funda

Vezi și : fundă

română

Variante

• fonda

Etimologie

Din franceză fonder < latină fundare.

Pronunție

• AFI: /funˈda/

Verb

Conjugarea verbului funda
Infinitiv	a funda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fundez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fundeze
Participiu	fundat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune bază; a întemeia, a înființa, a institui, a crea.
2. a întemeia afirmații, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe.

Sinonime

• înființa

Antonime

• lichida

Cuvinte derivate

• fundare
• fundat
• fundator, fondator
• fundație, fundațiune

Cuvinte apropiate

• fond
• fundă

Traduceri

a institui; a înființa

catalană: fundar (català) cehă: založit (čeština) daneză: oprette (dansk) engleză: found (English) esperanto: fondi (Esperanto) finlandeză: perustaa (suomi) franceză: fonder (français) germană: gründen (Deutsch), fundieren (Deutsch) italiană: fondere (italiano)

latină: fundare (Latina) maghiară: alapít (magyar) neerlandeză: stichten (Nederlands) papamiento: funda (Papiamentu) poloneză: założyć (polski) portugheză: fundar (português) spaniolă: fundar (español) suedeză: grunda (svenska) turcă: kurmak (Türkçe)

Etimologie

Din fundă.

Pronunție

• AFI: /ˈfun.da/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru fundă.

Referințe

• DEX online