junior
Etimologie
Din franceză, latină junior.
Pronunție
- AFI: /ʒu.ni'or/
Substantiv
| Declinarea substantivului junior | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | junior | juniori |
| Articulat | juniorul | juniorii |
| Genitiv-Dativ | juniorului | juniorilor |
| Vocativ | juniorule | juniorilor |
- sportiv care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta.
- (pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) fiul (considerat în raport cu tatăl).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului junior | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | junior | juniori |
| Feminin | junioară | junioare |
| Neutru | junior | junioare |
- care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online