Political Science

Cercetarea de faţă îşi propune studierea reprezentărilor mentale ale relaţiilor în rândul tinerilor, la nivelul elevilor de liceu comparativ cu cel al studenţilor la Stiinţe Politice, cu ajutorul testului asociativ - verbal.
În acest studiu au fost utilizate date empirice în cadrul unui singur sondaj. Subiecţilor li s-a cerut să citească un şir de cuvinte enumerate în testul asociativ-verbal, iar apoi în dreptul fiecărui cuvânt să enumere alte trei pe care ei le asociau cu acel cuvânt deja scris. Cele patru cuvinte sunt: iubire, prieten/prietenă, dans în doi, la munte în doi.
Studiul a fost realizat pe două eşantioane alese aleatoriu de câte 25 de subiecţi cu vârste cuprinse între 16 şi 23 de ani, respectiv un grup de studenţi cu vârsta între 19 şi 23 de ani şi unul alcătuit din elevi de liceu cu vârsta între 16 şi 18 ani.
Datele rezultate în urma testului asociativ - verbal au fost prelucrate, căutându - se cuvintele cu frecvenţa cea mai mare de apariţie.
Rezultatul obţinut în urma prelucrării datelor relevă faptul că nu există o diferenţă semnificativă între reprezentarea relaţiilor la nivelul studenţilor faţa de cel al elevilor de liceu şi deci ipoteza cercetării este respinsă.
Ca urmare s-a dovedit că intervenţia variabilei independente (sub forma statutului subiecţilor: elevi de liceu/ studenţi) nu a dus la obţinerea unei diferenţe semnificative din punct de vedere statistic asupra reprezentării relaţiilor în rândul tinerilor.

The article explores the way political participation, representation and governance are conceptualized and rationalized by the Romanian legislation on parties. The plurality of parties was initially set up as a way to discipline and organize the political pluralism manifest in society in order to contain it within the boundaries imposed by the Constitution. This disciplinary vocation of parties was confirmed and reinforced by the laws enacted in 1996 and 2003 that embedded parties into a functional vision of democracy where they were explicitly endowed with the public mission of ensuring the political integration of Romanian citizens. The detailed rationalization of parties’ mission to organize citizens’ political participation and to contain the expression of their political will contrasted sharply with both the ambiguity of their governmental role within the ”eclectic” institutional design of the Constitution, and with their organizational friability.

This article retraces the evolution of the Romanian electoral management system during the postcommunist decades, by considering it from an institutionalist and strategic perspective. Electoral management is the setting where various institutional actors are in constant interaction with the view of producing the postcommunist democratic legitimacy. Their very interaction is a test of the validity of the postcommunist polity. If the general design of electoral management remained relatively stable, the institutional actors called to participate in the endeavour changed their political status, and their institutional attributes and their policy capacities. The sequence of postcommunist elections unravel the process of institutional disjunction and political re-conjunction between the central government, local administration, and the judicial, which set the patterns for the institutionalisation of Romanian democratic politics.

Prăbușirea comunismului românesc: ultima revoluție leninistă? Întrebarea nu este desigur provocată de vreo asemănare istorică între evenimentele din 1989 și cele din 1917. Privite din perspectiva succesiunii faptelor, a condițiilor de posibilitate și de producere a acestora, a resurselor și a consecințelor lor, cele două momente sunt probabil de necomparat. Întrebarea este în schimb suscitată de deslușirea, în logica politică a prăbușirii comunismului românesc, a prezenței unei categorii de inteligibilitate a inflexiunii politice, „revoluția”, împrumutată din patrimoniul gândirii leniniste, ce comandă nu numai spusele autorităților numite “revoluționare”, dar și demersurile instituționale ale acestora. Așa cum a fost imaginată și pusă în operă de actorii care au preluat conducerea statului în decembrie 1989, schimbarea politică a combinat, într-un raport dezechilibrat, două logici de luare în posesie a autorității prezente în gândirea marxist-leninistă, pe care Raymond Aron le numea „comunardă”, respectiv „iacobină”. Pentru purtătorii de cuvânt ai autorităților revoluționare (e.g. CFSN), prăbușirea comunismului românesc este o revoluție tocmai pentru că reușește să combine cele două logici: ea este totodată revoltă spontană și preluare a puterii politice ce are loc, paradoxal aproape, în absența actorului eminent al schimbării în concepție leninistă: partidul. Este o revoluție de inspirație leninistă pentru că preluarea puterii politice este pentru CFSN atât proba, cât și garanția caracterului efectiv al schimbării politice și a propriului său statut revoluționar. Textul este versiunea prescurtată, în limba română a textului publicat în Alexandra Ionescu, Du Parti-Etat à l’Etat des partis. Changer de régime politique en Roumanie, Editura Academiei Române, Bucuresti, 2009, pp. 115-200; textul poate fi citat cu aceste coordinate.