tonic
Etimologie
Din franceză tonique, italiană tonico.
Pronunție
- AFI: /'to.nik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului tonic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | tonic | tonici |
| Feminin | tonică | tonice |
| Neutru | tonic | tonice |
- (despre vocale sau silabe) care poartă accentul, pe care cade accentul.
- care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului tonic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tonic | tonice |
| Articulat | tonicul | tonicele |
| Genitiv-Dativ | tonicului | tonicelor |
| Vocativ | tonicule | tonicelor |
- substanță, medicament care are proprietatea de a fortifica un organism; întăritor, fortifiant.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online