genetă
 Vezi și : geneta
|
 |
Variante
Etimologie
Din franceză genette, poate din spaniolă gineta < de origine arabă.
Pronunție
- AFI: /ʤe'ne.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului genetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | genetă | genete |
| Articulat | geneta | genetele |
| Genitiv-Dativ | genetei | genetelor |
| Vocativ | geneto | genetelor |
- (zool.) (Genetta) gen de mamifere carnivore de talie mică sau mijlocie, din familia viveridelor răspândite în sud-vestul Europei, Peninsula Arabică, Israel și Africa, cu excepția Saharei, cu corp cilindric, subțire și alungit, purtat pe picioare scurte, cu gheare retractile.
Cuvinte compuse
- geneta lui Bourlon
- geneta lui Johnston
- geneta lui Thierry, geneta lui Hausa, genetă falsă
- genetă abisiniană, genetă etiopiană
- genetă acvatică
- genetă angoleză, genetă mozambicană
- genetă cu creastă
- genetă cu pete mari, genetă tigrată, genetă tigrină
- genetă comună, genetă europeană
- genetă de pădure
- genetă gigantă
- genetă panteră, genetă cu pete ruginii
- genetă regală
- genetă servalină, geneta serval
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|