alibi
Etimologie
Din franceză alibi.
Pronunție
- AFI: /a.li'bi/
Substantiv
| Declinarea substantivului alibi | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | alibi | alibiuri |
| Articulat | alibiul | alibiurile |
| Genitiv-Dativ | alibiului | alibiurilor |
| Vocativ | alibiule | alibiurilor |
- dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei.
- mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi.
- (fig.) pretext, scuză, justificare.
Expresii
- A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) deține (nici) o probă, a (nu) avea (nici) o motivare
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online