cercetare

română

Etimologie

Derivat din verbul a cerceta.

Pronunție

• AFI: /ʧer.ʧeˈta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cercetare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cercetare	cercetări
Articulat	cercetarea	cercetările
Genitiv-Dativ	cercetării	cercetărilor
Vocativ	cercetareo	cercetărilor

1. proces prin care o entitate furnizează cunoștințe noi utilizând o bază de cunoștințe organizată în acest sens și care nu conține informația nouă.
2. (jur.) activitate desfășurată de organele de urmărire penală pentru strângerea și verificarea probelor cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, și pentru identificarea și prinderea infractorului.

Sinonime

• căuta, examina

Cuvinte apropiate

• cerceta, cercetaș

Cuvinte derivate

• cercetător

Traduceri

Traduceri

arabă: بحث (العربية) m. (báħeθ) bosniacă: istraživanje (bosanski) n. cehă: výzkum (čeština) m. chineză: 研究 (中文) (yánjiū) coreeană: 연구 (한국어) (yeon-gu) engleză: research (English) esperanto: serĉado (Esperanto) finlandeză: tutkimus (suomi), selvitys (suomi) franceză: recherche (français) f. germană: Forschung (Deutsch) f., Recherche (Deutsch) f. interlingua: recerca (interlingua) italiană: ricerca (italiano) f.

japoneză: 研究 (日本語) (kenkyū), 調査 (日本語) (chōsa) maghiară: kutatás (magyar) neerlandeză: onderzoek (Nederlands) n., speurwerk (Nederlands) n. portugheză: pesquisa (português) f. rusă: исследование (русский) n. (isslédovanije) spaniolă: investigación (español) f. suedeză: undersökning (svenska) c., forskning (svenska) c. sârbă: Chirilic: истраживање (српски / srpski) n. Romanic: istraživanje (српски / srpski) n.

Referințe

• http://dexonline.ro/definitie/cercetare