 43 C a ss i u s D i o , L X V III, 9. 44 R. V u l p e , C a ptu ra rea surorii lui D e c e b a l, în S argetia, IV , p. 7 5 — 96. 46 H. D a i c o v i c i u, în A c t a M u s e i N a p o cen sis, V II, 1970,p. 118 — 119. 48 M . P. S p e i d e l , Ranisstorum , ultim ul p u n c t de sprijin al lui D e c e b a l, în A cta M u s e i N a p o c e n s is , V II, 1970, p. 5 11— 515. 47 I. B e r c i u , Cetatea d a cică de la Piatra C raivii, în M . M acrea, O ct. Fioca, N . Lupu, I. Berciu, C e tă ţile d a c ic e din su d u l T ra n silv a n iei p. 4 5 — 57. 48 H. D a i c o v i c i u , op. cit., p. 323. 49 C f. C. D a i c o v i c i u şi H . D a i c o v i c i u , op. cit., p. 2 0 — 31. 60 R. L e h m a n n - H a r t l e b e n , op. cit., p. 144 — 150. 51 E. S t r o n g , op. cit., p. 156; G. Becatti, op. cit., 52 C h . D i e h 1, M a n u e l d ’art b y za n tin , Paris, 1926, v ol. I, p. 3 1 9 — 328. 63 C f . S . R e i n a c h , op. cit., p. 12; W . Froehner, op. cit., p. V I I — V III. 64 E. S t r o n g , op. cit., p. 157. 66 G. B e c a t t i , op. cit. E. Strong, op. cit., p. 155 — 156. 66 G. B e c a t t i , op. cit. E. Strong, op. cit., p. 155. 57 G . M . A . R i c h t e r, H a n d b o o k o f Q r e e k A rt, ed. IV , Londra, 1965, p. 18 ; J. D urui, B a uku nst d e r Q r ie c h e n , Leipzig, 1910, p. 318___ 319. 68 V . nota 21. ’ 69 C olum nele lui A n ton iu s Pius şi M arcus A urelius, ob eliscu l lui A rcadius de la C on sta n tin op ol ş.a. 60 C f . G i l b e r t C h a r l e s P i c a r d , op. cit., p. 434, 4 4 1 — 442. 91 M u se o della Civiltà rom ana — R o ma , M usée des A ntiquités N ationales — Saint-G erm ain-en-Laye, A lb ert and V icto ria M u seu m __ Londra. 219 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro Apărut 1971 . Com anda nr. 152. C oli de tipar 25,5. Hirtie: 125 g/m2. Format 8/70 X iOO.C.Z. pentru bibloteci 725.945 (4 5) ,,01“ ; 9 (398.2): 725.945 (4 5 ) „ 0 1 “ Tiparul executat sub com anda nr. 1533 la întreprinderea poligrafică ,,Arta Grafică“ Bucureşti, Calea Şerban V od ă nr. 133, R epublica Socialistă România h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro H31 h ttp s :/ / b ib lio te c a -d ig ita la .ro ■ '•Mi! ^ î i ’liiMWa ■ IW ' ;Ä !8IÌPiIÌ|!!liili®!il^Blll!Ì!llilÌiSiBil!8!Biil!llifiilHi^llilliiiilll S8^MÌÉlfe^4^^BÉÉÌSiMÌÉI?SifcilsÌÉilBft*ÉSPIÉÌÉÉÌiSMcSSìÉÉ!ìaÌl'!is