dialog

română

Etimologie

Din franceză dialogue < latină dialogus.

Pronunție

• AFI: /di.a'log/

Substantiv

Declinarea substantivului dialog
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dialog	dialoguri
Articulat	dialogul	dialogurile
Genitiv-Dativ	dialogului	dialogurilor
Vocativ	dialogule	dialogurilor

1. convorbire între două persoane.
2. (p.spec.) convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanții a două părți, a două țări etc.
3. (p.spec.) formă de convorbire între două personaje, în care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară în care se redă convorbirea dintre două personaje.
4. operă literară scrisă sub formă de dialog.

Sinonime

• discuție

Cuvinte derivate

• teledialog

Cuvinte compuse

• linie de dialog

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• algido

Referințe

• DEX '98 via DEX online