scruta

română

Etimologie

Din franceză scruter < latină scrutari. Confer italiană scrutare.

Pronunție

• AFI: /skru'ta/

Verb

Conjugarea verbului scruta
Infinitiv	a scruta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	scrutez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să scruteze
Participiu	scrutat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a privi cercetător, atent; a căuta să pătrundă cu privirea; a examina în amănunt.

   Îl scrutează cu privirea.

2. (fig.) a pătrunde cu mintea, a analiza, a cerceta atent.

   A scruta cu mintea.

Sinonime

• 1, 2: privi, examina, iscodi, (fig.) scormoni, sfredeli, străpunge

Cuvinte derivate

• scrutare
• scrutător

Traduceri

a cerceta

estoniană: uurima (eesti) franceză: scruter (français)

italiană: esplorare (italiano)

Referințe

• DEX online