târg
Etimologie
Din slavă (veche) trŭgŭ.
Pronunție
- AFI: /tɨrg/
Substantiv
| Declinarea substantivului târg | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | târg | târguri |
| Articulat | târgul | târgurile |
| Genitiv-Dativ | târgului | târgurilor |
| Vocativ | târgule | târgurilor |
- loc mai întins și special amenajat într-un oraș sau la marginea unui oraș, unde se vând și se cumpără (zilnic sau la anumite date) vite, cereale, alimente, zarzavaturi etc.
- operație de vânzare și cumpărare care are loc într-un târg; (p.gener.) operație de vânzare și cumpărare; tocmeală, târguiala.
- (pop.) învoială, acord, înțelegere.
- așezare orășenească (mai mică).
- (pop.) centrul unui oraș; partea orașului unde se află centrul comercial.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
- A face (sau a încheia) târg (ul) cu cineva = a încheia cu cineva, o tranzacție comercială
- A se ajunge (sau, rar, a ajunge pe cineva) cu târgul = a cădea de acord asupra prețului unei vânzâri sau cumpărări, a cădea la învoială, a se învoi din preț
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online