prelinge

română

Din pre- + a linge.

Conjugarea verbului (se) prelinge
Infinitiv	a (se) prelinge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) preling
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) prelingă
Participiu	prelins
Conjugare	III

(v.refl.) (despre lichide) a se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de-a lungul unui obiect); a curge domol.
(v.tranz.) a lăsa să curgă încet.
(v.refl.) (fam.), A se strecura, a se furișa; a aluneca.