mince
Aspect
(čeština)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
- AFI: /mɪntsɛ/
Substantiv
mince f., mince pl.
Sinonime
Cuvinte apropiate
(English)
Variante
Etimologie
Din engleza medie mincen, minsen; parțial prin engleza veche minsian ("a face mai mic"), din proto-germanică *minnisōnan ("a face mai puțin"); parțial din franceza veche mincer, mincier ("a mărunți, a sfărâma") < mince.
Pronunție
- AFI: /mɪns/
Substantiv
mince, (nenumărabil și numărabil; pl. minces)
- (nenumărabil) carne tocată
- Mince tastes really good fried in a pan with some chopped onion and tomato.
- tocătură
- (nenumărabil) umplutură din mere tocate, mirodenii, osânză, stafide, etc. (pentru prăjituri)
- (numărabil) mers elegant
Verb
Conjugarea verbului to mince | |
Infinitiv | to mince |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
minces |
Trecut simplu | minced |
Participiu trecut | minced |
Participiu prezent | mincing |
- a mărunți
- a sfărâma
- a toca (carne), a tăia mărunt
- Butchers often use machines to mince meat.
- a nu spune tot, a vorbi pe ocolite
- a vorbi din vârful buzelor (cu o eleganță afectată)
- a merge cu pași mărunți
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
(français)
Etimologie
Deverbal din mincer, care provine din latină minutare < minutus.
Pronunție
- AFI: /mɛ̃s/
Adjectiv
Declinarea adjectivului mince | ||
Singular | Plural | |
Masculin | mince | minces |
Feminin | mince | minces |
- suplu, zvelt; subțire, grațios
- Étoffe mince.
- (fig.) mediocru, modest, redus, scăzut
- Un mince héritage.
Cuvinte derivate
Interjecție
mince!