Turcia
Aspect
Etimologie
Din latină medie Turcia < Turcus („turc”); din greacă bizantină Τοῦρκος (Tourkos), care vine din persană ترک (Turk), din persană medie twlk'. Inevitabil dintr-un autonim din turca veche, probabil Türk sau Türük.
Pronunție
- AFI: /'tur.ʧi.a/
Nume propriu
Declinarea substantivului Turcia | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | Turcia | invariabil |
Articulat | Turcia | invariabil |
Genitiv-Dativ | Turciei | invariabil |
Vocativ | - | invariabil |
- (geogr., defectiv de plural) țară întinsă pe două continente, aflată aproape în totalitate în peninsula Anatolia, cu 3% din teritoriul său aflat în regiunea Munților Balcani din Europa de sud-est. Nume oficial: Republica Turcia. Capitală: Ankara. Limbă oficială: turcă.
Sinonime
- (geogr.) Republica Turcia
Cuvinte apropiate
- turc, turcă, turcoaică
- turcesc
- turcește
- turci
- turcic
- turcime
- turcire
- turcism
- turcit
- turco-
- turcofil
- turcofilie
- turcofob
- turcofobie
- turcologie
- turco-mongol
- turco-persan
- turculeț
Vezi și
vedeți și
Traduceri
țară
|
|
Referințe
(Latina)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Nume propriu
Turcia
- (geogr.) Turcia