bine

Wikipedia

Wikipedia are un articol despre
bine

română

Din latină bene (cu unele sensuri calc după greacă (veche) Agathos, germană das Gut).

în mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util.
(în formule de salut) bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși) !
(referitor la sănătate)
A se simți bine

A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, băutura, plimbarea etc.).

A dormi (sau a se odihni etc.) bine.
în concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte.
Să te porți bine cu oricine.
în concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat.
Cântă și dansează bine.

Cu rochia asta iți șade bine.
în concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact.
Vezi bine că așa stau lucrurile.

Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea!
(având valoarea unei afirmații)
Bine, am să procedez cum vrei tu!
cu grijă, cu atenție.
Uită-te bine și învață.
deplin, în întregime, complet.
E cherchelit bine.
(la comparativ) mult.
A fost plecat doi ani și mai bine.
mult și prielnic.
A plouat bine.

A mâncat și a băut bine.

A (-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic
A (-i) veni cuiva bine (să...) = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică
Nu ți-e bine? = a) (ce), nu ești sănătos? ai o slăbiciune fizică?; b) (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile?
(fam. și ir.) Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-și facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)!
Bărbat bine făcut sau femeie bine făcută = bărbat sau femeie chipeș(ă)
De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat
(Că) bine zici = (că) zici așa cum trebuie
Ei bine... = după cum spuneam..

Declinarea substantivului bine
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bine	invariabil
Articulat	binele	invariabil
Genitiv-Dativ	binelui	invariabil
Vocativ	bine	invariabil

A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie
Să-ți(sau să vă) fie de bine! = a) să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; b) (ir.) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite
A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva)
A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit