untură

română

Etimologie

Din latină unctura.

Pronunție

• AFI: /unˈtu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului untură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	untură	unturi
Articulat	untura	unturile
Genitiv-Dativ	unturii	unturilor
Vocativ	untură	unturilor

1. substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc.
2. (reg.) osânză (de porc).

Cuvinte derivate

• unturos

Cuvinte compuse

• untură de pește

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online