binevoitor

română

Etimologie

Din a binevoi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /bi.ne.vo.iˈtor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului binevoitor
	Singular	Plural
Masculin	binevoitor	binevoitori
Feminin	binevoitoare	binevoitoare
Neutru	binevoitor	binevoitoare

1. (adesea substantivat) care are bunăvoință; amiabil.
2. (p.ext.) amabil, prietenos.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online