relectură

română

Etimologie

Din re- + lectură.

Pronunție

• AFI: /re.lek'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului relectură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	relectură	relecturi
Articulat	relectura	relecturile
Genitiv-Dativ	relecturii	relecturilor
Vocativ	relectură	relecturilor

1. (rar) recitire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• carterule
• craterule

Referințe

• DEX '98 via DEX online