munci
Aspect
Etimologie
Din slavă monciti.
Pronunție
- AFI: /mun'ʧi/
Verb
Conjugarea verbului (se) munci | |
Infinitiv | a (se) munci |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) muncesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) muncească |
Participiu | muncit |
Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a desfășura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupație.
- A munci la o instalație.
- (v.tranz.) a efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul.
- (v.refl.) a-și da osteneală; a se strădui, a se trudi.
- Nu te mai munci atâta pentru...
- (v.tranz.) (înv. și pop.) a supune la cazne, a tortura.
- (v.refl. și intranz.) (înv. și pop.) a suporta suferințe fizice sau morale.
- (v.tranz.) (despre sentimente, gânduri etc.) a provoca suferințe (morale sau fizice), a preocupa în mod intens, a consuma.
Sinonime
- 1: lucra, (pop. și fam.) meșteri
- 2: activa
- 3: se obosi, se osteni, se trudi, (înv. și pop.) se nevoi, (fig.) asuda; strădui
- 4: tortura
- 5: se chinui, pătimi
- 6: consuma
Antonime
Cuvinte derivate
- muncă
- muncelniță
- muncire
- muncit
- muncitor
- muncitoresc
- muncitorește
- muncitorie
- muncitorime
- munculiță, muncușoară
Expresii
- (refl.) A se munci cu gândul = a se frământa
- A munci ca un bou/ca un cal/ca un rob/ca un sclav (pe plantație) = a munci până la epuizare; a trudi, a osteni muncind
Traduceri
a lucra
|
|