contur
Etimologie
Din franceză contour.
Pronunție
- AFI: /kon'tur/
Substantiv
| Declinarea substantivului contur | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contur | contururi |
| Articulat | conturul | contururile |
| Genitiv-Dativ | conturului | contururilor |
| Vocativ | conturule | contururilor |
- linie închisă care mărginește o parte dintr-o suprafață, (p.ext.) un corp, un obiect.
- reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online