îngropa

română

Etimologie

Din în + groapă.

Pronunție

• AFI: /ɨn.gro'pa/

Verb

Conjugarea verbului (se) îngropa
Infinitiv	a (se) îngropa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îngrop
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îngroape
Participiu	îngropat
Conjugare	I

I.

1. (v.tranz.) a băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca.

II.

1. (v.tranz. și refl.) a (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ.

   Ce ai îngropat acolo?

2. (v.tranz.) a mușuroi o plantă.
3. (fig.) a (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părțile; a (se) înfunda.

   Îngropase fața în palme.

4. (v.refl.) a se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obișnuite cu lumea; a se înmormânta.

Sinonime

I.

• 1: înmormânta

II.

• 1: (înv.) semăna
• 3: afunda, cufunda, înfunda

Antonime

• deshuma, dezgropa, dezmormânta

Cuvinte derivate

• îngopare
• îngropat
• îngropământ

Cuvinte apropiate

• groapă

Traduceri

a pune în mormânt (respectând anumite ritualuri)

afrikaans: begrawe (Afrikaans) chineză: 埋 (中文) engleză: bury (English) finlandeză: haudata (suomi) franceză: enterrer (français) germană: beerdigen (Deutsch), begraben (Deutsch) greacă: θάβω (Ελληνικά) (thábo) italiană: sotterrare (italiano) japoneză: うめる (日本語)

maghiară: temet (magyar) norvegiană: begrave (norsk) neerlandeză: begraven (Nederlands) portugheză: enterrar (português) rusă: похоронить (русский) spaniolă: enterrar (español), sepultar (español) suedeză: begrava (svenska) turcă: gömmek (Türkçe), defnetmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online