GERARD DE CENAD, Deliberare asupra imnului celor trei tineri / Gerard de Cenad; trad. din lb. latină, de Marius Ivaşcu; stud. introd. şi tabel cronologic de Claudiu Mesaroş; îngrijirea critică a ed. de Alexander Baumgarten. – Ed. bilingvă. – Iaşi: Polirom, 2019
Hermeneutica lui Gerard susţine
apelul la filosofia precreştină, însă limitează meritele acesteia... more Hermeneutica lui Gerard susţine
apelul la filosofia precreştină, însă limitează meritele acesteia la un
aport instrumental, întrucât o consideră lipsită de dimensiunea mistică a iubirii, dar totuşi demnă de a fi lăudată. De aceea, a fi filosof
rămâne un act de imitare a sfinţilor, deoarece ei au folosit instrumentele filosofiei şi, practicând virtuţile filosofice, au putut ajunge
la înţelegerea lui Dumnezeu.
Bookmarks Related papers MentionsView impact
Uploads
Books
mai lipsit de finalitate practică decât se crede stereotip
despre tratatele de etică filosofică, discursul public de
main-stream abordează fericirea ca pe o problemă de posesie a unor lucruri exterioare, așa-zis „obiective”: bani,
proprietăți, carieră, faimă, viață erotică, succes, putere.
Mitul obiectivității și cuantificabilității nu este deloc
nou dar nici ușor de înlăturat căci, cel puțin atunci
când este suprapus peste problema opțiunilor în viață,
el servește grozav de bine justificării rapide a comodităților și adicțiilor noastre cele mai perfide. Așa încât,
oricât ne-am dori uneori să fim lăsați în pace, nu e deloc
liniștitor gândul că fericirea ar fi același lucru cu acumularea de lucruri materiale, statut social sau chiar –
cum ne eschivăm uneori – cu sănătatea.
apelul la filosofia precreştină, însă limitează meritele acesteia la un
aport instrumental, întrucât o consideră lipsită de dimensiunea mistică a iubirii, dar totuşi demnă de a fi lăudată. De aceea, a fi filosof
rămâne un act de imitare a sfinţilor, deoarece ei au folosit instrumentele filosofiei şi, practicând virtuţile filosofice, au putut ajunge
la înţelegerea lui Dumnezeu.
Papers
mai lipsit de finalitate practică decât se crede stereotip
despre tratatele de etică filosofică, discursul public de
main-stream abordează fericirea ca pe o problemă de posesie a unor lucruri exterioare, așa-zis „obiective”: bani,
proprietăți, carieră, faimă, viață erotică, succes, putere.
Mitul obiectivității și cuantificabilității nu este deloc
nou dar nici ușor de înlăturat căci, cel puțin atunci
când este suprapus peste problema opțiunilor în viață,
el servește grozav de bine justificării rapide a comodităților și adicțiilor noastre cele mai perfide. Așa încât,
oricât ne-am dori uneori să fim lăsați în pace, nu e deloc
liniștitor gândul că fericirea ar fi același lucru cu acumularea de lucruri materiale, statut social sau chiar –
cum ne eschivăm uneori – cu sănătatea.
apelul la filosofia precreştină, însă limitează meritele acesteia la un
aport instrumental, întrucât o consideră lipsită de dimensiunea mistică a iubirii, dar totuşi demnă de a fi lăudată. De aceea, a fi filosof
rămâne un act de imitare a sfinţilor, deoarece ei au folosit instrumentele filosofiei şi, practicând virtuţile filosofice, au putut ajunge
la înţelegerea lui Dumnezeu.