dizolva

română

Din latină dissolvere. Confer italiană dissolvere.

Conjugarea verbului dizolva
Infinitiv	a dizolva
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dizolv
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dizolve
Participiu	dizolvat
Conjugare	I

(v.tranz.) a face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție.
Zahărul se dizolvă în apă.
(v.tranz.) a desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc.